Noi credem ca un copac înseamnă mai mult decât oxigen, hârtie sau mobila. Fiecare copac ne spune o poveste. Copacii vorbesc despre începutul lumii, despre înţelepciune si cunoaştere, despre eternitate si stabilitate, iubire si determinare
Noi credem ca un copac înseamnă mai mult decât oxigen, hârtie sau mobila. Fiecare copac ne spune o poveste. Copacii vorbesc despre începutul lumii, despre înţelepciune si cunoaştere, despre eternitate si stabilitate, iubire si determinare.
Noi credem ca un copac înseamnă mai mult decât oxigen, hârtie sau mobila. Fiecare copac ne spune o poveste. Copacii vorbesc despre începutul lumii, despre înţelepciune si cunoaştere, despre eternitate si stabilitate, iubire si determinare.
Poveştile lor ne inspira, indiferent daca au 100 sau 3.000 de ani, aşa cum un copac este la fel de impresionat astăzi ca in prima zi, fara sa aibă nevoie sa inventeze ceva nou sau sa fie in pas cu moda.
Se spune ca uitandune la un copac, putem arunca o privire la ce înseamnă nemurirea, admirându-i coroana putem pătrunde cunoaşterea lucrurilor, insa exista ceva ce trebuie sa vina din noi înşine: responsabilitatea.
Haideţi sa lăsam orice alta preocupare si sa ii ascultam povestea…
Un vechi proverb german spune ca uneori nu poţi vedea pădurea din cauza copacilor. Si cu toate astea, se poate întâmpla si invers.
Atunci când un singur acaju se întinde pe 7.500 m pătraţi, cu ramuri care intra si ies din pamat ca nişte trunchiuri de copac, e greu sa vezi copacul din cauza pădurii. E cazul unui singur arbore de acaju din Rio do Norte, Brazilia, plantat in 1888 de Luiz Inacia de Oliveira, un pescar din zona.
In loc sa urce pe spre cer, crengile lui au căzut inlateral si, cazând pe pamant din cauza greutăţii, au dezvoltat rădăcini care dau impresia unui nou copac. Împreuna sute de astfel de ramuri par o întreaga pădure, deşi nu este decât un singur copac cu tendinţe imperialistice.
Pentru hindisi, arborele divin Parijata isi are originea intr-un mit romantic conform căruia frumoasa prinţesa Parijata s-a îndrăgostit de Surya,
Numele dat Soarelui in mitologia vedica, si după ce a încercat in zadar sa ajungă la el, s-a stins de durere. Se spune ca din cenuşa ei a crescut iasomia, care nesuportând sa vadă chipul iubitului, nu înfloreşte decât in timpul nopţii. La primele raze de soare ale dimineţii florile lui cad pe pamant asemeni lacrimilor prinţesei. Extrem de aromate, florile copacului de iasomie parfumează grădinile indiene si binecuvântează privirea si sufletul celor indragostiti, îndeplinindu-le dorinţele.
O veche poveste tibetana vorbeşte despre una din pildele lui Buddha. Intr-o zi, meşterii regelui îl anunţară ca pentru aşi salva palatul trebuie sa taie o grinda din copacul favorit. Regele plânse amarnic, dar se hotăra sa îl taie. Când nu mai era nici o speranţa spiritul neînsemnatei ierbi Kusha, chema micuţii cameleoni sa îl
Acopere cu corpurile lor moi. In dimineaţa următoare, tăietorii descoperiră trunchiul moale si crezându-l putrezit renunţară sa il mai taie.
Salvat, spiritul Copacului Înflorit, vorbi pentru toţi copacii, animalele si plantele astfel: De acum înainte, nu ne vom mai alege si judeca prietenii după maretia, puterea si faima lor.
In loc, trebuie sa ne alegem prietenii pentru devotamentul si profunzimea iubirii lor.
Yggdrasil (frasinul lumii) este unul dintre simbolurile esenţiale din mitologia nordica, păstrat pana in zilele noastre datorita poetului Saemund Sigfusson si cântecelor sale din Edda veche :”Îmi amintesc de intai născuţii, care au fost zeii. De la ei am deprins a cunoaşte; îmi amintesc cele doua
Lumi, cele doua ceruri si falnicul pom al vieţii”
Yggdrasil parcurge de la rădăcini pana la vârfuri trei lumii subpământene, trei terestre si alte trei cereşti.
