Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(Faptele Apostolilor 7.25)

Şi încă vorbind El mulţimilor, iată mama şi fraţii Lui {vezi Facerea 13.8(7)} stăteau afară, căutând să vor-

bească cu El. Cineva I-a zis: Iată mama Ta şi fraţii Tăi stau afară, căutând să-Ţi vorbească. Iar El i-a zis:

Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei? (vezi Luca 22.31-34; Ioan 20.17, 18) Şi, întinzând mâna

către ucenicii Săi, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei. Că oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri,

acela îmi este frate şi soră şi mamă. (Matei 12.46-50)

Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine, pentru

numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică. (Matei 19.29)

Şi venind în patria Sa, îi învăţa pe ei în sinagoga lor, încât ei erau uimiţi şi ziceau: De unde are El înţelepciunea

aceasta şi puterile? Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeşte mama Lui Maria şi fraţii (verii)

Lui: Iacov şi Iosif şi Simon şi Iuda? Şi surorile (verişoarele) Lui au nu sunt toate la noi? Deci, de unde

are El toate acestea? (Matei 13.54-56)

Un prieten, când e un om, întrece şi pe-un frate. (Homer)

Zis-a şi celui ce-L chemase: Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele

tale, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei, la rândul lor, pe tine, şi să-ţi fie ca răsplată. Ci, când

faci un ospăţ, cheamă pe săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi, şi fericit vei fi că nu pot să-ţi răsplă-

tească. Căci ţi se va răsplăti la învierea drepţilor. (Luca 14.12-14)

Frâul/ Biciul este bun pentru cal, frâul pentru măgar, iar varga pentru spatele celor nebuni. Nu răspunde nebunului

după nebunia lui, ca să nu te asemeni şi tu cu el. Răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă

înţelept în ochii lui. (Solomon 26.3-5)

E mai bine să fie ţinuţi în frâu copiii prin sentimentul ruşinii şi prin îngăduinţă decât prin frică. (Terenţiu)

Întărâtarea ta împotriva Mea, trufia ta au ajuns până la urechile Mele. De aceea voi pune belciug în nările tale

şi frâul Meu buzelor tale şi te voi întoarce pe calea pe care ai venit! (Isaia 37.29)

Linişteşte-ţi inima mânioasă şi înfuriată, sileşte-ţi mânia să asculte de raţiune, ca şi calul de frâu. 12.2

Nu fi ca un cal şi ca un catâr, la care nu este pricepere; cu zăbală şi cu frâu fălcile lor voi strânge ca să nu se

apropie de tine. (Psalmi 31.10)

Postul este frâu călugărului asupra păcatului. Cel ce îl leapădă, cal turbat după parte femeiască se află.

(Avva Yperehie)

Şi iată o femeie îl întâmpină, având înfăţişare de desfrânată şi cu prefăcătorie în inimă; aprigă şi de neţinut în

frâu, picioarele ei nu se mai odihneau în casă; când în casă, când afară, stând la pândă lângă orice colţ.

(Solomon 7.10-12)

Frica – neîncrederea arătată faţă de propriul eu. (Sarghis Sakaian)

Frica apare din lipsa de credintă. 11.9

Frica are folosul său, dar nu şi laşitatea. (Mahatma Ganhi)

Frica de Domnul este curată, rămâne în veacul veacului. Judecăţile Domnului sunt adevărate, toate îndreptăţite. Dori-

te sunt mai mult decât aurul, şi decât piatra cea de mare preţ; şi mai dulci decât mierea şi fagurele.

(Psalmi 18.10, 11)

Frica de Dumnezeu 7.12, 11.9

Frica de Dumnezeu duce la viaţă şi ne îndestulăm fără să fim loviţi de nenorocire. (Solomon 19.23)

Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii; cei fără minte dispreţuiesc înţelepciunea şi stăpânirea de sine.

(Solomon 1.7)

Frica de Dumnezeu este o virtute, pentru că prin aceasta se poate mântui. 11.9

Frica de Dumnezeu este urgisirea răului. Mândria şi obrăznicia, calea răutăţii şi gura cea aprigă le urăsc eu.

