Pot fi potenţial implementate prin intermediul Programelor operaţionale proiecte de infrastructură în transportul aerian care să beneficieze de prioritate ridicată la nivel naţional (prin rezultatele procesului de evaluare şi prioritizare din Planul director general de transporturi), deşi acesta nu a fost identificat ca o prioritate de Comisia Europeană în Documentul său de poziţie privind România. Acestea ar fi centrate în primul rând pe îmbunătăţirea reţelei de aeroporturi regionale şi locale din România, precum şi a Aeroportului Henri Coandă din Bucureşti. Totuşi, ca şi în cazul proiectelor rutiere, bugetul cheltuit pentru asemenea proiecte poate fi limitat de criteriile de prioritate aferente finanţării pentru schimbările climatice aplicate de Comisia Europeană programelor de finanţare UE 2014-2020.
Un motor pricipal aflat în spatele investiţiilor în infrastructura de tranport aerian constă în îmbunătăţirea conectivităţii şi importanţa acesteia pentru dezvoltarea economică, în special în regiuni ale ţării care beneficiază în prezent de o slabă infrastructură de legături feroviare. Un alt factor constă din asigurarea siguranţei şi securităţii pasagerilor. În privinţa reducerii emisiilor de GES din transportul aerian, sunt în curs mai multe iniţiative internaţionale pentru identificarea unor modalităţi de reducere a emisiilor din transportul aerian. Acestea includ iniţiativele ICAO şi programele de cercetare comună în baza celui de-al şaptelea program cadru RTD al Uniunii Europene. Direcţia de Transport Aeronaval din cadrul MT trebuie să participe în unele dintre aceste iniţiative, la fel şi operatorul naţional, Tarom.
În ce priveşte aviaţia internaţională, de la începutul anului 2012, emisiile sunt incluse în Sistemul UE de comercializare a cotelor de emisii (EU ETS). Ca şi facilităţile industriale acoperite de EU ETS, liniile aeriene primesc certificate care pot fi comercializate şi care acoperă un anumit nivel de emisii de CO2 aferente zborurilor lor pe an. Legislaţia adoptată în 2008 se aplică în mod similar şi liniilor aeriene UE şi celor non-UE. Totuşi, în noiembrie 2012, Comisia Europeană a făcut o propunere de scutire de la aplicare a zborurilor înspre şi dinspre Europa operate în 2010, 2011, şi 2012 pentru a acorda timp şi spaţiu pentru negocierea, în cadrul Adunării Generale ICAO 2013, a unui acord global care se va aplica la nivel mondial. Propunerea a fost aprobată de Parlamentul European şi de Consiliu la 24 aprilie 2013 iar decizia a intrat în vigoare cu efect imediat.
În Tabelul sunt prezentate recomandări de acţiuni aferente transportului aerian intern pentru a fi incluse în PO-urile 2014-2020 din perspectiva schimbărilor climatice. Acestea se concentrează în principal pe reducerea la minim a emisiilor din transportul terestru către şi dinspre aeroporturi pentru călători şi angajaţi. Acestea se încadrează la Prioritățile de investiţii identificate IP 7.1 (Sprijinirea unui spaţiu european unic al transporturilor de tip multimodal prin investiții în reţeaua transeuropeană de transport) şi IP 7.2 (Stimularea mobilităţii regionale prin conectarea legăturilor rutier secundare şi terţiare la infrastructura TEN-T) sub Obiectivul tematic 7 (Promovarea sistemelor de transport durabile şi eliminarea blocajelor din cadrul infrastructurilor reţelelor majore).
Tabelul : Măsuri de diminuare a schimbărilor climatice în transportul aerian intern
Măsură
Obiectiv specific
Tip de măsură
Studii de elaborare a unor planuri de mobilitate durabilă pentru conexiunile de transport la sol cu aeroporturile româneşti, inclusiv luarea în considerare a următoarelor aspecte:
Capitolul 2 al acestui Raport a prezentat schimbările climatice viitoare probabile previzionate în România (inclusiv cele ce se pot observa deja) şi a indicat vulnerabilităţile generale ale diferitelor sub-sectoare de transport la respectivele schimbări. Această secţiune a raportului prezintă principalele măsuri recomandate pentru abordarea acestor vulnerabilităţi.
Ca răspuns la Cartea Verde UE privind „Adaptarea la schimbările climatice în Europa - posibilităţile de acţiune ale UE“, în 2008, Guvernul României a elaborat un „Ghid privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice“119. Acesta include recomandări de măsuri cu scopul de a reduce riscul efectelor negative ale schimbărilor climatice în 13 sectoare cheie, inclusiv infrastructura şi transportul. Proiectul Componentei de Adaptare din Strategia naţională privind schimbările climatice (2011-2020)120 dezvoltă aceste recomandări pentru a oferi un cadru de acţiune şi orientare pentru a permite fiecărui sector să elaboreze un plan individual de acţiune în conformitate cu principiile strategiei naţionale. Aceste documente au fost luate în considerare (la fel ca şi experienţa şi informaţiile din alte ţări) în elaborarea măsurilor recomandate de adaptare.
