Nr. Anexa cod protocol tip denumire

DCI: RISPERIDONUM

Tablete, soluţie, fiole cu eliberare prelungită

I. Definiţia afecţiunii

Schizofrenia: psihoză care afectează persoane de vârstă tânără şi se caracterizează prin

afectarea semnificativă a funcţiilor psihice (gândire, afectivitate, percepţie, voinţa şi activitate), a

insight-ului, cu consecinţe asupra funcţionarii pacientului. Evoluţia bolii este cronică necesitând

tratament pe toată durata vieţii.

II. Stadializarea afecţiunii

Schizofrenia: Perioada de debut: debut acut, subacut şi insidios (lent)

Recăderi- episoade psihotice cu durată tot mai lungă

Faza de remisiune defectivă interepisodică

Schizofrenia reziduală (cronicizată)

Alte indicaţii: Tulburări psihotice acute şi prelungite, Tulburararea afectivă bipolară – Episodul

maniacal

III. Criterii de includere în schizofrenie ( criteriile ICD 10)

Pacienti aflaţi la debutul bolii

Schizofrenia cu simptome pozitive, negative, agresivitate,

Tratamentul de intreţinere al schizofreniei

IV. Tratament

Doze: 2-8 mg/zi administrare per os tablete sau soluţie şi 25, 37,5, 50mg la doua săptamâni

rispolept consta, fiole cu eliberare prelungită.

Condiţii de scădere a dozelor: remisiunea simptomatologiei psihotice, administrarea dozelor

eficiente timp suficient de îndelungat după ameliorarea clinică, scădere treptată în condiţiile

monitorizării atente a evoluţiei

Perioada de tratament:

Schizofrenie: După primul episod: 1-3 ani

După al doilea episod 5ani

După al treilea episod se poate vorbi de tratament cronic pe viaţă

V. Monitorizarea tratamentului

Evaluarea periodică (la interval de cel putin o luna) a răspunsului simptomatologiei

psihotice prin interviuri si examene psihiatrice repetate, explorări clinice şi paraclinice pentru

surprinderea eventualelor efecte secundare (examen obiectiv, curba ponderală, dozarea

prolactinemiei)

VI. Criterii de excludere din tratament

Intoleranţa la medicament (hipersensibilitate).

Posibilele reacţii extrapiramidale pot fi corectate cu antiparkinsoniene.

In cazul lipsei de răspuns se recurge la modificarea dozelor sau la înlocuirea

antipsihoticului cu alt antipsihotic atipic: amisulpridum, aripiprazolum, clozapinum, olanzapinum,

paliperidonum, quetiapinum, sertindolum, ziprasidonum.

Alegerea antipsihoticului de înlocuire precum şi stabilirea dozelor rămâne la latitudinea

psihiatrului care dispensarizează cazul în funcţie de caracteristicele afecţiunii, a particularităţilor

psihice şi fizice ale pacientului , a comorbidităţilor somatice, a tratamentelor anterioare şi a

răspunsului terapeutic la acestea precum şi a complianţei pacientului

VII. Reluarea tratamentului se va face ori de câte ori este nevoie, la fiecare recădere ţinând cont

că pacientul schizofren este un pacient dificil şi noncompliant terapeutic în proporţie semnificativă.

VIII. Prescriptori: medici psihiatri

1

374/413

DCI: QUETIAPINUM

Comprimate filmate, comprimate filmate cu eliberare prelungită

I. Definiţia afecţiunii

Schizofrenia: psihoză care afectează persoane de vârstă tânără şi se caracterizează prin

afectarea semnificativă a funcţiilor psihice (gândire, afectivitate, percepţie, voinţa şi activitate), a

insight-ului, cu consecinţe asupra funcţionarii pacientului. Evoluţia bolii este cronică necesitând

tratament pe toată durata vieţii.

