Nicolae testemiţanu” la 65 ani de la fondare d. Tintiuc – prof universitar, Iu. Grossu – conf universitar



Yüklə 2,65 Mb.
səhifə31/39
tarix30.01.2018
ölçüsü2,65 Mb.
#42200
1   ...   27   28   29   30   31   32   33   34   ...   39

Concluzii

1. În majoritatea ţărilor serviciului de AMU este partea componentă în acordarea asistenţei medicale a populaţiei. În acordarea AMU sunt implicaţi pompierii, Crucea Roşie , Asociaţii de transport , companiile private de AMU, voluntari (în deosebi în mediul rural).

2. Un telefon unic (112) pentru preluarea apelurilor nu există. In majoritatea ţărilor sunt cel puţin două numere. Apelurile sunt clasificate în trei categorii: A – urgenţele majore, B – urgenţele de gradul doi , C – toate cele altele. Cu aceasta activitatea se ocupă colaboratorii dispeceratului central.

3. În Germania, de exemplu, sunt organizate centrele de asistenţă de urgenţă în străzi, supermarkete, staţiile feroviare în care activează asistentele medicale.

4. Pentru pregătirea medicilor, tehnicenilor, pompierelor, voluntarilor sunt elaborate programe speciale cu curricula individuală, care are ore teotetice şi practice. Aceasta pregătirea se desfăşoară conform Standardelor Internaţionale.
Bibliografie

1. Alexander Kuehi – EMS Systems Development in the Unated States in Principles and Practice of Emergency Medicine. Edited by George R., Schartz el al., Lea Febiger, 1992. VoLILTiedEd. Pp.3115-3120.

2. American Heart Association Guidelines 2000 for Cardiopulmonary Resuscitation and Emergency Cardiovascular Care International consensus on science Supplement to Circulation, Voi. 102. Nr.8. August 22.2000. pp.1-21.

3. Andercou A. – Urgenţe chirurgicale traumatologice. Editura Dacia. Cluj-Napoca. 1993.

4. Bernstein E., Goldfrank L.R., Kellemann A.L. et al. – A public health approach to emergency medicine preparing for the twenty-first century. Acad.Emerg.Med. 1994. Vol.l. pp.277-286

5. Beveridge R.C. – Emergency Medicine: A Canadian Perspectiv. Ann.Emerg.Med. 1995. Vol.26. pp.504-507

6. Bicic T. Asigurarea accesibilităţii în asistenţa medicală de urgenţa populaţiei Republicii Moldova. Anale ştiinţifice „Probleme actuale de Sănătate Publică şi Management”. Chişinău, 2009,pp.271-278.

7. Bowles L.T. – Recomendations for emergency medicine. Ann.Emrg.Med. 1993. Vol.25. N° 2. pp.234-235.

8. Burdick W.P. – Emergency medicine's role in education of medical students. Directions for change. Ann.Emerg.Med. 1991. Vol.20 pp.688-691.

9. Calotă F., Ghelase F. – Urgenţe chirurgicale. Editura „Novus".Craiova. 1992.p.5.

10. Cameron P., Jeinek Gh., Everit I. et. al. Textbook of Paediatric Emergency Medicine

Ed.Churchill Livingstone Elsevier, 2006. pp. 13-465-475.

11. Chandra N.C., hazinski M.F., – Textbook of Basic Lafe support for Healthcare Providers. American Heart Assotiation. 1994. pp. 1-14.

12. Chiorean M. – Serviciul mobil de urgenţă şi reanimare (SMUA) In: Cardan E., Cristea I., ChioreanuM. (ed). Medicina intensivă. Editura Dacia. Cluj-Napoca. 1997. Vol.l. pp.31-33.

13. Ciobanu Gh. – Organizarea asistenţei medicale de urgenţă. In : E.Popuşoi. Sănătate Publică şi Management, pp. 272-288. Ed. C.E.P. Chişinău, 2002.

14. Ciobanu Gh. – Asistenţa medicală de urgenţă în Republica Moldova. Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Ştiinţe Medicale 1 (10) 2007, Chişinău. 2007. pp.7-14.

15. Ciobanu Gh.– Evaluarea clinico-epidemiologică şi managementul strategiilor urgenţilor medico-chirurgicale în Republica Moldova. Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Ştiinţe Medicale 1 (10) 2007, Chişinău, 2007, pp. 199-211.

16. Ciobanu Gh. – Fortificarea Serviciului Asistenţă Medicală Urgentă în Republica Moldova în anii 2006-2010. Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Ştiinţe Medicale 1 (10) 2007, Chişinău, 2007, pp. 199-211.

