Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte



Yüklə 7,81 Mb.
səhifə101/162
tarix07.04.2018
ölçüsü7,81 Mb.
#47002
1   ...   97   98   99   100   101   102   103   104   ...   162

Dezordinile spirituale se traduc inevitabil în suflet şi trup prin tulburări patologice. 4.12

După părerea mea, o mare parte din viaţă este determinată de dezordine pură. (Sidney Poitier)

Într-un sens real, maximum de dezordine era echilibrul nostru. (T. E. Lawrence)

Ordine, contra-ordine; dezordine. (S. Scheleti)

Ordinea interioară stă sub aparenţa dezordinii. (George Călinescu)

Pentru a întreprinde anumite lucruri, metoda nimerită este o dezordine îngrijită. (Herman Melville)

Prin dezordinea pe care o promovează în cele din afara lui, omul produce în sine o dezordine si o

suferinţă … (Părintele Dumitru Stăniloae)

Un avantaj în a fi dezordonat, este că tot timpul faci descoperiri interesante. (A. A. Milne)

Dialogul/ Nu trebuie să confundăm (cum fac unii oameni complexaţi) orice ironie cu batjocura, desconsiderarea, in-

sulta. Ironia civilizată face parte din panoplia dialogului. S-au scris cărţi despre ironie (Jankélé-

vitch). (George Pruteanu)

Omul este un dialog interior. (Blaise Pascal)

Prin vocaţia sa, prin cunoştinţele sale teologice, a reuşit să se impună în Franţa ca una dintre principalele

voci ale Ortodoxiei. Mai mult decât atât, a reuşit, prin implicarea sa în dialogul dintre Biserica Orto-

doxă şi cea Catolică, să „facă cunoscute Ortodoxia Orientală în Franţa şi mesajul Occidentului în Bi-

serica de Răsărit“, cum mărturisea Jean-François Colosimo, profesor şi coleg cu Olivier Clé-

ment la Institutul „St. Serge“ din Paris. (Ziarul Lumina din 23.12.2014)

Răul nu poate rezista într-un monolog. El urmăreşte întotdeauna un dialog. (Maica Gavrilia Papaiannis)

Religia este dialogul etern dintre omenire şi Dumnezeu. (Franz Werfel)

Rugăciunea, dialogul omului cu Dumnezeu. 4.10, 9.24

Diavolul 1.5, 2.3, 2.7, 2.8, 2.10, 2.13, 3.2, 3.4, 4.7, 4.8, 4.9, 4.14, 5.1, 5.2, 5.10, 5.11, 5.12, 5.16, 6.9, 6.15, 7.8,

7.15, 8.8, 8.9, 8.19, 9.17, 9.21, 10.3, 10.4, 10.14, 11.3, 11.14, 11.17, 12.6, 12.8, 12.14, 12.16, 12.17

Diavolul este asemenea unui câine în lanţ; latră, se agită, dar nu te poate muşca. Dar dacă te apropii de el, îţi poate

face rău. (Sfinţii Părinţi)

Diavolul este un foarte bun contabil. Nu pierde nimic din catastiful lui, nu-i scapă niciun amănunt, însă Dumnezeu nu

este un bun contabil. Registrelele Lui sunt pline de ştersături. (Părintele Nicolae Steinhardt)

Diavolul foloseşte Scriptura când vrea să-şi atingă scopul. (William Shakespeare)

Diavolul ne aduce în minte, în timpul rugăciunii, toate lucrările şi părerile oamenilor, îngrămădeşte toate grijile şi ne

aduce cele mai bune soluţii ale problemelor care ne preocupă. 9.10

Diavolul nu poate să se apropie de om, sau să-i aducă ispite, dacă Dumnezeu nu îngăduie. (Sfântul Isaac Sirul)

Diavolul nu te biruieşte prin puterea lui, ci prin delăsarea ta. (Sfântul Vasile cel Mare)

Diavolul poate înşela, poate pune piedici celor trândavi, dar nu poate opri, nu poate sili. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Diavolul recunoaşte existenţa lui Dumnezeu, crede în El, dar asta nu-l schimbă deloc. 1.5

Diavolul se aşează în stomac şi nu-l lasă pe om să se sature. 2.10

Diavolul se foloseşte de obicei de slăbiciunile noastre, adică de împătimirea noastră pentru cele pământeşti, atunci

când ne întinde momeala ispitei. (Origen)

Diavolul ştie că tinereţea este primăvara vieţii, atunci când toate lucrurile sunt noi şi că tinerii sunt cei mai vulnerabili.

