Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(Ecclesiasticul 10.11)

Îndepărtarea de Dumnezeu, o lucrare drăcească. 9.11

Îndumnezeirea omului 9.18

Înfrânarea, prin grija lui Dumnezeu. 8.10

Îngăduirea suferinţei 10.2

Întâi ştim că Dumnezeu este începutul, mijlocul şi sfârşitul oricărui bine; iar binele este cu neputinţă să

fie crezut şi săvârşit altfel decât în Hristos Iisus şi Duhul Sfânt. (Sfântul Marcu Ascetul)

Întâiul şi cel mai mare dar al lui Dumnezeu, puternica păzitoare a virtuţilor, adică smerenia, este rodul

adevăratei filosofii. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Întâlnirea cu Dumnezeu 12.9

Întâmplarea dureroasă face pe înţelept să-şi aducă aminte de Dumnezeu, şi întristează pe măsura ei

pe cel ce a uitat de Dumnezeu. (Sfântul Marcu Ascetul)

Întâmplare este pseudonimul lui Dumnezeu când nu vrea să semneze. (Anatole France)

Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte. Am spus prietenie? E to-

tuşi un cuvânt destul de slab, mai potrivit ar fi termenul unire duhovnicească cu Dumnezeu, aseme-

nea legăturii dintre soţ şi soţie. La o aşa unire sunt chemaţi toţi oamenii, fiindcă aşa cum zice Scrip-

tura, suntem neam sfânt, neamul lui Dumnezeu şi al Celui Preaînalt prin harul Lui. Dacă nu voim să

pierdem acest dar, trebuie să-l păzim prin sfinţenia vieţii noastre. (Seneca)

Întristarea din cauza durerilor trupului este un ajutor de a păzi poruncile lui Dumnezeu. (Patericul)

Întristarea după Dumnezeu. 11.15

Întru Lumina Ta vom vedea lumină. 8.1

Întunericul absenţei lui Dumnezeu. 2.7

Înţelept este numai cel ce L-a luat pe Dumnezeu drept călăuză pentru a cunoaşte cuibul adevărului.

(Sfântul Ambrozie al Mediolanului)

Înţelept este numai Dumnezeu. Ceilalţi sunt înţelepţi prin darul lui Dumnezeu. (Sfinţii Părinţi)

Înţeleptul prins de furtună pe drum se roagă lui Dumnezeu nu pentru a fi ferit de pericol, ci a fi izbăvit de

frică. (Ralph Waldo Emerson)

Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul

dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz

sufletul meu. (Psalmi 142.10, 11)

Învaţă-te să vorbeşti mult cu tine însuţi şi cu Dumnezeu, iar cu oamenii, puţin. Cu cât vei vorbi mai pu-

ţin cu oamenii, cu atât vei vorbi mai mult cu Dumnezeu. (Mitropolitul Filaret)

Învăţătorule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică? De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun

decât unul Dumnezeu. (Marcu 10.17, 18)

Învăţătorule, care poruncă este mai mare în Lege? El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău,

cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă.

Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. (Matei 22.36-39)

Învierea morţilor din morminte este darul exclusiv al lui Dumnezeu, însă învierea sufletului din moartea

păcatului cere şi osteneală din partea omului. (Sfântul Isaac Sirul)

Îţi faci semnul crucii, să-l faci corect, nu repezit, schilodit, aşa ca să nu se ştie ce înseamnă, ci un semn

al crucii adevărat, lent, mare, de la frunte la piept, de la un umăr la celălalt. Concentrează-te bine,

adună-ţi toate gândurile şi întreaga ta persoană în acest semn. Simţi cum te cuprinde în întregime?

De ce? Este semnul Universului şi este semnul mântuirii. Pe cruce, Domnul nostru Iisus Hristos i-a

mântuit pe oameni. El îl sfinţeşte pe om în întregime până la cea din urmă fibră a fiinţei sale. De

aceea facem semnul crucii înainte de rugăciune, ca să ne ordoneze şi să ne adune, să ne cuprindă

gândurile şi inima şi voinţa în Dumnezeu. După rugăciune, ca să rămână în noi ceea ce ne-a dăruit

Dumnezeu, ca să ne apere de primejdii. (Romano Guardini, 8.7)

Jertfa făcută în dragoste şi credinţă, asemenea rugăciunii, este cea bine primită, aduce ajutorul lui Dumne-

zeu, ţine la un loc casele, înmulţeşte roadele, apără de primejdie şi ne apropie, o clipă mai devreme,

de raiul în care ne-a vrut Dumnezeu. De aceea, atunci când vrem ajutorul lui Dumnezeu, se cuvine

să ne străduim şi noi mult mai mult, şi prin efortul nostru, prin mâna noastră întinsă către Dumnezeu,

să primim de la El ajutorul cel de Sus. Şi cum putem face acest lucru? Uitându-ne cu atenţie la cei

din jur, făcând binele semenilor noştri şi, cu siguranţă, răsplata lui Dumnezeu nu se va lăsa aşteptată.

