Îndrumar de afaceri, 2011
Yüklə 479,47 Kb.
|
|
F R A N Ţ A ÎNDRUMAR DE AFACERI, 2011Cuprins 1. Informaţii generale 2. Economia Franţei 3. Franţa. Prognoze economice pentru 2011-2012 4. Modalităţi de implantare comercială în Franţa 5. Legislaţia muncii în Franţa 6. Fiscalitatea întreprinderilor în Franţa 7. Ajutoare publice pentru investiţii in Franţa 8. Aspecte privind promovarea exporturilor româneşti în Franţa 9. Schimburile comerciale româno-franceze 10. Cooperarea economică şi investiţiile franco-române ANEXE: I. Structura Gruvernului francez II.Principalele manifestări expoziţionale organizate în Franţa III. Franţa – lista meseriilor deschise pentru lucrători din România IV. Coordonatele organismelor româneşti din Franţa
2. ECONOMIA FRANŢEI 2.1. Aspecte de atractivitate economică Franţa atrage prin dimensiunea si dinamismul pe termen lung al pieţei sale, prin calitatea şi productivitatea forţei de munca, prin densitatea şi eficienţa infrastructurii. Franţa este a 5-a putere economică din lume şi a 2-a în Europa, cu un PIB de 1 950,1 miliarde de euro în 2008. In 2009, PIB a suferit o contractie de 2,6% iar in anul 2010 PIB atinge 2 555 miliarde USD( 1 932,8 miliarde Euro). In 2010, Franta este al 5-lea exportator mondial si al 6-lea importator din lume. Ponderea Franţei în schimburile comerciale mondiale a fost de circa 3,6% în 2010. Franţa este prima destinaţie turistică din lume, cu peste 78 milioane de vizitatori. Printre cele mai mari 500 de mari întreprinderi din lume, figurează şi 40 de întreprinderi franceze. Atragerea de întreprinderi străine şi de capitaluri în Franţa Stocul investiţiilor străine directe în Franţa la sfârşitul anului 2007 se ridica la 645,6 miliarde de euro faţă de 578,7 miliarde de euro la finele anului 2006. În 2007, principalii şapte investitori străini în Franţa au fost: SUA (109,5 miliarde de euro, pondere de 23,0% din stoc total de investiţii), Marea Britanie (86,8 miliarde de euro, pondere 18,2%), Olanda (59,5 miliarde de euro, pondere 12,5%), Germania (57,8 miliarde de euro, pondere 12,1%), Elveţia (32,5 miliarde de euro, cota de 6,8%), Belgia (25,1 miliarde de euro, pondere 5,3%) şi Italia (19,3 miliarde de euro, cota 4,0%). Fluxul de investiţii străine directe în Franţa a scăzut cu 13% în 2008, ajungând la 66,3 miliarde de euro comparativ cu 75,9 miliarde de euro în 2007. Franţa a ocupat locul 2 în lume, după SUA, ca ţară de destinaţie a investiţiilor străine. Stocul investiţiilor directe străine în Franţa a fost de crica 712 miliarde de euro la finele anului 2008. În 2009, fluxurile de investitii directe străine în Franţa au fost în scădere mare, ajungând la circa 60 miliarde de dolari, ocupand locul 3 dupa SUA si China . In schimb in anul 2010, investitiile straine, in Franta au crescut cu 22%, inregistrand cea mai mare crestere din ultimii 15 ani, ajungand la 782 de proiecte ce au creat 31 815 noi locuri de munca. In Franta, sunt inregistrate peste 22 800 de intreprinderi straine. Franţa face parte din zona euro, iar Parisul se înscrie printre cele mai atractive pieţe financiare din lume. Astfel, Capitala Franţei este prima piaţa financiară a zonei euro şi a doua piaţă de primire a instituţiilor financiare internaţionale (46% din capitalizarea de piaţă este deţinută de instituţii financiare internaţionale).