(Solomon 8.13)

Frica de Dumnezeu lungeşte zilele (omului), iar anii celor fără de lege sunt puţini. (Solomon 10.27)

Frica de iad este semnul înţelegerii adevăratei vieţi. 7.12

Frica de lume ne leagă de lume. 7.12

Frica de moarte este provocată de frica de viaţă. Un om care trăieşte din plin este pregătit să moară oricând.

(Mark Twain)

Frica e a trupului: trupul tremură. Curajul e al sufletului: sufletul n-are cum să tremure. (Barbu Ştefănescu

Delavrancea)

Frica este consecinţa minciunii. (Cuviosul Paisie Aghioritul)

Frica este inamicul speranţei. (Dave Ramsey)

Frica face lupul să fie mai mare decât în realitate. (Proverb german)

Frica începătoare, frica desăvârşită. 7.12

Frica păzeşte pepenii. (Proverb)

Frica ta de Dumnezeu nu-ţi dă încredere şi desăvârşirea căilor tale nu-ţi dă nădejde? (Iov 4.6)

Frica/ A te ruga – adesea – înseamnă a-I grăi lui Dumnezeu despre starea noastră dezastruoasă: neputinţă, mâhnire,

îndoială, frică, tristeţe, deznădejde – într-un cuvânt, despre tot ceea ce ţine de conditiile existenţei noas-

tre. Să ne exprimăm fără a căuta expresii elegante sau chiar o succesiune logică. Adesea acest mod de

a ne adresa lui Dumnezeu este începutul rugăciunii – conversaţie.

(Din cartea “Despre rugăciune”, pagina 8, a Arhimandritului Sofronie Saharov)

Beţia este demon de bunăvoie, băgat în suflete de către plăcere. Beţia este mama păcatului şi vrăjmaşa virtuţii.

Face fricos pe cel viteaz, desfrânat pe cel înfrânat, nu ştie de dreptate şi ucide chibzuinţa. După cum

apa stinge focul, aşa şi vinul, nemăsurat, întunecă mintea. (Sfântul Vasile cel Mare)

Când cineva cade din măsura chibzuielii, devine atât fricos, cât şi îndrăzneţ cât sufletul său este slăbit. Omul,

când pierde echilibrul interior, nu se mai cunoaşte pe sine şi cade astfel în extreme. (Sfântul Ioan Scărarul)

Când te copleşeşte frica, te insulţi pe tine. Eliberează-te de frică şi ai tăria să te învingi pe tine însuţi.

(Rabindranath Tagore)

Ce fiinţă laşă şi jalnică făcuse din mine în acele zile frica, născută din pedepsa nedreaptă. (Charlotte Brontë)

Cel ce cunoaşte adevărul nu se împotriveşte necazurilor, care vin asupra lui. Căci ştie că-l conduc

pe om spre frica de Dumnezeu. (Sfântul Marcu Ascetul)

Cel ce leapădă mustrarea îşi urgiseşte sufletul său, iar cel ce ia aminte la dojană dobândeşte înţelepciune.

Frica de Dumnezeu este învăţătură şi înţelepciune, iar smerenia trece înaintea măririi. (Solomon 15.32, 33)

Cel curajos este cel căruia, fiindu-i frică, merge înainte. (Gabriel Liiceanu)

Curajul este rezistenţa în faţa fricii, meşteşugul de a domina frica, şi nu absenţa fricii. (Mark Twain)

Curajul te conduce în ceruri; frica – la moarte. (Seneca)

Dacă există în lume o forţă, care poate să depăşească frica pe deplin, să nimicească orice pericol, să rămână

nepăsătoare la orice pagubă până pe patul de moarte, această forţă este iubirea. (Poetul bengalez

Rabindranath Tagore)

Dacă taci atunci când trebuie să vorbeşti, să ştii că eşti fricos. (Abraham Lincoln)

Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale! Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica. (Pablo Neruda)

Dă piept cu cele mai mari frici ale tale. După aceea, ele nu vor mai evea forţă, iar tu vei fi liber.

(Jim Morrison)

Dă sfat celui înţelept, şi el se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel drept, şi el îşi va spori ştiinţa lui. Începutul în-

ţelepciunii este frica de Dumnezeu şi priceperea este ştiinţa Celui Sfânt. (Solomon 9.9, 10)

De ce te ruşinezi păcătosule? Când ai făcut păcatul nu te-ai ruşinat şi acum când cauţi să-l uşurezi, te ruşinezi?