II. Stadializarea afecţiunii

Schizofrenia: Perioada de debut: debut acut, subacut şi insidios (lent)

Recăderi- episoade psihotice cu durată tot mai lungă

Faza de remisiune defectivă interepisodică

Schizofrenia reziduală (cronicizată)

Alte indicaţii: Tulburări psihotice acute şi prelungite, Tulburararea afectivă bipolară – Episodul

maniacal

III. Criterii de includere în schizofrenie (criteriile ICD 10)

Pacienti aflaţi la debutul bolii

Schizofrenia cu simptome pozitive, negative, agresivitate,

Tratamentul de întreţinere al schizofreniei

IV. Tratament

Doze: 200-1000mg/zi, doza medie 400-600mg/zi

Condiţii de scădere a dozelor: remisiunea simptomatologiei psihotice, administrarea dozelor

]n doza eficiente timp suficient de îndelungat după ameliorarea clinică, scădere treptată în

condiţiile monitorizării atente a evoluţiei

Perioada de tratament:

Schizofrenie: După primul episod: 1-3 ani

După al doilea episod 5ani

După al treilea episod se poate vorbi de tratament cronic pe viaţă

V. Monitorizarea tratamentului

Evaluarea periodică (la interval de cel putin o luna) a răspunsului simptomatologiei

psihotice prin interviuri si examene psihiatrice repetate, explorari clinice si paraclinice pentru

surprinderea eventualelor efecte secundare (examen obiectiv, curba ponderală, valoarea TA, EKG,

probe biochimice)

VI. Criterii de excludere din tratament

Intoleranţă la medicament (hipersensibilitate).

Posibilele reacţii extrapiramidale pot fi corectate cu antiparkinsoniene.

In cazul lipsei de răspuns se recurge la modificarea dozelor sau la înlocuirea

antipsihoticului cu alt antipsihotic atipic: amisulpridum, aripiprazolum, clozapinum, olanzapinum,

paliperidonum, risperidonum,sertindolum, ziprasidonum.

Alegerea antipsihoticului de înlocuire precum şi stabilirea dozelor rămâne la latitudinea

psihiatrului care dispensarizează cazul în funcţie de caracteristicele afecţiunii, a particularităţilor

psihice şi fizice ale pacientului , a comorbidităţilor somatice, ţinând cont de tratamentele anterioare

şi răspunsului terapeutic la acestea precum şi a complianţei pacientului.

VII. Reluarea tratamentului se va face ori de câte ori este nevoie, la fiecare recădere ţinând cont

că pacientul schizofren este un pacient dificil şi noncompliant terapeutic în proporţie semnificativă.

VIII. Prescriptori: medici psihiatri

1

375/413

DCI: AMISULPRIDUM

Tablete

I. Definiţia afecţiunii

Schizofrenia: psihoză care afectează persoane de vârstă tânără şi se caracterizează prin

afectarea semnificativă a funcţiilor psihice (gândire, afectivitate, percepţie, voinţa şi activitate), a

insight-ului, cu consecinţe asupra funcţionarii pacientului. Evoluţia bolii este cronică necesitând

tratament pe toată durata vieţii.

II. Stadializarea afecţiunii

Schizofrenia: Perioada de debut: debut acut, subacut şi insidios (lent)

Recăderi- episoade psihotice cu durată tot mai lungă

Faza de remisiune defectivă interepisodică

Schizofrenia reziduală (cronicizată)

Alte indicaţii: Tulburări psihotice acute şi prelungite

III. Criterii de includere în schizofrenie (criteriile ICD 10)

Pacienti aflaţi la debutul bolii

Schizofrenia cu simptome pozitive, negative, agresivitate,

Tratamentul de întreţinere al schizofreniei

IV. Tratament

Doze: 100-300mg/zi în schizofrenia cu simptome negative; 400-800mg/zi în schizofrenia cu

simptome pozitive (doza maxima 1200mg/zi).

Condiţii de scădere a dozelor: remisiunea simptomatologiei psihotice, administrarea dozelor

în doze eficiente timp suficient de îndelungat după ameliorarea clinică, scădere treptată în

condiţiile monitorizării atente a evoluţiei

Perioada de tratament:

Schizofrenie: După primul episod: 1-3 ani

După al doilea episod 5ani

După al treilea episod se poate vorbi de tratament cronic pe viaţă

V. Monitorizarea tratamentului

Evaluarea periodică (la interval de cel putin o luna) a răspunsului simptomatologiei

psihotice prin interviuri si examene psihiatrice repetate, explorari clinice si paraclinice pentru

surprinderea eventualelor efecte secundare (examen obiectiv, curba ponderală, dozarea

prolactinei)

VI. Criterii de excludere din tratament

Intoleranţa la medicament (hipersensibilitate).

Posibilele reacţii extrapiramidale pot fi corectate cu antiparkinsoniene.

In cazul lipsei de răspuns se recurge la modificarea dozelor sau la înlocuirea

antipsihoticului cu alt antipsihotic atipic: aripiprazolum, clozapinum, olanzapinum,

paliperidonum,quetiapinum, risperidonum,sertindolum, ziprasidonum.

