| b) risc mare şi mediu de incendiu, cu un volum aferent mai mic de 10% din volumul încăperii/compartimentului, fără a depăşi însă suprafaţa de 400 m2.
(4) In cazurile exceptate se iau măsuri care să reducă posibilităţile formării concentraţiei locale cu pericol de explozie şi a propagării incendiului spre spaţiile învecinate din cadrul încăperii sau a compartimentului respectiv (ventilaţii, senzori cu oprire automată a gazelor, grile metalice, etc., după caz ).
(5) În cazul existenţei mai multor riscuri de incendiu, situate în puncte distincte ale încăperii necompartimentate sau ale compartimentului, se iau în consideraţie sumele volumelor aferente şi respectiv ale ariilor efective ale fiecarui risc în parte. Pentru riscul mare şi mediu de incendiu însumarea se aplică numai dacă distanţa dintre spaţiile respective este mai mică de 40 m (măsurată pe orizontală). Pentru compartimente de incendiu sau clădiri, riscul de incendiu cel mai periculos, se extinde la întregul volum al acestora, atunci când reprezintă mai mult de 30% din volumul construit al compartimentului sau clădirii.
Art. 15. Pentru determinarea concentraţiei amestecului exploziv se ţine seama de scăpările şi degajările de gaze, vapori sau praf, atât în timpul desfăşurării normale a activităţii, cât şi în cazurile accidentale de avarie stabilite prin proiect la instalaţiile de utilităţi aferente.
Niveluri de stabilitate la foc
Art. 16. Condiţiile minimale pe care trebuie să le îndeplinească elementele principale ale clădirii (compartimentul de incendiu) astfel încât întreaga clădire sau compartiment să poata fi încadrat într-un anumit nivel de stabilitate la foc, sunt precizate în tabelul nr.1.
Art. 17. Nivelul de stabilitate la foc al clădirii sau al unui compartiment de incendiu este determinat de elementul sau cu cea mai defavorabilă încadrare şi se precizează obligatoriu în documentaţie.
Tabelul nr. 1.
Condiţii minime pentru încadrarea constructiilor in niveluri de stabilitate la foc
Dostları ilə paylaş: |