În 2007, principalele destinaţii ale investiţiilor străine franceze au fost SUA şi ţările Uniunii Europene. Primele şapte locuri de destinaţie a investiţiilor franceze în 2007 au fost ocupate de: SUA (146,3 miliarde de euro, pondere de 16,7% din stoc total de investiţii), Marea Britanie (126,6 miliarde de euro, pondere 14,4%), Olanda (105,8 miliarde de euro, pondere 12,1%), Belgia (92,8 miliarde de euro, pondere 10,6%), Germania (70,8 miliarde de euro, pondere 8,1%), Italia (41,1 miliarde de euro , cota 4,7%) şi Spania (36,0 miliarde de euro, cota 4,1%). Cu cele 136,8 miliarde de euro investiţi franceze în străinătate în 2008, în progresie (+11%) după 123,5 miliarde de euro investiţi în 2007, Franţa a ocupat în 2008, locul al 3-lea pe plan mondial, după Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie. Stocul investiţiilor străine franceze în străinătate a fost de circa 1004 miliarde de euro la finele anului 2008.
În schimb, in anul 2010 se constata o crestere cu 28% a investitiilor franceze in strainatate fata de anul 2009 (238 proiecte fata de 186). Peste 30.000 de întreprinderi franceze au investitii în străinătate.
Cu un Produs Intern Brut în creştere de la an la an, cu excepţia anului 2009 (-2,6% contractie a PIB, pe fondul crizei economice şi financiare), Franta se remarcă printr-o lungă tradiţie industrială, numărând astăzi peste 2,5 milioane de întreprinderi. O strategie pe termen lung a permis constituirea unor veritabile sectoare de excelenţă, capabile să facă faţă competiţiei internaţionale: industria agro-alimentară, industria automobilului, aeroanutica sau telecomunicaţiile. Se pot cita câteva grupuri franceze care sunt renumite în întreaga lume: L’Oreal, numărul 1 în lume în domeniul produselor cosmetice, Saint-Gobain, primul producător mondial de materiale de construcţii, Danone, lider mondial la produsele lactate proaspete, şi LVMH, în fruntea sectorului produseleor de lux. La acestea, se adaugă Michelin (pneuri), Carrefour (marea distribuţie), Total (produse petroliere) sau Dassault Aviation. Resurse umane Populaţia are tendinţa să crească mai rapid în Franţa comparativ cu majoritatea ţărilor industrializate. La orizontul anului 2050, conform unei proiecţii demografice a Institutului Naţional de Statistică şi Studii Economice, populaţia franceză ar putea atinge 70 milioane de locuitori. Calificarea forţei de muncă şi puternica sa productivitate sunt recunoscute de anchetele în rândul investitorilor. Cercetare şi inovaţie Sectoarele cele mai importante cărora li se alocă fonduri pentru cercetare şi dezvoltare sunt: aeronautică, industria automobilului, industria farmaceutică, radiocomunicaţiile, materiale pentru transporturi, instrumentele de precizie. Franţa aplică o politică ambiţioasă de dezvoltare a polilor de competitivitate (clusters), care reunesc institute de cercetare, unverstităţi şi întreprinderi în 71 de locaţii. Franţa se clasează pe locul 2 în lume în ceea ce priveşte brevetele depuse şi pe locul 4 în lume pentru efortul de R&D. Infrastructura Pe ansamblu, Franţa se caracterizează prin calitatea, densitatea şi eficacitatea infrastructurilor de transport. Dispunând de circa 11 000 kilometri de autostrăzi, cca 1 milion de kilometri de drumuri, 2 000 kilometri de linii de cale ferată de mare viteză (TGV), cea mai are din Europa, şi 6 aeroporturi internaţionale, Franţa este perfect „irigată” de una din cele mai performante reţele de infrastructuri din lume. Investitorii străini pot conta, de asemenea, pe infrastructuri energetice şi de telecomunicaţii performante şi competitive (Internet cu debit foarte mare). 2.2. Resurse naturale Principalele resurse naturale ale Franţei sunt : cărbunele, minereurile de fier, bauxita, lemnul, zincul şi potasiul. 2.3. Indicatori macroeconomici
După încetinirea înregistrată în ultima parte a anului 2010, schimburile comerciale externe ale Franţei au marcat o relansare în trim. I din 2011:
În 2010, deficitul comercial a fost de -51,4 mild. Euro.
2.4. Agricultura Populatia agricola reprezinta cca 2% din locurile de munca ocupate in Franta Agricultura este un sector care conteaza mult pe piata muncii in Franta. In anul 2007, agricultura asigura 805 000 locuri de munca, la norma intreaga. Ramura « Agricultura, vanatoare si pescuit » reprezinta in prezent cca 2% din populatia activa a Frantei.
