Normativ privind securitatea la incendiu a construcţiilor partea a ii-a instalaţii de stingere indicativ P118/2 – 2013 cuprin s

13. Staţii de pompare a apei şi compresoare de aer destinate stingerii incendiilor

13.1. În cazul în care se prevăd pompe fixe de alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor este obligatorie montarea unei pompe de rezervă, egală cu cea mai mare pompă din grupul celor în funcţiune, în următoarele situaţii:

1. 
   construcţii şi grupuri de construcţii la care debitul de apă pentru incendiu exterior depăşeşte 20 l/s;
   
2. 
   construcţii industriale sau civile care sunt prevăzute cu instalaţii automate de stingere (sprinklere standard sau sprinklere deschise, pulverizatoare);
   
3. 
   clădirile civile, de producţie şi depozitare la care, pentru stingerea incendiilor din interior, se folosesc două jeturi simultane.
   

13.2. Alimentarea cu energie electrică a pompelor şi a robinetelor de incendiu se face în conformitate cu Normativul I7 sau o altă reglementare tehnică echivalentă aplicabilă.
13.3. (1) Pompele trebuie acţionate de motoare electrice sau diesel, capabile să asigure cel puţin puterea cerută.

(2) În cazurile în care este obligatorie şi nu se poate asigura a doua sursă de energie electrică (de rezervă), se montează pompe fixe cu motor cu ardere internă, cu pornire automată. Se admite, de asemenea, folosirea în acest scop a pompelor cu abur (in cazul în care este asigurată alimentarea lor permanentă printr-o conductă separată, direct de la sursă).

(3) În cazuri justificate tehnic, în care nu există posibilitatea asigurării unei surse de bază de alimentare cu energie electrică pentru pompe, se admite utilizarea motoarelor cu ardere internă.
13.4. Pompele de incendiu sunt acţionate automat şi/sau manual. În cazul în care pompele sunt acţionate automat, se prevede, în mod obligatoriu, şi acţionare manuală.
13.5. Oprirea pompelor, în toate cazurile se face manual, din staţia de pompare.
13.6. Pompele de incendiu cu pornire automată, ce servesc numai reţelele cu hidranţi exteriori, se prevăd şi cu dispozitive (butoane marcate corespunzător), care să permită acţionarea lor cel mai târziu în 5 minute de la darea semnalului de alarmă, în caz de incendiu.
13.7. Timpul maxim admis pentru manevrarea a maximum două robinete, ce permit utilizarea rezervei de apă de incendiu pentru incendiu şi pornirea pompelor fixe de rezervă pentru funcţionarea hidranţilor este, de asemenea, de 5 minute
13.8. (1) Pornirea pompelor de incendiu se realizează, conform instrucţiunilor de funcţionare a instalaţiei, în unul din următoarele moduri:

a) manual, din staţia de pompare, sau de la distanţă, prin acţionarea butoanelor de pornire amplasate în acest scop lângă fiecare hidrant interior de incendiu - în cazul pompelor de incendiu prevăzute să lucreze independent de presiunea din hidrofor,

b) prin comandă din staţia de pompare, serviciul pentru situaţii de urgenţă, atunci când există, şi din diferite puncte ale construcţiilor din incintă - în cazul pompelor de incendiu care alimentează cu apă reţele separate;

c) automat, la scăderea presiunii din reţea.

(2) Intrarea pompelor în funcţiune succesivă se asigură temporizat, în cazul staţiilor de pompare cu mai multe agregate, pentru a se evita suprasarcinile şi declanşarea aparaturii de protecţie, conform instrucţiunilor de funcţionare.