(Ezra Taft Benson)

Diavolul, după ce secole de-a rândul s-a luptat să scoată Biserica din lume, fără să reuşească, acum se luptă să bage

duhul lumii în Biserică. (Părintele Porfirie)

Diavolul/ A greşi e omeneşte, a deznădăjdui e lucru drăcesc. (Sfinţii Părinţi)

A păcătui este o treabă umană, a justifica păcatele este o treabă diavolească. (Lev Tolstoi)

Acceptând ispita, Adam s-a rupt de Dumnezeu şi a rămas numai la sine, şi în el s-a infiltrat satana,

denaturând eul lui prin mândrie şi provocând apoi ura, minciuna, crima şi toate celelalte. 8.9

Această amăgire, căderea în propria lumină a minţii, l-a doborât chiar şi pe Lucifer, prinţul luminii. 2.7

Acest fel de demon nu iese afară decât cu post si rugăciune. 2.8 (Matei 17.21)

Alungarea demonilor 1.3

Atunci s-a sculat Satana împotriva lui Israel şi a îndemnat pe David să facă numărătoarea Israeliţilor.



(I Paralipomena 21.1)

Atunci Satan a plecat dinaintea Domnului şi a lovit pe Iov cu lepră, din tălpile picioarelor până în creştetul

capului. Şi a luat Iov un ciob ca să se scarpine şi şedea pe gunoi, afară din oraş. Atunci nevasta lui a zis

către el: "Te ţii mereu în statornicia ta? Blesteamă pe Dumnezeu şi mori! Dar Iov i-a răspuns: "Vorbeşti



cum ar vorbi una din femeile nebune! Ce? Dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi

oare şi pe cele rele?" Şi în toate acestea, Iov n-a păcătuit de loc cu buzele sale. (Iov 2.7-10)

Beţia este demon de bunăvoie, băgat în suflete de către plăcere. Beţia este mama păcatului şi vrăjmaşa vir-

tuţii. Face fricos pe cel viteaz, desfrânat pe cel înfrânat, nu ştie de dreptate şi ucide chibzuinţa. După

cum apa stinge focul, aşa şi vinul, nemăsurat, întunecă mintea. (Sfântul Vasile cel Mare)

Care faptă este mai mare decât toate celelalte? Şi a zis: socotesc că precum mândria este mai mare decât

toate patimile, încât a putut să surpe pe unii din cer, aşa şi smerita-cugetare este mai mare decât toate

faptele bune, pentru că poate să scoată pe om din însăşi adâncuri, măcar de ar fi păcătos ca un drac.

Pentru aceea şi Domnul mai întâi de toţi fericeşte pe cei săraci cu duhul. (Avva Longhin)

Căci dacă nu ştie cineva să-şi rânduiască propria lui casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu?

Episcopul să nu fie de curând botezat, ca nu cumva, trufindu-se, să cadă în osânda diavolului.



(I Timotei 3.5, 6)

Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii. (Ioan 8.44)

Când omul se roagă înseamnă că este liber. Când nu se mai roagă înseamnă că ceva îl ţine sub o stăpâ-

nire nevăzută. De aceea se spune: “Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta.” Numai când

iubeşte pe Dumnezeu şi pe semeni, omul este cu adevărat liber. Când urăşte pe semeni şi când uită pe

Dumnezeu este înrobit, este limitat, este înrobit într-o stare de egoism, de singurătate. De aceea, o mulţi-

me de oameni care nu se mai roagă, suportă cu greu suferinţa, suportă cu greu boala şi mulţi dintre ei,

din deznădejde, se sinucid. Sunt studii ştiinţifice care arată că omul credincios trece mai uşor prin greută-

ţile vieţii decât cel necredincios. (Patriarhul Daniel)

Când trupul se desfată, se face uşă de intrare a diavolului în suflet. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Când vine peste tine mânie sau amărăciune, cunoaşte că el, adică diavolul, este în tine. (Herma, autorul

scrierii “Păstorul”)

Cea mai mare artă a diavolului este să ne convingă că nu există. (Charles Baudelaire)

Cea mai mare viclenie a diavolului este aceea de a ne face să credem că nu există. 9.11

Cei mândri sunt mereu chinuiţi aşa de demoni. 6.15

Cel care are ranchiună pe demon, nu poartă ranchiună oamenilor. Cel care face pace cu demonul,

acela îl războieşte pe fratele său. (Evagrie Ponticul)

Cel ce are smerenie, smereşte pe draci, iar cel ce nu are smerenie, este batjocorit de draci. (Patericul)

Cel ce rosteşte clevetirea şi cel ce ascultă, amândoi îl au pe diavol: unul pe limbă, iar altul în urechi.

