Înainte de analiza fiecărui sigiliu în detaliu, sunt câteva elemente generale care sunt de o importanță vitală pentru interpretarea corectă a cap.6:
Înainte de analiza fiecărui sigiliu în detaliu, sunt câteva elemente generale care sunt de o importanță vitală pentru interpretarea corectă a cap.6:
Apoc.6 este construită pe cap.4-5. Tot ce se petrece în cap.6 este rezultatul a ceea ce se petrece în cap.4-5.
Scena ruperii sigiliilor acoperă era istorică de la înlățare la revenire.
2. Evenimentele din cap.6 nu descriu conținutul sigiliilor în sine. Sunt mai degrabă consecințele ruperii sigiliilor de către Hristos în ceruri.
Toate evenimentele au loc pe pământ. Nici ruperea sigiliilor nici evenimentele ce au loc pe pământ nu constituie conținutul sulului sigilat din cap.5. sulul nu este deschis și conținutul nu poate fi cunoscut decât după ruperea celui de-al șaptelea sigiliu.
Ruperea celor șapte sigilii reprezintă treptele sau mijloacele prin care Dumnezeu prin Hristos pregătește calea în istorie pentru deschiderea și citirea cărții destinului la judecată în cadrul împlinirii escatologice (20,12).
Ruperea celor șapte sigilii reprezintă treptele sau mijloacele prin care Dumnezeu prin Hristos pregătește calea în istorie pentru deschiderea și citirea cărții destinului la judecată în cadrul împlinirii escatologice (20,12).
Mulți comentatori cred că viziunea celor șapte sigilii trebuie înțeleasă literal ca reflectând situația din cadrul imp. roman din primul secol caracterizat prin război. Astfel primul sigiliu ar reprezenta pe parți, popor ce spre sfârșitul primului secol au fost o constantă amenințare pentru imperiul roman. Erau întodeauna gata să treacă Eufratul și de câteva ori chiar au învins armata romană.
Mulți comentatori cred că viziunea celor șapte sigilii trebuie înțeleasă literal ca reflectând situația din cadrul imp. roman din primul secol caracterizat prin război. Astfel primul sigiliu ar reprezenta pe parți, popor ce spre sfârșitul primului secol au fost o constantă amenințare pentru imperiul roman. Erau întodeauna gata să treacă Eufratul și de câteva ori chiar au învins armata romană.
Ințelegerea celorlalte sigilii urmează această cale de interpretare, sugerând că sigiliile simbolizează dezordinea politică, civilă și fizică ce a subminat forța opresivă a imp. Roman.
Fără nici o îndoială că creștinii din primul sec. credeau că trăiesc în timpul sfârșitului și astfel că au găsit relevanță contemporană în Apoc.6.
Fără nici o îndoială că creștinii din primul sec. credeau că trăiesc în timpul sfârșitului și astfel că au găsit relevanță contemporană în Apoc.6.
Oricum mai sus amintita interpretare este problematică în multe privințe:
1. Situația spre sfârșitul sec.I din imp. roman nu era o particularitate a timpului caracterizată prin războaie. În fapt armata romană a distrus orice rezistență efectivă așa că pacea domnea din Armenia până în Spania. Marea Pax Romana a oferit lumii mediteraneene câteva secole de pace bază pe forță.
2. Înțelegerea literară a celor 7 sigilii merge împotriva caracterului simbolic al cărții Apoc. Multe elemente din scena sigiliilor nu se potrivesc aplicației literale.
2. Înțelegerea literară a celor 7 sigilii merge împotriva caracterului simbolic al cărții Apoc. Multe elemente din scena sigiliilor nu se potrivesc aplicației literale.
3. O astfel de interpretare nu se potrivește cadrului teologic al întregii cărți. Semnificația teologică a cap.6 este cu mult mai adâncă decât războiul dintre parți și romani.
Care, atunci, este semnificația teologică a evenimentelor ruperii sigiliilor?
Care, atunci, este semnificația teologică a evenimentelor ruperii sigiliilor?
Cheia stă în cap.5. Scena ruperii sigiliilor începe cu încoronarea lui Hristos. Când în Vechiul Testament noul rege încoronat își ocupa locul pe tron, destinul întregii națiuni era plasat în mâinile sale. De obicei ceremonia vechi testamentală era urmată de acțiuni judecătorești a noului rege, prin care pedepsea pe cei neloiali și răsplătea pe cei credincioși (1Împ.2; 16,11; 2Împ.9,14-10,27; 11,1). Acest aspect al judecății este exprimat în viziunea ruperii sigiliilor.