(Profesorul Alexandru Nemoianu)

Jertfa trebuie dăruită lui Dumnezeu, o, Paladie, ca un miros de bună mireasmă şi ca o datorie,

o petrecere sfântă şi strălucirile unei vieţi alese. (Sfântul Chiril al Alexandriei)

Judecata de apoi 10.11

Judecata s-o laşi în seama lui Dumnezeu. 10.4

Judecătorul cel drept este numai Dumnezeu. 11.7

La bine nu poţi respira de prieteni, la greu rămâi doar cu Dumnezeu! (Vladimir Ghika)

La capătul puterilor omeneşti începe puterea lui Dumnezeu. (Sfinţii Părinţi)

La Dumnezeu ajungem printr-un anumit mod de viaţă, nu printr-un anume fel de a gândi.

(Christos Yannars)

La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra

adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!"

Şi a fost lumină. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întu-

neric. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost

dimineaţă: ziua întâi. (Facerea 1.1-5)

La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru

început la Dumnezeu. (Ioan 1.1, 2)

„La un moment dat, Dumnezeu a venit să mă caute, iar eu L-am primit. Am pus în paranteză tot ce ştiam

despre religii şi I-am încredinţat existenţa mea. Am hotărât să devin creştin, dar creştin-ortodox,

influenţat de Lossky şi de Părinţi, pe care acesta îi preda cu o mare claritate“, mărturisea adesea

Olivier Clément studenţilor, prietenilor sau jurnaliştilor, dar fără să omită trecutul său.

(Ziarul Lumina din 23.12.2014)

Legea cunoştinţei de Dumnezeu e sădită în noi. (Sfântul Chiril al Alexandriei)

Legea şi proorocii au fost până la Ioan; de atunci împărăţia lui Dumnezeu se binevesteşte şi fiecare se

sileşte spre ea. (Luca 16.16)

Legile naturii sunt doar gândurile matematice ale lui Dumnezeu. (Euclid)

Lepădarea de sine este lepădarea de sinea mea, care vrea să se substituie lui Dumnezeu. (Părintele

Constantin Galeriu)

Lepădarea de sine înseamnă să te goleşti de tine şi să te umpli de Dumnezeu. (Sfinţii Părinţi)

Lepădarea ta de credinţă te va pedepsi şi răutatea ta te va mustra. Înţelege şi vezi cât e de rău şi de a-

mar de a părăsi pe Domnul Dumnezeul tău şi de a nu mai avea nici o teamă de Mine,

zice Domnul Dumnezeul puterilor. (Ieremia 2.19)

Liniştea ţine de o împăcare cu sine şi cu Dumnezeu, iar acest pas, această linişte, este începutul

curăţirii. (Sfântul Vasile cel Mare)

Lipirea sufletului de Dumnezeu. 4.2

Lipsa mustrărilor de conştiinţă în tot ce facem, e semnul unei inimi învârtoşate, al unui obicei al omului

de a se îndreptăţi pe sine însuşi şi de a-l critica pe aproapele sau pe Dumnezeu. 9.14

Liturghia este Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ. Binecuvântând împărăţia, preotul binecuvintează

liturghia care urmează să se desfăşoare. (Mitropolitul Bartolomeu Anania)

Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu

veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta,

cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au

luat plata lor. (Matei 6.1, 2)

Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, în

Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi

rugăciunea pentru toţi sfinţii. (Efeseni 6.17, 18)

Lumea este o fereastă prin care Îl văd pe Dumnezeu şi comunic cu El. 7.9

Lumina imaterială a lui Dumnezeu 2.7

Lumina, slava lui Dumnezeu 10.11

M-am făcut văzătorul unor realităţi, ce-mi depăşeau întelegerea. 12.1

Mai bine o mustrarea de la Dumnezeu, decât un compliment de la diavol. (Teodor Burnar)

Mai cumplită este deznădejdea decât păcatul. Cel care şi-a pierdut speranţa a pierdut totul. Şi Iuda şi

Petru au păcătuit; cel dintâi a căzut în deznădejde, curmându-şi viaţa, cel de al doilea a căzut în

deznădejde, dar s-a ridicat prin speranţă, iar căinţa i-a adus iertarea lui Dumnezeu.