(Sfântul Francisc de Sales)

Cel ce se roagă pentru oamenii ce-l nedreptăţesc, îi înspăimântă pe draci; iar cel ce se luptă cu cei dintâi,

e rănit de cel de al doilea. (Sfântul Marcu Ascetul)

Cine nu luptă cu gândurile, nu luptă cu satana 5.11

Cine şi-a stăpânit mânia a supus pe draci. (Evagrie Ponticul)

Comunismul a lucrat cu înverşunarea drăcească şi violentă să izgonească pe Hristos din viaţa noastră şi să

crească atei liberi-cugetători şi indiferenţi. Şi au rămas încă urme, răni încă nevindecate de credinţa

noastră. (Părintele Constantin Voicescu)

Dacă ar putea, diavolul ar rosti Eu sunt cel nu sunt. (André Gide)

Dacă nu crezi în Dumnezeu, şi nu există, nu ai pierdut nimic. Dacă nu crezi în Dumnezeu, şi există,



diavolul te-a luat! (Blaise Pascal)

Dacă nu ştii să ierţi, rămâi în braţele satanei. 10.4

Dacă vrei să faci chiar minuni, scapă-te de păcate şi ai reuşit totul. Păcatul este demon; dacă scoţi din tine

păcatul ai săvârşit o minune mai mare decât cei care au pus pe fugă nenumăraţi demoni.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Dar într-o zi îngerii lui Dumnezeu s-au înfăţişat înaintea Domnului şi Satan a venit şi el printre ei. Atunci

Domnul a zis către Satan: "De unde vii?" Iar Satan a răspuns Domnului şi a zis: "Am dat târcoale pe pă-



mânt şi m-am plimbat în sus şi în jos". Şi Domnul a zis către Satan: "Te-ai uitat la robul Meu Iov, că nu

este nici unul ca el pe pământ fără prihană şi drept şi temător de Dumnezeu şi care să se ferească de ce

este rău?" Dar Satan a răspuns Domnului şi a zis: "Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? N-ai făcut

Tu gard în jurul lui şi în jurul casei lui şi în jurul a tot ce este al lui, în toate părţile şi ai binecuvântat lucrul

mâinilor lui şi turmele lui au umplut pământul? Dar ia întinde mâna Ta şi atinge-Te de tot ce este al lui, să

vedem dacă nu Te va blestema în faţă!" Atunci Domnul a zis către Satan: "Iată, tot ce are el este în pute-

rea ta; numai asupra lui să nu întinzi mâna ta". Şi Satan a pierit din faţa lui Dumnezeu. (Iov 1.6-12)

De la diavol ce poţi scoate curat? Şi din minciună ce poţi scoate adevărat? (Ecclesiastul 34.4)

De la oricine aude cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege, vine cel viclean şi răpeşte ce s-a semănat în inima lui;

aceasta este sămânţa semănată lângă drum. (Matei 13.19)

Deci, de la însuşi lucrul care se deapănă în minte, poţi cunoaşte care drac s-a apropiat de tine.

(Evagrie Ponticul)

Demonizarea evidentă (demonizaţii din Gadara) 1.5

Demonizarea subtilă (refuzul lui Dumnezeu) 1.5



Demonizarea subtilă/ Biserica ne învaţă că uneori popoare întregi sunt călăuzite de un fals Hristos,

care le aruncă în sminteală. 8.19



Cea mai mare înşelăciune este să crezi că nu te înşeli. (Sfântul Ignatie Briancianinov)

Cea mai mare înşelătorie căreia îi sunt supuşi oamenii se trage din propriile lor opinii.

