Normativ de securitate la incendiu

CAPITOLUL 4

PERFORMANŢE SPECIFICE CLĂDIRILOR CIVILE

SECŢIUNEA I
PERFORMANŢE ALE UNOR TIPURI DE CLĂDIRI CIVILE

Clădiri înalte şi foarte înalte

Art. 234 (1) Clădirile înalte şi foarte înalte vor fi de nivelul I de stabilitate la foc. Atunci când clădirile înalte şi foarte înalte au şi porţiuni cu înălţimea mai mică de 28 m, acestea vor fi tot de nivelul I de stabilitate la foc, afară de cazul în care sunt separate prin pereţi REI/EI 180 şi uşi EI₁ 90-C5 Sm, iar acoperişul este rezistent la foc EI 120 şi au înălţimea de cel mult 8m, caz în care pot fi de nivelul II de stabilitate la foc. Acoperişurile sau terasele acestor tipuri de clădiri, se realizează integral din produse A1, A2-s1,d0.

(2) În clădirile înalte şi foarte înalte compartimentele de incendiu pot fi constituite din clădiri independente cu arii construite la sol admise în tabelul 11., sau din volume închise ale acestora (porţiuni volumetrice cuprinzând unul mai multe niveluri construite succesive, supraterane şi/sau subterane, cu aria totală desfăşurată (Ad) de maximum 4000 m², delimitate de elemente de compartimentare verticale şi orizontale (pereţi şi planşee) A1, A2-s1,d0. cu rezistenţa la foc a pereţilor de minimum REI/EI 180, iar a planşeelor de minimum REI/EI 120. Separaţia va include o porţiune EI 90 pe faţadă de minimum 1.20 m înălţime între nivelurile a două compartimente.

Art. 235. În clădiri înalte şi foarte înalte, densitatea sarcinii termice rezultată din materiale şi elemente de construcţie şi finisaje utilizate (cu exceptia pardoselilor lipite), nu va fi mai mare de 275 MJ/m². Densitatea sarcinii termice totale rezultată din materiale şi elemente de clădire, finisaje, mobilier şi alte produse adapostite, se recomandă sa nu depasească 840 MJ/m².