Alegerea antipsihoticului de înlocuire precum şi stabilirea dozelor rămâne la latitudinea

psihiatrului care dispensarizează cazul în funcţie de caracteristicele afecţiunii, a particularităţilor

psihice şi fizice ale pacientului , a comorbidităţilor somatice, ţinând cont de tratamentele anterioare

şi răspunsul terapeutic la acestea precum şi a complianţei pacientului.

VII. Reluarea tratamentului se va face ori de câte ori este nevoie, la fiecare recădereţinând cont că

pacientul schizofren este un pacient dificil şi noncompliant terapeutic în proporţie semnificativă.

VIII. Prescriptori: medicii psihiatri

1

376/413

DCI: ARIPIPRAZOLUM

Tablete

I. Definiţia afecţiunii

Schizofrenia: psihoză care afectează persoane de vârstă tânără şi se caracterizează prin

afectarea semnificativă a funcţiilor psihice (gândire, afectivitate, percepţie, voinţa şi activitate), a

insight-ului, cu consecinţe asupra funcţionarii pacientului. Evoluţia bolii este cronică necesitând

tratament pe toată durata vieţii.

II. Stadializarea afecţiunii

Schizofrenia: Perioada de debut: debut acut, subacut şi insidios (lent)

Recăderi- episoade psihotice cu durată tot mai lungă

Faza de remisiune defectivă interepisodică

Schizofrenia reziduală (cronicizată)

Alte indicaţii: Tulburări psihotice acute şi prelungite

III. Criterii de includere

Pacienti aflaţi la debutul bolii

Schizofrenia cu simptome pozitive, negative, agresivitate,

Tratamentul de întreţinere al schizofreniei

IV. Tratament

Doze: 20-30 mg/zi per os

Condiţii de scădere a dozelor: remisiunea simptomatologiei psihotice, administrarea dozelor

eficiente timp suficient de îndelungat după ameliorarea clinică, scădere treptată în condiţiile

monitorizării atente a evoluţiei

Perioada de tratament:

Schizofrenie: După primul episod: 1-3 ani

După al doilea episod 5ani

După al treilea episod se poate vorbi de tratament cronic pe viaţă

V. Monitorizarea tratamentului

Evaluarea periodică (la interval de cel putin o luna) a răspunsului simptomatologiei

psihotice prin interviuri si examene psihiatrice repetate, explorari clinice si paraclinice pentru

surprinderea eventualelor efecte secundare (examen obiectiv, curba ponderală, valoarea TA)

VI. Criterii de excludere din tratament

Intoleranţa la medicament (hipersensibilitate).

Posibilele reacţii extrapiramidale pot fi corectate cu antiparkinsoniene.

In cazul lipsei de raspuns se recurge la modificarea dozelor sau la înlocuirea

antipsihoticului cu alt antipsihotic atipic: amisulpridum, clozapinum, olanzapinum, paliperidonum,

quetiapinum, risperidonum, sertindolum, ziprasidonum.

Alegerea antipsihoticului de înlocuire precum şi stabilirea dozelor rămâne la latitudinea

psihiatrului care dispensarizează cazul în funcţie de caracteristicele afecţiunii, a particularităţilor

psihice şi psihice ale pacientului , a comorbidităţii somatice, a tratamentelor anterioare şi a

răspunsului terapeutic la acestea precum şi a complianţei pacientului.

VII. Reluarea tratamentului se va face ori de câte ori este nevoie, la fiecare recădere ţinând cont

că pacientul schizofren este un pacient dificil şi noncompliant terapeutic în proporţie semnificativă.

VIII. Prescriptori: medici psihiatri

1

377/413

DCI: CITALOPRAMUM

Tablete

I. TULBURAREA DEPRESIVA RECURENTĂ este o psihoză afectivă caracterizată prin

episoade depresive de diferite intensităţi despărţite de intervale libere, cu evoluţie cronică pe toată

durata vieţii.

II. Stadii: episoade depresive de intensitate diferită de la un episod la altul cu sau fără

simptome psihotice, cu risc suicidar sau cu stupor şi intervale libere în care remisiunea nu este

totdeauna completă putând menţine simptome cognitive sau chiar depresive de intensitate uşoară

sau medie. Notăm comorbiditatea frecventă cu anxietatea pe de o parte şi comorbiditatea

somatică pe de altă parte, mai ales că debutul afecţiunii şi evoluţia acesteia se poate extinde la

vârsta a treia.