(Ioan Carpatinul)

Marea asceză înseamnă a răbda bolile şi a aduce cântări de mulţumire lui Dumnezeu. (Amma Sincletica)

Matematica este limba cu care Dumnezeu a scris universul. (Galileo Galilei)

Mă bucur că sunt chemată la cununa muceniciei şi mulţumesc lui Dumnezeu din toată inima că m-a în-

vrednicit de un asemenea har. (Sfânta Muceniţă Teodosia fecioara, torturată şi apoi aruncată

în mare, la anul 308)

Mă tem ca nu cumva, venind iarăşi, să mă umilească Dumnezeul meu la voi şi să plâng pe mulţi care au

păcătuit înainte şi nu s-au pocăit de necurăţia şi de desfrânarea şi de necumpătarea pe care

le-au făcut. (II Corinteni 12.21)

Măsura iubirii lui Dumnezeu este să-L iubim fără măsură. (Sfântul Bernard Clairvaux)

Mâinile la muncă, mintea şi inima la Dumnezeu. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)

Mântuirea este, în acelaşi timp, şi lucrarea lui Dumnezeu, dar şi lucrarea noastră.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Menirea noastră pe pământ este să-L lăudăm pe Dumnezeu şi să căutăm mântuirea.

(Părintele Paisie Olaru)

Milostenia ajunge mai repede la Dumnezeu decât rugăciunea. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Mintea intuitivă este un dar de la Dumnezeu, iar mintea raţională este servitorul fidel al acesteia. Noi

am creat o societate care onorează servitorul şi a uitat darul. (Albert Einstein)

Mintea la Dumnezeu 12.5

Mintea omului, fiind creată după chipul lui Dumnezeu, este lumină, deci are în ea lumină. (Sfântul

Grigorie Palama 2.7)

Moaşele însă s-au temut de Dumnezeu şi n-au făcut cum le poruncise regele Egiptului, ci au lăsat şi pe

băieţi să trăiască. Atunci a chemat regele Egiptului pe moaşe şi le-a zis: "pentru ce aţi făcut aşa şi aţi

lăsat să trăiască şi copiii de parte bărbătească?" Iar moaşele au răspuns lui Faraon: "Femeile evreice

nu sunt ca egiptencele, ci ele sunt voinice şi nasc până nu vin moaşele la ele". (Ieşirea 1.17-19)

Moartea este distanţa care ne lipseşte pentru a-L atinge pe Dumnezeu. 11.13

Moartea este un prieten, care ne şopteşte cele despre Dumnezeu. 11.13

Moartea, despărţirea de Dumnezeu şi întoarcerea la Dumnezeu. 11.13

Mulţi filosofi şi savanţi au ajuns la convigerea că Dumnezeu există, dar n-au ajuns să-L cunoască pe

Dumnezeu. 1.1

Mulţi oameni se declară credincioşi, dar trăiesc ca şi când Dumnezeu n-ar fi. 1.5

Natura conţine în sine germenii divini. 7.9

Natura este arta lui Dumnezeu cel Veşnic. (Dante Alighieri)

Natura este o staţie de radio nelimitată, prin care Dumnezeu ne vorbeşte tot timpul, doar să alegem

postul. (George Washington Carver)

Nădejdea în Dumnezeu e legată, în primul rând, de credinţă. 11.12

Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă,

slavă Ţie. (Cuviosul Ioanichie cel Mare)

Neprimirea rugăciunii 2.9, 6.12, 8.6

Nevoile, îngăduite de Dumnezeu pentru binele nostru. 5.18

Nicăieri în Noul Testament creştinismul nu este prezentat ca un cult sau ca o religie. Religia e necesară

acolo unde e un zid despărţitor între Dumnezeu şi om. Hristos, care este Dumnezeu şi om,

a dărâmat zidul dintre om şi Dumnezeu. El a inugurat o nouă viaţă, nu o nouă religie.