Adaptarea la schimbările climatice este o cerinţă cheie pentru sectorul transporturilor din România în viitor. Aceasta trebuie să devină o parte integrantă din toate activităţile aferente sectorului transporturilor şi să fie integrată în gândirea cotidiană a persoanelor care lucrează în acest sector. Ca şi utilizarea de noi norme de proiectare (de exemplu, asigurarea unui drenaj mai bun sau materiale rezistente la căldură) care iau în considerare schimbările climatice, perspectiva adaptării la schimbările climatice trebuie să fie integrată în procedurile de licitaţie din toate componentele sectorului transporturilor şi în sistemele de gestionare a activelor de infrastructură, în planurile de pregătire pentru situaţiile de urgenţă şi în ciclul revizuit de planificare şi elaborare de proiecte. Punctul de plecare pentru activitatea de adaptare din cadrul sectorului transporturilor este desfăşurarea de Evaluări de vulnerabilitate sectoriale sau la nivel de agenţie pentru a identifica vulnerabilitatea relativă a activelor şi serviciilor la impacturile schimbărilor climatice – prin elaborarea de hărţi de vulnerabilitate, printre altele – pentru a defini măsuri de implementat pe termen scurt, mediu şi lung. În acest Raport, Banca Mondială a recomandat ca măsurile de adaptare să fie analizate şi investigate suplimentar înainte de a fi integrate în Programele operaţionale 2014-2020 ale României. Din nou, unele dintre acestea implică Asistenţă tehnică, în timp ce altele sunt măsuri de investiţie. Un rezumat al măsurilor specifice de adaptare recomandate pentru fiecare subsector al transporturilor este furnizat în următoarele secţiuni – cu ilustrări ale tipului de factori care trebuie luaţi în considerare pentru fiecare mod - iar tabelul de mai jos include măsuri care se aplică tuturor modurilor şi care sunt necesare pentru a avea baza de informaţii necesară realizării de investiţii care iau în calcul considerenta climatică.
Tabelul : Asistenţă tehnică la nivelul întregului sistem pentru schimbări climatice
Măsură
Obiectiv specific
Tip de măsură
Toate modurile
Ar trebui realizat un studiu naţional de vulnerabilitate pe sector/mod care ar implica desfăşurarea unei evaluări cuprinzătoare şi detaliate a riscurilor, folosind cele mai bune previziuni disponibile privind schimbările climatice, furnizate de Administraţia Naţională de Meteorologie. Rezultatele includ o cartografiere a riscurilor, precum şi un plan de acţiune cu măsuri pe termen scurt, mediu şi lung.
Elaborarea de evaluări ale punctelor vulnerabile pentru fiecare mod de transport.
Asistenţă tehnică
Documentaţie revizuită de planificare şi elaborare de proiecte. Necesită abordarea adaptării climatice în cadrul proceselor de planificare şi elaborare de proiecte: (a) făcând modificări care să sprijine intervale de planificare mai mari; (b) furnizând îndrumări cu privire la încorporarea considerentelor climatice cantitative şi calitative şi la modul de abordare a incertitudinii; (c) solicitând analizarea adaptării la schimbările climatice în cadrul Evaluărilor impactului de mediu, prin revizuirea şi actualizarea reglementărilor şi procedurilor, acolo unde impacturile şi adaptarea climatică sunt relevante; şi (d) solicitând includerea considerentelor de adaptare în documentaţia de licitaţie a proiectelor. În plus, procesul de planificare ar trebui să solicite menţinerea de surse de date şi tehnici de modelare standardizate pe plan naţional, pentru planificarea adaptărilor climatice în transporturi şi pentru introducerea în elaborarea proiectelor.
Proiect de investiţii în domeniul transportului în vederea imunizării la schimbările climatice prin ciclul de proiect şi procesul de planificare.
Asistenţă tehnică
Revizuirea standardelor de proiectare pentru modul de transport, pentru a include riscurile climatice anticipate care reies din Evaluarea vulnerabilităţilor şi din cartografierea riscurilor.
Revizuirea standardelor de proiectare pentru fiecare mod de transport
Asistenţă tehnică
Elaborarea de Planuri de pregătire pentru situaţiile de urgenţă pentru fiecare agenţie/sector, în conformitate cu impacturile climatice anticipate.
Actualizarea planurilor de pregătire pentru situaţiile de urgenţă în funcţie de schimbările climatice anticipate
Asistenţă tehnică
Includerea impacturilor climatice anticipate în sistemele de gestiune a activelor. Având în vedere că agenţiile de transporturi au o formă sau alta de sistem de gestiune a activelor, încorporarea schimbărilor climatice în luarea deciziilor privind transporturile, inclusiv în selecţia şi implementarea proiectelor este o abordare rentabilă şi orientată.
Includerea consideraţiilor legate de schimbările climatice în sistemele de management al mijloacelor agenţiilor de transport.