Blestemele legământului.
Blestemele legământului.
Limbajul Apoc.6,1-8 este paralel cu blestemele legământului din Pentateuc și executării lor în contextul exilului babilonian. După ieșirea din Egipt, Dumnezeu a încheiat cu poporul Israel un legământ care conținea anumite stipulări în cazul ascultării și neascultării (Deut.28,15-68).
Blestemele legământului sunt descrise în Vechiul Testament în termenii războiului, foamei, bolilor și fiarelor sălbatice, care în Ezech. sunt numite cele patru judecăți severe ale lui Dumnezeu (Ezech.14,21, Ier.15,3)
Textul de început al acestor blesteme este Lev.26,21-26. Paralelele de limbaj dintre Lev.26 și Apoc.6 sunt evidente. (ex. Lev.26,26; Apoc.6,6).
Textul de început al acestor blesteme este Lev.26,21-26. Paralelele de limbaj dintre Lev.26 și Apoc.6 sunt evidente. (ex. Lev.26,26; Apoc.6,6).
Blestemele în faza inițială sunt judecăți preliminarii ale lui Dumnezeu față de poporul Său. Au ca scop să-i trezească din starea lor apostată, conducându-i spre pocăință.
Ceea ce este clar în Vechiul Testament este că Dumnezeu ca să implementeze aceste blesteme se folosește de națiuni precum Asiria și Babilon (Is.10,5-6).
Blestemele legământului pot fi apoi explicate astfel: când Israel devine necredincios legământului, Dumnezeu își retrăgea puterea Sa ocrotitoare și dușmanii veneau și cucerea Israelul ca rezultat al acestui lucru. Ei aduceau războiul, foametea, bolile, animalele sălbatice. Dacă poporul lui Dumnezeu persista în păcatele lor, consecința finală era exilul din țara făgăduinței.
Blestemele legământului pot fi apoi explicate astfel: când Israel devine necredincios legământului, Dumnezeu își retrăgea puterea Sa ocrotitoare și dușmanii veneau și cucerea Israelul ca rezultat al acestui lucru. Ei aduceau războiul, foametea, bolile, animalele sălbatice. Dacă poporul lui Dumnezeu persista în păcatele lor, consecința finală era exilul din țara făgăduinței.
Mai târziu în istoria lui Israel, cele patru judecăți au devenit termeni tehnici pentru nenorocirile prin care Dumnezeu pedepsea apostazia (Ier.14,12-13; 15,2-3; 21,6-9; Ezech.5,12-17; 33,27-29).
Mai târziu în istoria lui Israel, cele patru judecăți au devenit termeni tehnici pentru nenorocirile prin care Dumnezeu pedepsea apostazia (Ier.14,12-13; 15,2-3; 21,6-9; Ezech.5,12-17; 33,27-29).
Dio Cassius scrie că în timpul revoltei lui Bar-Kohba (132-135A.D.) între 500 și 800 mii bărbați au fost măcelăriți în diferitele raiduri și bătălii (sabia), adăugându-se la numărul celor ce au pierit datorită foametei, bolilor și focului și care nu poate fi cunoscut. Astfel aproape toată Iudeea a fost pustiită și mulți lupi și hiene dădeau năvală urlând în orașe.
În faza finală, când națiunile inamice folosite de Dumnezeu ca executori ai judecății întreceau măsura în a pedepsii poporul lui Dumnezeu, El revărsa inversa judecata și o turna asupra acestor națiuni, pentru își elibera poporul (Deut.32,41-43; Ioel 3,2-7; Ier.51,24).
În faza finală, când națiunile inamice folosite de Dumnezeu ca executori ai judecății întreceau măsura în a pedepsii poporul lui Dumnezeu, El revărsa inversa judecata și o turna asupra acestor națiuni, pentru își elibera poporul (Deut.32,41-43; Ioel 3,2-7; Ier.51,24).
Este important de notat că atunci când sunt exercitate asupra poporului lui Dumnezeu, blestemele legământului, în faza preliminară judecățile erau intenționate să conducă spre pocăință. Când erau exercitate asupra națiunilor care au vărsat sângele poporului Său, ele sunt judecăți de răzbunare.
