Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(Facerea 37.31-34)

Aţi auzit că s-a zis: "Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte". Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău;

iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-

ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două. (Matei 5.38-41)

Bunul simţ este geniul îmbrăcat în haine de lucru. (Ralph Waldo Emerson)

Cei ce rabdă neagoniseala, necaz adevărat au cu trupul, dar odihnă cu sufletul. Căci precum hainele cele

vârtoase, călcându-se şi cu sila făcându-se se spală, aşa şi sufletul cel tare, prin sărăcia cea de bună

voie, mai mult se întăreşte. (Amma Singlitichia)

Celui ce te loveşte peste obraz, întoarce-i şi pe celălalt; pe cel ce-ţi ia haina, nu-l împiedica să-ţi ia şi că-

maşa; oricui îţi cere, dă-i; şi de la cel care ia lucrurile tale, nu cere înapoi. (Luca 6.29, 30)

Cu îmbrăcămintea hainelor să nu te lauzi, nici în ziua măririi să nu te trufeşti, că minunate sunt lucrurile Dom-

nului şi ascunse faptele Lui între oameni. (Ecclesiasticul 11.4)

Cu o putere năpraznică, Dumnezeu mă tine de haină şi mă strânge de gât ca gulerul cămăşii. (Iov 30.18)

Dar Iisus tăcea. Şi arhiereul I-a zis: Te jur pe Dumnezeul cel viu, să ne spui nouă de eşti Tu Hristosul, Fiul lui

Dumnezeu. Iisus i-a răspuns: Tu ai zis. Şi vă spun încă: De acum veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a

dreapta puterii şi venind pe norii cerului. Atunci arhiereul şi-a sfâşiat hainele, zicând: A hulit! Ce ne mai

trebuie martori? Iată acum aţi auzit hula Lui. (Matei 26.63-65)

David s-a sculat şi a tăiat încetişor poala hainei de deasupra a lui Saul. (I Regi 24.6)

Din cauza păcatului neascultării protopărinţilor nostri, Adam si Eva, am pierdut haina de lumină

protectoare dumnezeiască. 4.12

Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi lucrul mâinilor Tale, sunt cerurile. Acelea vor pieri, iar

Tu vei rămâne şi toţi ca o haină se vor învechi şi ca un veşmânt îi vei schimba şi se vor schimba.

(Pslami 101.26, 27)

După ce au răstignit pe Iisus, ostaşii au luat hainele Lui şi le-au făcut patru părţi, fiecărui ostaş câte o parte,

şi cămaşa. Dar cămaşa era fără cusătură, de sus ţesută în întregime. Deci au zis unii către alţii: Să n-o

sfâşiem, ci să aruncăm sorţii pentru ea, a cui să fie; ca să se împlinească Scriptura care zice: "Împărţit-

au hainele Mele loruşi, şi pentru cămaşa Mea au aruncat sorţii". Aşadar ostaşii acestea au făcut.

(Ioan 19.23, 24)

Evanghelia Duminicii a 14-a după Rusalii (Matei 22.2-14), ne vorbeşte despre pilda nunţii fiului de împărat

şi ea ne arată în esenţă că haina de nuntă cerească este lumina sufletului curat. (Patriarhul Daniel)

Faţa Lui s-a făcut albă ca lumina şi hainele străluceau ca zăpada. 12.9

Foc! Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov, nu dumnezeul filosofilor şi al înţelepţilor! ( Aceste

cuvinte au fost scrise pe o bucată de hârtie, găsită cusută în căptuşeala hainei lui Blaise Pascal,

după moartea sa, şi sună pentru noi ca un scurt testament)

Iar când Sila şi Timotei au venit din Macedonia, Pavel era prins cu totul de cuvânt, mărturisind iudeilor că

Iisus este Hristosul. Şi stând ei împotrivă şi hulind, el, scuturându-şi hainele, a zis către ei: Sângele

vostru asupra capului vostru! Eu sunt curat. De acum înainte mă voi duce la neamuri.

(Faptele Apostolilor 18.5, 6)

Împărţit-au hainele mele loruşi şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi. (Psalmi 21.20)

În osteneală şi în trudă, în privegheri adeseori, în foame şi în sete, în posturi de multe ori, în frig şi în lipsă de

haine. (II Corinteni 11.27)

Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină; Cel ce în-

tinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; Cel ce pui norii suirea Ta; Cel

ce umbli peste aripile vânturilor; Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc; Cel ce ai

întemeiat pământul pe întărirea lui şi nu se va clătina în veacul veacului. (Psalmi 103.2-6)

Mulţumesc vouă, fraţilor, că strunjind trupul meu cel vechi şi bătrân m-aţi înnoit, îmbrăcându-mi sufletul cu

haina cea nouă a suferinţelor pentru Hristos. (Sfântul Sfinţit Mucenic Haralambie, episcopul cetăţii

Magnesia din Asia Mică. A murit în închisoare în urma torturilor, la anul 202, în vârstă de 113 ani)

Patruzeci de ani v-a purtat prin pustie şi hainele de pe voi nu s-au învechit, nici încălţămintele voastre nu s-

au stricat în picioarele voastre. (Deutoronomul 29.5)

Podoaba voastră să nu fie cea din afară: împletirea părului, podoabele de aur şi îmbrăcarea hainelor scum-

pe, ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit, care este

de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. (I Petru 3.3, 4)

Postul păstrează, în cel care-l păzeşte, darurile lui Dumnezeu şi-l îmbracă în haina luminii dumnezeieşti. 6.17

Să nu aveţi nici aur, nici arginţi, nici bani în cingătorile voastre; nici traistă pe drum, nici două haine, nici

încălţăminte, nici toiag; că vrednic este lucrătorul de hrana sa. (Matei 10.9, 10)

Smerenia este haina lui Dumnezeu. (Sfântul Isaac Sirul)

Smirna şi aloea îmbălsămează veşmintele Tale; din palate de fildeş cântări de alăută Te veselesc; fiice de împă-

raţi întru cinstea Ta; stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumuseţată.

(Psalmi 44.10, 11)

Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumuseţată. (Psalmi 44.11)

Şi a zis către ei: Să nu luaţi nimic pe drum, nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani şi nici să nu aveţi câte

două haine. (Luca 9.3)

Şi i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut. Atunci împăratul a zis slugilor:

Legaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea

şi scrâşnirea dinţilor. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi. (Matei 22.12-14)

Şi iată o femeie cu scurgere de sânge de doisprezece ani, apropiindu-se de El pe la spate, s-a atins de poala

hainei Lui. Căci zicea în gândul ei: Numai să mă ating de haina Lui şi mă voi face sănătoasă; iar Iisus,

întorcându-Se şi văzând-o, i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Şi s-a tămăduit femeia

din ceasul acela. (Matei 9.20-22)

Şi împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi în mâna Lui cea dreaptă trestie; şi, îngenunchind înain-

tea Lui îşi băteau joc de El, zicând: Bucură-Te, regele iudeilor! Şi scuipând asupra Lui, au luat trestia

şi-L băteau peste cap. Iar după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de hlamidă, L-au îmbrăcat cu

hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească. (Matei 27.29-31)

Şi le zicea în învăţătura Sa: Luaţi seama la cărturari cărora le place să se plimbe în haine lungi şi să li se plece

lumea în pieţe, şi să stea în băncile dintâi în sinagogi şi să stea în capul mesei la ospeţe, ei, care secătuiesc

casele văduvelor şi de ochii lumii se roagă îndelung, îşi vor lua mai multă osândă. (Marcu 12.38-40)

Şi le-a poruncit să nu ia nimic cu ei, pe cale, ci numai toiag. Nici pâine, nici traistă, nici bani la cingătoare;

ci să fie încălţaţi cu sandale şi să nu se îmbrace cu două haine. (Marcu 6.8, 9)

Şi le-a zis: Când v-am trimis pe voi fără pungă, fără traistă şi fără încălţăminte, aţi avut lipsă de ceva? Iar ei

au zis: De nimic. Şi El le-a zis: Acum însă cel ce are pungă să o ia, tot aşa şi traista, şi cel ce nu are

sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere. (Luca 22.35, 36)

Şi oriunde intra în sate sau în cetăţi sau în sătuleţe, puneau la răspântii pe cei bolnavi, şi-L rugau să le îngăduie

să se atingă măcar de poala hainei Sale. Şi câţi se atingeau de El se vindecau. (Marcu 6.56)

Şi s-a sculat şi mulţimea împotriva lor. Şi judecătorii, rupându-le hainele, au poruncit să-i bată cu vergi. Şi,

după ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă, poruncind temnicerului să-i păzească cu grijă.

(Faptele Apostolilor 16.22, 23)

Şi scoţându-l afară din cetate, îl băteau cu pietre. Iar martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr,

numit Saul. (Faptele Apostolilor 7.58)

Şi strigând ei şi aruncând hainele şi azvârlind pulbere în aer, comandantul a poruncit să-l ducă în fortăreaţă,

spunând să-l ia la cercetare, cu biciul, ca să cunoască pentru care pricină strigau aşa împotriva lui. Şi

când l-au întins ca să-l biciuiască, Pavel a zis către sutaşul care era de faţă: Oare vă este îngăduit să

biciuiţi un cetăţean roman şi nejudecat? (Faptele Apostolilor 22.23-25)

Tot trupul ca o haină se învecheşte, că legătură din veac este cu moarte a muri. (Ecclesiasticul 14.17)

Harul 6.15, 7.8

Harul Sfântului Duh, care-l păzeşte de orice păcat. 2.14

Harul care te umbreşte. 5.1

Harul devine lucrător, atunci când se întâlneşte cu dorinţa omului. 1.11

Harul dumnezeiesc 6.4

Harul dumnezeiesc completa prin foarte multe binefaceri insuficienţa naturii noastre. 4.12

Harul este ca un rai plin de binecuvântări; şi milostenia în veac rămâne. (Ecclesiasticul 40.19)

Harul lui Dumnezeu 9.8, 9.11, 9.22

Harul lui Dumnezeu, care să mă îndumnezeiască, care să mă sfinţească. 5.12

Harul lui Dumnezeu nu se dă pentru mulţimea ostenelilor, ci pentru smerenia care se naşte din multa osteneală.

(Sfântul Isaac Sirul)

Harul nu e ceva ca un polen auriu care ar ninge din stele peste noi, ci o putere dinamică ce mistuie răul ca un foc

curăţitor. (Nichifor Cainic)

Harul se poate traduce prin puterea de a ne ierta greşiţii. 12.16

Harul/ A iubi pe cel drag este un lucru al firii; a iubi pe vrăjmaş este un lucru al harului. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Această smerenie este cea care i-a făcut dumnezei după har. 5.14

Acest har este împărăţia lui Dumnezeu. 2.8

Apoi Domnul S-a arătat iarăşi lui Avraam la stejarul Mamvri, într-o zi pe la amiază, când şedea el în uşa cor-

tului său. Atunci ridicându-şi ochii săi, a privit şi iată trei Oameni stăteau înaintea lui; şi cum l-a văzut, a a-

lergat din pragul cortului său în întâmpinarea Lor şi s-a închinat până la pământ. Apoi a zis: "Doamne, de

am aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe robul Tău! (Facerea 18.1-3)

Ardoarea în rugăciune vine de la propia voinţă, pe când bucuria vine de la har. (Sfântul Macarie Egipteanul)

Arta nu este nimic altceva decât contemplarea lumii impregnate de har, luminată din interior. A revela prezen-

ţa lui Dumnezeu îndărătul oricărui obiect, aceasta este funcţia artei. (Hermann Hesse)

Care om, îndestulat cu hrană îmbelşugată şi trăit într-o necontenită desfătare, a primit vreun har duhovnicesc?

(Sfântul Vasile cel Mare)

Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am prigonit Bi-

serica lui Dumnezeu. Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; şi harul Lui care este în mine n-a

fost în zadar, ci m-am ostenit mai mult decât ei toţi. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine.

(I Corinteni 15.9, 10)

Căci lauda noastră aceasta este: mărturia conştiinţei noastre că am umblat în lume, şi mai ales la voi, în sfinţe-

nie şi în curăţie dumnezeiască, nu în înţelepciune trupească, ci în harul lui Dumnezeu.

(II Corinteni 1.12)

Că mila şi adevărul iubeşte Domnul; Dumnezeu har şi slavă va da. Dumnezeu nu va lipsi de bunătăţi pe cei

ce umblă întru nerăutate. (Psalmi 83.12)

Când Dumnezeu vede strădania omului, îi dă harul Său. 9.8

Cel bun dobândeşte har de la Domnul, iar pe omul viclean îl osândeşte Domnul. (Solomon 12.2)

Cu cât eşti mai mare, cu atât mai mult te smereşte şi înaintea Domnului vei afla har. Că mulţi oameni mari şi

slăviţi sunt, dar tainele se descopăr celor smeriţi. Că mare este puterea Domnului şi El este

preaslăvit de cei smeriţi. (Ecclesiasticul 3.18, 19)

Cugetarea smerită nu e o osândire a noastră din partea conştiinţei, ci cunoaşterea harului lui Dumnezeu

şi a compătimirii Lui. (Sfântul Marcu Ascetul)

Cuvântul rău asupra celor drepţi este ars de harul lui Dumnezeu. 10.3

Cuvântul tăcerii se sprijină pe harul lui Dumnezeu. 7.5

Dacă Dumnezeu este iubire, cel care nu are iubire este lipsit de harul dumnezeiesc. (Sfântul Vasile cel Mare)

Dacă oamenii ar şti ce mare lucru este a fi în harul lui Dumnezeu, nu s-ar înspăimânta de nicio suferinţă şi ar

suporta în linişte orice durere, deoarece harul este rodul răbdării. (Sfânta Roza de Lima, patroana

Americii Latine, a statului Peru şi a Insulelor Filipine)

De cei batjocoritori El râde, iar celor smeriţi le dă har. (Solomon 3.34)

Doamne, dacă îţi cer uneori o dovadă sensibilă a harulu Tău, n-o fac pentru a fi mai sigur de Tine, ci pentru

a fi mai sigur de mine. (Vladimir Ghika)

Dumnezeu dăruieşte harul Său celor care se smeresc prin multe osteneli. (Sfântul Isaac Sirul)

Dumnezeu vrea să se folosească încă de sufletele alese, îi coboară pe treapta a doua şi-i menţine în har,

pentru a purta grija de fraţii lor mai slabi. 11.17

Energia divină, harul care izvorăşte din Dumnezeu. 1.11

Energia harică 5.6

Fără ajutor haric, nu poţi birui nici măcar o patimă. 7.13

Fără har nu se poate face nimic. (Sfântul Simeon Noul Teolog)

Fără har, omul este numai pământ şi păcat. (Cuviosul Siluan Athonitul)

Focul harului ceresc în sufletul omului. 4.7

Focul harului trebuie întreţinut prin rugăciune. 4.7

Graiurile gurii celui înţelept sunt har, iar buzele celui nebun îl doboară. (Ecclesiastul 10.12)

I-a părut rău şi s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ. Şi a zis Domnul: "Pierde-voi de pe faţa pă-

mântului pe omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc şi de la târâtoare până la păsările cerului,

tot voi pierde, căci Îmi pare rău că le-am făcut". Noe însă a aflat har înaintea Domnului Dumnezeu.

(Facerea 6.6-8)

Iertarea vine prin har. 12.16

Împodobit eşti cu frumuseţea mai mult decât fiii oamenilor; revărsatu-s-a har pe buzele tale. Pentru aceasta

te-a binecuvântat pe tine Dumnezeu, în veac. (Psalmi 44.3)

Îndumnezeirea după har. 6.8

La capătul puterilor vine harul lui Dumnezeu. (Sfinţii Părinţi)

Lumina harului, strălucitoare şi răcoroasă. 2.7

Mă bucur că sunt chemată la cununa muceniciei şi mulţumesc lui Dumnezeu din toată inima că m-a învrednicit

de un asemenea har. (Sfânta Muceniţă Teodosia fecioara, torturată şi apoi aruncată în mare, la anul 308)

Pierderea harului Duhului Sfânt. 10.4

Pierderea harului de către Adam. 10.17

Poetul e un dansator pe funie, un jongler de cuvinte, un inventator de rime rare, plin de ingenuitate şi de har.

(Nicolae Manolescu)

Prin egoism şi tendinţa de dominare, omul e lup pentru om; prin virtute şi luminarea harului, omul e Hristos

pentru om. (Valeriu Gafencu)

Râvna, lucrarea harului. 10.5

Smerenia este cea care deschide poarta harului lui Dumnezeu. 8.1

Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl,

plin de har şi de adevăr. (Ioan 1.14)

Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti

tu între femei. (Luca 1.28)

Şi pentru ca să nu mă trufesc cu măreţia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei,

să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca să-l îndepăr-

teze de la mine; şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune.

Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui

Hristos. (II Corinteni 12.7-9)

Toată munca mea misionară este răspunsul la o poruncă dumnezeiască şi că aversiunea mea faţă de

pelaghiari se întemeiază pe adevărul teologic, potrivit căruia harul divin este necesar pentru

mântuirea şi desăvârşirea omului. (Sfântul Patriciu, patronul Irlandei)

Umilinţa este un văl necesar pentru toate celelalte haruri. (William Gurnall)

Unde este smerenie este şi harul lui Hristos. 2.8

Hotarul/ Atunci tot poporul, răspunzând într-un glas, a zis: "Toate câte a zis Domnul vom face şi vom fi ascultători!"

Şi a dus Moise cuvintele poporului la Domnul. Iar Domnul a zis către Moise: "Iată voi veni la tine în

stâlp de nor des, ca să audă poporul că Eu grăiesc cu tine, şi să te creadă pururea". Iar Moise a spus

Domnului cuvintele poporului. Zis-a Domnul către Moise: "Pogoară-te de grăieşte poporului să se ţi-

nă curat astăzi şi mâine, şi să-şi spele hainele, ca să fie gata pentru poimâine, căci poimâine Se va pogo-

rî Domnul înaintea ochilor a tot poporul pe Muntele Sinai. Să-i tragi poporului hotar împrejurul munte-

lui şi să-i spui: Păziţi-vă de a vă sui în munte şi de a vă atinge de ceva din el, că tot cel ce se va atinge

de munte va muri. (Ieşirea 19.8-12)

De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa. Se suie munţi şi se coboară văi, în locul în

care le-ai întemeiat pe ele. Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere

pământul. (Psalmi 103.8-10)

El a tras un cerc pe suprafaţa apelor, până la hotarul dintre lumină şi întuneric. (Iov 26.10)

Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii care erau

în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi.

(Matei 2.16)

Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii. Şi iată toată ceta-

tea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor. (Matei 8.33, 34)

Omul a pus hotare întunericului şi cercetează până în cele mai depărtate adâncuri, sfredelind piatra ascunsă

în umbră şi în beznă. (Iov 28.3)

Şi a bătut viile lor şi smochinii lor şi a sfărâmat pomii hotarelor lor. (Psalmi 104.32)

Şi a intrat Moise şi Aaron la Faraon şi i-au zis: "Aşa grăieşte Domnul Dumnezeul Evreilor: Până când nu

vei vrea să te smereşti înaintea Mea? Lasă pe poporul Meu, ca să-Mi slujească! Iar de nu vei lăsa pe

poporul Meu, iată mâine, pe vremea asta, voi aduce lăcuste multe în toate hotarele tale;

(Ieşirea 10.3, 4)

Şi durerea are hotarele ei. (Thomas Mann)

Ştiinţa se opreşte la hotarele logicii. (Carl Gustav Jung, medic psihiatru şi psiholog elveţian)
Hotărârea/ A şti să iei o hotărâre este o mare artă.(Stendhal)

Adu-ţi aminte că moartea nu zăboveşte şi hotărârea morţii nu ţi s-a arătat. (Ecclesiasticul 14.12)

Când te vei hotărî să faci un lucru, lucrul îl vei izbuti şi lumina va străluci pe toate drumurile tale, fiindcă

Dumnezeu smereşte pe mândri şi mândria, şi mântuieşte pe acela care-şi pleacă ochii în pământ.

(Iov 22.28, 29)

Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte mari ca El să fie răstignit, şi strigătele lor au biruit. Deci Pilat a hotă-

rât să se împlinească cererea lor. (Luca 23.23, 24)

Deci, din ziua aceea, s-au hotărât ca să-L ucidă. (Ioan 11.53)

Dreptatea judecăţii dumnezeieşti dă simţirii omeneşti faţă de cei în suferinţă, o întărire înaltă, încât îl face

pe om în oarecare fel judecător al său propriu sau astfel simţirea lui dă prin judecata făcută supuşi-

lor o hotărâre asupra lui însuşi. (Sfântul Grigorie de Nyssa)

Drumul spre fericire presupune trei secrete: hotărâre, efort şi timp. (Dalai Lama)

E mult mai uşor să iei o hotărâre decât să o pui în practică. (William Somerset Maugham)

Hotărăşte-te să îţi doreşti mai mult decât îţi permite frica. (Bill Cosby)

În toate trebuie să luăm aminte, cu grijă, cum umblăm şi ce hotărâm despre noi.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Mintea bine aşezată nu şovăie în hotărâre. (Publilius Syrus)

Îngerii nu au nevoie de limbă şi de auz, ci îşi transmit unii altora propriile lor gândiri şi hotărâri, fără să

rostească nici măcar un cuvânt. (Sfântul Ioan Damaschin)

Nu te judeca cu un judecător, căci hotărârea va fi în folosul lui. (Ecclesiasticul 8.14)

Păziţi toate poruncile Mele şi toate hotărârile să le ţineţi, căci omul care le plineşte va trăi prin ele: Eu

sunt Domnul Dumnezeul vostru. (Leviticul 18.5)

Pentru mulţi oameni, propriile lor hotărâri sunt pricina nenorocirii lor. (Esop)

Prima cauză de prăbuşire a diavolului a fost trufia, prin care a meritat să fie numit şarpe, iar prăbuşirea

a doua a urmat din cauza invidiei. Între cele două prăbuşiri el încă putea să se ridice şi să vorbească

cu oamenii în tovărăşie cu ei, dar hotărârea dreaptă a Domnului l-a aruncat atât de jos, încât de aici

încolo n-a mai putut să privească în sus şi nici să meargă cu statura dreaptă, ci să se târască pe pă-

mânt umilit şi să se hrănească din lucrarea viciilor pământeşti. La început era vrăjmaş ascuns al omu-

lui, dar Dumnezeu l-a dat pe faţă ca fiind duşman primejdios, să nu mai poată face rău omului prin

prietenii înşelătoare. (Sfântul Ioan Casian)

Sufletul este fiinţă înţelegătoare şi raţională având ca putere mintea, ca mişcare - cugetarea, iar ca efect

înţelegerea. De aceea tot ce facem se datorează fiecăruia în parte. Fiecare dintre noi este înzestrat cu

aceste puteri prin care poate să decidă asupra hotărârilor pe care le ia. Însă el, omul, poate să alea-

gă bine sau poate să aleagă rău, iar asta depinde tot de sufletul său, mai exact de simţurile sufletului

său, deoarece, potrivit spuselor Sfântului Macarie Egipteanul, dacă cele cinci simţuri ale sufletului şi

anume inteligenţa, cunoaşterea, discernământul, răbdarea şi mila primesc harul cel de sus şi sfinţirea

duhului sunt cu adevărat fecioare înţelepte, iar dacă se mărginesc la firea lor sunt cu adevărat fecioa-

re neînţelepte şi fiice ale acestei lumi. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Verdictul dat de un singur înţelept cântăreşte mai mult decât toate părerile proştilor. (Robert Browning)

Hoţia/ A iubi pe duşmani nu înseamnă a iubi răul, nici necredinţa sau desfrânarea sau hoţia, ci înseamnă a iubi

pe hoţ, pe necredincios, pe desfrânat nu pentru că păcătuiesc, că prin asta întinează numele de om,

ci pentru că sunt oameni şi făpturi ale lui Dumnezeu. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe uşă, în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur şi tâlhar.

Iar cel ce intră prin uşă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui, şi

oile sale le cheamă pe nume şi le mână afară. (Ioan 10.1-3)

Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile, adulterul, lăcomiile,

vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul pizmaş, hula, trufia, uşurătatea. Toate aceste rele ies

dinăuntru şi spurcă pe om. (Marcu 7.21-23)

Cel ce fură să nu mai fure, ci mai vârtos să se ostenească lucrând cu mâinile sale, lucrul cel bun, ca să aibă

să dea şi celui ce are nevoie. (Efeseni .28)

Cel ce împarte cu hoţul îşi urăşte sufletul lui, fiindcă aude blestemul, dar nu zice nimic. (Solomon 29.24)

Dacă toată bogăţia unui om se află în mintea sa, nimeni nu va putea să i-o fure. (Benjamin Franklin)

De vedeai furul, alergai cu el şi cu cel desfrânat partea ta puneai. (Psalmi 49.19)

Deci tu, cel care înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu cel care propovăduieşti: Să nu furi - şi tu furi?

Tu, cel care zici: Să nu săvârşeşti adulter, săvârşeşti adulter? Tu cel care urăşti idolii, furi cele sfinte?