(Teologul Alexander Schmemann)

Nici cele cuvenite lui Dumnezeu nu trebuie să le nesocotim pentru cele omeneşti şi nu este necesar să fim

nepăsători nici faţă de cele omeneşti pentru Dumnezeu. (Sfântul Chiril al Alexandriei)

Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.

(I Corinteni 6.10)

Nici întâmplarea nu-i în afara providenţei dumnezeieşti. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Nici vrăjmaşul nu lucrează fără voia şi îngăduinţa lui Dumnezeu, ci doar atât cât ne este de folos. 2.3

Nimeni nu ajunge la Dumnezeu decât ridicându-se prin jertfă. (Sfântul Chiril al Ierusalimului)

Nimeni nu poate predica creştinismul, înainte de a deveni asemenea lui Hristos. Când voi, europenii, veţi

fi astfel, nu veţi mai propovădui creştinismul, ci dragostea lui Dumnezeu, pe care ne-o

descoperă Hristos. (Mahatma Ganhi)

Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul

se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona. (Matei 6.24)

Nimic nu apropie şi uneşte atât de mult pe om de Dumnezeu, ca lacrimile. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Nimic nu e atât de mult în chipul dumnezeiesc, ca dumnezeiasca iubire. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Nimic nu e mai bun decât Dumnezeu. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Nimic nu este mai puternic decât Biserica, o, omule! Opreşte războiul împotriva Bisericii, pentru a nu-ţi

distruge puterile tale. Nu transpune acest război până în ceruri. Dacă te vei lupta cu un om, ori îl

vei învinge, ori te va învinge. Dacă însă te lupţi cu Biserica, îţi va fi cu neputinţă să învingi, întrucât

Dumnezeu este mai puternic decât toţi. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Nimic nu este mai sărac decât o minte care, fiind în afară de Dumnezeu, filosofează despre Dumnezeu.

(Filocalia)

Nimic necurat nu intră în împărăţia lui Dumnezeu. (Sfântul Isaac Sirul)

Nimic nu ni-L apropie mai mult pe Dumnezeu decât aproapele. (Vladimir Ghika)

Nimic nu-l aseamănă pe om cu Dumnezeu, ca facerea de bine. 6.11

Noi devenim cu adevărat fii ai lui Dumnezeu, numai prin unirea cu Hristos, în Biserica Sa.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Noi socotim ca nebun cu adevărat pe cel care în loc de Dumnezeu are un idol neînsufleţit şi se leapădă

de Dumnezeul cel viu. (Sfinţii Mucenici Manuil, Savel şi Ismail, trei fraţi care veniseră din Persia la

Calcedon unde se desfăşura un mare praznic păgân, pe timpul împăratului Iulian Apostatul. Li s-au

tăiat capetele, iar trupurile au fost arse.)

Nu datorită faptelor tale de dreptate ai cunoscut pe Dumnezeu, ci Dumnezeu te-a cunoscut, datorită

bunătăţii Lui. (Sfântul Vasile cel Mare)

Nu de la om trebuie să aştept fericirea, ci de la Dumnezeu. (Părintele Dan Popovici)

Nu de moarte trebuie să ne temem, ci de pierderea sufletului, care este necunoştinţa de Dumnezeu.

(Sfântul Antonie cel Mare)

Nu eşti chiar atât de singur precum crezi. Cel puţin două persoane se intereseză de tine: Dumnezeu şi

diavolul. (Gavriil Stiharul)

Nu există pace în afara lui Dumnezeu. Nu puteţi găsi pace în lume. O puteţi găsi numai în inima voastră,

atunci când ea se deschide. (Paul Ferrini)

Nu există păcat care să-ntreacă milostivirea lui Dumnezeu. (Fericitul Augustin)

Nu fii iubitor de sine, ci iubitor de Dumnezeu. Nu căuta plăcerea în tine, ci o vei găsi în ceilalţi.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Nu fiţi piatră de poticnire nici iudeilor, nici elinilor, nici Bisericii lui Dumnezeu, precum şi eu plac tuturor

în toate, necăutând folosul meu, ci pe al celor mulţi, ca să se mântuiască. (I Corinteni 10.32)

Nu lăsa voia lui Dumnezeu, ca să înfăptuieşti voia oamenilor. (Sfântul Antonie cel Mare)

Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale

şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. (Psalmi 50.12, 13)

Nu murim întâmplător, ultimul cuvânt nu-i aparţine morţii, ci lui Dumnezeu, autorul ei. 11.12