Nu ştii că ruşinea aceasta este de la diavol, care când face păcatul îţi dă îndrăzneală şi neruşinare,

iar când îl mărturiseşti îţi dă frică şi ruşinare? (Sfântul Nicodim Aghioritul)

Deşi este cât se poate de scundă, frica are o umbră lungă. (Ruth Gendler)

Dezordinea se va potoli prin disciplină si frică, niciodată de la sine. (Seneca)

Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa? (Psalmi 26.2)

Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele;

de cine mă voi înfricoşa? (Psalmi 26.1, 2)

E mai bine să fie ţinuţi în frâu copiii prin sentimentul ruşinii şi prin îngăduinţă decât prin frică. (Terenţiu)

Eliberează-te de frica de moarte recunoscând că moartea nu este altceva decât o transformare în ciclul vieţii,

nu un sfârşit.(Herbert Harris)

Fă lucrul de care te temi şi frica va dispare. (David Joseph Schwartz)

Hotărăşte-te să îţi doreşti mai mult decât îţi permite frica. (Bill Cosby)

Iar eu, întru mulţimea milei Tale, voi intra în casa Ta, închina-mă-voi spre sfânt locaşul Tău, întru frica Ta.

(Psalmi 5.7)

Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare au alergat să vestească ucenicilor Lui.

(Matei 28.8)

Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puţin credincioşilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile şi marea şi s-a fă-

cut linişte deplină. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că şi vânturile şi marea

ascultă de El? (Matei 8.26, 27)

Instinctul este un lucru mare. Eu am fost fricos din instinct. (William Shakespeare)

Împăcându-se cu Dumnezeu, omul capătă sentimentul de iubire, iar frica dispare. 11.9

În esenţă, frica este lipsa credinţei în Dumnezeu. (Herbert Harris)

În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se

teme nu este desăvârşit în iubire. (I Ioan 4.18)

În toate, şi înainte de toate, să ne amintim de moarte şi de ieşirea înfricoşată a sufletului din trup.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Începutul înţelepciunii duhovniceşti este frica de Domnul. 4.4

Întăriţi inimile copiilor voştri în frica lui Dumnezeu, pentru ca ele să nu se clatine din pricina smintelilor.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Înţeleptul prins de furtună pe drum se roagă lui Dumnezeu nu pentru a fi ferit de pericol, ci a fi izbăvit de frică.

(Ralph Waldo Emerson)

Învingerea fricii este începutul înţelepciunii. (Bertrand Russell)

Lăsaţi-L pe Cristos să vă găsească…. Să vă fie frică doar de nepăsare şi laşitate. (Papa Ioan Paul-II)

Luaţi unui creştin frica de iad şi îi luaţi credinţa. (Denis Diderot)

Mai bine puţin întru frica lui Dumnezeu, decât vistierie mare şi tulburare (multă). (Solomon 15.16)

Mai bun este cel care înţelege puţin cu frică, decât cel care prisoseşte cu mintea şi calcă legea.

(Ecclesiasticul 19.21)

Manifestarea esenţială a unei atitudini negative este frica. (Herbert Harris)

Mânia, râvna şi tulburarea, zbuciumul şi frica morţii, pizma şi cearta nu cruţă pe nimeni; şi în vremea odihnei,

întru aşternut, somnul nopţii gândul lui îl împovărează. (Ecclesiasticul 40.6)

Nedreptatea zguduie conştiinţa în fiecare zi, chiar când tace cel nedreptăţit. Cei care fac nedreptate, aştep-

tându-se la pedeapsă, trăiesc în fiecare zi cu frică. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Nicio pasiune nu fură minţii toate puterile aşa de bine cum o face frica. (Edmund Burke)

Nimic nu îi dă mai mult curaj unui fricos decât frica altuia. (Umberto Eco)

Nu credinţa se naşte din frică, ci frica, din credinţă. (Părintele Dumitru Stăniloae)

Nu-mi este frică de nimic decât de uitarea de Dumnezeu. (Părintele Miron Mihăilescu)

Nu-ţi fie frică să faci un pas mare. Nu poţi trece o prăpastie din două sărituri mici. (David Lloyd George)

