Note de curs Dr. Ioan Pop

5.2. Planul general al unei întreprinderi

După ce întreprinzătorul a ales un amplasament pentru întreprinderea sa, el trebuie să se preocupe de cumpărarea şi instalarea utilajelor, echipamentelor de lucru, instalaţiilor şi mobilierului necesar, care să permită desfăşurarea procesului de producţie sau de prestări servicii cu costuri cât mai reduse. Pentru aceasta se recomandă parcurgerea următoarelor etape:

a) Stabilirea obiectului de activitate (produse sau servicii) şi a cantităţii de produse sau a volumului de servicii care trebuie prestate.

În acest sens se cer estimări cât mai exacte ale cererii viitoare, întrucât dotarea excesivă a întreprinderii generează costuri mari.

b) Identificarea activităţilor şi operaţiilor necesare realizării produselor sau prestării serviciilor respective.

Indiferent de profilul întreprinderii, activităţile care se desfăşoară în cadrul ei se grupează astfel:

• 
  activităţi comerciale, adică de aprovizionare cu materii prime şi de livrare a produselor finite;
  
• 
  activităţi de producţie sau de prestări servicii;
  
• 
  activităţi conexe.
  

Operaţiile care compun aceste activităţi pot fi aceleaşi în timp sau se pot modifica în funcţie de natura produselor sau serviciilor prestate.

c) Determinarea cerinţelor de spaţiu pentru: amplasarea utilajelor, depozitarea materiilor prime, manipularea acestora, accesul angajaţilor şi al clienţilor, desfăşurarea propriu-zisă a procesului de producţie şi de servire etc.

d) Stabilirea planului general, adică a celei mai bune amplasări pentru: utilaje şi instalaţii, depozite, desfăşurarea procesului de producţie sau de servire, manipularea materiilor prime şi a produselor finite, deplasarea angajaţilor şi al consumatorilor etc.

În definitivarea planului general trebuie luaţi în considerare anumiţi factori, cum ar fi:

• 
  asigurarea unor condiţii de muncă corespunzătoare pentru angajaţi sub aspectul spaţiului, a iluminatului, a zgomotului, a utilităţilor (apă, gaz, abur);
  
• 
  asigurarea masurilor pentru protecţia muncii conform legislatiei in domeniu;
  
• 
  facilitarea curăţirii locurilor de muncă, a întreţinerii şi reparării utilajelor;
  
• 
  asigurarea unor căi de acces corespunzătoare, etc.
  

Este recomandabil ca înaintea implementării planului general, acesta să fie discutat cu angajaţii şi chiar cu consumatorii, întrucât ei pot da sugestii de îmbunătăţire.

În practică se disting următoarele tipuri de planuri generale, şi anume:

• 
  plan general cu amplasare pe produs, care are în vedere aranjarea tuturor elementelor conform fluxului operaţiilor care compun procesul de producţie sau de servire. În acest caz materiile prime, semifabricatele, angajaţii sau consumatorii se deplasează de la o operaţie la alta, fără întoarceri.
  

Astfel, la linia de asamblare a unui produs finit, utilajele se amplasează în succesiunea operaţiilor care se desfăşoară. Acest tip de plan general poate fi întâlnit şi în cazul restaurantelor cu autoservire: felurile de mâncare din aceeaşi grupă sunt amplasate în acelaşi loc, iar consumatorii parcurg raioanele din cadrul liniei, (oprindu-se la acelea de la care doresc să aleagă), fără să mai revină ulterior la vreunul dintre ele. Avantajele acestei amplasări se referă la:

• 
  specializarea forţei de muncă şi a utilajelor;
  
• 
  reducerea stocurilor;
  
• 
  reducerea timpului pentra deplasare între operaţii;
  
• 
  spaţii de depozitare mai reduse.
  

• 
  plan general cu amplasare pe procese care se bazează pe gruparea utilajelor ce execută operaţii similare, respectiv a angajaţilor cu calificări asemănătoare. Astfel în magazine produsele similare se grupează în acelaşi loc (de obicei pe raioane), oferind consumatorilor posibilitatea de a alege. în acest caz creşte timpul de deplasare a angajaţilor, respectiv a materiilor prime de la o operaţie la alta.
  

Principalele avantaje ale acestei amplasări sunt:

• 
  flexibilitate la schimbări;
  
• 
  folosirea mai eficientă a angajaţilor şi a utilajelor;
  
• 
  gruparea angajaţilor cu aceeaşi calificare.
  

• 
  plan general cu amplasare combinată. Sunt puţine situaţiile în care planul general este cu amplasare pe produs, respectiv pe procese, pentru că frecvent întreprinderile mici sau mijlocii combină tipul de plan general cu amplasare pe produs cu cel cu amplasare pe procese în scopul de a beneficia de avantajele ambelor.
  

Luarea în considerare a cerinţelor de bază ce trebuie respectate permite o organizare şi amenajare tehnică optimă prin care să se asigure rezolvarea unor probleme principale, cum ar fi :

a) Zonarea teritoriului incintei cuprinde un complex de activitati prin care teritoriul întreprinderii este subîmpartit pe baza unor criterii unitare. În conformitate cu caracteristicile şi structura procesului de producţie teritoriul unei întreprinderi industriale cuprinde: zona de fabricaţie, zona de întreţinere, zona energetică, zona depozitelor şi zona social-administrativă.

b) Gruparea unităţilor de producţie în blocuri constructive . Gruparea diferitelor subunităţi de producţie în blocuri constructive se face ţinând cont de asemănarea proceselor tehnologice sau identitatea unor condiţii ce trebuie asigurate procesului de producţie.

c) Alegerea felului clădirilor şi al construcţiilor. Proiectarea trebuie să asigure respectarea unor cerinţe generale cum sunt :

- condiţii corespunzătoare pentru desfăşurarea procesului de producţie

- compartimentarea raţională a suprafeţelor

- reducerea volumului de investiţii

d) Extinderea viitoare a întreprinderii. Se impune a se avea în vedere suprafeţele de teren necesare eventualelor extinderi prin rezervarea unor zone amplasate pe cât posibil în incintă.

e) Reţeaua liniilor de transport. Prin planul general al întreprinderii trebuie să se adopte reţele de transport care să asigure atât legăturile dintre stadiile procesului de producţie cât si a întreprinderii cu exteriorul.

f) Reţelele tehnice. Acestea asigură toate utilităţile necesare procesului de producţie şi sistemul informaţional necesar conducerii întreprinderii.

g) Amplasarea instalaţiilor în aer liber constituie o cale principală de reducere a fondului de investiţii destinate construcţiilor, precum şi de obţinere a unui indice superior de ocupare a terenului .