Franta dispune de o suprafata cultivabila importanta, aproape de 30 de milioane de hectare, adica cu putin sub jumatatea suprafetei totale a teritoriului. Terenurile cultivabile, situate de o parte si de alta a paralelelei de 45 de grade latitudine nordica, permit o mare diversitate a productiei.
In timp ce activitatea economica franceza se concentreaza intr-un mic numar de intreprinderi mari, agricultura franceza ramane apanajul intreprinderilor mici cu dominanta familiala. In marea majoritatea a exploatatiilor agricole franceze, conducatorul exploatatiei lucreaza singur, cu ajutorul punctual al salariatilor sau membrilor familiei sale. IMM-urile sunt sursa de locuri de munca in societatile europene si franceze, iar agricultura acupa un rol de prim ordin. Productia – Prima tara producatoare agricola a Uniunii Europene Franta este primul producator agricol european, chiar daca acest loc variaza in functie de diversele productii. In anul 2010 valoarea productiei agricole, in Franta, a crescut cu 37,2% comparativ cu anul precedent. Comertul exterior – Sectorul agroalimentar, o valoare sigura pentru Franta In anul 2010, soldul pozitiv al balantei comerciale in produse agroalimentare a fost de 7,6 miliarde €. Exporturile de produse agroalimentare constituie un atu considerabil pentru Franta. Excedentul agroalimentar este unul dintre cele mai ridicate din aparatul comercial francez.
• Franţa a înregistrat o creştere cu aproape 14% a schimburilor sale comerciale in anul 2010, faţă de 13% crestere inregistrata la nivel mondial; • In ceea ce priveşte geolocalizarea comertului exterior francez: cererea din Asia a contribuit la revitalizarea comerţului exterior al Frantei, precum si a schimburilor la nivel mondial. În 2010, Asia a contribuit cu 2,9 puncte la creşterea exporturilor franceze, ceea ce face China al treilea cel mai mare contributor la creşterea exporturilor franceze, depăşind partenerii istorici, cum ar fi Italia, Statele Unite şi Spania . Franţa a reuşit să-şi păstreze poziţia sa în calitate de exportator la nivel mondial (locul 5) şi exportator european (a patra poziţie) cu un export de 340,9 miliarde de euro. Aerospatialele, produsele farmaceutice şi produsele alimentare sunt sectoarele cele mai dinamice. Industria aerospaţială a inregistrat cea mai buna performanta la export efectuata de Franţa (Airbus a raportat 285 livrări în 2010). Aeronavele sunt aşadar pe primul loc in comerţului exterior francez în 2010, cu un record de vanzari de 18,9 miliarde de euro, într-un an. Tranzacţiile au crescut catre Asia (+28,7%) si au scăzut catre Uniunea Europeană. La produsele farmaceutice exporturile au depasit nivelul inregistrat dinainte de criza, crescand cu 5,2% în valoare faţă de anul 2009 iar vânzările de echipamente pentru autovehicule au cunoscut o crestere de 19,2%, faţă de scăderea de 18,4% înregistrata in 2008 şi 2009. Sectorul agro- alimentar a inregistrat un excedent comercial important, datorită cerealelor, vinurilor si brânzeturilor, de 7,8 miliarde de euro în 2010, faţă de 5,2 miliarde euro în 2009 şi se evidenţiazaă ca al doilea capitol de export in balanţa comercială franceză, dupa aerospaţiale. Cu toate acestea, deficitul comercial al Frantei creste de la 44,2 miliarde euro în 2009, la 51,4 miliarde de euro în anul 2010. Cresterea preţurilor pe plan mondial, la petrol şi gaze ce a determinat incarcarea facturilor la energie (47,7 miliarde de euro ), este motivul principal al inrautatirii deficitului comercial francez, in 2010. Creşterea importurilor (13,8 % faţă de 2009) explică, de asemenea, această degradare a balantei comerciale externe. Un program de masuri pentru a încuraja exportul si a reduce deficitul comercial a fost elaborat de Guvernul francez, pentru anul 2011.
