Îngeri şi demoni Dan Brown Date

Hassassin ul ridică privirea. Pentru o clipă, se holbă derutat, de parcă ar fi văzut o stafie. Apoi buzele i se întinseră într un zâmbet crud. Ridică braţe­le în aer, supus:

— Aşa deci!

— Coboară din camionetă!

— Pari cam ud.

— Ai venit cam devreme.

— Sunt nerăbdător să mă întorc la premiul meu.

Langdon strânse mai bine pistolul în mână:

— Nu voi ezita să trag.

— Ai ezitat deja!

Profesorul îşi simţi degetul încordându se pe trăgaci. Cardinalul zăcea nemişcat. Părea terminat, muribund.

— Dezleagă l!

— Lasă i pe el! De fapt, ai venit pentru femeie. De ce pretinzi altceva?

Îşi stăpâni cu greu impulsul de a sfârşi totul acolo, pe loc:

— Unde ai dus o?

— Undeva, în siguranţă. Mă aşteaptă să mă ntorc.

„E în viaţă, deci!" Langdon simţi o rază de speranţă:

— La Biserica Iluminării?

Ucigaşul rânji:

— N ai s o găseşti niciodată.

„Ascunzătoarea încă există!"

— Unde?

— Locul a rămas secret vreme de secole. Chiar şi mie mi a fost dezvăluit abia de curând. Mai degrabă mor decât să trădez încre­derea ce mi a fost acordată.

— Pot să l găsesc şi singur.

— Câtă aroganţă!

Langdon schiţă un gest spre fântână:

— Până aici am reuşit!

— Ca mulţi alţii înaintea ta. Ultimul pas este însă cel mai greu.

Profesorul se mai apropie puţin, în timp ce şi simţea picioarele nesigure pe fundul bazinului. Hassassin ul părea extrem de calm, ghemuit în spatele camionetei, cu mâinile ridicate deasupra capului. Langdon ţinti în mijlocul pieptului, întrebându se dacă n ar trebui să tragă şi să sfârşească odată pentru totdeauna. „Nu. Ştie unde e Vittoria. Ştie unde e antimateria. Am nevoie de informaţiile astea!"

Din penumbra camionetei sale, Hassassin ul îşi ţintuia agresorul cu privirea şi nu se putea abţine să nu simtă pentru el o milă uşor amuzată. Americanul era curajos — asta o demonstrase deja. Dar era şi nepregătit. Şi pe asta o demonstrase. Valoarea fără experienţă înseamnă sinucidere cura­tă. Există anumite reguli ale supravieţuirii. Reguli vechi. Iar americanul le încălca pe toate, pe rând.

„Ai avut un mare avantaj — elementul surpriză. Dar l ai irosit."

Americanul era nehotărât... probabil spera să i vină ajutoare... sau poate aştepta o scăpare din partea lui, o informaţie esenţială.

„Niciodată nu pune întrebări înainte de a ţi fi imobilizat prada. Un duşman încolţit este un duşman periculos."

Americanul vorbea iarăşi. Încerca. Trăgea de timp.

Ucigaşul aproape că izbucni în râs.

„Nu suntem într unui din filmele voastre de la Hollywood... nu stăm să facem conversaţie la gura pistolului înainte de glonţul final. Ăsta e sfârşitul. Acum."

Fără a şi lua ochii de la el, asasinul îşi mişcă aproape impercep­tibil mâinile pe plafonul camionetei, până ce găsi ceea ce căuta. Privind drept înainte, înşfăcă obiectul.

Apoi îşi jucă asul.

Mişcarea îl luă complet pe nepregătite. Pentru o clipă, Langdon crezu că legile fizicii nu mai funcţionează. Ucigaşul păru să plutească în aer, în vreme ce picioarele îi ţâşniră în faţă, izbiră trupul înlănţuit al cardinalului şi l azvârliră pe uşa camionetei. Omul se rostogoli în apă, stârnind un val de stropi.

Apa îi veni brusc în faţă şi Langdon îşi dădu seama o clipă prea târziu ce se întâmplase. Ucigaşul se apucase cu mâinile de una dintre barele fixate în plafonul camionetei şi o folosise pentru a şi face vânt în afară. Iar acum venea drept spre el, cu picioarele înainte.

Apăsă pe trăgaci şi amortizorul pufni. Glonţul explodă în vârful bocancului stâng al Hassassin ului. În aceeaşi clipă, tălpile acestuia i se proptiră în piept ca un tanc, azvârlindu l înapoi.

Amândoi se prăbuşiră într un nor de sânge şi stropi.

Când apa rece îi înghiţi trupul, Langdon simţi la început numai durerea. Apoi urmă instinctul de supravieţuire. Îşi dădu seama că nu mai ţine în mână pistolul; probabil că i scăpase din cauza şocu­lui provocat de lovitură. Se cufundă şi începu să pipăie fundul alunecos al bazinului. Degetele îi înşfăcară ceva metalic. Un pumn de monede. Le aruncă. Cu ochii deschişi, continuă să caute. Apa fremăta în jurul lui ca un jacuzzi îngheţat.