17. Ciobanu Gh. – Managementul serviciului de urgenţa în sistemul sănătăţii publice al Republicii Moldova. Tipografia Centrală, Chişinău 2007. 320p

18. Ciobanu GH..Syndromes coronaries algus dansl..activite de medicin d,urgence.Archives af the Balkan Medical Union.Chişinău,2008,pp.5-13.

20. Clawson J.J. – Emergency Medical Dispathc. In: Roush W.R. (ed). Principles of EMS systems. Second ed.American College of Emergencz Physicians Dallas. Texas. 1994. pp.263-291.

21. Cone D.C. – Emergency medical services. In Plantz S.H., Adler J.N. (eds)Emergency Medicine. Williams Wilkins Co. 1998. pp. 685-700

22. Delbridge T.R., Paris P.M. – EMS Communications. In : Roush W.R. (ed) Principles of EMS systems. Second ed. American College of Emergency Physicians Dallas. Texas. 1994. pp. 245-263.

23. European Standard. – Medical vechicles and their equipment – Road ambulances CEN Bruxseles. 1998 . pp.1-33.

24. Ghidrai O. -Urgenţe geriatrice. Casa cărţii de Ştiinţă. 1997. pp.22-209.

25. Goung G.P., Sklar D. – Health Care Reform and Emergency Medicine. Ann.Emerg.Med. 1995. Vol.26.pp. 666-674.

26. Growder V. – Defining emergency medicine are we generalists or specialists ? Ann.Emerg.Med 1994. Voi. 23 pp. 869-872.

27. Guidelines for Cardiopulmonary Resuscitation and Emergency Cardiac Care Recomendation of the 1992 National Conference American Heart Association. JAMA. 1992. Vol.268. pp.2135-2298.

28. Hauswald M. – The Emergency Departments's Role in EMS. In : Roush W.R. (ed) Principles of EMS systems. Second ed. American College of Emergency Physicians Dallas. Texas. 1994.pp.l55-165.

29. James O., Page J.D. – Historical Perspective on EMS Systems. In : Roush W.R. (ed). Principles of EMS systems. Second ed. American College of Emergency Physicians Dallas.Texas. 1994. pp.1-10.

30. Jenkins J.L., Braen G.R. – Manual of Emergency Medicine. Fourth Edition Lippincott Williams Wilkins. 2000. pp.3-615.

31. Josiah Macy. Jr. Foundation – The Role of Emergency Medicine in the Future of American Medical care. Ann.Emerg.Med. 1995. Vol.25.№2. pp.230-233.

32. Kelleman A.L. – Clinical Emergency Medicine Today and Tomorrow. Ann.Emerg. Med. 1995. Vol.25.№2. pp.235-238.

37. Kendall M.G., Stuart A. – Многомерный статистический анализ и временные ряды. Москва. 1976. 736С.

33. Parson P., Wiener-Kronish J.P. – Criticai Care Secrets . Third Ed. HANLEZ BELFUS. INC, Philadelphia. 2003. pp.588-605.

34. Petersdorf R.G: – The place of emergency medicine in the academic community. Ann.Emerg.Med. 1992, Vol.21, pp.193-200.

35. Regel G., Stâlp M., Zehvann U. – Prehospital care, importance of early intervantion on outcome. ALYSIS 1997. Vol.110. pp.71-76.

36. Schwartz G.R., Cazten C.G., Mandelsen M.A., et al. – Principles and Practice of Emergency Medicine, Third ed. Vol.II, Lea Febiger, 1992. pp.3115-3343.

37. Weigand J.V. – Prehospital Ground Transport : System Structure and Function. In : Roush W.R. (ed) Principles of EMS systems. Second ed. American College of Emergency Physicians Dallas.Texas. 1994. pp.165– 183.

38. Ашмарин И.Ю., Меркудинов И.В., Хахлов А.Ф. и др. – Служба дистанционной неотложной круглосуточной консультативной кардиологической помощи. Кардиология. 2000. №.1.с.25-33.

39. Волков И.Б., Ужегов Н.Н. – Временная структура обращаемости по станции скорой и неотложной медицинской помощи в условиях реформирования здравоохранения.. Алма-Aта 1999. стр.24-26.

40. Радушкевич В.М., Дежурный Л.И. – Перспективы совершенствования экстренной медицинской помощи на догоспитальном этапе. Скорая помощь. 2000 №1.с.34-37.