(Leonardo da Vinci)



Cea mai mare viclenie a diavolului este aceea de a ne face să credem că nu

există. 9.11

Este o mare nenorocire să ajungi sub stăpânirea demonilor şi să devii unealta

lor! O nenorocire care cuprinde lumea întreagă şi nu este pricepută

de lume. (Patericul)

În timp ce lumea secularizată de azi nu se mai roagă lui Dumnezeu, ci este dominată

de un spirit de nemulţumire, euharistia bisericii, ca taină a recunoştinţei faţă de Dum-

nezeu, Creatorul şi Mântuitorul lumii, ne oferă pace sfântă şi bucurie profundă, izvo-

râte din rugăciune smerită şi fierbinte. Din păcate, omul secularizat a pierdut pacea

şi bucuria sufletului, tocmai pentru că a pierdut practica rugăciunii, ca respiraţie a su-

fletului în prezenţa harică a iubirii milostive a lui Dumnezeu. (Patriarhul Daniel)

Îndepărtarea de Dumnezeu, o lucrare drăcească. 9.11

Lumea e atât de tare ocupată cu aparenţa, încât prea puţin îi pasă de realitate. Nu te

lăsa înşelat de aparenţe, pentru că nu ştii niciodată cine este în faţa ta. Fereşte-te,

cât vei trăi, să judeci oamenii după cum arată. (Jean de La Fontaine)

Mulţi oameni se declară credincioşi, dar trăiesc ca şi când Dumnezeu n-ar fi. 1.5

O falsă ordine a valorilor înseamnă o demonizare subtilă, cu consecinţe grave în plan

spiritual. 1.5



Ocultarea cu bună ştiinţă sau din ignoranţă a acestei dimensiuni a creştinismului,

duce la o diluare a acestuia şi la transformarea sa dintr-un mod de

viaţă, într-o simplă ideologie. 8.20

Secularismul este starea în care omul trăieşte, ca şi cum Dumnezeu nu ar exista.

(Mircea Eliade)



Secularizarea lumii (absenţa lui Dumnezeu din inima omului). 7.7

Trebuie să-L primim pe Dumnezeu aşa cum este El, iar neputinţa mea de a mă ridica

la El, să nu-mi permită nicicând să vorbesc altfel despre Dumnezeu, de cum a făcut-

o El. Neputinţa de a mă ridica la Dumnezeu, să nu-mi permită să-L cobor pe Dum-

nezeu. Ce altceva este secularizarea, dacă nu neputinţa de a-L înţelege pe Dumne-

zeu şi pogorârea lui Dumnezeu între noi? Haideţi să-L facem ca noi, doar, doar ne-

o înţelege, doar, doar, o gândi ca noi şi s-o mixa ca şi noi şi va înţelege lucrurile, aşa

cum înţelegem noi, şi atunci viaţa noastră va fi foarte comodă şi foarte normală. Nu

voi mai avea mustrări de conştiinţă. Ori de câte ori, neputând să-L înţelegem pe

Dumnezeu şi făurindu-ne un alt dumnezeu decât Cel care, oricum există, nu vom ma-

nifesta decât atitudinea gadarenilor, stăpâni ai ţinutului Gadara care, incomod fiindu-

le Dumnezeu, L-au poftit să plece din ţinutul lor. … (Episcopul vicar patriarhal

Sebastian Ilfoveanu, vezi Dumnezeu/)



Demonul i-a strecurat cu uşurinţă, din ce în ce mai des, tot felul de gânduri primejdioase. 8.19

Din multe documente ale monahismului din primele veacuri se vede că monahii stăteau la rugăciune, în

singurătatea chiliei, cu mâinile ridicate. Astfel se rugau cuvioşii Pahomie cel Mare, Sisoe cel Mare;

probabil astfel se rugau foarte mult; aşa ne sfătuieşte să ne rugăm Sfântul Ioan Scărarul. O asemenea

poziţie a trupului ajută şi sufletul să ajungă într-o astfel de stare; să se înalţe spre cele de sus. Însă tre-

buie să ne ferim să întindem mâinile prea tare şi să le ridică cât mai sus, ca să nu ajungem în stare de

fierbinţeală şi de extaz, de la care este numai un pas până la înşelare de sine şi amăgire drăcească.

Mâinile trebuie întinse moderat, ca duhul să rămână în linişte, smerenie şi umilinţă; trebuie să dăm tru-

pului poziţia celui atârnat pe cruce, iar nu poziţia celui ce zboară spre cer. Capul să fie plecat în jos,

iar mâinile ridicate.

(Din cartea “Tâlcuiri la Patericul egiptean”, pagina 31, a Sfântului Ignatie Briancianinov)

Dintre dracii care care se împotrivesc lucrării noastre, cei dintâi, care se ridică la luptă, sunt cei încredinţaţi

cu poftele lăcomiei pântecelui. Toţi ceilalţi vin după aceştia să ia în primire pe cei răniţi de ei. Căci este

cu neputinţă să cadă cineva în mâinile duhului curviei, dacă n-a fost doborât întâi de lăcomia pântecelui.