Economia franceza are fundamente solide iar prognoza pentru Franţa păstrează o creştere de sub 2% în 2011-2012.
4. MODALITĂŢI DE IMPLANTARE COMERCIALĂ ÎN FRANŢA
Alegerea structurii de implantare depinde de scopul pe care il urmareste firma straina si de gradul de autonomie pe care doreste sa il aiba noua structura in raport cu societatea mama. I.1 Solutii temporare de implantare Daca se doreste o prospectare a pietei franceze, exista posibilitatea alegerii unui salariat sau a deschiderii unui birou de legatura. I.1.1 Biroul de legatura (bureau de liason): o implantare comerciala fara activitate comerciala Exista posibilitatea recrutarii sau trimterii unui salariat in Franta pentru a reprezenta societatea straina prin intermediul unui birou de legatura (sau de reprezentare). Biroul de legatura poate realiza numai activitati necomerciale: activitati de prospectare, de publicitate, de informare, de stocaj sau orice activitate care are un caracter pregatitor sau auxiliar. Biroul nu are autonomie juridica. El nu este supus la plata impozitului pe societati sau TVA. In schimb, el trebuie sa plateasca anumite taxe locale si taxele pe salarii. Inmatricularea unui birou de legatura nu este ceruta, insa este necesara atunci cand angajeaza mai multi salariati in Franta. I.1.2 Reprezentantul comercial – daca se doreste dezvoltarea unei activitati comerciale Reprezentantul comercial este un salariat al societatii straine (cadru comercial) care viziteaza clientela uneia sau mai multor societati, intr-un sector geografic determinat. El identifica clienti potentiali, propunandu-le bunuri si servicii. I.1.3 Agentul comercial Societatea straina poate sa recurga la un agent comercial care, in calitatea de profesie independenta, este un mandatar, persoana fizica sau societate. Agentul comercial are misiunea de a negocia si eventual de a semna contracte de vanzare, cumparare, locatie sau prestari de servicii in numele si pentru contul societatii straine (mandantul). Recugerea la un agent comercial este privilegiata de IMM-uri caci este un mijloc suplu si putin oneros de a face cunoscute produsele sale pe piata franceza. I.2 Implantare durabila Crearea unei sucursale sau filiale este necesara pentru exersarea unei activitati industriale si comerciale in Franta pe baza unei reprezentari permanente, principale sau secundare. I.2.1 Sucursala-formula cea mai simpla Sucursala permite o prima implantare a unei societati straine pentru exersarea unei activitati comerciale. Sucursala este condusa de un reprezentant legal, ea functioneaza ca o agentie care depinde de sediul societatii straine. Sucursala poate sa indeplineasca toate activitatile unei intreprinderi industriale si comerciale, insa ea nu are autonomie juridica, insa angajeaza societatea straina pentru toate actele sale. Astfel, in caz de dificultati financiare sucursala angajeaza indefinit si solidar societatea straina la plata datoriilor sale. Sucursala este supusa la plata impozitului pe societati si la plata TVA. Inmatricularea unei sucursale este obligatorie. I.2.2 Crearea unei filiale, societate de drept francez, dotata cu personalitate juridica, ofera avantaje:
Filiala are personalitate juridica prin inmatricularea sa la Registrul Comertului si Societatilor. Filala este supusa platii impozitelor si taxelor in vigoare.
In Franta, formalitatile au fost considerabil scurtate si ansamblul procedurii poate fi efectuat pe cale electronica. II.1 Ghiseul unic – centrul de formalitati intreprinderi Ansamblul formalitatilor de creare se efectueaza prin ghiseul unic : Centrul de Formalitati Intreprinderi. Ghiseul transmite, in locul intreprinderilor, toate documentele dosarului de creare, modificare sau incetare a activitatilor la administratiile respective:
Costul formalitatilor admnistrative de creare a societatii sunt de circa 85 de euro, la care se adauga costul anuntului in jurnalul de anunturi legale (circa 230 de euro). Termen de creare a societatii: cateva zile.
Alegerea formei juridice a unei societati antreneaza anumite consecinte juridice, fiscale, patrimoniale si sociale. III.1 Societatile pe capital –forma cea mai utilizata in Franta Cele mai utilizate sunt:
SARL si SAS pot fi create cu un singur asociat (SAS Unipersonnelle sau EURL) in timp ce SA are nevoie de sapte asociati. SA este forma cea mai elaborata in dreptul francez, putand face apel la economiile populatiei. SAS (SASU) este structura cea mai recenta in dreptul francez, forma foarte nimerita pentru un holding si pentru o societate straina care doreste sa detina 100% din filiala sa. In luna februarie 2010, a fost elaborat proiectul legii privind crearea Entreprise Individuelle à Responsabilité Limitée –EIRL.
IV.1 Solutii de domiciliere temporare
IV.2 Solutii de domicilere durabile
IV.3 Formule de proprietate
5. LEGISALŢIA MUNCII ÎN FRANŢA Conditii privind angajarea cetatenilor din noile state membre UE, inclusiv Romania Pe durata perioadei tranzitorii, cetatenii din noile state membre (NSM) raman supusi obligatiei de a obtine o autorizatie de munca. Pentru recrutarea unui salariat strain, in functie de rezidenta cetateanului strain - instalat deja in Franta sau nu- orice angajator francez - intreprinderi, asociatii, colectivitati teritoriale, spitale publice, institutii de invatamant private sau publice, persoane particulare pentru munci la domiciliu - urmeaza una din cele doua proceduri reglementate de lege :
Un angajator nu poate sa introduca un strain fara acordul prealabil al administrartiei franceze si nici sa angajeze un strain fara autorizatie de lucru. a) Procedura de schimbare de statut - cetateanul strain este deja instalat in Franta Angajatorul trebuie sa se asigure ca strainul se afla in posesia unei autorizatii de munca care sa-i permita ocuparea postului in care doreste sa-l angajeze. In caz negativ, cetateanul strain trebuie se se adreseze prefecturii pe raza careia are domiciliul, pentru a solicita o schimbare de statut si a obtine autorizatia de munca. Pentru a se asigura de existenta autorizatiei de munca a strainului pe care doreste sa-l angajeze, angajatorul adreseaza prefecturii de departament unde are sediul intreprinderea, o scrisoare datata, semnata, recomandata cu aviz de primire, la care anexeaza copia documentului in cauza; prefectul notifica raspunsul prin curier, in termen de doua zile lucratoare de la data primirii scrisorii recomandate. In lipsa raspunsului, obligatia angajatorului este considerata ca indeplinita. b) Procedura de introducere - cetatenul strain nu este instalat in Franta Angajatorul initiaza procedura de introducere a salariatului strain adresand o cerere Directiei Departamentale de Munca si Formare profesionala (DDTEFP) in raza careia se afla; cererea trebuie insotita de diferite documente justificative, de un contract de munca « de introducere » si, daca este cazul, de o declaratie privind asigurarea unei locuinte colective pentru strain. Autorizatiile de munca eliberate in cadrul procedurii de introducere sau de schimbare de statut impun plata de catre angajator a unei redevente la Oficiul Francez al Imigratiei si Integrarii (Office français de l'imigration et l'intégration – OFII). Pe durata perioadei tranzitorii, cetatenii din NSM vor primi un titlu unic, care tine loc atat de autorizatie de munca, cat si de permis de sedere ; titlul unic este eliberat pentru durata contractului de munca sau, daca durata angajamentului este egala sau superioara la 12 luni, titlul se elibereaza pentru o durata de 5 ani. Autorizatia de muncă nu este obligatorie pentru cetăţenii din NSM care sunt detasati temporar in Franta si sunt salariati ai unei intreprinderi stabilite in tara de origine.