Impactul social, economic şi medical al Hipertensiunii Arteriale

la populaţia în vărsta aptă de muncă

Ludmila Lupu

Şcoala de Management în Sănătate Publucă USMF „Nicolae Testemiţanu”


Summary

Not with standing the major efforts in diagnosis and treatment of high blood pressure it still remains to be the main cause of morbidity and mortality for people of working age worldwide. Due to the fact that the impact of this disease on human health is enormous, a range of measures is being taken to raise the effectiveness of high blood pressure treatment.


Rezumat

În pofida eforturilor majore care se fac pentru diagnosticarea si tratamentul Hipertensiunii Arteriale, această maladie ramîne în întreaga lume o cauză principala de morbiditate şi mortalitate în populaţia aptă de muncă. Dat fiind faptul că impactul adus de această maladie în lume şi la noi in ţară este foarte mare, se impun măsuri de eficentiizare a tratamentului antihipertensiv.


Actualitatea temei

Afecţiunile cardiovasculare se impun categoric printre cauzele de îmbolnăvire şi deces a populaţiei din toate ţările lumii. În faţa acestor mari pericole suntem toţi la fel de vulnerabili.

În cazul Hipertensiunii Arteriale un număr din ce în ce mai mare de studii clinice permit formularea unor ghiduri care să sprijine strategii mai eficiente.[1;8]

Dat fiind faptul că impactul acestei maladii asupra sănătăţii este foarte mare şi în Republica Moldova, se cer aplicate nişte măsuri de eficeentizare a tratamentelor antihipertensive.

Evoluţia subiectiv liniştită a HipertensiuniiArteriale are de fapt o influenţă negativă în perspectivă.

Studiile efectuate în SUA în anii 1988-1991 au demonstrat că doar 27% de pacienţi îşi controlează eficient valorile tensionale. Iar în Marea Britanie şi mai puţin – doar 6%. Nu face excepţie din această regulă nici pacienţii din Republica Moldova, unde maladiile de origine cardiovasculară au generat circa 56,7% din decesele înregistrate.


Figura 1


Analizînd literatura ştiinţifică pe problema dată ne convingem încă o dată în plus că acesta este o problemă globală.

Strategia de prevenire antihipertensivă cuprinde un spectru foarte larg de probleme:

Organizarea şi asigurarea suportului politic şi financiar al programelor de prevenire din partea diferitor sectoare interesate în consolidarea sănătăţii populaţiei,

Activizarea populaţiei care să se antreneze activ în susţinerea acestor eforturi.,

Monitorizarea şi evaluarea de efect a programelor profilactice în derulare.

Importanţa epidemiologică

Declinul tardiv al mortalităţii generale.

Întîrzierea intrării în stadiul de declin al bolilor cronice.

Persisitenţa creşterii mortalităţii cardiovasculare, speranţei de viaţă scăzute.

Crizele economice şi sociale.
Obiectivele lucrarii

Identificarea cauzelor ce duc la morbiditate si mortalitate cardiovasculară

Caracteristica barierelor întilnite în populaţia aptă de muncă, în tratamentul Hipertensiunii Arteriale

Propunerea unor repere de înlăturare a barierelor,şi îmbunataţirea calitaţii asistenţei medicale pacienţilor hipertensivi.


Materiale si metode de cercetare

Este îndeplinit studiul secundar, review, nesistematic; în analiză au fost incluse 17 surse bibliografice.


Rezultate obţinute si discuţii

Impactul negativ al Hipertensiunii Arteriale este descris în mai multe studii [6;1;4 ]

Diminuarea sau reducerea unor factori de risc cum ar fi: fumatul; alcoolul; diabetul zaharat; sedentarizmul, ar reduce esenţial morbiditatea prin maladii cardiovasculare.

Scopul principal al tratamentului bolnavilor cu Hipertensiune Arterială este reducerea la maxim a riscului total al morbidităţii şi mortalităţii cardiovasculare. Aceasta se realizează prin:

Reducerea şi minimalizarea tuturor factorilor de risc reversibili, identificaţi la bolnavul hipertensiv.

Managementul corespunzător al afecţiunilor asociate.

Tratamentul Hipertensiunii Arteriale,cu atingerea valorilor ţintă. [1;8]

Impactul social şi economic îşi are efectul negativ în apariţia complicaţiilor cardiovasculare: starea socio-economică; nivelul de educaţie; veniturile mici pe cap de locuitor.

Existenţa locurilor de muncă este un puternic prezicător de risc în cele mai cunoscute afecţiuni cardiovasculare.