III. Criteriile de includere sunt cele din ICD-10.

IV. Tratamentul durează minimum 6 luni şi se individualizează în funcţie de episod, de

intensitatea acestuia , de caracteristicile episodului, particularităţile pacientului şi comorbiditatea

somatică existentă:

- Episodul depresiv uşor/mediu se tratează cu citalopramum doze: 20-40 mg/zi în

monoterapie sau în asociaţie cu anxiolitice şi corectori ai somnului, asigurându-se şi o stabilizare

afectivă cu lamotriginum sau acidum valproicum+ săruri.

- Episodul depresiv sever implică risc suicidar, simptome psihotice sau stupor toate

aceste variante implică tratament în spital cu supraveghere atentă. Tratamentul de obicei este în

combinaţie: un antipsihotic atipic cu indicaţie în tratamentul depresiei şi Citalopramum, şi un

timostabilizator care să prevină recăderea depresivă( lamotriginum sau acidum valproicum+

săruri).

- Intervalul dintre episoade (tratamentul pe termen lung) se tratează fie cu un

timostabilizator sau Citalopramum în monoterapie, fie combinaţie timostabilizator si Citalopramum,

fie timostabilizator şi Citalopramum alături de un antipsihotic atipic dacă starea evolutivă o

impune.

V. Monitorizarea tratamentului se face prin control lunar cu evaluarea simptomatologiei cu

adaptarea dozelor în funcţie de necesităţi şi monitorizarea somatică (examen obiectiv, controlul

ponderal, controlul TA, EKG, probe biochimice) în situaţiile de comorbiditate somatică .

VI. Schimbarea tratamentului ( criterii de excludere) se face în funcţie de lipsa de răspuns

terapeutic când se recurge la schimbarea antidepresivului cu: Duloxetinum, Escitalopramum,

Milnacipramum, Tianeptinum, Trazodonum, Venlafaxinum. Alte criterii de excludere sunt posibile

efecte adverse şi de complianţa terapeutică deficitară a pacientului. Psihiatrul alege schimbarea

tratamentului în funcţie de caracteristicile episodului, particularităţile pacientului şi comorbiditatea

somatică asociată.

VII. Reluarea tratamentului se face ori de câte ori este nevoie , în caz de recădere.

ALTE INDICAŢII TERAPEUTICE : Episodul depresiv( F.32), Depresia din tulburarea

afectivă bipolară, Depresia din tulburarea schizo-afectivă, Episodul schizo-depresiv, Depresia

asociată altor tulburări psihotice

VIII. Prescriptori: medici psihiatri

1

378/413

DCI: ESCITALOPRAMUM

Comprimate filmate

I. TULBURAREA DEPRESIVA RECURENTĂ este o psihoză afectivă caracterizată prin

episoade depresive de diferite intensităţi despărţite de intervale libere, cu evoluţie cronică pe toată

durata vieţii.

II. Stadii: episoade depresive de intensitate diferită de la un episod la altul cu sau fără

simptome psihotice, cu risc suicidar sau cu stupor şi intervale libere în care remisiunea nu este

totdeauna completă putând menţine simptome cognitive sau chiar depresive de intensitate uşoară

sau medie. Notăm comorbiditatea frecventă cu anxietatea pe de o parte şi comorbiditatea

somatică pe de altă parte, mai ales că debutul afecţiunii şi evoluţia acesteia se poate extinde la

vârsta a treia.

III. Criteriile de includere sunt cele din ICD-10.

IV.Tratamentul episodului depresiv durează cel puţin 6 luni şi se individualizează în funcţie

de episod, de intensitatea acestuia , de caracteristicile episodului, particularităţile pacientului şi

comorbiditatea somatică existentă:

- Episodul depresiv uşor/mediu se tratează cu Escitalopramum doze: 10-20 mg/zi în

monoterapie sau în asociaţie cu anxiolitice şi corectori ai somnului, asigurându-se şi o stabilizare

afectivă cu lamotriginum sau acidum valproicum+ săruri.

- Episodul depresiv sever implică risc suicidar, simptome psihotice sau stupor toate

aceste variante implică tratament în spital cu supraveghere atentă. Tratamentul de obicei este în

combinaţie: un antipsihotic atipic cu indicaţie în tratamentul depresiei şi Escitalopramum, putând fi

asociat şi un timostabilizator care să prevină recăderea depresivă( lamotriginum sau acidum

valproicum+ săruri).

- Intervalul dintre episoade (tratamentul pe termen lung) se tratează fie cu un

timostabilizator sau Escitalopramum în monoterapie, fie combinaţie timostabilizator şi

Escitalopramum, fie timostabilizator şi Escitalopramum alături de un antipsihotic atipic dacă starea

evolutivă o impune.

V. Monitorizarea tratamentului se face prin control lunar cu evaluarea simptomatologiei

cu adaptarea dozelor în funcţie de necesităţi şi monitorizarea somatică (examen obiectiv, controlul

ponderal, controlul TA, EKG, probe biochimice) în situaţiile de comorbiditate somatică .

VI.Schimbarea tratamentului ( criterii de excludere) se face în funcţie de lipsa de

răspuns terapeutic când se recurge la schimbarea antidepresivului cu: Citalopramum,

Duloxetinum, Milnacipramum, Tianeptinum, Trazodonum, Venlafaxinum. Alte criterii de excludere

sunt posibile efecte adverse şi de complianţa terapeutică deficitară a pacientului. Psihiatrul alege

schimbarea tratamentului în funcţie de caracteristicile episodului, particularităţile pacientului şi

comorbiditatea somatică asociată.

VII. Reluarea tratamentului se face ori de câte ori este nevoie , în caz de recădere.

ALTE INDICAŢII TERAPEUTICE : Episodul depresiv( F.32), Depresia din tulburarea

afectivă bipolară, Depresia din tulburarea schizo-afectivă, Episodul schizo-depresiv, Depresia

asociată altor tulburări psihotice, Depresia organică, Depresia asociată tulburării de anxietate

generalizată, Fobia socială, Atacul de panică, Tulburarea obsesiv-compulsivă.

VIII. Prescriptori : medicii psihiatri.

1

379/413

DCI: TRAZODONUM

Tablete

I. TULBURAREA DEPRESIVA RECURENTĂ este o psihoză afectivă caracterizată prin

episoade depresive de diferite intensităţi despărţite de intervale libere, cu evoluţie cronică pe toată

durata vieţii.

II. Stadii: episoade depresive de intensitate diferită de la un episod la altul cu sau fără

simptome psihotice, cu risc suicidar sau cu stupor şi intervale libere în care remisiunea nu este

totdeauna completă putând menţine simptome cognitive sau chiar depresive de intensitate uşoară

sau medie. Notăm comorbiditatea frecventă cu anxietatea pe de o parte şi comorbiditatea

somatică pe de altă parte, mai ales că debutul afecţiunii şi evoluţia acesteia se poate extinde la

vârsta a treia.

III. Criteriile de includere sunt cele din ICD-10.

IV. Tratamentul episodului depresiv durează cel puţin 6 luni şi se individualizează în funcţie

de episod, de intensitatea acestuia , de caracteristicile episodului, particularităţile pacientului şi

comorbiditatea somatică existentă:

- Episodul depresiv uşor/mediu se tratează cu Trazodonum doze: 150-450 mg/zi în

monoterapie sau în asociaţie cu anxiolitice şi corectori ai somnului, asigurându-se şi o stabilizare

afectivă cu lamotriginum sau acidum valproicum+ săruri.

- Episodul depresiv sever implică risc suicidar, simptome psihotice sau stupor toate

aceste variante implică tratament în spital cu supraveghere atentă. Tratamentul de obicei este în

combinaţie: un antipsihotic atipic cu indicaţie în tratamentul depresiei şi Trazodonum, putând fi

asociat şi un timostabilizator care să prevină recăderea depresivă( lamotriginum sau acidum

valproicum+ săruri).

- Intervalul dintre episoade (tratamentul pe termen lung) se tratează fie cu un

timostabilizator sau Trazodonum în monoterapie, fie combinaţie timostabilizator şi Trazodonum, fie

timostabilizator şi Trazodonum alături de un antipsihotic atipic dacă starea evolutivă o impune.

V. Monitorizarea tratamentului se face prin control lunar cu evaluarea simptomatologiei

cu adaptarea dozelor în funcţie de necesităţi şi monitorizarea somatică (examen obiectiv, controlul

ponderal, controlul TA, EKG, probe biochimice) în situaţiile de comorbiditate somatică .