Nu poţi cârmui o lume fără Dumnezeu, poţi numai s-o astâmperi cu tunul. (Napoleon Bonaparte)

Nu poţi să crezi în Dumnezeu şi să nu posteşti. 7.11

Nu primeşte Dumnezeu rugăciunea celui care are părere de rău asupra fratelui. 2.9

Nu putem ajunge la Dumnezeu ocolind pe semenul nostru. (Sfinţii Părinţi)

Nu raţiunea revoltată faţă de Dumnezeu, ci raţiunea rugătoare, raţiunea smerită, singura care poate

construi comuniunea sinceră şi smerită, din iubire între oameni. (Sfântul Cuviosul Paisie

de la Neamţ)

Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Şi nici una dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu.

(Luca 12.6)

Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici

închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici

batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. (I Corinteni 6.9, 10)

Nu te deznădăjdui pentru că Dumnezeu este milostiv, dar nici nu fii fără grijă pentru că

El este şi drept. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Nu te tulbura în mijlocul ispitelor. Cine trimite prilejul pentru luptă, Acela va da şi puterea pentru biruinţă.

(Sfântul Tihon din Zadonsk)

Nu trebuie să cheltuieşti viaţa presupunând că Dumnezeu este în afara ta. 1.1

Nu trebuie să vă străduiţi singuri, ci cereţi şi ajutorul de Sus. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Nu voi vinde pe Dumnezeul cel din tinereţile mele pentru o viaţă de încă puţine zile. Pentru aceste vorbe

bătrânul Achepsima, care avea peste 80 de ani, a fost bătut crunt şi aruncat în temniţă, unde a murit

după trei ani de tortură. (Sfântul mucenic Achepsima, episcopul cetăţii Anisa, care a refuzat să se

închine idolilor)

Nu-mi este frică de nimic decât de uitarea de Dumnezeu. (Părintele Miron Mihăilescu)

Numai credinţa neclintită mântuieşte pe om aici şi dincolo deopotrivă. Credinţa e puntea vie peste pră-

păstiile dintre sufletul zbuciumat şi lumea plină de enigme, şi mai cu seamă între om şi Dumnezeu.

(Liviu Rebreanu)

Numai de Dumnezeu trebuie să ne temem, dispreţuindu-i pe diavoli şi netemându-ne deloc de ei.

(Sfântul Atanasie cel Mare)

Numai în situaţii deosebit de grele, dar şi atunci numai cu învoirea lui Dumnezeu ca şi în cazul lui Iov, is-

pitele îngăduite de Dumnezeu pot depăşi cu puţin puterile noastre. Dar şi în astfel de cazuri pute-

rea binelui biruieşte până la urmă, chiar dacă fizic nu ar părea evident, ca în cazul martirilor.

(Părintele Teodor Bodogae)

Numai prin credinţă Îl putem cunoaşte pe Dumnezeu. 11.18

O conştiinţă curată ne face să avem frică de Dumnezeu şi ruşine de oameni. (Sfinţii Părinţi)

O picătură de înţelepciune, izvorâtă din frica de Dumezeu, ne poate mântui. (Sfinţii Părinţi)

O rugăciune făcută fără atenţie, înşirând doar cuvinte goale, e o batjocură la adresa lui Dumnezeu

(Părintele Petroniu Tănase de la schitul Prodromul din muntele Athos)

O, adâncul bogăţiei şi al înţelepciunii şi al ştiinţei lui Dumnezeu! Cât sunt de necercetate judecăţile Lui

şi cât sunt de nepătrunse căile Lui! (Romani 11.33)

O, Doamne, de-am avea noi inima psalmistului şi mintea lui Kepler, ca să Tecontemplăm pe Tine!

(Albert Einstein)

Oamenii au înălţat răutatea, spiritul de răzbunare la rang de sentiment legitim, de justiţie, iar propria lor

mârşăvie o atribuie lui Dumnezeu. (Lev Tolstoi)

Ochii minţii întorşi către Dumnezeu. 10.15

Ochiul priveşte cele văzute, iar mintea înţelege cele nevăzute. Căci mintea care iubeşte pe Dumnezeu

este făclie care luminează sufletul. Cel ce are minte iubitoare de Dumnezeu şi-a luminat mintea

sa şi vede pe Dumnezeu prin mintea sa. (Sfântul Antonie cel Mare)

Odihna sufletelor n-o găsiţi în nimic altceva decât în sporul duhovnicesc şi în desăvârşirea voastră, ca şi

în împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. (Sfântul Vasile cel Mare)

Omul a fost creat pentru a se uni cu Dumnezeu. 8.15

Omul care descoperă pe Dumnezeu se trezeşte ca dintr-o beţie: întreaga lui viaţă i se pare o pierdere

de timp. Dar omul necredincios face şi vorbeşte lucruri vrednice de râs; dacă-i dai bani se bucură

şi dacă îl lauzi te slujeşte ca un catâr. De tânăr îşi părăseşte casa în care s-a născut şi pleacă de-şi

pierde frumuseţea şi cinstea printre străini. (Părintele Savatie Baştovoi)

Omul care este cu Dumnezeu, acela face numai bine şi cu el este tot binele, în timp ce omul fără

Dumnezeu face numai rău şi cu el este tot răul. (Sfântul Dimitrie al Rostovului)

Omul este o făptură care a primit poruncă să devină Dumnezeu. (Sfântul Grigorie de Nazianz)

Omul fără Dumnezeu este un simplu animal. (Sfinţii Părinţi)

Omul încearcă câte poate după voia sa; iar Dumnezeu le sfârşeşte după dreptate.

(Sfântul Marcu Ascetul)

Omul nu este numai stăpân al lumii, ci este fiu al ei. El se naşte din pământ şi se întoarce în el. Acest fapt

îl încarcă pe om cu o responsabilitate maximă. Îndumnezeirea omului este legată, iată, nu nu-

mai de relaţia cu semenii săi, ca persoane, ci ea se realizează în relaţie cu lumea, ca întreg.

(Teologul catolic Thomas Friedrich)

Omul nu există decât dacă există Dumnezeu şi nemurirea. (Dostoievski)

Omul sfătuieşte pe aproapele precum ştie; iar Dumnezeu lucrează în cel ce aude, precum acela a

crezut. (Sfântul Marcu Ascetul)

Omul vanitos este laş în faţa judecăţii oamenilor şi arogant în faţa judecăţii lui Dumnezeu.

(Sfântul Ioan Scărarul)

Omul, centrul şi sinteza creaţiei lui Dumnezeu. 6.3

Omul, chipul lui Dumnezeu. 8.4

Ori slujitor al lui Dumnezeu, ori slujitor al lui mamona. 1.4

Orice dar primit de la Dumnezeu se schimbă în rău, atunci când căutăm prin el, nu pe Dumnezeu,

ci slava noastră. (Sfântul Tihon din Zadonsk)

Orice iertare este un pas către Dumnezeu. (Părintele Nicolae Steinhardt)

Orice lege naturală este legea lui Dumnezeu. (Isaac Newton)

Orice nedreptate pe care o suferim de la cineva este socotită de Dumnezeu, fie pentru izbăvire de

păcate, fie pentru răsplătire. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Orice plănuire a ta să o începi cu Cel ce este începutul a tot binele, ca să fie după voia lui Dumnezeu

ceea ce ai de gând să faci. (Sfântul Marcu Ascetul)

Pace în suflet nu poate avea omul care este veşnic nemulţumit de cele ce i se întâmplă în viaţă, ci numai

acela care cu recunoştinţă mulţumeşte lui Dumnezeu pentru toate. (Nicolae Cabasila)

Pacea, dovada unei mari iubiri. 11.4

Pariaţi că Dumnezeu există. De câştigaţi, câştigaţi tot; de pierdeţi, nu pierdeţi nimic. (Blaise Pascal)

Patima este setea de Dumnezeu pervertită, întoarsă pe dos. (Sfinţii Părinţi)

Patimile nu-l pot birui pe acela care are frică de Dumnezeu. 6.5

Păcatul desparte şi îndepărtează pe om de Dumnezeu. (Sfântul Chiril al Alexandriei)

Păcatul Îl împiedică pe Dumnezeu să strălucească în inimile noastre. (Sfântul Atanasie cel Mare)

Părintele duhovnicesc este medierea pe care Dumnezeu o alege şi ne-o dăruieşte,

pentru a ne face să cunoaştem voinţa Sa. 9.22

Părintele duhovnicesc nu este decât un om, pe care Dumnezeu ţi-l dăruieşte pentru sfinţenia ta. 9.22

Păstrează tăcerea, şi tăcerea te va păstra lângă Dumnezeu. 9.12

Până la moarte luptă-te pentru adevăr, şi Domnul Dumnezeu se va lupta pentru tine.