În anul 1980 în SUA cei cu venituri anuale de 18.500 USD aveau o rată a deceselor cardiovasculare cu 40% mai mare decît cei ce aveau venitul anual de 32.000 USD [8;11]

Prevenţia primară a bolilor cardiovasculare include un spectru larg de activităţi legate de reducerea factorilor specifici de risc. Aceştea includ reducerea fumatului şi obezităţii, promovarea unei alimentări sănătoase şi a modului activ de viaţă.

Măsurile preventive primare sunt orientate asupra diminuării acţiunii factorilor care contribuie la dezvoltarea afecţiunilor cardiace, ictusurilor cerebrale.

Activităţile de preveniţie primară şi secundară includ reducerea a factorilor comunitari de risc, menţinerea ambianţei sănătoase la locul de muncă şi organizarea unui sistem informaţional pentru monitorizarea morbidităţii şi a factorilor de risc, precum şi pentru informarea adecvată a comunităţii medicale despre factorii de risc.[1;2;3;8]

Intervenţiile medicale includ identificarea şi tratamentul agresiv al Hipertensiunii Arteriale şi Diabetului Zaharat, consultaţii pentru promovarea alimentaţiei sănătoase, sistării fumatului, încurajarea activităţilor fizice regulate şi ajutorul psihologic. Furnizorii de asistenţă medico-sanitară sunt implicaţi în sceening-ul, tratamentul şi consultarea pacienţilor referitor la importanţa reducerii factorilor de risc înainte şi după instalarea tabloului clinic. Pacientul trebuie sa-şi asume responsabilitatea personală pentru multe aspecte ale prevenţiei bolilor cardiovasculare, participînd activ la screening-ul şi managementul Hipertensiunii Arteriale, reducerea nivelului elevat de lipide serice, reducerea obezităţii, screening-ul şi managementul Diabetului, precum şi sistarea fumatului, practicarea sportului şi respectarea regimului dietetic sănătos.[3;4;6;16]

Paralel cu prevenţia primară un rol important o are şi prevenţia secundară a Hipertensiunii Arteriale.

Depistarea şi managementul adecvat al cazurilor de Hipertensiune Arterială contribuie semnificativ la reducerea mortalităţii prin boli cardiovasculare în special de pe urma Ictusului Cerebral şi Insuficienţei Cardiace. Micşorarea cu doar 2mm /colHg a tensiunii arteriale în populaţie duce la scăderea cu mai mult de 5% a riscului de dezvoltare a cardiopatiei ischemice.

Importantă este aprecierea regulată a valorilor tensiunii arteriale


    1. pe parcursul gravidităţii,

    2. cel puţin o dată la fiecare 5 ani la adulţi de vîrsta 16-64 ani,

    3. cel puţin o dată la 2 ani la toate persoanele mai în vîrstă de 2 ani,

Managementul Hipertensiunii Arteriale cuprinde un regim alimentar fără grăsimi şi zahăr, sistarea fumatului, evitarea stresului, restricţii în consumul de sare şi administrare de remedii antihipertensive. [4;5;6;16]

Îmbunătăţirea standartelor vieţii posibilitatea recreării active, creşterea informaţiei populaţiei despre importanţa nutriţiei şi disponibilitatea alimentelor corespunzătoare la preţuri acceptabile cît şi despreimportanţa factorilor de risc şi metodele de reducere ale acestora au adus contribuţii importante la diminuarea mortalităţii de pe urma maladiilor cardiovasculare.[6]

Îmbunătăţirea accesibilităţii şi calităţii serviciilor medico-sanitare au contribuit de asemenea la reducerea cazurilor letale.

Complexul de măsuri de prevenţie a bolilor cardiovasculare este actuală şi azi şi include:

Măsuri educative: educaţia publicului, a furnizorilor de asistenţă medico-sanitară, grupurilor comunitare, guvernelor referitor la reducerea factorilor de risc

Politica alimentară: reducerea conţinutului de grăsimi în alimente, reducerea conţinutului de sare de bucătărie, colaborînd cu Ministerele agriculturii, industriei şi comerţului precum şi cu producătorii de lapte, şi alte alimente.

Reducerea fumatului: creşterea preţurilor la ţigări; interzicerea publicităţii ş.a.

Promovarea exerciţiilor fizice; promovarea atitudinelor şi participării comunitare şi persoanele în activităţile fizice regulate.

Reducerea obezităţii; promovarea comunitară şi individual orientată a societăţii.