Rădăcinile înfipte in adâncul pamantului leagă tărâmul subpământean de tărâmul oamenilor, Midgard, si de cel al zeilor, Asgard, astfel trecând prin cele noua lumi. Conform legendei, distrugerea lui înseamnă distrugerea echilibrului cosmic, a timpului si a luminii.
Membrii tribului Achuar din Pădurea Ecuatoriala, se trezesc in fiecare dimineaţa la ora 3.30 fix dimineaţa pentru a-si povesti visele din timpul nopţii si pentru a hotăra ce e de făcut in ziua respentiva.
Pentru deciziile importante, Şamanul merge in pădure si timp de trei zile consecutive ramane in transa sub un copac sacru pentru a-si întâlni Arutumul, viziunea călăuzitoare. Legenda spune ca Uiaca primul Mare Şaman al Pădurii Ecuatoriale a adormit pe când era copil sub un copac vrăjit si la visat pe Sina-a, fiul Marelui Jaguar, de la care a primit înţelepciune si clarviziune, puterea de a-si parasii corpul si de a calatorii intre lumi, de a stăpânii noaptea si de a vindeca orice om. Puterile lui au strarnit invidie prinţe mai marii tribului, care s-au ridicat împotriva lui Uiaca, acesta fiind nevoit sa plece pentru totdeauna. De atunci fiecare generaţie caută Copacul viselor, despre care se ştie cu siguranţa ca are răspunsul căutat de oricine adoarme sub coroana sa.
In Africa, zeci de triburi inca depind de un copac pentru a supravieţui: Baobabul. Fibrele lui ignifuge le oferă material pentru haine, Fructele lui “pâinea maimuţei”, sunt o sursa zilnica de hrana, dar ceea ce îl face cu adevărat indispensabil in mijlocul desertului este trunchiul plin cu sute de litri de apa. Pentru darul lui si pentru coroana lui care seamănă cu un mănunchi de rădăcini suspendat in aer, bosimanii considera Baobabul “Copacul vieţii”, spunând ca atunci când a căzut din Paradis s-a înfipt invers, cu coroana in pamant si rădăcinile in are.
In Africa, zeci de triburi inca depind de un copac pentru a supravieţui: Baobabul. Fibrele lui ignifuge le oferă material pentru haine, Fructele lui “pâinea maimuţei”, sunt o sursa zilnica de hrana, dar ceea ce îl face cu adevărat indispensabil in mijlocul desertului este trunchiul plin cu sute de litri de apa. Pentru darul lui si pentru coroana lui care seamănă cu un mănunchi de rădăcini suspendat in aer, bosimanii considera Baobabul “Copacul vieţii”, spunând ca atunci când a căzut din Paradis s-a înfipt invers, cu coroana in pamant si rădăcinile in are.
La început, lumea era goala si toate sufletele, zei si demoni, trăiau in cer sau sub pamant. Locuitorii insulei Hokkaido spun ca atunci când Kamui, zeul suprem, a creat apele si le-a despărţit de uscat, animalele din Rai, văzând cat de frumos era, l-au implorat pe zeu sa le lase sa trăiască pe Pamant. Dar pentru ca nu era nimeni sa aibă grija de ele, Kamui a creat primii oameni, Ainu cu corp din pamant, par din tamaita si coloana vertebrala din nuiele de salcie, in care salasluieste sufletul. De aceea de fiecare data când un copil se naşte, bunicul merge la râu si din nuiele de salcie împleteşte o papusa “inau” care va sta alături de copil toata viata, îl va ajuta sa crească, îl va apăra si ii va prevesti viitorul
La început, lumea era goala si toate sufletele, zei si demoni, trăiau in cer sau sub pamant. Locuitorii insulei Hokkaido spun ca atunci când Kamui, zeul suprem, a creat apele si le-a despărţit de uscat, animalele din Rai, văzând cat de frumos era, l-au implorat pe zeu sa le lase sa trăiască pe Pamant. Dar pentru ca nu era nimeni sa aibă grija de ele, Kamui a creat primii oameni, Ainu cu corp din pamant, par din tamaita si coloana vertebrala din nuiele de salcie, in care salasluieste sufletul. De aceea de fiecare data când un copil se naşte, bunicul merge la râu si din nuiele de salcie împleteşte o papusa “inau” care va sta alături de copil toata viata, îl va ajuta sa crească, îl va apăra si ii va prevesti viitorul
Botezat Matusalem după numele celui mai longeviv personaj biblic, cel mai bătrân copac din lume cunoscu este (Pinus longave) care traieste de aproximativ 4.830 de ani din California, la o altitudine de 3.50 de metri. Înaintea lui un alt copac, Prometu, isi sărbătorise deja al cincilea mileniu de existenta când in 1964, aparatul de fooraj al unui student ce făcea cercetări pentru lucrarea de diploma s-a blocat in trunchiul lui. Fara sa bănuiască valoarea inestimabila a copacului,tanarul Donald R. Currey a cerut aprobarea Serviciului Forestier American pentru a-l tăia. La fel de inocent Serviciul a aprobat cererea, urmând sa descopere catastrofa de-abia la numărarea inelelor.