În ciuda instinctului de a ieşi imediat la suprafaţă ca să poată respira, râmase pe fundul bazinului, mişcându se tot timpul; nu ştia de unde avea să vină lovitura următoare. Trebuia să găsească arma! Degetele îi bâjbâiau disperate pe marmură.

„Ai un avantaj, îşi spuse. Eşti în elementul tău!" Chiar cu un pulover şiroind de apă, Langdon era un înotător agil. „Apa este elementul tău!"

Mâna atinse din nou ceva metalic. De data aceasta, i se schim­base norocul: nu mai dăduse peste un morman de monede. Prinse obiectul şi încercă să l tragă spre el, dar se pomeni alunecând prin apă; obiectul era imobil.

Chiar înainte de a se lovi de trupul cardinalului, îşi dădu seama că prinsese o bucată din lanţul care l trăgea pe bătrân la fund. Pentru clipă încremeni locului, şocat la vederea chipului îngrozit care l privea de pe fundul bazinului.

Impulsionat de semnele de viaţă din ochii acestuia, prinse lanţul cu ambele mâini şi încercă să l ridice la suprafaţă. Trupul se mişca foarte greu, ca o ancoră. Trase încă o dată şi mai tare. Când capul îi ajunse la suprafaţă, cardinalul trase în piept câteva guri de aer sugrumate, înecate. Apoi, brusc, trupul i se rostogoli, iar Langdon se dezechilibră. Ca o piatră, Baggia se duse din nou fund.

Langdon se cufundă şi el, cu ochii deschişi în apa tulbure. Îl găsi repede de această dată. Când îl prinse, lanţurile se mişcară pe corpul cardinalului... dezvăluind o nouă imagine şocantă... un cuvânt înfierat în carnea vie:

Water! „Apă"!

O clipă mai târziu, doi bocanci îl izbiră în faţă. Dintr unul curgea sânge.

103
Ca jucător de polo pe apă, Robert Langdon luase parte şi rezis­tase la multe „bătălii" subacvatice. Sălbăticia ce se dezlănţuia ade­sea sub oglinda apei în bazinele de polo, departe de ochii arbitrilor, putea rivaliza cu cele mai urâte meciuri de total kombat. Langdon fusese lovit, zgâriat, imobilizat şi chiar muşcat o dată de un apărător enervat de eschivele lui.

Acum însă, în timp ce se zbătea în apa îngheţată a fântânii lui Bernini, ştia că se află undeva, foarte departe de piscina de la Har­vard. Aici se lupta nu pentru câştigarea vreunei partide, ci pentru pro­pria viaţă. Era a doua oară că se confrunta cu acelaşi adversar. Fără arbitri. Fără retur. Braţele care i împingeau capul la fund erau ani­mate de o forţă ce nu lăsa loc de îndoială asupra intenţiei de a ucide.

Instinctiv, se roti în apă ca o torpilă. „Scapă din strânsoarea lui!" Dar braţele îl ţintuită locului, atacatorul său având un avantaj de care nici un jucător de polo nu se putea bucura: două picioare bine înfipte în sol. Langdon se îndoi, încercând să şi aducă tălpile sub trup. Hassassin ul părea că apasă ceva mai slab cu un braţ... şi totuşi, încleştarea era teribilă.

Atunci îşi dădu el seama că nu i va rezista şi făcu unicul lucru la care se mai putea gândi. Renunţă să se mai împotrivească. „Dacă nu te poţi duce spre nord, ia o spre est!" Adunându şi ultimele forţe, zvâcni din picioare şi şi trase braţele sub el, ca într un bizar stil fluture. Trupul îi ţâşni înainte.

Brusca schimbare de direcţie îl luă pe Hassassin prin sur­prindere. Mişcarea laterală a adversarului său îl antrenă şi pe el într o parte, dezechilibrându l. Încleştarea braţelor slăbi şi Lang­don mai zvâcni o dată. Parcă o coardă elastică cedase. Era liber. Scuipă aerul stătut din plămâni şi se ridică la suprafaţă. O singură dată apucă să tragă aer în piept. Hassa­ssin ul se aruncă din nou asupra lui, ţintuindu i umerii cu palmele şi împingându l la fund Cu toată puterea. Langdon bâjbâi, încercând să şi înfigă bine picioarele în fundul bazinului, dar talpa ucigaşului îl izbi dintr o arte, doborându l.

Iarăşi era sub apă.

Muşchii îi ardeau de durere pe când se zbătea şi se răsucea. Dar toate manevrele sale erau în zadar de această dată. Prin apa ce bolborosea, cu ochii deschişi, căută arma. Dar totul era tulbure în jur. Bulele de aer erau mai dese aici. O lumină orbitoare îi lovi ochii, Atunci când Hassassin ul îl împinse spre unul dintre reflectoarele prinse pe fundul fântânii. Întinse mâna, apucând globul metalic. Era fierbinte. Încercă să se elibereze din strânsoare ţinându se de reflector, dar acesta era montat pe un fel de balamale şi se roti în mâna lui. Langdon se dezechilibră iar.