Iniţiative comunitare; promovarea modului sănătos de viaţă, creşterea responsabilităţii populaţiei faţă de propria sănătate.

Asistenţă medicală; managementul Hipertensiunii Arteriale şi consultarea pacienţilor

Screeningul; screeningul pentru depistarea factorilor de risc cum ar fi Diabetul zaharat, creşterea colesterolului, ş.a.

Asistenţa de urgenţă şi cea spitalicească: reducerea ratei cazurilor letale, transportul rapid la centrele medicale cu administrarea medicaţiei antihipertensive.

Reabilitarea; recuperarea funcţionară maximală.[11]

De menţionat, că programul de prevenire nu exclude, nici nu diminuează şi nu înlocuieşte programul de activitate curativă. El întregeşte doar programul de ocrotire a sănătăţii şi permite încetinirea apariţiei complicatiilor cardiovasculare.

În acelaşi timp o mare parte din unele acţiuni curative, de exemplu, tratamentul infarctului miocardic în faza acută sau tratamentul hipertensiunii arteriale în etapele uşoare sau moderate, reprezintă măsuri de prevenire pentru apariţia, morţii subite în infarct miocardic sau a complicaţiilor severe (la inimă, creier, rinichi etc.) în hipertensiunea arterială.

În al doilea rînd, trebuie subliniat, de asemenea, faptul că programul de prevenire trebuie să fie implementat în sistemul organizaţional existent şi că nu trebuie creată pentru el o nouă structură organizatorică, respectiv,cu cheltuieli sau investiţii bugetare deosebite. Esenţial este să se modifice baza conceptuală a politicii sanitare şi a activităţii medicale de ocrotire a sănătăţii, plasînd accentul pe prevenirea bolii.[6;16]

Devine evident că pentru ameliorarea indicilor sănătăţii populaţiei din Republica Moldova este absolut indispensabil să acţionăm cît mai promt şi neamănat, luînd aminte că efectele, adică rezultatele prevenite se vor manifesta abia după un timp. Dar toate, chiar şi cele mai valoroase elaborări şi intenţii în acest domeniu vor rămîne în penumbră, vor rămîne doar o frumoasă aspiraţie, dacă ideea nu va fi materializată în decizii de nivel politic, care să asigure suportul economic al acestor nobile prevederi de salvgardare a sănătăţii pentru generaţiile actuale, dar mai ales pentru cele viitoare, care pot şi trebuie să fie fericite, dar şi mai sănătoase decît noi.[1;8;10]


Concluzii

Cei peste15 ani de tranziţie trenantă spre democraţie şi economia de piaţă pe care i-a parcurs Republica Moldova ,apoi criza economică care s-a declanşat şi se resimte şi în continuare, au lovit din greu toate serviciile şi sferele sociale care se alimentează din sursele bugetului de stat. Declinul economic a saracit mase mari de populaţie, care sînt lipsite de mijloace minime de existenţă, nu pot accede spre servicii plenare de asistenţă medicală, spre instruire,alimentaţie suficientă care să asigure parametrii de sănătate. [12,13]

Astfel s-a ajuns la situaţia că Republica Moldova a devenit cea mai săracă ţară din Europa, iar prin aceste vicisititudini sociale s-au impus o serie de grave probleme medico-sociale printre care şi majorarea morbidităţii şi mortalităţii cardiovasculare.

Am punctat aceste circumstanţe,deoarece ele desemnează o serie de mari dezavantaje sociale şi mai ales economico-politice care specifică situaţia ţării noastre, în care se resimte stringenta nevoie de reconsiderare a principiilor de abordare a problemelor sănătaţii publice, de promovare şi susţinere a motivaţiilor pentru menajarea propriei sănătăţi în contingente cît mai largi de populaţie.[2,12,17]

Deoarece problema combaterii Hipertensiunii arteriale necesită o abordare complexă,soluţionarea ei necesită acţiuni coordonate şi dirijate ce trebuie să implice forurile puterii executive supreme, serviciile departamentale de sănătate publică, organele administrative locale, instituţiile ştiinţifice şi cele sociale în realizarea unor programe profilactice speciale de nivel naţional şi local.[5,13]
Bibliografie


        1. Apetrei E,”Noul Ghid European al Hipertensiunii Arteriale.”

        2. Braunwald E 1997” Cardiovascular medicine atthe turn of the milenium: Triumphs, concerns, and oportunities”,1997

        3. Botnaru V „Hipertensiunea arterială aspecte clinice” Chişinău 1996

        4. Carauş A „ Hipertensiunea arterială: generalităţi, factori de risc, tratament” Chişinău 2005

        5. Carauş A. –„ Hipertensiunea arterială: factori de risc şi combaterea lor, tratament farmacologic” (Chişinău 2003)

        6. Collins R, Petok, MacMahon S ”Blood pressure,stroke and Coronary Heart Desease.”

        7. ”Impending global pandemic of cardiovascular diseases”. Geneva , Switzerland, 1999, 163p.