(Evagrie Ponticul)

Dracii au un rol deosebit în stârnirea poftelor. 2.10

Dumnezeu a zidit pe om spre nestricăciune şi l-a făcut după chipul fiinţei Sale. Iar prin pizma diavolului

moartea a intrat în lume şi cei ce sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoască. (Cartea Înţelepciunii

lui Solomon 2.23, 24)

E mai bine să fii batjocorit de oameni decât de draci; dar cel plăcut lui Dumnezeu pe amândoi i-a biruit.

(Sfântul Marcu Ascetul)

Egoismul este o armă foarte puternică, încă de la începutul lumii, şi cu ea diavolul îi poate pierde pe mulţi

dintre noi. (Sfinţii Părinţi)

Este mai degrabă să sufăr tortura decât să mă lepăd de Dumnezeul meu şi să sacrific demonilor.

(Sfântul Sfinţit Mucenic Irineu, episcop de Sirmium, torturat şi decapitat)

Este necesară multă atenţie şi multă sârguinţă pentru a alunga gândurile pe care ni le trimite vicleanul

pentru a ne fura de la rugăciune. 2.13

Este o mare nenorocire să ajungi sub stăpânirea demonilor şi să devii unealta lor! O nenorocire

care cuprinde lumea întreagă şi nu este pricepută de lume. (Patericul)

Fă ceva bun mereu, pentru ca diavolul să te găsescă întotdeauna ocupat. (Fericitul Ieronim)

Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, şi nu-l duce să-l

adape? Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana de optsprezece ani, nu se cuve-

nea, oare, să fie dezlegată de legătura aceasta, în ziua sâmbetei? Şi zicând El acestea, s-au ruşinat toţi

care erau împotriva Lui, şi toată mulţimea se bucura de faptele strălucite săvârşite de El.



(Luca 13.15 - 17)

Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită.



(II Petru 5.8)

Gândul cel rău la început este ca o furnică şi, dacă-l laşi, creşte şi se întăreşte şi devine leu. 2.11



Gura lumii este gura diavolului. (Sfinţii Părinţi)

Ia-ţi gândul de la orice lăcomie şi atunci vei putea să vezi uneltirile diavolului. (Sfântul Marcu Ascetul)

Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: în numele Meu, demoni vor izgoni, în limbi noi vor grăi,

şerpi vor lua în mână şi chiar ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma, peste cei bolnavi îşi

vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi. (Luca 16.17, 18)

Iar dacă Evanghelia noastră este încă acoperită, este pentru cei pierduţi, în care dumnezeul veacului acestu-



ia a orbit minţile necredincioşilor, ca să nu le lumineze lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este

chipul lui Dumnezeu. (II Corinteni 4.3, 4)



Iar prin pizma diavolului moartea a intrat în lume şi cei ce sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoască.

(Cartea înţelepciunii lui Solomon 2.24)

Iar Saul - care se numeşte şi Pavel - plin fiind de Duh Sfânt, a privit ţintă la el, şi a zis: O, tu cel plin de toa-

tă viclenia şi de toată înşelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmaşule a toată dreptatea, nu vei înceta de a

strâmba căile Domnului cele drepte? Şi acum, iată mâna Domnului este asupra ta şi vei fi orb, nevă-

zând soarele până la o vreme. Şi îndată a căzut peste el pâclă şi întuneric şi, dibuind împrejur, căuta

cine să-l ducă de mână. (Faptele Apostolilor 13.9-11)

Inima oamenilor nu este decât un câmp de bătălie în care se luptă Dumnezeu cu diavolul. (Dostoievski)

Ispita este bântuiala cea rea, care înşeală şi împinge pe credincios sub jugul diavolului. (Fericitul Augustin)

Îl tutuieşti pe diavol şi te temi de-o flacără? (Goethe)

Împrăştierea minţii, lucrarea diavolului. (Sfinţii Părinţi)

În fiecare patimă este câte un demon. (Sfinţii Părinţi)

Întoarceţi-vă cu mintea şi inima voastră spre cer şi nu veţi fi prinşi de diavol. Pasărea, cu cât zboară mai

sus, cu atât este mai ferită de primejdii. (Sfântul Tihon din Zadonsk)