E vremea ambroziei. Cel mai priceput arcaş din Olimp, Apollo si indraznetul Cupidon au o mica disputa in urma căreia zeul iubirii trage doua săgeţi pentru a-si demonstra măiestria: una dintre ele cheamă iubirea cealalta o alunga. Apollo este atins de prima, in timp ce a doua o loveşte le nimfa Daphne, care simte ca ar fi bine sa o ia la fuga. Apollo porneşte in urma ei, strigandusi dragostea. Ajuns la râul Peneu, istovita de puteri si învinsa de fuga, sălbatica nimfa conjura zeii sa ii preschimbe frumuseţea si sa o facă de nerecunoscut. Parul I se transforma in frunze de laur, braţele in ramuri iar picioarele pentru totdeauna înfipte in pamant cu rădăcini. Sub coroana copacului, Apollo inca mai simte inima batant sub scoarţa noua, si strângând in braţe ramurile ii jura iubitei: “Daca nu poţi sa fii şotia mea vei fii desigur arborele meu. Întotdeauna, Laurule, tu vei încununa parul meu, chitara si tolba mea si frunţile învingătorilor.”
E vremea ambroziei. Cel mai priceput arcaş din Olimp, Apollo si indraznetul Cupidon au o mica disputa in urma căreia zeul iubirii trage doua săgeţi pentru a-si demonstra măiestria: una dintre ele cheamă iubirea cealalta o alunga. Apollo este atins de prima, in timp ce a doua o loveşte le nimfa Daphne, care simte ca ar fi bine sa o ia la fuga. Apollo porneşte in urma ei, strigandusi dragostea. Ajuns la râul Peneu, istovita de puteri si învinsa de fuga, sălbatica nimfa conjura zeii sa ii preschimbe frumuseţea si sa o facă de nerecunoscut. Parul I se transforma in frunze de laur, braţele in ramuri iar picioarele pentru totdeauna înfipte in pamant cu rădăcini. Sub coroana copacului, Apollo inca mai simte inima batant sub scoarţa noua, si strângând in braţe ramurile ii jura iubitei: “Daca nu poţi sa fii şotia mea vei fii desigur arborele meu. Întotdeauna, Laurule, tu vei încununa parul meu, chitara si tolba mea si frunţile învingătorilor.”
Veche de peste 15 milioane de ani, pădurea din insula Lesbos este cea mai bătrâna pădure din lume si, pentru un motiv destul de simplu, pare ca o sa reziste pentru inca multe milioane de ani. Odată a fost pădure care adăpostea mii de pasări si animale, cu copaci uriaşi si coroane impresionante, apoi microsistemul s-a conservat milioane de ani datorita unei intense activitati vulcanice, care a transformat întreaga vegetaţie in fosile. Trunchiuri impunătoare de piatra amintesc inca in Grecia de vremea in care copacii dominau singuri pamantul.
Veche de peste 15 milioane de ani, pădurea din insula Lesbos este cea mai bătrâna pădure din lume si, pentru un motiv destul de simplu, pare ca o sa reziste pentru inca multe milioane de ani. Odată a fost pădure care adăpostea mii de pasări si animale, cu copaci uriaşi si coroane impresionante, apoi microsistemul s-a conservat milioane de ani datorita unei intense activitati vulcanice, care a transformat întreaga vegetaţie in fosile. Trunchiuri impunătoare de piatra amintesc inca in Grecia de vremea in care copacii dominau singuri pamantul.