Numai atunci când nu ne mai este frică începem cu adevărat să trăim. (Dorothy Thompson)

O atitudine veselă, sprijinită de relaxare … este doctorie care ne alungă din drum fantomele fricii. (George

Matthew Adams)

O conştiinţă curată ne face să avem frică de Dumnezeu şi ruşine de oameni. (Sfinţii Părinţi)

O naţiune căreia îi este frică să-şi lase oameni să judece adevărul şi falsitatea într-o piaţă deschisă este o

naţiune căreia îi este frică de oamenii săi. (John F. Kennedy)

O picătură de înţelepciune, izvorâtă din frica de Dumezeu, ne poate mântui. (Sfinţii Părinţi)

Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră,

nici să se înfricoşeze. (Ioan 14.27)

Patimile nu-l pot birui pe acela care are frica de Dumnezeu. 6.5

Pentru că ei au urât ştiinţa şi frica de Dumnezeu n-au ales-o, fiindcă n-au luat aminte la sfaturile mele şi cerce-

tarea mea au dispreţuit-o. (Solomon 1.29, 30)

Permanenta emoţie a unui om inferior este frica – frica de necunoscut, de complexitate, de inexplicabil.

(Scriitorul american Henry Louis Mencken)

Peştera în care ţi-e frică să intri acunde comoara pe care o cauţi. (Joseph Campbell)

Prin iubire şi credinţă se ispăşeşte păcatul şi prin frica de Dumnezeu te fereşti de rele. (Solomon 16.6)

Slujiţi Domnului cu frică şi vă bucuraţi de El cu cutremur. (Psalmi 2.11)

Smerita-cugetare şi frica lui Dumnezeu sunt mai presus decât toate faptele bune. (Avva Ioan Colov)

Străpunge cu frica Ta trupul meu, că de judecăţile Tale m-am temut. (Psalmi 118.120)

Suferinţa are o limită: frica niciuna. (Francis Bacon)

Şi iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea

deasupra ei. Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Şi de frica

lui s-au cutremurat cei ce păzeau şi s-au făcut ca morţi. (Matei 28.2-4)

Şi a zis Iosif către fraţii săi: "Eu sunt Iosif. Mai trăieşte oare tatăl meu?" Fraţii lui însă nu i-au putut răspunde,

că erau cuprinşi de frică. Apoi Iosif a zis către fraţii săi: "Apropiaţi-vă de mine!" Şi ei s-au apropiat. Iar

el a zis: "Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care voi l-aţi vândut în Egipt.” (Facerea 45.3, 4)

Şi s-au înfricoşat cu frică mare şi ziceau unul către altul: Cine este oare, Acesta, că şi vântul şi marea I se

supun? (Marcu 4.41)

Şi tot poporul a auzit fulgerele şi tunetele şi sunetul trâmbiţelor, şi a văzut muntele fumegând; şi văzând, tot po-

porul s-a dat înapoi şi a stat departe, temându-se. Apoi a zis către Moise: "Vorbeşte tu cu noi şi vom

asculta, dar Dumnezeu să nu grăiască cu noi, ca să nu murim". Zis-a Moise către popor: "Cutezaţi, că

Dumnezeu a venit la voi, să vă pună la încercare pentru ca frica Lui să fie în voi, ca să nu greşiţi".

(Ieşirea 20.17-19)

Şi uimire i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu şi, plini de frică, ziceau: Am văzut astăzi lucruri minunate.

(Luca 5.26)

Timpul liber petrecut fără frica de Dumnezeu este dascăl de păcate pentru cei ce nu ştiu să folosească timpul.

(Sfântul Vasile cel Mare)

Ţinerea de minte a răului se dizolvă în aducerea aminte de frica lui Dumnezeu şi de frica sfârşitului.

(Sfântul Efrem Sirul)

Un singur lucru face visele imposibile: frica de eşec. (Paulo Coelho)

Zis-a Avva Antonie: Eu nu mă mai tem de Dumnezeu, ci Îl iubesc pe El, căci dragostea scoate afară frica.