        8. ”Ghidul în Managementul Hipertensiunii arteriale,” OMS ,1999

        9. Hîncu H., Vereşin Ya., Coţa A. „ Factori de risc cardiovascular”

        10. Laatikaienen T., Puska P., Moltchanov V. et al.” European non-communicable risk factor profile: the CINDI data base”, 2001.

        11. www. who. int „ Regulamentul sanitar.” Conferenţa de la Victoria – Columbia , 1992.

        12. Popovici M., Jalba U., Ivanov V. „ Ghidul alimentaţiei sănătoase.”

        13. PopoviciM; IvanovV” Politica şi principiile strategice de combatere a Hiprtensiunii Arteriale în Republica Moldova”,Chişinău ,2003.

        14. Progress of CINDI in 2000. Summary of the Country Reports, 2001.

        15. Săruţă T. Weber M. Ferrari A. „Manual of Hypertenson” London, 2002.

        16. Свищенко Е., Коваленко В. „ Артериальная гипертензия практическое руководство „Киев, Морюп 2001.

        17. Tulchinsky T., Varavicov E. „Noua sănătate publică” Ulysse, Chişinău ,2003.


CONSUMUL ILLICIT DE DROGURI ÎN REPUBLICA MOLDOVA.

MĂSURI DE REDRESARE A SITUAŢIEI

Tudor Vasiliev

Şcoala de Management în Sănătate Publucă USMF „Nicolae Testemiţanu”


Summary

The illegal drug consumption in Republic of Moldova.

Measures of improving the situation

Harm reduction policies and programs are part of a multi-dimensional response to substance use problems that also includes addiction information, prevention and treatment, enforcement, supportive public health and social policies, research and evaluation. Harm reduction has been recognized as one approach along a continuum of interventions to prevent HIV and Hepatices among injecting drug users. The effectiveness of Harm Reduction consist in the reduction of illegal opioid use and injecting risky behavior, the increase of the quality of life, the improvement of health and the reduction of criminality. The Republic of Moldova was having initiated a pilot project Opioid Substitution Therapy (OST) in 2004. The evaluation of the OST program (2007) indicated that OST is effective in the reduction of illegal drug use and increased social adaptation of OST patients. Numbers of patients in OST continually increased and achieved actually 589 persons, more than a quarter of them were included in social rehabilitation programs. Harm reduction is integrated across the service continuum, offering clients and communities an active role in making decisions about substance use that affect their well-being.


Rezumat

Politica şi programele harm reduction sunt o parte componentă importantă a unei abordări multisectoriale în ceea ce priveşte micşorarea consecinţelor negative cauzate de consumul drogurilor, incluzînd informarea, prevenirea şi tratamentul, asistenţa psihologică şi socială, evaluarea şi monitorizarea. Programele harm reduction poartă un rol important în profilaxia HIV-infecţiei, hepatitelor virale printre utilizatorii de droguri intravenos. Metadona este eficace în profilaxia şi tratamentul HIV-infecţiei. Eficacitatea terapiei substituitive condiţionează micşorarea consumului drogurilor ilicite, comportamentul deviant, îmbunătăţeşte calitatea vieţii şi micşorează criminalitatea. În anul 2004, Republica Moldova a iniţiat un proiect pilot a terapiei substituitive. Evaluarea acestui proiect, în 2007, a demonstrat eficacitatea terapiei substituitive prin micşorarea consecinţelor negative cauzate de consumul de droguri, contribuind la readaptarea socială a persoanelor încadrate în acest program. Numărul pacienţilor încadraţi în terapia substituitivă constituie 589 persoane, mai mult de o pătrime fiind incluşi în programele de reabilitare socială. Programele harm reduction sunt o parte componentă a strategiilor de lungă durată ce le oferă clienţilor posibilitatea de a-şi schimba atitudinea faţă de droguri influenţînd direct asupra propriei bunăstări.