Copac in miniatura, bonsaiul este considerat de chinezi si japonezi o forma de arta. Una dintre cele mai vechi legende ne povesteşte ca bonsaiul, in traducere libera “ copacul din farfurie” , a apărut la începutul erei noastre, atunci când unul dintre imparatii chinezi al Dinastiei Han, a comandat sa I se construiască in gradina o replica in miniatura a imperiului, cu tot cu dealuri si munţi, râuri ,lacuri si copaci,pentru al putea admira pe fereastra palatului dintr-o singura privire. Se mai spune ca atunci când gradina a fost terminata, împăratul era singurul care se putea bucura de priveliştea ei, iar cine era găsit admirând-o doar si pentru o secunda putea fi acuzat de trădare si condamnat la moarte.
Copac in miniatura, bonsaiul este considerat de chinezi si japonezi o forma de arta. Una dintre cele mai vechi legende ne povesteşte ca bonsaiul, in traducere libera “ copacul din farfurie” , a apărut la începutul erei noastre, atunci când unul dintre imparatii chinezi al Dinastiei Han, a comandat sa I se construiască in gradina o replica in miniatura a imperiului, cu tot cu dealuri si munţi, râuri ,lacuri si copaci,pentru al putea admira pe fereastra palatului dintr-o singura privire. Se mai spune ca atunci când gradina a fost terminata, împăratul era singurul care se putea bucura de priveliştea ei, iar cine era găsit admirând-o doar si pentru o secunda putea fi acuzat de trădare si condamnat la moarte.
Simbolizând copacul cosmic, copacul vieţii, bradul leagă pentru romani Pamantul cu Cerul printr-o promisiune care se împlinea in fiecare an: Soarele se nastea din nou si creştea după solstiţiul de iarna, ajutat de focul butucului de brad. Potrivit unor vechi credinţe romaneşti, pentru sacrificiul lui, bradul este singurul copac care primeşte binecuvântarea lui Isus: “Dintre toţi copacii tu, bradule, ai fost cel mai vrednic. Fie ca de acum înainte, iarna tu sa nu iţi mai repezi frunzişul, ci sa-l păstrezi veşnic. Fie ca acele tale intepatoare sa capete o mireasma care sa-i bucure pe oameni, sa le dea putere si sa le vindece bolile. Când despre lipsa ta de rod, fie ca in miez de iarna, când toate fructele pamantului se vor termina, oamenii sa te împodobească si sa pună pe ramurile tale toate bunatatile, iar atunci când se vor strânge in jurul tău, ei sa se gândească la Mine, pentru ca tu eşti copacul cel mai drag Mie”.
Simbolizând copacul cosmic, copacul vieţii, bradul leagă pentru romani Pamantul cu Cerul printr-o promisiune care se împlinea in fiecare an: Soarele se nastea din nou si creştea după solstiţiul de iarna, ajutat de focul butucului de brad. Potrivit unor vechi credinţe romaneşti, pentru sacrificiul lui, bradul este singurul copac care primeşte binecuvântarea lui Isus: “Dintre toţi copacii tu, bradule, ai fost cel mai vrednic. Fie ca de acum înainte, iarna tu sa nu iţi mai repezi frunzişul, ci sa-l păstrezi veşnic. Fie ca acele tale intepatoare sa capete o mireasma care sa-i bucure pe oameni, sa le dea putere si sa le vindece bolile. Când despre lipsa ta de rod, fie ca in miez de iarna, când toate fructele pamantului se vor termina, oamenii sa te împodobească si sa pună pe ramurile tale toate bunatatile, iar atunci când se vor strânge in jurul tău, ei sa se gândească la Mine, pentru ca tu eşti copacul cel mai drag Mie”.
Iată ca pe langa oxigen, hârtie si mobila, copacul ascunde multe povesti si legende.
Iată ca pe langa oxigen, hârtie si mobila, copacul ascunde multe povesti si legende.
Si daca privim cu atenţie in orice copac, el se va deschide precum o carte si ne va spune povestea lui.
