Îngeri şi demoni Dan Brown Date

"I preferiti au sosit!"

Mortati îşi simţi inima tresărind. Conclavul era salvat.

Dar când uşa se deschise, suspinul general ce răsună în toată capela nu era unul de bucurie. Mortati rămase cu ochii aţintiţi, şocat, văzând persoana care intrase. Pentru prima dată în istorie, un camerlengo tocmai trecuse pragul sacru al conclavului, după sigi­larea uşilor.

„Dar ce o fi în mintea lui?!"

Şambelanul se apropie de altar şi se întoarse pentru a se adresa cardinalilor uluiţi.

— Signori, am aşteptat cât de mult am putut. S au petrecut însă lucruri pe care aveţi dreptul să le cunoaşteţi.

93
Langdon habar n avea încotro se îndrepta. Instinctul şi reflexele erau singurele care îl îndrumau, îndepărtându l de pericol. Coatele şi genunchii îi amorţiseră deja, târându se pe sub strane. Dar nu se oprea. De undeva, o voce îi spuse s o ia spre stânga. „Dacă ajungi în nava principală, o poţi lua la fugă spre ieşire." Ştia însă că este imposibil. Un zid de flăcări bloca nava principală! în vreme ce mintea lui înnebunită căuta alte soluţii, corpul său continua să se târască orbeşte. Zgomotul de paşi venea acum din dreapta.

Ceea ce se întâmplă îl luă complet pe nepregătite. Îşi închipuise că mai sunt încă vreo trei metri de strane până ce ajungea în faţa bi­sericii, dar se înşelase. Pe neaşteptate, se pomeni fără „acoperişul" care l protejase. Pentru o fracţiune de secundă încremeni, pe jumătate expus în partea din faţă a bisericii. În absida din stânga sa, ce părea imensă din locul de unde o privea el, se înălţa acea scuip­tură pentru care venise, de fapt, aici. Uitase complet de ea. Extazul Sfintei Tereza părea un fel de natură moartă pornografică... sfântă întinsă pe spate, cu trupul încordat de plăcere, cu gura deschisă într un geamăt surd, iar deasupra ei, îngerul cu lancea sa de foc.

Un glonţ explodă în strana de deasupra capului său. Îşi simţi trupul ridicându se şi ţâşnind precum cel al unui atlet pe pistă. Împins numai de adrenalină şi aproape inconştient de propriile acţiuni, se pomeni fugind cocoşat, cu capul între umeri, spre dreap­ta. Gloanţele râpăiră în spatele lui şi, înnebunit, se trânti pe par­doseala de marmură, începând iar să se târască incontrolabil, în viteză, până când se izbi puternic de bordura unei nişe de pe zidul din dreapta.

Atunci o văzu. O grămăjoară pe podea, în partea din spate a bisericii. Vittoria! Picioarele goale îi erau răsucite sub ea, dar lui i se păru că încă respiră. Nu mai avea vreme s o ajute.

Aproape în aceeaşi clipă, asasinul ocoli stranele din stânga şi se năpusti asupra lui. Langdon înţelese că, probabil, acesta îi e sfâr­şitul. Ucigaşul ridică revolverul şi profesorul făcu unicul lucru care i mai sta în puteri: se rostogoli peste bordură, în nişă. În aceeaşi fracţiune de secundă, coloanele din marmură ale balustradei explodaseră într o ploaie de gloanţe.

Ca un animal încolţit, se târî cât mai departe, în nişa semicircu­lară. Deasupra sa, culmea ironiei, se înălţa un sarcofag. „Al meu, probabil." Chiar şi dimensiunea părea potrivită. Era o scătola — o casetă de marmură mică şi simplă, fără decoraţiuni şi ornamente. Un mormânt ieftin. Sicriul era ridicat de pe podea şi sprijinit pe două blocuri de marmură. Langdon privi spaţiul îngust de dede­subt, întrebându se dacă ar încăpea în el.

Paşii asasinului se apropiau. Neavând altă soluţie, Langdon îşi împinse trupul pe pardoseală, spre sarcofag. Prinzând cu forţă suporturile de marmură, se făcu una cu podeaua şi, trăgând din toate puterile, îşi îndesă jumătatea de sus a corpului sub sarcofag. Arma bubui.

În acelaşi moment, Langdon simţi ceea ce nu mai simţise nicio­dată în viaţa lui... un glonţ care i trecea pe lângă corp. Un şuierat scurt, precum pocnetul unui bici, şi glonţul îl rată cu un milimetru, înfigându se în marmură şi stârnind un nor de praf. Cu sângele pulsându i sălbatic în vine, îşi trase şi restul corpului sub sarcofag, apoi, mişcându se pe pardoseală asemenea unui şarpe, încercă să iasă de cealaltă parte a sicriului. Drum închis însă.

Şedea acum faţă n faţă cu peretele din spate al nişei. Nu mai avea nici o îndoială că spaţiul acesta îngust dintre sarcofag şi zid urma să fie mormân­tul său. „Foarte curând", îşi dădu el seama, zărind ţeavă revolverului în deschiderea de sub sarcofag.