Pentru ocuparea unui post într-una dintre cele 150 de meserii deschise şi cetăţenilor români, se menţine necesitatea obţinerii unei autorizaţii de muncă, dar situaţia ocupaţională nu mai este opozabilă, criteriu care stătea la baza majorităţii refuzurilor autorizaţiei de muncă. Lista celor 150 de meserii este prezentata in anexa III. Angajatorii trebuie însă să plătească taxele şi redevenţele datorate la OFII Oficiul Francez al Imigratiei si Integrarii (contribuţie şi rambursare forfetară). Verificarea cererilor de eliberare a autorizaţiei de muncă revine serviciilor de forţă de muncă străină din direcţiile locale de muncă, ocupare şi formare profesională (DDTEFP). În cazul unei decizii favorabile eliberării unei autorizaţii de muncă, pentru un contract de muncă încheiat pentru mai mult de 3 luni, ANAEM, informată de DDTEFP, convoacă lucrătorul pentru o vizită medicală, după care i se eliberează sau nu autorizaţia. Lucrătorul merge la prefectură cu autorizatia, pentru a obţine un titlu de şedere. In cazul contractului încheiat pentru mai puţin de 3 luni, se eliberează o autorizaţie provizorie de muncă din momentul în care contractul este vizat favorabil de către DDTEFP. Apoi contractul este transmis angajatorului (pentru sezonieri, contractul de muncă vizat ţine loc de autorizaţie provizorie de muncă). Oricare va fi meseria pentru care se optează, celelalte condiţii prevăzute de legislaţie rămân aplicabile şi vor fi verificate de direcţiile provinciale (locale) de muncă, ocupare şi formare profesională, mai ales cele privind egalitatea de tratament (în special salarizarea) şi cele de legislaţie socială (plata îndatoririlor sociale) de către firma interesată de recrutarea unui cetăţean român. Când o cerere pentru autorizaţia de muncă se referă la un loc de muncă ce nu e vizat de circulara nr. DPM/DMI2/2006 din 29 aprilie 2006 referitoare la autorizaţiile de muncă eliberate resortisanţilor din noile state membre ale UE pe durata perioadei tranzitorii, analizarea cererii se realizează după condiţiile obişnuite de drept comun, opunând situaţia ocupaţională atunci când situaţia locală a pieţei muncii este degradată cu privire la, pe de o parte, informaţiile statistice deţinute de direcţia locală de muncă, ocupare şi formare profesională şi ANPE şi, pe de altă parte, de dificultăţile eventuale întâlnite de către angajator când furnizează acest loc de muncă. Orice străin care se află legal pe teritoriul francez poate cere o autorizaţie de muncă în cadrul unui schimb al statutului, care va fi examinat conform aceloraşi criterio ca cele aplicabile procedurii de introducere. Criteriile de eliberare a autorizaţiei de muncă Articolul R.341-4 din Codul muncii francez enumeră 4 criterii principale în baza cărora cererea de autorizaţie de muncă trebuie să fie examinată şi care pot justifica un refuz, şi anume: - situaţia ocupaţională din sectorul în care se desfăşoară activitatea ; - condiţiile de aplicare a legislaţiei sociale de către angajator ; - condiţiile de lucru şi salariul oferit lucrătorului străin ; - dispoziţiile luate de angajator în ceea ce priveşte cazarea lucrătorului. Situaţia ocupaţională este opozabilă tuturor resortisanţilor din ţările terţe care îşi doresc să exercite o activitate salarială în Franţa, fără excepţii. Costul autorizaţiei de muncă Străinul admis pe piaţa muncii în Franţa trebuie să achite 55 euro pentru reînnoirea autorizaţiei de muncă („taxă de reînnoire”), când aceasta ia forma unei cărţi de şedere, a unei cărţi de sejur temporar/certificat de rezidenţă cu menţiunea „viaţă privată şi familială” sau „salariat”. În cazul unui contract de durată determinată, angajatorul trebuie să achite 168 euro în concept de redevenţă forfetară. În cazul unui contract pe durată nedeterminată, trebuie să achite o redevenţă şi o contribuţie forfetară de 893 euro (744 euro contribuţie forfetară +168 euro) dacă salariul lunar brut este mai mic sau egal cu 1.525 euro şi 1.612 euro (1.444 euro contribuţia forfetară +168 euro) dacă salariul lunar brut este mai mare de 1.525 euro.
