Întâlnirea reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor de contencios administrativ și fiscal de la Înalta Curte de Casație și Justiție și curţile de apel

Claudia Carmen Orban, Președinte Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal , Curtea de Apel Oradea – judecător raportor al întâlnirii
Alin Văsonan, judecător, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Curtea de Apel Oradea

– moderator al întâlnirii

Întocmit:

Nadia-Simona Ţăran, personal de specialitate juridică asimilat magistraţilor, INM

1 „(1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

(2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se duce la îndeplinire prin executare silită, parcurgându-se procedura prevăzută de prezenta lege.

(3) La cererea creditorului, în termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) şi care nu au fost respectate, instanţa de executare, prin încheiere definitivă dată cu citarea părţilor, aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalităţi, în condiţiile art. 905 din Codul de procedură civilă.

(4) Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a amenzii şi de acordare a penalităţilor debitorul nu execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu, instanţa de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce se va datora statului şi suma ce i se va datora lui cu titlu de penalităţi, prin hotărâre dată cu citarea părţilor. Totodată, prin aceeaşi hotărâre, instanţa va stabili, în condiţiile art. 891 din Codul de procedură civilă, despăgubirile pe care debitorul le datorează creditorului pentru neexecutarea în natură a obligaţiei.

(5) În lipsa cererii creditorului, după împlinirea termenului prevăzut la alin. (4), compartimentul executări civile al instanţei de executare va solicita autorităţii publice relaţii referitoare la executarea obligaţiei cuprinse în titlul executoriu şi, în cazul în care obligaţia nu a fost integral executată, instanţa de executare va fixa suma definitivă ce se va datora statului prin hotărâre dată cu citarea părţilor”.

2 „Următoarele dispoziții se aplică în cazul în care un medicament este cuprins în sistemul național de asigurări de sănătate numai după ce autoritățile competente au decis să includă medicamentul în cauză într-o listă certă a medicamentelor cuprinse în sistemul național de asigurări de sănătate.

(1) Statele membre asigură adoptarea de decizii cu privire la cererile depuse în conformitate cu cerințele stabilite în statul membru în cauză, de către titularii autorizațiilor de comercializare, privind includerea unor medicamente pe lista medicamentelor cuprinse în sistemul de asigurări de sănătate, precum și că aceste decizii sunt comunicate solicitanților în termen de 90 de zile de la primirea cererilor. În cazul în care o cerere întemeiată pe dispozițiile prezentului articol poate fi formulată înainte ca autoritățile competente să fi convenit prețul care trebuie perceput pentru produsul respectiv în conformitate cu articolul 2 sau în cazul în care o decizie privind prețul unui medicament și o decizie privind includerea sa în lista produselor cuprinse în sistemul de asigurări de sănătate sunt luate în urma unei singure proceduri administrative, termenul limită se prelungește cu încă 90 de zile. Solicitantul furnizează autorităților competente informațiile adecvate. Dacă informațiile care susțin cererea nu sunt adecvate, termenul limită se suspendă şi autoritățile competente informează imediat solicitantul cu privire la informațiile suplimentare detaliate care sunt necesare.

În cazul în care un stat membru nu permite formularea unei cereri conform prezentului articol înainte ca autoritățile competente să fi căzut de acord asupra prețului care poate fi perceput pentru produs în conformitate cu articolul 2, statul membru în cauză se asigură că perioada totală de timp necesară celor două proceduri nu depășește 180 de zile. Acest termen limită poate fi prelungit în conformitate cu articolul 2 sau suspendat în conformitate cu dispozițiile paragrafului precedent. (…)”.

3 Cu toate acestea, jurisprudența Curţii de Justiţie din Luxemburg a recunoscut, în anumite circumstanțe, efect direct directivei (hotărârile Van Duyn, Tullio Ratti ) reținând că după ce termenul limită pentru transpunerea directivei s-a împlinit, iar statul nu şi-a îndeplinit această obligație, directiva, deși nu este direct aplicabilă, poate produce efecte similare regulamentelor; dispozițiile directivei trebuie să fie, însă, suficient de clare şi precise pentru a produce acest efect.