Lepădaţi eul din voi, în care s-a infiltrat satana. 8.9

Lumina înşelăciunii, fierbinte şi nu prea luminoasă. 2.7

Mai bine o mustrarea de la Dumnezeu, decât un compliment de la diavol. (Teodor Burnar)

Mila este contrariul contabilităţii, care-i treaba demonului. 9.20

Minimalizarea diavolului, sub diferite aspecte, nu poate avea în viaţa omului decât consecinţe care ţin

de acelaşi subiect, de demon. 9.11

Multe sunt felurile rugăciunii, care de care mai deosebit. Totuşi niciuna nu este vătămătoare, decât aceea

care nu mai este rugăcuine, ci lucrare diavolească. (Sfântul Marcu Ascetul)

Necunoaşterea vicleniilor vrăjmaşului înseamnă pentru noi pierderea luptei chiar de la începutul ei.

(Sfinţii Părinţi)

Nici vrăjmaşul nu lucrează fără voia şi îngăduinţa lui Dumnezeu, ci doar atât cât ne este de folos. 2.3

Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se

va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona. (Matei 6.24)

Nu eşti chiar atât de singur precum crezi. Cel puţin două persoane se intereseză de tine: Dumnezeu şi

diavolul. (Gavriil Stiharul)

Nu există alt diavol decât cel din inima noastră. (Hans Christian Andersen)

Nu te grăbi cu pocăinţa, ai destulă vreme până la moarte! 9.21

Numai de Dumnezeu trebuie să ne temem, dispreţuindu-i pe diavoli şi netemându-ne deloc de ei.

(Sfântul Atanasie cel Mare)

Obsesia diavolului 8.19

Ori slujitor al lui Dumnezeu, ori slujitor al lui mamona. 1.4

Patimile sunt asupririle dracilor. (Sfinţii Părinţi)

Pentru a cunoaşte problema diavolului, trebuie mers mai adânc, la problema răului.

Acesta nu-şi are originea în diavol, ci într-o lipsă a binelui. 9.11

Pentru aceasta, bucuraţi-vă ceruri şi cei ce locuiţi în ele. Vai vouă, pământule şi mare, fiindcă diavolul

a coborât la voi având mânie mare, căci ştie că timpul lui e scurt. (Apocalipsa 12.12)

Pentru ce dracii se tem de tine? De când m-am făcut călugăr, mă nevoiesc ca să nu las mânia să se suie

până la gâtlejul meu. (Avva Isidor)

Pocăinţa este starea de trecere de la iluzie la realitatea care contează pentru mântuire. Păcatul este întot-

deauna o iluzie. Sfinţii Părinţi spun că atunci când demonii ne ispitesc, dau o strălucire deosebită lucru-

rilor şi persoanelor, le amplifică o valoare pe care nu o au. “În păcat este o căutare infinită a lucrurilor

finite”, cum spunea Maurice Blondel. Deci, pocăinţa însemnează revenire la un realism, se văd lucru-

rile trecătoare în dimensiunea lor de lucruri limitate şi de aceea ne întoarcem spre cele ce nu sunt limi-

tate, nu sunt trecătoare, spre valorile veşnice şi astfel ajungem la bucurie. (Patriarhul Daniel)

Postul face sufletul mai cuviincios, sfinţeşte cugetarea, alungă dracii. 2.10

Prima cauză de prăbuşire a diavolului a fost trufia, prin care a meritat să fie numit şarpe, iar prăbuşirea a

doua a urmat din cauza invidiei. Între cele două prăbuşiri el încă putea să se ridice şi să vorbească cu

oamenii în tovărăşie cu ei, dar hotărârea dreaptă a Domnului l-a aruncat atât de jos, încât de aici înco-

lo n-a mai putut să privească în sus şi nici să meargă cu statura dreaptă, ci să se târască pe pământ

umilit şi să se hrănească din lucrarea viciilor pământeşti. La început era vrăjmaş ascuns al omului, dar

Dumnezeu l-a dat pe faţă ca fiind duşman primejdios, să nu mai poată face rău omului prin prietenii

înşelătoare. (Sfântul Ioan Casian)

Prin post şi priveghere diavolul este dezarmat şi se retrage. (Cuviosul Paisie Aghioritul)

Pus-au împotriva mea rele în loc de bune şi ură în locul iubirii mele. Pune peste dânsul pe cel păcătos şi



Yüklə 7,81 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   97   98   99   100   101   102   103   104   ...   162




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin