Note de curs Dr. Ioan Pop

CAPITOLUL 3

ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII

3.1. Caracteristici distinctive ale existenţei şi ale activităţii întreprinderilor mici şi mijlocii

♦ Dimensiunea redusă a întreprinderilor mici şi mijlocii (adică mărimea lor)

Aceasta le diferenţiază net de celelalte întreprinderi care acţionează în economie. Indiferent de criteriile cantitative sau calitative folosite pentru delimitarea şi definirea întreprinderilor mici şi mijlocii, această trăsătură a lor are următoarele implicaţii:

• 
  determină un potenţial mai redus de producţie sau de servire, fapt ce limitează cota de piaţă deţinută de întreprinderile mici şi mijlocii;
  
• 
  determină imposibilitatea realizării unor economii dimensionale; totuşi pe măsură ce întreprinderile mici şi mijlocii îşi măresc volumul de activitate ca urmare a succesului în afaceri ele vor înregistra economii dimensionale, dar treptat se vor încadra în categoria întreprinderilor mari;
  
• 
  face ca întreprinderile mici şi mijlocii să acţioneze pe piaţă în condiţiile unei concurenţe puternice din partea întreprinderilor mari;
  
• 
  determină rolul de subcontractanţi sau furnizori de repere şi subansamble pentru întreprinderile mari.
  

♦ Ritmul mare de creare, respectiv de faliment a întreprinderilor mici şi mijlocii

Această caracteristică este în parte consecinţa dimensiunii lor. Analiza acestor ritmuri permite formularea unor concluzii, cum ar fi:

• 
  motivele creării unor întreprinderi mici şi mijlocii noi sunt variate;
  
• 
  întreprinderile mici şi mijlocii noi, indiferent de ramura în care acţionează, au cea
  

mai mare probabilitate de dispariţie, iar pentru întreprinderile mici aceasta este

superioară faţă de întreprinderile mijlocii;

• 
  riscul de faliment rapid după înfiinţare este ignorat de majoritatea
  

întreprinzătorilor;

• 
  s-a constatat că , cu cât întreprinderile se reînnoiesc mai mult sau suferă
  

restructurări profunde, cu atât creşterea economică este mai puternică; înseamnă că

un sector puternic al întreprinderilor mici şi mijlocii ar trebui să se caracterizeze prin rate înalte de creare, respectiv de faliment a întreprinderii.

♦ Specializarea întreprinderilor mici şi mijlocii

Aceasta este determinată şi favorizată de dimensiunea lor redusă, în sensul că din cauza dimensiunii şi a potenţialului productiv limitat, întreprinderile mici şi mijlocii nu pot realiza o gamă largă de produse sau servicii, fiind nevoite să se limiteze la o nomenclatură restrânsă. Specializarea întreprinderilor mici şi mijlocii are consecinţe asupra strategiei de produs, adică aceasta trebuie formulată în funcţie de perspectivele oferite de piaţă privind mărimea segmentului acoperit de întreprinderea respectivă, precum şi asupra strategiei de preţ (care este puternic restricţionată de poziţia întreprinderilor mici şi mijlocii pe piaţă).

♦ Cota redusă a întreprinderilor mici şi mijlocii pe piaţa pe care acţionează

Chiar dacă prin numărul lor întreprinderile mici şi mijlocii deţin împreună o parte semnificativă din piaţă, fiecare întreprindere luată izolat are o poziţie modestă, fără a putea impune nivelul preţurilor, astfel că intervin dificultăţi în menţinerea lor pe piaţă. Cu toate că segmentul de piaţă al întreprinderilor mici şi mijlocii este limitat (aspect care generează anumite dezavantaje), apar şi avantaje care pot fi amplificate semnificativ dacă se alege o strategie adecvată, cum ar fi: contactul direct cu un număr redus de clienţi şi cunoaşterea mai bună a cererii, trecerea mai uşoară de la fabricarea unui produs la altul, adaptarea produselor fabricate la schimbarea cererii.

♦ Dificultăţile întâmpinate de către întreprinderile mici şi mijlocii la intrarea sau la ieşirea de pe o piaţă

Barierele de intrare sau de ieşire de pe o piaţă sunt aceleaşi pentru toate întreprinderile, indiferent de dimensiunea lor, dar eforturile pe care trebuie să le facă întreprinderile mici şi mijlocii sunt mai mari decât în cazul celorlalte întreprinderi.

Întreprinderile mici şi mijlocii pot face faţă cu greu barierelor de intrare într-o ramură din următoarele motive :

• 
  economiile dimensionale obligă noile întreprinderi să realizeze de la început un volum mare al producţiei sau dacă nu, să accepte dezavantajele de cost, ambele soluţii fiind dificile pentru întreprinderile mici şi mijlocii;
  
• 
  capitalul mare necesar pentru demararea activităţii în orice domeniu constituie un factor restrictiv pentru întreprinderile mici şi mijlocii;
  
• 
  diferenţierea produselor de către întreprinderile noi necesită eforturi băneşti care depăşesc posibilităţile întreprinderilor mici şi mijlocii.
  

La stabilirea strategiei lor, întreprinderile mici şi mijlocii trebuie să ţină seama şi de existenţa barierelor de ieşire de pe piaţă, care le diminuează mobilitatea, între care amintim:

• 
  costul lichidării unor utilaje şi echipamente specializate pentru care se găsesc cu greu cumpărători sau al adaptării lor pentru a răspunde unor nevoi noi ale pieţei;
  
• 
  fiecare întreprindere şi-a format şi consolidat relaţii în domeniul în care acţionează (adică într-o anumită ramură), astfel că este mai convenabil să rămână în continuare în acel domeniu;
  
• 
  politica economică care restricţionează prin anumite măsuri părăsirea unui domeniu sau a unei pieţe din motive legate de utilizarea forţei de muncă.
  

Existenţa barierelor de intrare sau de ieşire de pe o piaţă afectează posibilitatea oricărei întreprinderi de a obţine venituri.

Din punct de vedere al întreprinderilor, piaţa cea mai favorabilă este cea cu bariere la intrare mari, respectiv joase la ieşire, pentru că oferă perspectiva unor venituri mari şi stabile (alţi concurenţi sunt descurajaţi să intre, iar întreprinderile cu rezultate slabe părăsesc uşor piaţa).