National Agency of Civil Servants

5.13Malta

Există câteva tipuri diferite de pensii în Malta. Înainte de 1979 au existat Pensia Minimă Naţională, Indemnizaţia de Pensionare şi Indemnizaţia Majorată de Pensionare. În mod asemănător, au existat şi pensii de urmaş şi pensii de invaliditate. De regulă, aceste pensii sunt raportate ca pensii forfetare. Pentru a fi eligibil de pensie individul plăteşte contribuţiile forfetare şi i se acordă o pensie forfetară corespunzător mediei Contribuţiilor plătite pe durata vieţii persoanei asigurate. După 1979, care a însemnat introducerea sistemului de pensii de două treimi, persoana asigurată trebuie să plătească 1/12 (1/10 de la 1 ianuarie 2000) din salariul său sau din salariul său săptămânal cu titlul de contribuţie la fondul de asigurări sociale şi are dreptul la două treimi din venitul său de pensionare dacă îndeplineşte condiţiile relevante de contribuţie. Se poate observa diferenţa dintre indemnizaţia de pensionare şi pensia de două treimi era de fapt că prima are la bază, în principiu, plata de contribuţii forfetare cu scopul obţinerii unei pensii forfetare, în timp ce a doua impune plata unei contribuţii în funcţie de venit pentru a obţine o pensie în funcţie de venit.
Beneficiarul poate primi „Pensia de Serviciu” cât şi una din următoarele pensii:

• 
  Indemnizaţia de pensionare.
  
• 
  Indemnizaţia majorată de pensionare.
  
• 
  Pensia Minimă Naţională Redusă.
  
• 
  Pensia de două treimi.
  

Nu trebui să uităm că a fi un Pensionar de Serviciu nu înseamnă neapărat că persoana respectivă primeşte acelaşi tip de pensie ca cel primit de un alt Pensionar de Serviciu. La fel se întâmplă şi în cazul persoanelor fără pensie de serviciu. Dacă beneficiarul nu are dreptul la o Pensie de Serviciu, poate fi eligibil pentru una din următoarele tipuri de pensii:

• 
  Pensia Minimă Naţională.
  
• 
  Pensia Minimă Naţională Majorată.
  
• 
  Pensia de două treimi.
  

Pensionare, conform Legii de Asigurări Sociale, înseamnă atingerea vârstei de pensionare, care la bărbaţi este de 61 iar la femei este de 60 ani. Această definiţie este valabilă dacă persoana în cauză s-a pensionat dintr-o activitate aducătoare de venituri. Legea consideră că pensionare din activităţi aducătoare de venituri între vârsta de 61 şi 65 ani la bărbaţi şi între 60 şi 65 ani la femei, se produce atunci când persoana respectivă nu câştigă mai mult decât Salariul Minim pe economie. Drept urmare, dacă persoana asigurată nu face dovada că a încetat să desfăşoare activităţi aducătoare de venituri care nu depăşesc echivalentul salariului minim pe economie, atunci pensionarea înseamnă vârsta de 65 ani sau data la persoana asigurată nu mai desfăşoară activităţi aducătoare de venituri, conform celor menţionate mai sus, oricare situaţie apare prima. Fiecare tip de pensie este diferită cu toate că toate au ceva în comun.

Pensia Minimă pe Economie Majorată poate fi plătită persoanelor care nu primesc Pensii de Serviciu de la Angajatori. Ratele aplicabile sunt patru cincimi din Salariul minim pe economie în cazul bărbaţilor căsătoriţi care întreţin o soţie şi două treimi din salariul minim pe economie pentru restul. Ratele maxime plătite de la 1 ianuarie 2005, în cazul în care un pensionar are o contribuţie medie de MTL 50, sunt de 46.56 MTL pe săptămână pentru bărbaţii care au soţia în întreţinere, şi de 40.2811 MTL pe săptămână pentru restul. Acest nivel minim pe care îl poate primi o persoană care nu beneficiază de pensie de serviciu. Ratele de mai sus se aplică dacă Media Anuală a contribuţiilor plătite sau creditate este minim 50. Dacă această medie este mai mică, se plăteşte o rată redusă de pensie. Lăsând la o parte celelalte prevederi statutare menţionate mai devreme cât şi situaţia în care persoana primeşte o Pensie de Serviciu, Legea Asigurărilor Sociale prevede că o persoană este îndreptăţită cel puţin la Rata Globală a Indemnizaţiei de Pensionare corespunzătoare contribuţiilor medii plătite sau creditate de persoana respectivă. În cazul persoanelor care primesc Pensii de Serviciu din UK, acestea au dreptul la 37.46 MTL dacă sunt căsătorite şi au soţia în întreţinere şi la 28.77 MTL dacă sunt necăsătorite. În cazul persoanelor beneficiare ale pensiilor de serviciu care nu sunt plătibile de Guvernul UK, acestea au dreptul la 35 MTL pe săptămână pentru bărbaţii căsătoriţi care au soţia în întreţinere şi de 27.65 MTL pentru bărbaţii celibatari. Până în ianuarie 1996 legea a reglementat plata Indemnizaţiei Majorate de Pensionare dacă suma totală a pensiei de serviciu primite împreună cu Rata Indemnizaţiei de Pensionare aplicabile nu depăşesc cele două treimi din venitul său de pensionare. În această situaţie, persoana respectivă avea dreptul la rata de Indemnizaţie Sporită de Pensionare conform Anexei XII la Lege, care îi permitea ca pensia de serviciu pe care o primea alături de rata de Indemnizaţie Sporită de Pensionare să fie egale cu cele două treimi din Venitul său de Pensionare. Trebuie să remarcăm că Pensia Majorată a avut până în ianuarie 1996 un plafon stabil de 46.68 MTL pe săptămână pentru bărbaţii căsătoriţi cu soţii în întreţinere şi de 36.19 MTL pe săptămână pentru celibatari. Din ianuarie 1996 şi asemănător pensiei naţionale minime majorate, plafoanele au fost abolite şi, în trei rate, sumele maxime plătibile au fost majorate până la nivelul celor două treimi din venitul pensionabil. În esenţă, aceasta înseamnă că din ianuarie 1998 nivelul maxim plătibil este de două treimi. În ceea ce le priveşte pe persoanele angajate, Venitul Pensionabil se calculează prin luarea în considerare a salariului mediu anual din care au fost plătite contribuţiile relevante, din cei mai buni trei ani consecutivi din ultimii 10 ani calendaristici de dinaintea pensionării.
Din ianuarie 1996, persoanele independente, în termeni de asigurări sociale, sunt persoanele care nu sunt angajate în afaceri sau profesii dar care trăiesc în principal din veniturile din investiţii/chirii. Pe de altă parte, persoanele autorizate sunt persoanele care-şi trag veniturile dintr-o activitate economică de pe urma căreia declară profit/pierdere netă. La persoanele independente, venitul pensionabil reprezintă media venitului său net, rezultat din investiţii / chirii / pensii etc., din ultimii 10 ani calendaristici sau dintr-o parte a ultimilor 10 ani calendaristici dacă persoana în cauză nu a fost independentă pe parcursul tuturor celor 10 ani calendaristici de dinainte de pensionare. Pentru a fi eligibil pentru tipul de pensie de două treimi, condiţiile legale sunt:

• 
  Ca persoana beneficiară să fi fost angajată minim 10 ani înainte de pensionare.
  
• 
  Ca persoana beneficiară să-şi fi plătit toate contribuţiile după 21 ianuarie 1979
  
• 
  Ca persoana beneficiară să se pensioneze la data de sau după 16 ianuarie 1979
  
• 
  Ca persoana beneficiară să fi plătit în medie 15 contribuţii conform celor explicate în continuare.
  

Pensia de două treimi este o pensie bazată pe venit. De aceea venitul anual al persoanei alături de contribuţiile aferente, plătite sau creditate, reprezintă împreună un factor decisiv în determinarea sumei aplicabile de pensionare. În cazul persoanelor independente media venitului lor net din ultimii 10 ani calendaristici de dinainte de pensionare este cea care determină venitul pensionabil.

Cât priveşte calculul contribuţiei medii, am constatat că acest calcul din cazul pensiei de două treimi diferă de cel din cazul pensiei forfetare. De fapt, pentru a obţine media anuală a contribuţiilor trebuie luată în considerare media celor două medii pe o perioadă de treizeci de ani. Contribuţiile de utilizat pentru prima contribuţie medie anuală sunt cele plătite în maxim 20 ani de dinaintea celor 10 de dinainte de pensionare. Celălalt al doilea test de medie anuală se calculează pe perioada ce reprezintă ultimii 10 ani de dinainte de pensionare. Media acestor doi ani medii constituie media anuală a 15 contribuţii cerute de lege pentru acordarea unei pensii de două treimi. Pensia de două treimi se ridică la maxim 87.80 MTL pe săptămână şi la maxim 46.56.MTL pe săptămână în cazul bărbaţilor căsătoriţi care-şi întreţin soţiile şi la 40.28 MTL pe săptămână în cazul persoanelor celibatare. Cei care primesc pensii de serviciu de la angajatori, toate celelalte pensii ce rezultă din acest sistem vor fi reduse cu suma iniţială a pensiei de serviciu. Din 4 octombrie 1997 Legea Asigurărilor Sociale defineşte pensia de serviciu astfel:

• 
  O pensie sau alt beneficiu, altul decât pensia sau beneficiul acumulată în totalitate, sau care nu depăşeşte 200 MTL pe an, netul veniturilor în suma plătibilă a acestei Pensii de Serviciu prin sporiri ale costului de supravieţuire acordate după atribuirea primei pensii de serviciu.
  

Persoanele sub 65 ani care încă mai câştigă venituri ca angajaţi şi a căror venituri din astfel de ocupaţii depăşeşte salariul minim pe economie nu pot primi pensii de două treimi.

Cu toate că nevoia ca angajatorul să sponsorizeze pensii suplimentare este în plină creştere în Malta, în practică această nevoie nu este tipică. Legea Fondurilor Speciale adoptată în 2002 permite stabilirea ambelor planuri de beneficii fixe şi de pensii suplimentare cu contribuţii fixe. Oricum, în ciuda intenţiei Guvernului de a implementa un cadrul de prevederi legale şi de impozitare care să susţină dezvoltarea planurilor menţionate, nici o lege nu a fost încă adoptată în acest sens. (1).
Cei care s-au angajat în sectorul public înainte de 15 ianuarie 1979 şi care au 10 ani sau mai mult de serviciu, au dreptul la pensia civilă de serviciu la împlinirea vârstei de 60 ani conform Legii Pensiilor. Acestora li se cuvine suma de 1/540 din salariul obţinut pentru fiecare lună completă de serviciu. Cei care s-au angajat în sectorul public după 15 ianuarie 1979 fac parte din sistemul naţional. (19).