Victor-Marie Hugo a fost al treilea şi ultimul fiu al lui Joseph Léopold Sigisbert Hugo (1773–1828) şi Sophie Trébuchet (1772-1821). S-a născut în anul 1802 la Besançon în regiunea Franche-Comté. Deşi a locuit în Franţa, cea mai mare parte a vieţii lui, din 1851 până în 1870 a fost exilat şi a locuit în Belgia, în Jersey şiGuernsey. Copilăria lui Victor Hugo a fost marcată de o serie de evenimente deosebite: căderea şi revenirea Primei Republici şi apariţia primului imperiu sub Napoleon Bonaparte. Acesta s-a proclamat împărat la doar 2 ani după ce Victor Hugo s-a născut iar până ca el să împlinească 18 ani, monarhia burbonă a fost restaurată.
Victor-Marie Hugo a fost al treilea şi ultimul fiu al lui Joseph Léopold Sigisbert Hugo (1773–1828) şi Sophie Trébuchet (1772-1821). S-a născut în anul 1802 la Besançon în regiunea Franche-Comté. Deşi a locuit în Franţa, cea mai mare parte a vieţii lui, din 1851 până în 1870 a fost exilat şi a locuit în Belgia, în Jersey şiGuernsey. Copilăria lui Victor Hugo a fost marcată de o serie de evenimente deosebite: căderea şi revenirea Primei Republici şi apariţia primului imperiu sub Napoleon Bonaparte. Acesta s-a proclamat împărat la doar 2 ani după ce Victor Hugo s-a născut iar până ca el să împlinească 18 ani, monarhia burbonă a fost restaurată.
Hugo era simpatizant al Republicii. A fost "pair" al Franţei, iar în anul 1841 a fost ales în Academia Franceză. Zece ani mai târziu, Hugo a fost exilat pentru curajul de a-l numi pe Napoleon al III-lea "trădător". A fost exilat din 1851 până în 1870, când s-a întors în Franta. În decursul exilului, Hugo a publicat o parte din pamfletele sale cele mai celebre la adresa lui Napoleon al III-lea : "Napoleon cel mic" şi "Istoria unei crime". Deşi au fost interzise în Franţa, pamfletele sale au avut o puternică influenţă în ţările învecinate. Hugo a scris în exil Mizerabilii, probabil cel mai cunoscut roman al său.
Hugo era simpatizant al Republicii. A fost "pair" al Franţei, iar în anul 1841 a fost ales în Academia Franceză. Zece ani mai târziu, Hugo a fost exilat pentru curajul de a-l numi pe Napoleon al III-lea "trădător". A fost exilat din 1851 până în 1870, când s-a întors în Franta. În decursul exilului, Hugo a publicat o parte din pamfletele sale cele mai celebre la adresa lui Napoleon al III-lea : "Napoleon cel mic" şi "Istoria unei crime". Deşi au fost interzise în Franţa, pamfletele sale au avut o puternică influenţă în ţările învecinate. Hugo a scris în exil Mizerabilii, probabil cel mai cunoscut roman al său.
Victor Hugo a murit la 22 mai 1885, iar la funeraliile sale au luat parte mai mult de două milioane de oameni care l-au admirat şi au vrut să-l însoţească pe ultimul drum. Este înmormântat la Panteon la Paris.
Victor Hugo a murit la 22 mai 1885, iar la funeraliile sale au luat parte mai mult de două milioane de oameni care l-au admirat şi au vrut să-l însoţească pe ultimul drum. Este înmormântat la Panteon la Paris.
Poeme, ode şi balade
Ode şi poezii diverse (1882)
Orientalele (1829)
Frunze de toamnă (1831)
Cântecele crepusculului (1835)
Vocile lăuntrice (1837)
Razele şi umbrele (1840)
Pedepsele (1853) - capodoperă a poeziei satirice franceze
Contemplaţiile (1856 - 1857)
Legenda secolelor, două volume (1859 - 1883) - capodoperă a poeziei franceze
În prefaţa dramei Cromwell, manifestul literar al romantismului francez, Victor Hugo proclamă că „nu există reguli, nici modele", căci noua doctrină este „liberalismul literaturii". Acest liberalism fusese însă anticipat de manifestări culturale preromantice precum „Sturm und Drang" sau estetica lui Schiller din Asupra poeziei naive şi sentimentale, unde se face distincţia clară între artistul clasic, expresie a naturii înseşi, şi cel romantic, ce aspiră spre natura pierdută, dar trăieşte în dezacord cu sine şi cu umanitatea în genere.
În prefaţa dramei Cromwell, manifestul literar al romantismului francez, Victor Hugo proclamă că „nu există reguli, nici modele", căci noua doctrină este „liberalismul literaturii". Acest liberalism fusese însă anticipat de manifestări culturale preromantice precum „Sturm und Drang" sau estetica lui Schiller din Asupra poeziei naive şi sentimentale, unde se face distincţia clară între artistul clasic, expresie a naturii înseşi, şi cel romantic, ce aspiră spre natura pierdută, dar trăieşte în dezacord cu sine şi cu umanitatea în genere.
Romane
Romane
Bug-Jargal (1818)
Han din Islanda (1823)
Ultima zi a unui condamnat (1829)
Notre-Dame de Paris (1831)
Claude Gueux (1834)
Mizerabilii(1862)
Les Travailleurs de la mer (1866)
Omul care râde (1869)
Quatrevingt-treize (1874)
Mizerabilii (franceză: Les Misérables) este cel mai mare roman al lui Victor Hugo – roman pe care scriitorul l-a terminat în 1862, în timp ce se afla în exil. Mizerabilii este considerat drept una dintre capodoperele umanităţii, precum şi o adevărată frescă socială.
Mizerabilii (franceză: Les Misérables) este cel mai mare roman al lui Victor Hugo – roman pe care scriitorul l-a terminat în 1862, în timp ce se afla în exil. Mizerabilii este considerat drept una dintre capodoperele umanităţii, precum şi o adevărată frescă socială.
Domnul Myriel, devenit episcopul Bienvenu, care locuieşte la Digne împreună cu sora sa, Baptistine, are ocazia de a se întâlni cu un ocnaş evadat, ce îi bate la uşă pentru a-i cere mâncare şi adăpost.
Domnul Myriel, devenit episcopul Bienvenu, care locuieşte la Digne împreună cu sora sa, Baptistine, are ocazia de a se întâlni cu un ocnaş evadat, ce îi bate la uşă pentru a-i cere mâncare şi adăpost.
Ştiind bine că este un evadat căutat de poliţie, episcopul îl cazează într-o cameră de unde ocnaşul, pe nume Jean Valjean, fuge furând argintăria casei. Jean Valjean pleacă şi se întâlneşte pe drum cu micuţul Gervais, căruia îi fură moneda de doi franci, neascultându-i rugăminţile stăruitoare de a i-o înapoia.
La Paris, in strada Filles-du-Chalvaire nr.6 locuieşte un burghez pe nume Gillenormand, in vârstă de nouazeci de ani, împreună cu fiica sa si cu nepotul său, Marius. Baieţelul acesta, care fusese separat de tatăl său din cauza buniculului, primeşte într-o zi o scrisoare care îl anunţa că tatăl pe care nu îl cunoaşte este pe moarte. El se duce la fostul colonel demn de tot respectul pentru curajul dovedit în luptele duse pentru patria sa, nestiind nimic despre trecutul său glorios si neiubindu-l deloc.
In iunie 1832, membrii grupului A.B.C., impreună cu voluntarii adunaţi de pe străzi, construiesc o baricadă in strada Chanvrerie. Marius, care trebuie să-şi respecte promisiunea facută Cosettei, Gavroche, Javert, prins ca spion şi Jean Valjean, care primise biletul de adio al lui Marius pentru fiica sa, se aflau şi ei la baricada condusa cu multă pricepere ,curaj si patriotism de Enjolras. Iubitul Cosettei, incercând să-şi dea viaţa pentru infăptuirea Astfel, Marius ajunge un al doilea conducător, alături de Enjolras.
Nu insultaţi niciodată o femeie care cade! Cine ştie sub ce povară se prăbuşeşte sărmanul suflet!
Anumite gânduri sunt rugăciuni. Sunt clipe în care, oricum ar sta trupul, sufletul e în genunchi.
Dragostei nu-i ajunge nimic. Dacă are fericirea, vrea raiul. Dacă are raiul, vrea cerul.
Să nu cerem pasiunii logică.
Să nu cerem pasiunii logică.
Oare fluierăturile proştilor nu reprezintă fanfare ale gloriei?
Poetul să nu aibă decât un model: natura; şi o călăuză: adevărul.
Râsul este caracteristic omului.
Corsica. O mică insulă care a făcut ca Franţa să fie mare.
Una din urmările virtuţii e trufia. E între ele o punte făurită de diavol.
