Dacă ai călători cu viteza luminii ( 300 000 de km / s ) de la un capăt la altul al galaxiei Calea Lactee, ţi-ar trebui 100 000 ani ca să termini călătoria
Dacă ai călători cu viteza luminii ( 300 000 de km / s ) de la un capăt la altul al galaxiei Calea Lactee, ţi-ar trebui 100 000 ani ca să termini călătoria.
Sistemul solar se întinde pe o suprafaţă în formă de disc cu raza de 6 miliarde km.
Cu toate că el pare foarte întins, la scara Universului acesta este cu adevărat minuscul.
Sistemul solar este format din corpuri cereşti a căror dimensiune variază de la mărimea unui grăunte de nisip până la sfere cu diametre de mai multe mii de km:Soarele,planetele, sateliţii naturali, sute de asteroizi, milioane de meteoriţi şi foarte multe comete.
Soarele nostru ( Apollo în mitologia romană şi Helios în cea greacă) este o stea galbenă de mărime medie care s-a format acum 4,5 miliarde de ani împreuna cu tot sistemul nostru solar.
Se află în centrul sistemului nostru solar şi are ca sateliţi toate planetele.
Soarele este format din gaze: 75% hidrogen si 25% heliu.
În centrul Soarelui, unde are loc fuziunea hidrogenului, temperatura este de 15 000 000 grade C şi acolo se produce toată energia degajată de Soare.
99% din materia Sistemului solar este concentrată în Soare.
S-a născut din materia cosmică. La început era mult mai luminos şi mai fierbinte.
Pe măsură ce îmbătrâneşte, cantitatea de căldură emanată şi intensitatea luminii sale scade, deoarece materia din care este alcătuit se consumă prin ardere.
Este o stea de mărime mijlocie, aflata la 30 000 de ani lumină de centrul galaxiei Calea Lactee.
Venus mai este denumită şi Steaua Dimineţii deoarece, în afară de Soare şi Lună, este cea mai strălucitoare de pe cer.
Suprafaţa Pământului este acoperită în proporţie de 70,8% de apă, restul de 29,2% fiind solid , "uscat".
Zona acoperită de apă este împărţită în oceane, iar uscatul se subîmparte în continente.
Viaţa nu ar fi ajuns atât de departe dacă planeta pe care se află nu ar apăra-o în modul cel mai eficace posibil. Nucleul solid al Pământului format din nichel şi fier, împreuna cu magma lichidă din jurul său, produce un câmp magnetic care reflectă particulele ucigătoare aflate în vântul cosmic trimis de Soare.
Pământul s-a ciocnit acum 4,5 miliarde de ani cu un corp ceresc de dimensiunile planetei Marte.
Impactul a fost atât de puternic încât resturi de material rezultate din ciocnire au fost aruncate în spaţiu, pe orbita Pământului, formând un satelit natural numit Luna.
Sistemul solar a fost sortit să dispară încă din momentul creării sale. Astfel în mai puţin de 5 miliarde de ani tot hidrogenul din interiorul Soarelui se va transforma în heliu, iar Soarele va creşte în dimensiuni “înghiţind" planetele până la Jupiter. Dupa aceasta Soarele se va contracta transformându-se într-o pitică albă care se va stinge lăsând Sistemul solar în frig şi întuneric.
S-au creat multe scenarii apocaliptice, însă pericolul poate veni şi mai devreme din altă parte. Nu numai Soarele sau Luna pot duce la dispariţia noastră, ci şi un alt corp ceresc mult mai indepartat: un asteroid.
Sau chiar OMUL poate distruge Planeta albastră.
DACĂ PĂMÂNTUL AR PUTEA VORBI, ATUNCI NOI L-AM FACE SĂ PLÂNGĂ...
Pământul e un glob minuscul, cald şi fragil în pomul cu daruri al Universului !
Realizat de : înv. Mioara Popa, Şcoala “ Ion Basgan” Focşani