Frigul/ Ca atunci când dezbraci haina ne vreme friguroasă, sau torni oţet pe silitră, aşa este cântarea pentru o

inimă întristată. (Solomon 25.20)

Deci slujnica portăreasă i-a zis lui Petru: Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii Omului acestuia? Acela a zis: Nu

sunt. Iar slugile şi slujitorii făcuseră foc, şi stăteau şi se încălzeau, că era frig, şi era cu ei şi Petru,

stând şi încălzindu-se. (Ioan 18.17, 18)

Iisus i-a zis: Mergi, copilul tău trăieşte. Şi omul a crezut cuvântului pe care i l-a spus Iisus şi a plecat. Iar pe

când cobora, slugile lui, l-au întâmpinat spunându-i că fiul lui trăieşte. Şi cerea, deci, să afle de la ele

ceasul în care i-a fost mai bine. Deci i-au spus că ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile.

(Ioan 4.50-52)

În osteneală şi în trudă, în privegheri adeseori, în foame şi în sete, în posturi de multe ori, în frig şi în lipsă

de haine. (II Corinteni 11.27)

Pielea s-a făcut pe mine neagră şi oasele mele sunt arse de friguri. (Iov 30.30)

Să-ţi fereşti capul de frig şi de prostie. (Părintele Arsenie Boca)

Şi s-a întâmplat că tatăl lui Publius zăcea în pat, cuprins de friguri şi de urdinare cu sânge, la care intrând

Pavel şi rugându-se, şi-a pus mâinile peste el şi l-a vindecat. (Faptele Apostolilor 28.8)

Şi venind Iisus în casa lui Petru, a văzut pe soacra acestuia zăcând, prinsă de friguri. Şi S-a atins de mâna

ei, şi au lăsat-o frigurile şi s-a sculat şi Îi slujea Lui. (Matei 8.14, 15)

Ziua eram mistuit de căldură, iar noaptea de frig şi somnul nu se lipea de ochii mei. (Facerea 31.40)

Frumuseţea cea adevărată se poate contempla numai de cel care are curăţită mintea. (Sfântul Vasile cel Mare)

Frumuseţea cerului este mulţimea stelelor, podoabe luminând întru cele înalte ale Domnului. (Ecclesiasticul 43.11)

Frumuseţea este doar imaginea sensibilă a Infinitului. (George Bancroft)

Frumuseţea este strălucirea adevărului şi mireasma bunătăţii. (Vincent McNabb)

Frumuseţea fizică este incompletă dacă nu este animată de frumuseţe spirituală. (Victor Hugo)

Frumuseţea se arată, înţelepciunea se ascunde. (Sfinţii Părinţi)

Frumuseţea sufletului 2.12

Frumuseţea şi urâţenia sufletului iau naştere din calitatea virtuţilor şi a viciilor. (Sfântul Ioan Casian)

Frumuseţea va salva lumea. (Dostoievski)

Frumuseţea/ A te lupta cu tine însuţi este cel mai greu război – a te învinge este cea mai frumoasă victorie.

(Friedrich von Logau)

A te lupta cu tine însuţi este lupta cea mai grea. A te învinge pe tine însuţi este biruinţa cea mai fru-

moasă. (Gottfried Wilhelm von Leibniz)

Adevărul se opreşte la inteligenţă, frumuseţea pătrunde în inimă. (Henri Lacordaire)

Am preţuit înţelepciunea mai mult decât sănătatea şi frumuseţea; am pus-o chiar înaintea luminii,

fiindcă strălucirea ei nu se stinge niciodată. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 7.10)

Arta este efortul necontenit de a concura frumuseţea florilor. (Marc Chagall)

Arta nu urmăreşte reprezentarea unui lucru frumos, ci frumoasa reprezentare a unui lucru.

(Immanuel Kant)

Atunci voi cunoaşte frumuseţea ta , când vei păstra curat sufletul. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Ca să văd frumuseţea Domnului şi să cercetez locaşul Lui. (Psalmi 26.8)

Căci a răsărit soarele arzător şi a uscat iarba şi floarea ei a căzut şi frumuseţea feţei ei a pierit; tot

aşa se va veşteji şi bogatul în alergăturile sale. (Iacob 1.11)

Cea mai scumpă podoabă a capului este coroana caracterului frumos. (Valeria Mahok)

Ceea ce are preţ înainte lui Dumnezeu este frumuseţea sfinţeniei, un duh blând şi liniştit.