4 Dispozițiile generale cuprinse în Legea nr. 51/2006 - Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice, respectiv art. 1 [„(1) Prezenta lege stabileşte cadrul juridic şi instituţional unitar, obiectivele, competenţele, atribuţiile şi instrumentele specifice necesare înfiinţării, organizării, gestionării, finanţării, exploatării, monitorizării şi controlului furnizării/prestării reglementate a serviciilor comunitare de utilităţi publice. (2) În înţelesul prezentei legi, serviciile comunitare de utilităţi publice, denumite în continuare servicii de utilităţi publice, sunt definite ca totalitatea activităţilor reglementate prin prezenta lege şi prin legi speciale, care asigură satisfacerea nevoilor esenţiale de utilitate şi interes public general cu caracter social ale colectivităţilor locale, cu privire la: (…) e) salubrizarea localităţilor;]”, art. 36 [„(1) Raporturile juridice dintre operatorii şi utilizatorii serviciilor de utilităţi publice sunt raporturi juridice de natură contractuală şi sunt supuse normelor de drept privat.”] și art. 51 alin. (3) [„Soluţionarea litigiilor contractuale dintre operator şi utilizator, inclusiv a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate, se realizează de instanţele competente potrivit legii şi se judecă în procedură de urgenţă.”].

5 Accesibilă pe portal, la adresa http://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=84780

6 Minuta întâlnirii este disponibilă pe pagina web a INM, la secțiunea Asistență documentară pentru magistrați - http://inm-lex.ro/fisiere/d_1164/Intalnirea%20presedintilor%20sectiilor%20civile,%20Iasi,%207-8%20mai%202015.pdf

7 „(1) Organul fiscal înştiinţează contribuabilul asupra drepturilor şi obligaţiilor ce îi revin în desfăşurarea procedurii potrivit legii fiscale.

(2) Organul fiscal este îndreptăţit să examineze, din oficiu, starea de fapt, să obţină şi să utilizeze toate informaţiile şi documentele necesare pentru determinarea corectă a situaţiei fiscale a contribuabilului. În analiza efectuată organul fiscal va identifica şi va avea în vedere toate circumstanţele edificatoare ale fiecărui caz.

(3) Organul fiscal are obligaţia să examineze în mod obiectiv starea de fapt, precum şi să îndrume contribuabilii pentru depunerea declaraţiilor şi a altor documente, pentru corectarea declaraţiilor sau a documentelor, ori de câte ori este cazul. (4) Organul fiscal decide asupra felului şi volumului examinărilor, în funcţie de circumstanţele fiecărui caz în parte şi de limitele prevăzute de lege.

(5) Organul fiscal îndrumă contribuabilul în aplicarea prevederilor legislaţiei fiscale. Îndrumarea se face fie ca urmare a solicitării contribuabililor, fie din iniţiativa organului fiscal”.

8 “(1) Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată este constituită din: a) pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la lit. b) şi c), din tot ceea ce constituie contrapartida obţinută sau care urmează a fi obţinută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terţ, inclusiv subvenţiile direct legate de preţul acestor operaţiuni (…)”.

9 „În conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege şi art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligaţiile de plată faţă de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanţă îl constituie, după caz, declaraţia prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum şi hotărârile judecătoreşti privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS şi pe baza informaţiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.”

10 O.U.G. nr. 125/2011, Art. V:

„(1) Începând cu data de 1 iulie 2012, competența de administrare a contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. II și III din titlul IX² al Codului fiscal revine Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

(2) Competența de administrare a contribuțiilor sociale datorate de persoanele fizice prevăzute la alin. (1) pentru veniturile aferente perioadelor fiscale anterioare datei de 1 ianuarie 2012, precum și perioadei 1 ianuarie–30 iunie 2012 cu titlu de contribuții sociale aferente anului 2012 și, totodată, pentru soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative prin care s-a făcut stabilirea revine caselor de asigurări sociale, potrivit legislației specifice aplicabile fiecărei perioade.

(3) Prin excepție de la prevederile alin. (2), în cazul efectuării inspecției fiscale pentru perioade anterioare datei de 1 ianuarie 2012, stabilirea contribuțiilor sociale, precum și soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative prin care s-a făcut stabilirea revin organelor fiscale prevăzute la alin. (1).

(4) Începând cu data de 1 iulie 2012, casele de asigurări sociale predau organelor fiscale din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în vederea colectării, creanțele reprezentând contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. II și III din titlul IX² al Codului fiscal, stabilite și neachitate până la data de 30 iunie 2012. Predarea-preluarea se face până la data de 30 septembrie 2012, pe titluri de creanță și pe scadențe, pe baza protocolului de predare-primire și a următoarelor documente: (...)