Paralelele evidente dintre limbajul Apoc.6 și legământul Vechiului Testament sugerează în mod puternic că scena ruperii celor 7 sigilii are de-a face cu legământul Noului Testament încheiat cu Hristos și cu rezultatele ruperii lui.
Paralelele evidente dintre limbajul Apoc.6 și legământul Vechiului Testament sugerează în mod puternic că scena ruperii celor 7 sigilii are de-a face cu legământul Noului Testament încheiat cu Hristos și cu rezultatele ruperii lui.
Oriunde Scriptura este predicată și respinsă sunt consecințe.
Încoronarea lui Hristos marchează începutul executării conținutului legământului.
Viziunea lui Zaharia.
Viziunea lui Zaharia.
Un alt pasaj vechi testamental care ne ajută să înțelegem scena ruperii sigiliilor este Zaharia 1,8-17.
În timp ce culoarea cailor din Apoc. caracterizează lucrarea pe care o au de îndeplinit călăreții, se pare că în Zah. culoarea nu are o semnificație anume.
Modul în care sunt descriși în Zah.6,5 poate indica o legătură că vânturile din Apoc.7,1-3 au legătură cu caii cap.6. dezlănțuiți într-o anulare a legământului din Deut.32.
Viziunea lui Zaharia e legată de întoarcerea lui Israel din exilul babilonian. Poporul lui Dumnezeu fusese judecat pentru nesupunere față de legământ. Întrebarea „Pentru cât timp?” în Zah.1,12 aduce aminte de plânsetul martirilor de sub altar, scenă ce deschide al șaselea sigiliu. Răspunsul dat lui, în Zah.1,15 arată ca după ce poporul fusese pedepsit pentru nesupunere prin îndepărtarea protecției lui Dumnezeu, El se întoarce acum să pedepsească pe opresori și să aibă grijă de poporul Său.
Viziunea lui Zaharia e legată de întoarcerea lui Israel din exilul babilonian. Poporul lui Dumnezeu fusese judecat pentru nesupunere față de legământ. Întrebarea „Pentru cât timp?” în Zah.1,12 aduce aminte de plânsetul martirilor de sub altar, scenă ce deschide al șaselea sigiliu. Răspunsul dat lui, în Zah.1,15 arată ca după ce poporul fusese pedepsit pentru nesupunere prin îndepărtarea protecției lui Dumnezeu, El se întoarce acum să pedepsească pe opresori și să aibă grijă de poporul Său.
Apoc.6 în mod clar urmează modelul blestemelor legământului.
Apoc.6 în mod clar urmează modelul blestemelor legământului.
Scena ruperii primelor patru sigilii descrie consecințele sau judecățile preliminare ca să trezească poporului lui Dumnezeu și să-i conducă la pocăință, așa cum spune și 1Petru 4,17. În Apoc.6 poporul lui Dumnezeu este lovit cu persecuție severă.
În scena ruperii celui de-al cincelea sigiliu, martirii de sub altar plâng pentru vindecare (6,10 paralel cu Zah.1,12-15).
În scena ruperii celui de-al șaselea sigiliu, mânia lui Dumnezeu se întoarce asupra persecutorilor poporului Său.
În scena ruperii celui de-al șaselea sigiliu, mânia lui Dumnezeu se întoarce asupra persecutorilor poporului Său.
Timpul când judecățile lui Dumnezeu stau să cadă asupra inamicilor poporului Său, este foarte aproape. Poporul lui Dumnezeu este salvat și vine în fața tronului lui Dumnezeu din Noul Ierusalim (7,9-17). Acești dușmani vor suferi judecăți severe care sunt portretizate în scena celor șapte trâmbițe.
Cele șapte plagi (Apoc.8-9) sunt într-adevăr preliminariile ultimei judecăți descrise în Apoc.16-20.
Apoc.6 are paralele și în discursul escatologic al lui Isus de pe Muntele Măslinilor descris nouă în Mat.24, Mc.13 și Lc.21.
Apoc.6 are paralele și în discursul escatologic al lui Isus de pe Muntele Măslinilor descris nouă în Mat.24, Mc.13 și Lc.21.
În acel discurs, Isus descrie evenimentele finale din apropierea timplului sfârșitului. Limbajul Său aduce aminte de cel folosit de Ioan în Apoc.6.