13.9. Oprirea pompelor la terminarea incendiului se face manual din staţia de pompare. Pentru acţionarea pompelor de incendiu, care lucrează independent de presiunea din rezervorul tampon închis, se prevăd butoane de pornire din casa pompelor şi de la fiecare hidrant, iar oprirea se face din staţiile de pompare prin acţionare manuală, la terminarea incendiului.
13.10. Se admite oprirea automată a pompelor numai în cazul lipsei de apă.
13.11. Instalaţiile automate de stingere a incendiilor (sprinklere standard sau sprinklere deschise, apă pulverizată) au asigurate debitele şi presiunile de stingere pe tot timpul teoretic de intervenţie prin staţii de ridicare a presiunii, cu alimentare din două surse de energie (normală şi de rezervă).
13.12. Acţionarea pompelor destinate alimentării cu apă a reţelelor cu hidranţi în sistem aer-apă se face prin butoane, amplasate la fiecare hidrant, care acţionează şi electrovana care delimitează reţeaua de alimentare cu apă.
13.13. Instalaţiile de tip sprinkler, prevăzute cu pompe cu pornire automată, se echipează şi cu pompe pilot, care să asigure acoperirea eventualelor pierderi din reţea şi menţinerea presiunii în instalaţie.
13.14. (1) Pompele de incendiu se montează astfel încât nivelul rezervei de apă pentru incendiu să fie mai sus decât partea superioară a corpului pompei (pompă înecată). Conductele de legătură între pompe şi rezervor nu se montează deasupra nivelului rezervei de apă pentru incendiu. Fac excepţie pompele prevăzute cu sisteme de autoamorsare avizate de organele abilitate, care se montează conform indicaţiilor producătorului.

(2) Se admit pompe submersibile în condiţiile prevăzute de SR EN 12845.

(3) Pentru acoperirea eventualelor pierderi în reţea şi menţinerea presiunii în instalaţie se asigură pompe-pilot amplasate în staţiile de pompare a apei de incendiu; în cazul pornirilor dese, anormale, se analizează cauzele şi se iau măsuri pentru reducerea pierderilor din reţea.
13.15. Pentru încercarea periodică a pompelor de incendiu se recomandă asigurarea posibilităţii întoarcerii apei în rezervor.
13.16. Schema instalaţiei, calculul şi execuţia reţelelor, rezervoarelor tampon închise, rezervoarelor şi a conductelor din staţiile de pompare se fac astfel încât, în cazul unei avarii, în orice porţiune a acestor conducte şi ale elementelor acestora să se poată asigura condiţiile de debit şi de presiune pe durata teoretică a incendiului.
13.17. Aparatele de automatizare şi comandă, precum şi tablourile electrice se protejează împotriva umidităţii, fie prin amplasarea în încăperi uscate la temperatura indicată de producător, fie prin montarea în cutii (dulapuri) capsulate.
13.18. Este indicat ca fiecare pompă pentru stins incendiul să aibă conductă proprie de aspiraţie din rezervorul de apă.
13.19. Când se montează mai mult de două pompe, pentru una sau mai multe reţele, se admite prevederea unei conducte de aspiraţie - tip colector - prevăzută cu cel puţin două sorburi, calculate fiecare pentru întregul debit teoretic în caz de incendiu şi astfel realizate încât, în cazul unei avarii la elementele componente, să se asigure funcţionarea instalaţiei la parametrii proiectaţi.
13.20. (1) Refularea, respectiv legarea pompelor la reţelele de distribuţie aferente, se face astfel:

1. 
   la instalaţiile de stingere cu sprinklere standard sau sprinklere deschise, ceaţă de apă sau apă pulverizată se prevede un distribuitor propriu instalaţiei, separat şi independent, alimentat prin minimum două conducte, fiecare asigurând debitul maxim necesar. Din acest distribuitor se alimenteaza numai instalatiile de sprinklere, prin două conducte, dimensionate fiecare pentru intreg debitul, până la instalatia interioara de distribuţie, respectiv până la Aparatul de Control şi Semnalizare (ACS);
   
2. 
   la instalaţiile de stingere cu hidranţi exteriori, respectiv cu hidranţi interiori, se prevede câte o conductă proprie de refulare.
   

13.21. Prin distribuitorul prevăzut la art. 13.20 trebuie să se asigure alimentarea instalaţiilor de stingere de la autospecialele de intervenţie în cazurile prevăzute în normativ.