Detaşarea salariaţilor români în Franţa după 1 ianuarie 2007 PENTRU ANGAJATORI Antreprenorii pot detaşa lucrători în Franţa în următoarele scopuri: - pentru a realiza prestări de servicii în cadrul unui contract comercial încheiat cu un client (ex: executarea de lucrări de construcţii a unei clădiri industriale sau a unui vapor, munci de pomicultură sau prezentarea unui spectacol de către o trupă de artişti…) - pentru a-i pune la dispoziţia unei întreprinderi deja instalate în Franţa şi care aparţine aceluiasi grup (ex: detaşarea cadrelor pentru o misiune de resurse umane sau expertiză financiară) Condiţiile în care se poate realiza detaşarea lucrătorilor români În conformitate cu principiile comunitare, dreptul francez subordonează detaşarea unor set de 3 condiţii: - Firma din România trebuie să aibă o activitate efectivă în ţara de origine; - Detaşarea trebuie să rămână temporară şi limitată duratei prestaţiilor; - Salariaţii societăţii din România trebuie să păstreze pe durata detaşării o legătură de subordonare juridică cu firma românească;. Condiţiile de mai sus se aplică in cazul: - Punerii la dispoziţie fără scop lucrativ într-o altă firmă franceză aparţinând grupului antreprenorului român. - Prestării de servicii în scop lucrativ care corespund unui aport de tehnicitate, de competenţe sau de cunoştinţe specifice firmei din România. În schimb, prestarea de servicii în scop lucrativ care constă doar în a punerea salariaţilor la dispoziţia unei întreprinderi instalate în Franţa se supune altor condiţii şi legislaţiei specifice „muncii temporare”. Formalităţi la Administraţia Franceză Declararea detaşării, pe foaie albă, în limba franceză, la administraţia muncii indicândându-se: - Numele, motivul social, forma juridică a întreprinderii din România şi referinţele înmatriculării sale la… (desemnarea registrului profesional al ţării de origine) - Identitatea reprezentantului legal al întreprinderii româneşti şi cea a reprezentantului său din Franţa - Adresa locului de prestare, durata previzibilă, numele, naţionalităţile salariaţilor detaşaţi şi data angajării lor. Declaraţia detaşării prevăzută de majoritatea statelor SEE trebuie să fie adresată înainte de începerea lucrărilor la direcţiile provinciale de muncă, ocupare şi formare profesională (DDTEFP) din provincia unde se va desfăşura activitatea. Obligaţiile sociale ale firmei româneşti cu privire la salariaţi Pe durata detaşării salariaţilor în Franţa se aplică legislaţia franceză. Câteva reguli esenţiale: - Pe perioada detaşării, să se respecte salariul minim instituit în Franţa Salariul legal minim brut pe oră este 8,86 euro de la 1 ianuarie 2010. Acesta se reevalueaza permanent, cel puţin o dată pe an. Orele de lucru efectuate peste 35 ore pe săptămână sunt ore suplimentare plătite cu taxe majorate. Există totuşi reguli particulare conform activităţilor şi acordurilor colective. - Aplicarea legii franceze privind durata programului de lucru şi pe durata pauzelor - Garantarea normelor franceze referitoare la igienă, securitate, sănătate a lucrătorilor cât şi a dispoziţiilor în materie de medicină a muncii - Aplicarea echivalentului legii franceze în ceea ce priveşte concediul plătit. Legea franceză permite anumite derogări. - Conform Regulamentului European 1408/71 de la 14 iulie 1971, afilierea salariaţilor detaşaţi la securitatea socială trebuie menţinută pe durata detaşării lor. După 12 luni, devine obligatorie afilierea la securitatea socială franceză, fără derogări acordate, la cererea firmei din România, de organismele de securitate franceză Este absolut necesar ca pe durata detaşării în Franţa angajatorul din România să pună la dispoziţia salariaţilor formulare E 101 sau E 102 după caz, care să scutească de la afilierea la securitatea socială franceză şi de la plata cotizaţiilor la URSSAF sau MSA.
În conformitate cu principiile comunitare, dreptul francez admite detaşarea în condiţiile următoare: - Angajatorul care doreşte să detaşare lucrători trebuie să aibă o activitate efectivă în România; - Detaşarea lucrătorilor români trebuie să rămână temporară şi limitată la durata prestării activităţii. - Lucrătorul detaşat trebuie să rămână sub autoritatea şi subordonarea angajatorului său pe toată durata detaşării (contractului de muncă).
- Punerii la dispoziţie a salariaţilor într-o întreprindere (firmă) franceză aparţinând aceluiaşi grup; - Unei prestări de servicii, în scop lucrativ, corespunzand unui aport de tehnicitate, de competenţe şi/sau cunoştinţe specifice firmei din România, care trebuie să-şi asume riscul economic. Realizarea acestei prestări se face în baza unui contract comercial încheiat de angajatorul român cu un client francez.