Iată câteva paralele:
Isus descrie experiența poporului lui Dumnezeu dintre primul sec. și a doua venire folosind limbajul și motivele vechi testamentale în care blestemele împreună cu semnele cerești acompaniază „Ziua Domnului.”
Isus descrie experiența poporului lui Dumnezeu dintre primul sec. și a doua venire folosind limbajul și motivele vechi testamentale în care blestemele împreună cu semnele cerești acompaniază „Ziua Domnului.”
Autorul inspirat al Apoc. Folosește un limbaj similar.
Paralelele dintre apocalipsa sinoptică și Apoc.6 indică că scena ruperii sigiliilor se referă la evenimente ce au loc pe pământ din timpul înălțării lui Hristos la tronul ceresc până la întoarcerea pe pământ.
Fără nici o îndoială că creștinii din vremea lui Ioan credeau despre ei că trăiesc în vremea sfârșitului dar intenția autorului Apoc. depășește situația primului sec.
Apocalipsa sinoptică se împarte în trei mari secțiuni:
Apocalipsa sinoptică se împarte în trei mari secțiuni:
Isus descrie realitățile generale ale perioadei creștine dintre sec. I și a doua venire.
Este un timp al proclamării evangheliei și a războiului, foametei, bolilor și persecuției (Mat.24,4-14).
Isus explică că ele nu sunt intenționate a fi semne ale sfârșitului (Mat.24,6-8), dar sunt mai degrabă, o amintire constantă a fiecărei generații de creștini că acest pământ nu este casa lor și a revenirii în curând a lui Hristos.
Primele patru sigilii paralele cu Mat.24,4-14 sunt concentrate pe realitățile întregii ere creștine nu numai pe timpul sfârșitului.
2. Isus vorbește pe scurt despre o perioadă specială a suferinței ce va urma distrugerii Ierusalimului perioadă în care poporul lui Dumnezeu va suferii persecuții majore (Mat.24,15-22). În Lc. această perioadă este numită „timpul neamurilor” (21,24).
2. Isus vorbește pe scurt despre o perioadă specială a suferinței ce va urma distrugerii Ierusalimului perioadă în care poporul lui Dumnezeu va suferii persecuții majore (Mat.24,15-22). În Lc. această perioadă este numită „timpul neamurilor” (21,24).
Scena ruperii celui de-al cincelea sigiliu are paralele clare cu această secțiune.
Deși persecuția a început în timpul apostolilor, plânsul martirilor de sub altar indică spre o perioadă de suferință și persecuție pe care Isus o prezice în predica de pe Mt. Măslinilor ca o perioadă așa cum nu a mai fost de la începutul lumii (Mat.24,21).
3. În Mat.24,23-31 Isus explică că timpul suferinței va fi urmat de decepția din timpul sfârșitului și semnele cerești ce vor conduce spre revenire în sine.
3. În Mat.24,23-31 Isus explică că timpul suferinței va fi urmat de decepția din timpul sfârșitului și semnele cerești ce vor conduce spre revenire în sine.
Al șaselea sigiliu se potrivește bine în această perioadă dintre marea suferință a evului mediu până la revenire.
Această perioadă a fost introdusă de marele cutremur de la Lisabona anului 1775, semnul ceresc al întunecimii zilei din 1780 și de noaptea ce a urmat când luna a fost roșie și căderea spectaculoasă de meteoriți din 1833. aceste fenomene au fost privite de mulți ca fiind împlinirea a ceea ce Isus a prezis pe muntele Măslinilor când a declarat că imediat după marea persecuție, soarele se va întuneca, luna nu va mai lumina și stelele vor cădea și puterile pământului se vor clătina (Mat.24,29).
Al șaselea sigiliu indică spre evenimente viitoare ce vor avea loc anterior și în legătură cu revenirea.
Al șaselea sigiliu indică spre evenimente viitoare ce vor avea loc anterior și în legătură cu revenirea.
tăcerea introdusă cu ruprerea celui de-al șaptelea sigiliu (Apoc.8,1), evident are loc după a doua venire.
Care este natura scenei din Apoc.6?
Care este natura scenei din Apoc.6?
Pasajul trambulină din Apoc.3,21, în care este promis celor biruitori că vor sta cu Isus pe tron oferă indiciul pentru înțelegerea naturii ruperii sigiliilor.
Am observat că Apoc.4-5, care se referă la biruința lui Isus și șederea Sa pe tron, împlinește a doua parte a Apoc.3,21. Apoc.7,9-17 descrie împlinirea primei părți cu privire la biruitorii ce vor sta alături de Hristos pe tron.