Flagelul drogurilor prezintă un fenomen din cele mai complexe, profunde şi tragice ale lumii contemporane. Circa 200 mln. populaţie a globului pământesc consumă ilicit droguri (4.8 %), dintre care anual circa 25 mln (0.6%) au probleme de ordin medical, juridic, social legate de acest consum. Mortalitatea legată de consumul drogurilor (OMS a.2000) constituie 194 mii persoane, dintre care bărbaţi 149 425 (77%), femei - 44 463 (23%). Cauze a mortalităţii sunt supradozarea, SIDA, suicidele, hepatitele şi traumele. Răspîndirea acestui fenomen ia amploare în Republica Moldova după anii 90, atunci cînd situaţia s-a modificat şi ţara noastră a devenit nu numai o ţară de tranzit şi depozitare, ci una de producere şi consum al drogurilor. Condiţiile climaterice favorizează creşterea macului opiaceu, care se cultivă pe întreg teritorul ţării. Din el, în condiţii casnice sau „laboratoare” se extrage opiumul.

Traficanţii şi consumul de droguri constituie un pericol grav la adresa umanităţii, cu repercusiuni dramatice în plan economic şi social. Mii de oameni se adaugă anual celor căzuţi în prada „morţii albe”, mulţi din ei fiind pentru societate pierduţi, pentru totdeauna. În instituţiile medicale subordonate Ministerului Sănătăţii Republicii Moldova sunt oficial înregistrate circa 9000 persoane. Cifra reală fiind cu mult mai mare.


Tabelul 1. Distribuţia cazurilor noi înregistrate de consum de droguri,

Republica Moldova (malul drept al rîului Nistru), 2001-2009 (abs.)







2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

Consum de droguri cu dependenţă

430

317

154

76

119

135

191

210

198

Consum de droguri fără dependenţă

511

794

994

644

902

895

726

928

935

Tendinţele răspîndirii narcomaniei sunt stabile.


Tabelul 2. Structura cazurilor noi înregistrate de consum de droguri cu dependenţă

după drogul utilizat la momentul înregistrării, Republica Moldova



(malul drept al rîului Nistru), 2001-2009 (%)





2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008


2009

Opiacee

90,0

86,1

72,1

78,9

84,0

83,8

87,4

68,1

67,2

Opiacee farmaceutice

0,0

0,0

0,0

0,0

0,0

0,0

0,0

0

0

Cannabis

7,4

9,5

21,4

14,5

8,4

8,5

9,9

30,0

30,9

Barbiturate+benzodiazepine

0,0

0,6

1,3

0,0

0,0

0,0

0,0

0,5

0,6

Stimulente

1,6

1,6

2,6

2,6

5,0

5,1

1,5

0

0

Altele

0,9

2,2

2,6

3,9

2,5

2,6

2,1

1,4

1,3

Se atestă o transformare a procesului de narcotizare, de la opium injectat (descreştere), la fumatul cînepei, care este în creştere.


Tabelul 3. Distribuţia cazurilor noi înregistrate de consum de droguri cu dependenţă

după calea de administrare a drogurilor la momentul înregistrării,

Republica Moldova (malul drept al rîului Nistru), 2001-2009 (%)





2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008


2009

Fumat

7,9

9,5

25,3

15,8

15,1

12,2

12,0

30,9

31,2

Inspirat

0,9

0,6

1,3

3,9

0,0

4,4

1,0

1,0

1,1

Injectare

91,2

88,6

70,8

78,9

83,2

80,0

84,8

67,6

67,2

Per os

0,0

1,3

2,6

1,3

1,7

3,0

2,1

0,5

0,6

Tabelul 4. Numărul de cazuri de HIV înregistrate printre Utilizatorii de Droguri Injectabili, Republica Moldova, 2001-2009 (abs. %)







Depistaţi cu HIV

Din ei narcomani

%

2001

232

178

76,7

2002

199

139

69,8

2003

253

138

54,5

2004

329

156

47,4

2005

485

197

40,6

2006

542

196

36,1

2007

731

222

30,4

2008

795

80

11,3

2009

704

86

12,2

Notă: cazuri confirmate ca purtători ai infecţiei HIV pe Republica Moldova în anul 2009: total – 704, malul drept –445, malul stîng—259. Din ei utilizatori de

droguri: total – 86, malul drept –35, malul stîng—51.

Informarea, schimbul de seringi getabile şi terapia substituitivă cu metadonă îmbunătăţesc acest indice.


Tabelul 5. Unii indici de activitate al IMSP DRN. Bolnavi trataţi

de narcomanie, 2002-2009 (abs.)







2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

Narcomani detoxicaţi

360

252

283

295

313

425

325

256

Centre de reabilitare

-

-

-

-

-

-

210

183

Terapia substituitivă

-

-

5

27

46

210

313

384

Se atestă o creştere a numărului persoanelor care se adresează pentru un tratament antidrog, cu reorientarea de la metode costisitoare din punct de vedere financiar la cele de reabilitare şi resocializare cost eficiente.

Ca rezultat al programelor de preîntîmpinare a supradozării, se atestă o scădere a mortalităţii, în anii 2002-2009 de circa 10 ori, de la 131 cazuri în 2002 pînă la 12 cazuri în 2009.
Amploarea fenomenului depăşeşte sfera cadrului medical şi a ordinei de drept, constituind o ameninţare pentru economie şi sfera socială.

Principalii factori care îi determină pe adolscenţi să consume droguri :

- predispoziţia genetică;

- tipul de personalitate;

- atitudini şi credinţe determinate de cultură, religie, vîrstă, sex etc.;

- nivelul de educaţie, clasă socială, experienţă personală;

- gradul de expunere la oferta unei substanţe psihoactive şi la condiţionarea

pozitivă pentru consumul acesteia;

- accesibilitatea drogurilor şi a altor substanţe psihotrope pe piaţa internă.

Adolescenţii sunt în căutarea identităţii emoţionale şi psihologice, învaţă să aplice valorile acumulate în copilărie, să-şi analizeze rolul lor în societate etc. Acest proces emoţional, uneori tulburător, coincide cu timpul posibilităţii de afirmare, dar şi a vulnerabilităţii individului.

Deprinderea de droguri nu trebuie privită ca o problemă de voinţă sau putere de caracter, dar ca o dereglare psihică şi somatică, de caracter medico-social. Dependenţa de droguri este o maladie cronică cu multiple recăderi, combinată cu maladii concomitente (OMS a.2004).

Indiferent de faptul dacă consumă droguri, individul are aceleaşi drepturi la asistenţă medicală, socială, învăţământ, muncă, reintegrare în societate, ca şi alte persoane (OMS a.2004).

În lupta împotriva acestui flagel este foarte importantă elaborarea unei strategii naţionale coerente privind problemele drogurilor, unde s-ar avea în vedere coordonarea tuturor factorilor implicaţi în contracararea multiplelor aspecte ale fenomenului narcomaniei: abuz, producere, aprovizionare, trafic, prevenire şi tratament.

Prin aceste strategii, pe termen scurt se preconizează crearea instituţiilor adiacente, dezvoltarea capacităţii pentru abordarea multisectorală a problematicii drogurilor, unirea tuturor eforturilor organizaţiilor cum statale aşa şi neguvernamentale menite să combată narcomania şi complicaţiile ei, iar pe termen lung strategiile vor reduce numărul de persoane care se angajează în consum de droguri. După creşterea capacităţii structurilor existente şi celor create şi dezvoltarea serviciilor de educaţie, informare, prevenire, tratament, reabilitare, activitatea şi eficienţa structurilor şi programelor de combatere a narcomaniei va creşte atingînd rezultatele scondate.

Dependenţa de droguri este fenomen de mare auvergură prin caracterul său multifactorial, dinamic şi schimbător, care efectuează predominant grupul cuprins între 14-35 de ani. Constituie o problemă majoră pentru sănătatea publică, favorizînd mortalitatea în urma supradozării, suicidelor, transmiterea HIV/SIDA, hepatitei virale, tuberculozei, marginalizînd persoana şi contribuind la săvîrşirea unor infracţiuni. Procesele care stau la baza dependenţei de droguri trebuie considerate ca manifestările unei boli cronice, cu atitudini corecte faţă de aceste persoane, respectîndu-se drepturile fundamentale ale omului.

Măsurile de prevenire şi combatere a traficului, consumul şi abuzul de droguri trebuie să se bazeze pe viziunea globală şi unitară a problemei. Este foarte important ca persoanele încadrate în activităţi antidrog să aibă pregătirea profesională corespunzătoare, iar activităţile desfăşurate de ei să aibă un caracter permanent.

Respectarea acestor principii şi realizarea obiectivelor trasate în perspectivă, pînă la sfîrşitul anului 2010 în Republica Moldova se vor crea şi vor fi puse în practică un sistem coordonat de servicii de prevenire şi tratament în care vor fi încadrate organizaţii statale, non-guvernamentale, private care vor implementa strategiile propuse. Aceasta va contribui la eficientizarea programelor de combatere a narcomaniei.


Yüklə 2,65 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   27   28   29   30   31   32   33   34   ...   39




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin