Normativ de securitate la incendiu

CAPITOLUL 1
DISPOZIŢII GENERALE
SECŢIUNEA I
OBIECT ŞI DOMENIU DE APLICARE

Scop - domeniu de aplicare

Art. 1. (1) Prezentul normativ stabileşte performanţele şi nivelurile de performanţă minimale privind cerinţa fundamentală privind “securitatea la incendiu” a construcţiilor (clădirilor)

(2) Normativul este obligatoriu pentru toţi factorii cu atribuţii în concepţia, realizarea şi exploatarea clădirilor, respectiv proiectanţilor, verificatorilor de proiecte, experţilor tehnici atestaţi, executanţilor, responsabililor tehnici cu execuţia, diriginţilor de şantier, proprietarilor sub orice titlu şi utilizatorilor clădirilor, precum şi autorităţilor administraţiei publice şi organelor de control potrivit obligaţiilor şi răspunderilor ce le revin, în conformitate cu Legea nr.10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare.
Art. 2. Prevederile prezentului normativ sunt obligatorii la proiectarea şi executarea clădirilor noi de orice fel şi a instalaţiilor utilitare aferente acestora - denumite în continuare clădiri,sau construcţii – după caz – precum şi la proiectarea şi executarea lucrărilor de intervenţie pentru consolidarea, extinderea, modificarea, transformarea sau schimbarea de destinaţie pentru clădirile existente, indiferent de forma de proprietate sau de destinaţia acestora. La lucrările de intervenţie sau schimbare de destinaţie a clădirilor existente, atunci când în mod justificat nu pot fi îndeplinite unele prevederi ale normativului, prin proiect se asigură măsuri compesatorii de securitate la incendiu, stabilite de un expert tehnic atestat pentru cerinţa fundamentală de securitate la incendiu, potrivit legii.
Art. 3. Nu fac obiectul prezentului normativ:

1. 
   instalaţiile şi echipamentele tehnologice de producţie (sisteme, utilaje, agregate, dispozitive, etc.) inclusiv proiectele de montaj aferente acestora;
   
2. 
   clădirile destinate fabricării, manipulării şi depozitarii explozibililor;
   
3. 
   instalaţiile tehnologice în aer liber;
   
4. 
   clădirile destinate producerii, transportului şi distribuţiei energiei electrice;
   
5. 
   clădirile de producţie nuclearoelectrică, clădirile hidroenergetice;
   
6. 
   clădirile destinate transportului subteran (ex. metrou, tunel, etc.);
   
7. 
   clădirile agro-zootehnice de producţie, depozitare, creştere, hrănire şi adăpostire a animalelor;
   
8. 
   clădirile de depozitare şi procesare a deşeurilor, incineratoare;
   
9. 
   clădirile specifice organizării de şantier;
   
10. 
    clădiri şi obiective ale structurilor de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională nominalizate prin ordine ale conducătorilor structurilor respective în care nu are acces publicul (prevederile normativului nu sunt obligatorii).
    

Art. 4. Pentru clădirile monumente istorice sau de arhitectura, prevederile prezentului normativ au caracter de recomandare, urmând a fi luate, de la caz la caz, măsuri de îmbunatăţire a securităţii la incendiu, posibil de realizat, fără afectarea monumentului .
Art. 5. Măsurile de securitate la incendiu ale clădirilor trebuie să îndeplinească criteriile şi nivelurile de performanţă prevăzute în normativ şi în reglementările specifice, aplicabile ale destinaţiilor respective, dar care nu contravin prevederilor prezentului normativ.