Trebuie obţinută de la Prefectură o carte de şedere „COMUNITATEA EUROPEANĂ” cu menţiunea „SALARIAT AL UNUI PRESTATAR DE SERVICII”. În domeniul protecţiei sociale Conform Regulamentului Comisiei Europene nr. 1408/71 din 14 iunie 1971, afilierea lucrătorilor detaşaţi la securitatea socială este menţinută pe durata detaşării în Franţa. Pentru aceasta, salariatul trebuie să se afle în posesia unui certificat de detaşare, model E 101. Pe durata detaşării în Franţa, legislaţia aplicabilă lucrătorilor detaşaţi este cea franceză, iar angajatorul este obligat să o respecte.
Există un salariu minim interprofesional de creştere (SMIC). Acest salariu minim legal pe oră se revizuieşte în fiecare an. Angajatorul nu poate oferi un salariu mai mic decât SMIC Valoarea SMIC la 1 ianuarie 2010: Smic orar brut : 8.86 € Smic lunar brut (baza 35 de ore) 1 343,80 € Smic lunar net 1 055,42 € Cotizatie sociala (13,70% din Smic brut) 184,10 € C.S.G. + C.R.D.S(8% din 97% din Smic brut) 104,28 € Durata programului de lucru Durata programului de lucru este de 35 ore pe săptămână, cu o zi de odihnă, în general duminica. Orele efectuate peste acest număr, sunt plătite cu o valoare majorată. Există reguli particulare pentru durata programului de lucru şi pentru zilele de odihnă săptămânale, în funcţie de activităţi şi de acordurile colective. Concediile plătite Concediile plătite anual se calculează la două zile jumătate per luna de lucru. Legea permite anumite derogări. Condiţiile de lucru Lucrătorii români detaşaţi în Franţa trebuie să beneficieze de aceleaşi condiţii de lucru ca şi cele garantate prin lege lucrătorilor francezi în ceea ce priveşte igiena, securitatea, sănătatea, protecţia împotriva riscurilor muncii şi medicina muncii. În cazul în care este vorba despre cazare colectivă, normele de locuire pentru salubritatea, confortul şi intimitatea sunt prevăzute de lege. Pentru lucrătorii agricoli, cazarea este supusă unor reguli speciale. Acelaşi lucru se aplică şi pentru spaţiile destinate servirii mesei. Institutii cu competente in domeniul muncii IN FRANŢA
- Delegatia generala pentru ocuparea fortei de munca si formare profesionala (DGEFP), este responsabila cu elaborarea si implementarea politicilor de ocupare a fortei de munca si formarii profesionale, prin concertare cu toate celelate departamente ministeriale si partenri sociali.Ea gestioneaza programele sustinute prin Fondul european social in Franta.Activitatea ei se realizeaza in teritoriu prin actiunea Serviciului public de ocupare a fortei de munca: directiile departamentale si directiile regionale ale muncii, ocuparii fortei de munca si formarii profesionale, polul Ocuparea fortei de munca (Pôle Emploi), AFPA, Unedic,misiunile locale permanente de primire, informare (PAIO). Contact : Adresse : 7, square Max-Hymans 75741 Paris Cedex 12 Téléphone : +33 1 40 04 04 04 - Ministerul Muncii, Relatiilor Sociale, Familiei, Solidaritatii si Orasului / Ministère du Travail, des Relations sociales, de la Famille, de la Solidarité et de la Ville www.travail-solidarite.gouv.fr Site-ul ministerului contine informatii si fise practice bine structurate care raspund multor intrebari legate de angajarea unui cetatean strain in Franta. De semenea, ministerul a pus la dispozitie un serviciu de informatii prin telefon care ofera informatii privind reglementarile in domeniul muncii (exclusiv functia publica) Info EMPLOI : 0 821 347 347 (0,12 €/min), accesibil de luni pana vineri, intre 9h00-18h00 Télécopie : +33 1 44 38 33 00
- Oficiul Francez pentru Imigratie si Integrare - OFII/ office français de l'imigration et l'intégration www.offi.fr - recruteaza forta de munca pentru intreprinderi
Yüklə 479,47 Kb. Dostları ilə paylaş:
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||