(Ellen G. White)

Cel mai frumos moment din viaţa unui om este atunci când reuşete să învingă răul în favoarea binelui.

(Pitagora)

Cele mai bune şi mai frumoase lucruri din lume nu pot fi văzute, nici măcar atinse fizic. Ele trebuie sim-

ţite în inimă, iar unul dintre ele este prietenia. (Scriitoarea americană Helen Keller,

născută oarbă şi surdă)

Cele mai frumoase mere sunt mâncate de cei mai obraznici porci. (Proverb bulgăresc)

Cine îmbină utilul cu frumosul întruneşte sufragiile tuturor. (Quintus Horaţiu)

Clipă, întârzie puţin, eşti atât de frumoasă. (Goethe)

Cunoscute mi-ai făcut căile vieţii; umplea-mă-vei de veselie cu faţa Ta, şi la dreapta Ta de frumuseţi

veşnice mă vei sătura. (Psalmi 15.11)

Dacă februarie este încărcat de zăpadă, o vară frumoasă se prevesteşte. (Proverb enlegleesc)

Dacă gândim frumos şi frumos vom trăi. (Sfinţii Părinţi)

Dacă mintea ta e furată în vremea rugăciunii, încă n-a cunoscut că se roagă un monah, ci eşti încă un

mirean, care înfrumuseţează cortul din afară. (Evagrie Ponticul)

Dacă nu eşti frumos la trup, atunci să ai un suflet curat şi luminos şi toată lumea te va îndrăgi pentru

lumina bunătăţii sufletului tău. (Sfântul Vasile cel Mare)

E frumos să fii bun, dar trebuie să fii şi bun la ceva. (Tudor Muşatescu)

Era frumoasă vremea când casele erau biserici, faţă de acum, când bisericile sunt case. (Sfântul

Ioan Gură de Aur)

Forţa biruie forţa, frumuseţea biruie totul. (Lope de Vega)

Frumosul este superior sublimului pentru că este permanent şi nu satură; în timp ce sublimul este rela-

tiv, trecător şi violent. (Henri-Frédéric Amiel)

Frumosul nu-i decât făgăduinţa fericirii. (Baudelaire)

Gândiţi frumos! (Părintele Teofil Pârâian)

Imoralitatea nu poate fi decât o consecinţă a lipsei de sensibilitate estetică. (Ionel Teodoreanu)

Împodobit eşti cu frumuseţea mai mult decât fiii oamenilor; revărsatu-s-a har pe buzele tale. Pentru

aceasta te-a binecuvântat pe tine Dumnezeu, în veac. (Psalmi 44.3)

În chip analog, vinul se amestecă cu apa iar duhul cu omul. Unul, amestecul de vin cu apă, hrăneşte

spre credinţă, celălalt, adică duhul, conduce spre nemurire. Şi iarăşi amestecul celor două, a băuturii

şi a Cuvântului se cheamă Euharistie, har lăudat şi frumos. Iar cei care se împărtăşesc cu credinţă îşi

sfinţesc şi trupul şi sufletul, pentru că voinţa Tatălui amestecă în chip tainic cu Duhul şi cu Cuvântul

acest amestec dumnezeiesc care este omul. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

În viaţă, frumuseţea dispare. În artă, nu. (Leonardo da Vinci)

În zadar ar fi împiedicat trupul de mustrarea şi desfrâul sufletului spre atingerea ţelului final al înclinări-

lor şi dorinţelor, zadarnică activitatea raţiunii, zadarnică funcţionarea minţii, zadarnică înţelepciunea,

dreptatea, practicarea oricărei virtuţi, promulgarea şi controlarea oricărei legi; cu un cuvânt, zadar-

nică ar fi tot ce poate fi măreţ şi frumos în viaţa oamenilor şi pentru oameni. (Atenagora Atenianul)

Întoarce-ţi ochii de la femeia frumoasă şi nu-ţi opri privirea la frumuseţea străină. Cu frumuseţea

femeii mulţi s-au rătăcit, căci din aceasta iubirea se aprinde ca un foc. (Ecclesiasticul 9.8)

Lumina care luminează în sfeşnicul cel sfânt, aşa este un chip frumos pe un trup bine împlinit.