(6) Sumele reprezentând contribuțiile prevăzute la alin. (1), inclusiv dobânzile, penalitățile de întârziere sau majorările de întârziere, pentru care dreptul de a stabili și/sau dreptul de a cere executarea silită s-au prescris până la data preluării în administrare a acestora de către Agenția Naționala de Administrare Fiscală rămân în responsabilitatea caselor de asigurări sociale.

(7) După stabilirea contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice potrivit alin. (2), casele de asigurări sociale transmit Agenției Naționale de Administrare Fiscală o copie a titlurilor în care sunt individualizate contribuțiile sociale astfel stabilite, până cel târziu la data de 30 iunie 2013.”

O.U.G. nr. 71/2013, Art. III: „Termenul prevăzut la art. V alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 936 din 30 decembrie 2011, aprobată prin Legea nr. 106/2012, se prorogă până la data de 31 decembrie 2013, inclusiv”. 

O.U.G. nr. 115/2013, Art. III: „ Termenul prevăzut la art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2013 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 64/2001 privind repartizarea profitului la societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și la regiile autonome și pentru prorogarea unui termen, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 28 iunie 2013, se prorogă pâna la data de 30 iunie 2014 inclusiv”.

11A se vedea în special Hotărârea din 9 noiembrie 1983, San Giorgio, 199/82, punctul 12, precum și Hotărârea din 8 martie 2001, Metallgesellschaft și alții, C 397/98 și C 410/98, punctul 84.

12 În literatura de specialitate sunt indicate: Hotărârea din 15 septembrie 2011, Accor, C-310/09, EU:C:2011:581, punctul 72; Hotărârea din 10 aprilie 2008, Marks & Spencer, C-309/06, EU:C:2008:211, punctul 41; Hotărârea din 21 septembrie 2000, Michaïlidis, C-441/98 și C 442/98, EU:C:2000:479, punctul 31; Hotărârea din 9 februarie 1999, Dilexport, C-343/96, EU:C:1999:59, punctul 47; Hotărârea din 24 martie 1988, Comisia/Italia, 104/86, EU:C:1988:171, punctul 6.

13 Hotărârea din 15 septembrie 2011, Accor, C-310/09, EU:C:2011:581, punctul 72; Hotărârea din 14 ianuarie 1997, Comateb și alții, C-192/95-C-218/95, EU:C:1997:12, punctul 21; Hotărârea din 6 septembrie 2011, Lady & Kid și alții, C-398/09, EU:C:2011:540, punctul 18.

14 Problema a fost discutată cu ocazia întâlnirii trimestriale a judecătorilor, în materia contenciosului administrativ și fiscal, organizată la Curtea de Apel Cluj în data de 14 decembrie 2015 și a fost înaintată INM în temeiul dispozițiilor art. I pct. 10 parag. 2 al Hotărârii Secției pentru judecători a CSM nr. 148/2015.

15 citată în decizia de inadmisibilitate Marius Haiducu c. României, cererea nr. 7034/07

16 „Constituie contravenţie şi se sancţionează nerespectarea dispoziţiilor privind garantarea în plată a salariului minim brut pe ţară, încălcarea de către angajator a prevederilor art. 34 alin. (5), împiedicarea sau obligarea, prin ameninţări ori prin violenţe, a unui salariat sau a unui grup de salariaţi să participe la grevă ori să muncească în timpul grevei, stipularea în contractul individual de muncă a unor clauze contrare dispoziţiilor legale, primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), prestarea muncii de către o persoană fără încheierea unui contract individual de muncă, încălcarea de către angajator a prevederilor art. 139 şi 142, încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 140, nerespectarea dispoziţiilor privind munca suplimentară, nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului săptămânal, neacordarea indemnizaţiei prevăzute la art. 53 alin. 1, în cazul în care angajatorul îşi întrerupe temporar activitatea cu menţinerea raporturilor de muncă, încălcarea prevederilor legale referitoare la munca de noapte, încălcarea de către angajator a obligaţiei prevăzute la art. 27 şi 119, nerespectarea prevederilor legale privind înregistrarea de către angajator a demisiei, încălcarea de către agentul de muncă temporară a obligaţiei prevăzute la art. 102, încălcarea prevederilor art. 16 alin. 3”.

17 “Soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor şi a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competenţa ordonatorilor de credite.

Contestaţia poate fi depusă în termen de 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite. Ordonatorii de credite vor soluţiona contestaţiile în termen de 10 zile lucrătoare. Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulţumită se poate adresa instanţei de contencios administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente potrivit legii, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării soluţionării contestaţiei în scris”.

18 Art. 21: “Personalul militar trecut în rezervă, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare ale căror raporturi de serviciu au încetat, fiind clasaţi "Apt limitat" sau ca urmare a împlinirii limitei de vârstă în grad, a reorganizării unor unităţi, a reducerii unor funcţii din statele de organizare, şi pentru care nu sunt posibilităţi pentru a fi încadraţi în alte funcţii corespunzătoare în aceeaşi unitate sau în alte unităţi, ori pentru alte motive sau nevoi ale instituţiilor, şi care nu îndeplinesc condiţiile de pensie, beneficiază de un ajutor egal cu 10 solde ale funcţiei de bază avute, respectiv cu 10 salarii ale funcţiei de bază avute, în luna schimbării poziţiei de activitate.

(2) În cazul în care persoanele aflate în situaţiile prevăzute la alin. (1) sunt apte de muncă, dar nu se pot încadra din lipsă de locuri de muncă corespunzătoare pregătirii lor, acestea mai beneficiază de plata unui ajutor, stabilit în raport cu vechimea efectivă în calitate de personal militar, poliţist, funcţionar public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personal civil în instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, după cum urmează:

- 50% din solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază avută/avut în luna schimbării poziţiei de activitate, pentru cei care au o vechime efectivă cuprinsă între 1 şi 5 ani;

- 55% din solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază avută/avut în luna schimbării poziţiei de activitate, pentru cei care au o vechime efectivă cuprinsă între 5 şi 15 ani;

- 60% din solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază avută/avut în luna schimbării poziţiei de activitate, pentru cei care au o vechime efectivă de peste 15 ani.)

(3) Ajutorul prevăzut la alin. (2) se acordă cu data de întâi a lunii următoare celei în care a avut loc trecerea în rezervă, respectiv încetarea raporturilor de serviciu, până la încadrarea în muncă, fără a se depăşi durata maximă prevăzută de lege pentru acordarea indemnizaţiei de şomaj.)

(4) Perioada pentru care se acordă ajutorul prevăzut la alin. (2) constituie vechime în muncă şi stagiu de cotizare pentru care unităţile au obligaţia să calculeze şi să vireze contribuţiile sociale.)

(5) Contribuţiile sociale prevăzute de lege pentru angajat şi angajator se suportă din fondurile aprobate prin buget cu această destinaţie.)

(6) Prevederile alin. (1) nu se aplică personalului militar care beneficiază de plăţi compensatorii.

(7) Drepturile băneşti prevăzute la alin. (2) se plătesc pe baza unei declaraţii de angajament lunare, pe propria răspundere, din care să rezulte că beneficiarii ajutorului nu sunt încadraţi în muncă sau nu desfăşoară nicio activitate care să le asigure un venit lunar”.

19 Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 284/2010: „aplicarea prevederilor prezentei legi se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare.”

20 Conform art. 1 alin. (5¹) din O.U.G. nr. 83/2014, modificat prin Legea nr. 71/2015, „prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”.

21 Art. 5 prevede că: „(1) În anul 2015, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituţiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcţie similară în plată.

(1¹) Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.

(1²) Prevederile alin. (1¹) se aplică şi pentru calculul indemnizaţiei de încadrare pentru persoanele care sunt demnitari, ocupă funcţii publice şi de demnitate publică, ca unică formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei”.

(2) Pentru funcţionarii publici care se transferă, sunt redistribuiţi din corpul funcţionarilor publici sau sunt reintegraţi în funcţie, potrivit legii, în cursul anului 2015, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat.

(3) În cazul funcţionarilor publici nou-încadraţi sau promovaţi, nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010.

(4) În situaţia în care în cadrul instituţiei/unităţii de învăţământ nu există funcţie similară, salariul pentru acea funcţie se stabileşte aplicând prevederile Legii nr. 63/2011 şi, succesiv, actele normative care au urmat după acest act normativ.

(5) În anul 2015, ordonatorii principali de credite/ordonatorii de credite pot aproba demararea procedurilor privind promovarea pe funcţii, grade sau trepte profesionale a personalului numai cu condiţia încadrării în cheltuielile de personal aprobate în buget.”

22 Sentința civilă nr. 3152/25.11.2015, pronunţată în dosarul nr. 5907/2/2015; sentința civilă nr. 3308/10.12.2015, pronunţată în dosarul nr. 6255/2/2015; sentința civilă nr. 943/21.03.2016, pronunţată în dosarul nr. 8272/2/2015; sentința civilă nr. 1099/04.04.2016, pronunţată în dosarul nr. 8115/2/2015, sentința civilă nr. 552/22.02.2016, pronunţată în dosarul nr. 6992/2/2015; sentința civilă nr. 1301/18.04.2016, pronunţată în dosarul nr. 6610/2/2015; sentința civilă nr. 346/08.02.2016, pronunţată în dosarul nr. 6317/2/2015; sentința civilă nr. 161/25.01.2016, pronunţată în dosarul nr. 6023/2/2015; sentința civilă nr. 1303/18.04.2016 pronunţată în dosarul nr. 519/2/2016; decizia civilă nr. 1398/10.03.2016, pronunţată în dosarul nr. 44726/3/2014

23 În motivarea amendamentului prin care a fost introdus alin. (5¹) se arată că s-a avut în vedere “clarificarea textului şi eliminarea discriminării între persoane care ocupă aceleaşi funcţii, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime” [s.n.]. Acesta poate fi consultat pe pagina web a Senatului http://www.senat.ro/legis/PDF/2015/15L021CR.pdf și a Camerei Deputaților http://www.cdep.ro/comisii/munca/pdf/2015/rp191.pdf

24 „(1) Casa judeţeană de pensii sau, după caz, Casa de pensii a municipiului Bucureşti, atunci când este sesizată sau din proprie iniţiativă, va verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor prezentei ordonanţe, până la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale se va emite decizie de revizuire.

(3) Împotriva deciziei de revizuire emise în condiţiile alin. (1) şi (2) persoana interesată poate introduce contestaţie în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990. Contestaţiile sunt scutite de taxa judiciară de timbru."

25 Art. 7 din Ordinul nr.112/2007 emis de Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice privind aprobarea Contractului-cadru de prestare a serviciului de salubrizare a localităţilor „Operatorul are următoarele drepturi:

a) să încaseze lunar contravaloarea serviciilor prestate/contractate, corespunzător tarifului aprobat de autorităţile administraţiei publice locale, determinat în conformitate cu normele metodologice elaborate şi aprobate de A.N.R.S.C.;

b) să aplice penalităţi egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, în cazul neachitării facturilor la termen;”

Art. 42 alin. (10) din Legea nr.51/2006, Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice „Neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenţei atrage penalităţi de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, după cum urmează:

a) penalităţile se datorează începând cu prima zi după data scadenţei;

b) penalităţile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare;

c) valoarea totală a penalităţilor nu va depăşi valoarea facturii şi se constituie în venit al operatorului.

26 „(1) Este nul contractul încheiat cu încălcarea unei dispoziţii legale instituite pentru ocrotirea unui interes general. (2) Nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale de acţiune sau de excepţie. (3) Instanţa este obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută.”

27 Capitolul V - Clauze contractuale şi practici abuzive din Legea nr.72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante:

Art.12 „Practica sau clauza contractuală prin care se stabileşte în mod vădit inechitabil, în raport cu creditorul, termenul de plată, nivelul dobânzii pentru plata întârziată sau al daunelor-interese suplimentare este considerată abuzivă.”

Art. 15 „(1) Clauzele abuzive sunt lovite de nulitate absolută.

(2) Răspunderea patrimonială pentru prejudiciile cauzate de clauzele şi practicile abuzive este atrasă potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare.”

28 „Debitele cu titlu de indemnizaţie pentru creşterea copilului/stimulent/stimulent de inserţie acordate în baza O.U.G. nr. 148/2005 sau a O.U.G. nr. 111/2010 constituite din culpa debitorului, materializată în folosirea cu intenţie de către acesta a unor documente despre care cunoştea că au fost eliberate cu nerespectarea legii, declararea de către acesta a unor date neconforme realităţii sau nedeclararea unor informaţii nu fac obiectul scutirii la plată, conform prevederilor art. II”.

29 “(1) Debitele constituite sau care urmează a fi constituite în sarcina persoanelor cu drepturi de indemnizaţie pentru creşterea copilului/stimulent/stimulent de inserţie, în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 7/2007, cu modificările şi completările ulterioare, sau a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările şi completările ulterioare, se scutesc de la plată. (…) (6) „Debitele constituite în sarcina persoanelor ale căror drepturi se stabilesc după data intrării în vigoare a prezentei legi se recuperează potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările aduse prin prezenta lege.”