De vreme ce cap.6 este așezat între cap.5 și 7, se pare că ruperea sigiliilor corepunde declarației „celui ce va birui” din Apoc.3,21.
Am putea concluziona că scena ruperii sigiliilor are de-a face cu perioada actuală în care poporul lui Dumnezeu de află în procesul obținerii biruinței, înainte de a se bucura în final de șederea alături de Hristos pe tronul Său.
Am putea concluziona că scena ruperii sigiliilor are de-a face cu perioada actuală în care poporul lui Dumnezeu de află în procesul obținerii biruinței, înainte de a se bucura în final de șederea alături de Hristos pe tronul Său.
Scena ruperii celor șapte sigilii din Apoc.6 trebuie înțeleasă ca portretizând evenimentele ce vor avea loc pe pământ între cruce și revenire, cu o atenție deosebită pe evanghelie și experiența poporului lui Dumnezeu în lume.
Scena ruperii celor șapte sigilii din Apoc.6 trebuie înțeleasă ca portretizând evenimentele ce vor avea loc pe pământ între cruce și revenire, cu o atenție deosebită pe evanghelie și experiența poporului lui Dumnezeu în lume.
Încoronarea lui Hristos la cinzecime marchează începutul răspândirii împărăției lui Hristos prin predicarea Evangheliei.
Pe măsură ce Evanghelia este proclamată, poporul lui Dumnezeu cade des în neascultare. Situația și nevoile celor șapte biserici din Asia reflectă situația și nevoile bisericii de-alungul istoriei.
Cele șapte mesaje ale Apoc.2-3 sunt trimise să avertizeze poporul lui Dumnezeu și să-l trezească din condiția păcătoasă și să-l aducă la pocăință. Scopul ultim este să-i facă biruitori. Doar biruitorii se vor împărtășii cu promisiunea lui Isus de a sta pe tron. Apoc.6 descrie procesul continuu prin care Dumnezeu își conduce poporul să devină biruitor și să împartă tronul cu El.
Cele șapte mesaje ale Apoc.2-3 sunt trimise să avertizeze poporul lui Dumnezeu și să-l trezească din condiția păcătoasă și să-l aducă la pocăință. Scopul ultim este să-i facă biruitori. Doar biruitorii se vor împărtășii cu promisiunea lui Isus de a sta pe tron. Apoc.6 descrie procesul continuu prin care Dumnezeu își conduce poporul să devină biruitor și să împartă tronul cu El.
Cele șapte sigilii sunt instrumentele pe care Isus le folosește pentru sfințirea bisericii Sale și mărirea regatului Său.
Apocalipsa sinoptică indică că evenimentele ce anunță revenirea sunt oferite cu scopul de a aduce aminte că sfârșitul este aproape. Aceasta este clar reieșit din concluzia lui Isus la predica de pe Muntele Măslinilor (Lc.21,34-36).
Apocalipsa sinoptică indică că evenimentele ce anunță revenirea sunt oferite cu scopul de a aduce aminte că sfârșitul este aproape. Aceasta este clar reieșit din concluzia lui Isus la predica de pe Muntele Măslinilor (Lc.21,34-36).
Evenimentele descrise simbolic atât în scena ruperii sigiliilor cât și în discursul de pe Mt. Măslinilor sunt intenționate să trezească poporului lui Dumnezeu și să-i conducă la pocăință.
Promisiunea lui Hristos din Apoc.3,21 încă stă în picioare. Biruitorii vor ședea într-o zi pe tron.
În scena ruperii celui ce-al cincelea sigiliu, martirii de sub altar întreabă „Cât timp?” și Apoc. 7 oferă răspunsul clar: „Nu mult!”.
În scena ruperii celui ce-al cincelea sigiliu, martirii de sub altar întreabă „Cât timp?” și Apoc. 7 oferă răspunsul clar: „Nu mult!”.
Vine ziua când Dumnezeu își va îndreptății poporul Său credincios. Ei trebuie însă să fie răbdători.
Înainte ca promisiunea să fie împlinită, judecata dreaptă a lui Dumnezeu va fi vărsată peste dușmanii și persecutorii sfinților.
Aceste acțiuni judecătorești sunt simbolic portretizate în sunetul celor șapte trâmbițe din Apoc.8-9.