VI. Schimbarea tratamentului ( criterii de excludere) se face în funcţie de lipsa de răspuns

terapeutic când se recurge la schimbarea antidepresivului cu: Citalopramum, Escitalopramum,

Duloxetinum, Milnacipramum, Tianeptinum, Venlafaxinum. Alte criterii de excludere sunt posibile

efecte adverse şi de complianţa terapeutică deficitară a pacientului. Psihiatrul alege schimbarea

tratamentului în funcţie de caracteristicile episodului, particularităţile pacientului şi comorbiditatea

somatică asociată.

VII. Reluarea tratamentului se face ori de câte ori este nevoie , în caz de recădere.

ALTE INDICAŢII TERAPEUTICE : Episodul depresiv( F.32), Depresia din tulburarea afectivă

bipolară, Depresia din tulburarea schizo-afectivă, Episodul schizo-depresiv, Depresia asociată altor

tulburări psihotice , Depresia organic

VIII. Prescriptori: medicii psihiatri.

1

380/413

DCI: TIANEPTINUM

Drajeuri

I. TULBURAREA DEPRESIVA RECURENTĂ este o psihoză afectivă caracterizată prin

episoade depresive de diferite intensităţi despărţite de intervale libere, cu evoluţie cronică pe toată

durata vieţii.

II.Stadii: episoade depresive de intensitate diferită de la un episod la altul cu sau fără

simptome psihotice, cu risc suicidar sau cu stupor şi intervale libere în care remisiunea nu este

totdeauna completă putând menţine simptome cognitive sau chiar depresive de intensitate uşoară

sau medie. Notăm comorbiditatea frecventă cu anxietatea pe de o parte şi comorbiditatea

somatică pe de altă parte, mai ales că debutul afecţiunii şi evoluţia acesteia se poate extinde la

vârsta a treia.

III.Criteriile de includere sunt cele din ICD-10.

IV. Tratamentul episodului depresiv durează cel puţin 6 luni şi se individualizează în funcţie

de episod, de intensitatea acestuia , de caracteristicile episodului, particularităţile pacientului şi

comorbiditatea somatică existentă:

- Episodul depresiv uşor/mediu se tratează cu Tianeptinum doze: 25-37,5 mg/zi în

monoterapie sau în asociaţie cu anxiolitice şi corectori ai somnului, asigurându-se şi o stabilizare

afectivă cu lamotriginum sau acidum valproicum+ săruri.

- Episodul depresiv sever implică risc suicidar, simptome psihotice sau stupor toate

aceste variante implică tratament în spital cu supraveghere atentă. Tratamentul de obicei este în

combinaţie: un antipsihotic atipic cu indicaţie în tratamentul depresiei şi Tianeptinum, putând fi

asociat şi un timostabilizator care să prevină recăderea depresivă( lamotriginum sau acidum

valproicum+ săruri).

- Intervalul dintre episoade (tratamentul pe termen lung) se tratează fie cu un

timostabilizator sau Tianeptinum în monoterapie, fie combinaţie timostabilizator şi Tianeptinum, fie

timostabilizator şi Tianeptinum alături de un antipsihotic atipic dacă starea evolutivă o impune.

V. Monitorizarea tratamentului se face prin control lunar cu evaluarea simptomatologiei

cu adaptarea dozelor în funcţie de necesităţi şi monitorizarea somatică (examen obiectiv, controlul

ponderal, controlul TA, EKG, probe biochimice) în situaţiile de comorbiditate somatică .

VI.Schimbarea tratamentului ( criterii de excludere) se face în funcţie de lipsa de răspuns

terapeutic când se recurge la schimbarea antidepresivului cu: Citalopramum, Escitalopramum,

Duloxetinum, Milnacipramum, Trazodonum, Venlafaxinum. Alte criterii de excludere sunt posibile

efecte adverse şi de complianţa terapeutică deficitară a pacientului. Psihiatrul alege schimbarea

tratamentului în funcţie de caracteristicile episodului, particularităţile pacientului şi comorbiditatea

somatică asociată.

VII. Reluarea tratamentului se face ori de câte ori este nevoie , în caz de recădere.

ALTE INDICAŢII TERAPEUTICE : Episodul depresiv( F.32), Depresia din tulburarea

afectivă bipolară, Depresia din tulburarea schizo-afectivă, Episodul schizo-depresiv, Depresia

asociată altor tulburări psihotice , Depresia organică

VIII. Prescriptori medicii psihiatri.

1

381/413