13.22. Staţiile de pompare pentru apa de incendiu pot fi instalate în clădiri independente sau pot fi înglobate în clădiri civile sau industriale care au risc de incendiu mijlociu, mic sau alipite de acestea.
13.23. Încăperile staţiilor de pompare, înglobate sau alipite clădirilor cu alte destinaţii, se separă de restul clădirii prin pereţi cu rezistenţa la foc de cel puţin REI 180 şi planşee cu o rezistenţa la foc de minimum REI 90, având acces direct din exterior. Se admite comunicarea şi cu coridorul comun, printr-o uşă având rezistenţa la foc de minimimum EI₁ 90-C asigurându-se accesul nerestricţionat.
13.24. Clădirile independente ale staţiilor de pompare trebuie să asigure cerinţele nivelurilor de stabilitate la incendiu I sau II, iar în cazul când există numai o pompă de incendiu, ele trebuie să asigure nivelul de stabilitate la incendiu III. Nu se admit construcţii cu structuri metalice neprotejate sau protejate parţial.
13.25. Încăperile în care se găsesc pompele de incendiu se prevăd cu legătură telefonică directă cu serviciul privat/voluntar pentru situaţii de urgenţă, atunci când debitul de incendiu interior şi exterior este mai mare de 20 l/s şi două surse de alimentare cu energie electrică (vezi Normativul I 7).
13.26. Indiferent de debit, încăperea staţiei de pompare se prevede şi cu iluminat de siguranţă pentru continuarea lucrului, conform Normativului I7 sau o altă reglementare tehnică echivalentă aplicabilă.
13.27. Echipamentul de rezervă (exclusiv pompa de rezervă) pentru ridicarea presiunii şi asigurarea debitului de apă se montează într-o încăpere separată de cea a echipamentului normal, zidul de separare fiind minim REI 120. În pereţii de separare se prevăd uşi de comunicare EI₁ 90-C. Similar se amplasează şi se separă şi grupurile electrogene.
13.28. La instalaţiile de pompare cu recipiente hidropneumatice de incendiu se prevede compresor de aer.
13.29. Compresoarele pentru instalaţiile cu sprinklere din sistemele apă-aer trebuie să asigure umplerea cu aer a instalaţiei în maximum 20 minute.
13.30. Compresoarele pentru instalaţiile cu sprinklere din sistemele apă-aer se prevăd cu acţionare manuală şi cu semnalizarea scăderii presiunii aerului. Se interzice acţionarea automată a compresoarelor.
13.31. La stabilirea simultaneităţilor şi duratelor de funcţionare ale diferitelor sisteme de protecţie împotriva incendiilor, pentru dimensionarea staţiei de pompare şi a reţelei exterioare de alimentare cu apă, se ţine seama de următoarele:

1. 
   dacă instalaţia are hidranţi interiori şi hidranţi exteriori de incendiu, se consideră – la construcţiile civile, de producţie sau depozitare, categoria de importanţă normală – funcţionarea hidranţilor de incendiu interiori timp de 10 min, iar a celor exteriori în următoarele 180 minute.
   
2. 
   la clădirile foarte înalte şi la cele industriale multietajate cu înălţimea mai mare de 20 metri, în primele două ore se asigură funcţionarea, fie a hidranţilor de incendiu interiori, fie a celor exteriori, instalaţia dimensionându-se la debitul cel mai mare, iar în următoarea oră, se asigură funcţionarea numai a hidranţilor de incendiu exteriori;
   
3. 
   la clădirile cu săli aglomerate, clădirile monobloc şi clădirile înalte, în prima oră se asigură funcţionarea, fie a hidranţilor de incendiu interiori, fie a celor exteriori, instalaţia dimensionându-se la debitul cel mai mare, iar în următoarele două ore, se asigură funcţionarea numai a hidranţilor de incendiu exteriori;
   
4. 
   pentru construcţiile civile, de producţie şi depozitare care au nivelul de stabilitate la incendiu I sau II, în care densitatea sarcinii termice, determinată prin calcul, este mai mică de 210 MJ/m², precum şi cele echipate cu instalaţii automate de stingere, cu excepţia clădirilor cu săli aglomerate, înalte şi foarte înalte, funcţionarea instalaţiilor cu hidranţi exteriori se asigură timp de 2 ore iar a hidranţilor de incendiu interiori timp de 10 minute;
   
5. 
   pentru construcţiile civile cu nivel de stabilitate la incendiu III, IV şi V, cu excepţia clădirilor cu săli aglomerate, timpul teoretic de funcţionare al hidranţilor exteriori este de 120 minute iar a hidranţilor de incendiu interiori timp de 10 minute;
   
6. 
   pentru parcajele subterane din categoria P1 şi P2, definite conform reglementărilor tehnice specifice, care nu sunt echipate cu instalaţii de stingere cu sprinklere, parcaje supraterane închise cu maximum două niveluri în primele 30 de minute se asigură funcţionarea hidranţilor de incendiu interiori iar în următoarele 180 minute, se asigură funcţionarea numai a hidranţilor de incendiu exteriori.