Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

Imposibil să fii şi liber, şi sărac. (Francis Scott Key Fitzgerald)

În dicţionarul meu, cuvântul imposibil nu există. (Napoleon Bonaparte)

Lucrurile care par imposibile devin posibile dacă le priveşti dintr-o altă lumină. (Hannibal)

Nimic nu este imposibil pentru cel care încearcă. (Alexandru Macedon)

Oamenii optimişti îşi menţin o mentalitate bazată pe soluţii, văzând o rezolvare în fiecare problemă şi o

posibilitate în fiecare imposibilitate. (John C. Maxwell)

Poate că definiţia eroismului şi a sfinţeniei nu este decât aceasta: să faci imposibilul posibil. (Părintele

Nicolae Steinhardt)

Posibilul întreabă Imposibilul: “Unde stai?”. Imposibilul răspunde: “În visurile neputincioşilor”.

(Rabindranath Tagore)

Tinerii ştiu destule lucruri pentru a fi prudenţi, şi totuşi încearcă să realizeze imposibilul; şi îşi împlinesc

dorinţa, generaţie după generaţie. (Pearl Sydensricker Buck)

Un singur lucru face visele imposibile: frica de eşec. (Paulo Coelho)

Viaţa fără ambiţie e aproape imposibilă. (Lev Tolstoi)

Inelul/ Apoi a zis Faraon către Iosif: "De vreme ce Dumnezeu ţi-a descoperit toate acestea, nu se află om mai în-

ţelept şi mai priceput decât tine. Să fii dar tu peste casa mea. De cuvântul tău se va povăţui tot poporul

meu şi numai prin tronul meu voi fi mai mare decât tine!" Apoi Faraon a zis lui Iosif: "Iată, eu te pun as-

tăzi peste tot pământul Egiptului!" Şi şi-a scos Faraon inelul din degetul său şi l-a pus în degetul lui Io-

sif, l-a îmbrăcat cu haină de vison şi i-a pus lanţ de aur împrejurul gâtului lui. Apoi a poruncit să fie pur-

tat în a doua trăsură a sa şi să strige înaintea lui: "Cădeţi în genunchi!" Şi aşa a fost Iosif pus peste tot

pământul Egiptului. (Facerea 41.39-43)

Atunci regele a dat poruncă să aducă pe Daniel şi 1-a aruncat în groapa cu lei. După acestea regele a prins a

grăi şi a zis lui Daniel: "Dumnezeul tău pe Care tu Îl cinsteşti fără încetare, Acela te va scăpa!" Apoi s-a

adus o piatră care a fost pusă peste gura gropii, iar regele a pecetluit-o cu inelul său şi cu inelul dregă-

torilor săi, aşa ca nimic să nu se schimbe cu privire la Daniel. (Daniel 6.17, 18)

Fraţii mei, nu căutând la faţa omului să aveţi credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul slavei. Căci, da-

că va intra în adunarea voastră un om cu inele de aur în degete, în haină strălucită, şi va intra şi un sărac, în

haină murdară, iar voi puneţi ochii pe cel care poartă haină strălucită şi-i ziceţi: Tu şezi bine aici, pe când să-

racului îi ziceţi: Tu stai acolo, în picioare, sau: Şezi jos, la picioarele mele, n-aţi făcut voi, oare, în gândul

vostru, deosebire între unul şi altul şi nu v-aţi făcut judecători cu socoteli viclene? (Iacob 2.1-4)

Inel de aur în râtul porcului, aşa este femeia frumoasă şi fără minte. (Solomon 11.22)

Inel de aur şi podoabe de aur de mult preţ este povăţuitorul înţelept la urechea ascultătoare.(Solomon 25.12)

Milostenia omului preţuieşte la Domnul ca un inel cu pecete şi binefacerile omului el le păstrează ca lumina

ochiului. (Ecclesiasticul 17.17)

Şi i-a zis fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Şi a zis tatăl către

slugile sale: Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în pi-

cioarele lui; şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l înjunghiaţi şi, mâncând, să ne veselim; căci acest fiu al meu

mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească. (Luca 15.21-24)

Şi, văzând-o Iuda, a socotit că este o femeie nărăvită, căci n-a cunoscut-o, pentru că îşi avea faţa acoperită.

Şi abătându-se din cale pe la ea, i-a zis: "Lasă-mă să intru la tine!" Căci nu ştia că este nora sa. Iar ea a

zis: "Ce ai să-mi dai,dacă vei intra la mine?" Iar el i-a răspuns: "Îţi voi trimite un ied din turma mea". Şi ea

a zis: "Bine, dar să-mi dai ceva zălog până mi-l vei trimite". Răspuns-a Iuda: "Ce zălog să-ţi dau?" Şi ea a

zis: "Inelul tău, cingătoarea ta şi toiagul ce-l ai în mână". Şi el i le-a dat şi a intrat la ea şi ea a rămas grea.

Apoi, sculându-se, ea s-a dus şi-a scos vălul său şi s-a îmbrăcat iar cu hainele sale de văduvie. ….. Dar,

cam după vreo trei luni, i s-a spus lui Iuda: "Tamara, nora ta, a căzut în desfrânare şi iată a rămas însărci-

nată din desfrânare". Iar Iuda a zis: "Scoateţi-o şi să fie arsă". Dar când o duceau, ea a trimis la socrul său,

zicând: "Eu sunt îngreunată de acela ale căruia sunt lucrurile acestea". Apoi a adăugat: "Află al cui e inelul

acesta, cingătoarea aceasta şi toiagul acesta!" Şi le-a cunoscut Iuda şi a zis: "Tamara e mai dreaptă decât

mine, pentru că nu am dat-o lui Şela, fiul meu". Şi n-a mai cunoscut-o pe ea. Iar când era să nască, s-a

aflat că are în pântece doi gemeni. (Facerea 38.15-27)

Infinit mai puternice decât raţiunea şi ştiinţa sunt ignoranţa şi nebunia. (Anatole France)

Infinit/ Când spunem că Dumnezeu este iubire, spunem că El se comunică pe Sine la infinit. (Soren Kierkegaard,

filosof şi teolog danez)

Cel mai mare mister al infinitului este existenţa Celui pentru care nimic nu are mister. (Eliphas Levi)

Credinţa este indefinitul în infinit. (Lev Tolstoi)

Cunoaşterea noastră nu poate fi decât limitată, în timp ce ignoranţa trebuie să fie în mod necesar infinită.

(Karl Popper)

Dacă Dumnezeu nu există, agnosticul pierde prea puţin crezând în el şi câştigă la fel de puţin necrezând.

Dacă însă Dumnezeu există, agnosticul câştigă viaţa veşnică crezând în El şi pierde un bine infinit dacă

nu crede. (Pariul lui Blaise Pascal)

Doar două lucruri sunt infinite: universul şi prostia omenească. Şi nu sunt sigur în legătură cu primul.

(Albert Einstein)

Dumnezeu e de infinite ori infinit mai presus de energiile tale. (Sfântul Grigorie Palama)

Este de ajuns un dicţionar pentru a conţine toate cuvintele. Dar gândirii îi trebuie infinitul. (Alexandr

Sergheevici Puşkin)

Fiecare om posedă un anumit orizont. Când se îngustează şi devine infinit de mic, el se transformă în punct

şi atunci zice: “Acesta este punctul meu de vedere.” (David Hilbert, în Matematicienii glumesc)

Frumuseţea este doar imaginea sensibilă a Infinitului. (George Bancroft)

Geniul este capacitatea de a suporta dureri infinite. (Thomas Carlyle)

Infinitul! Nicio altă întrebare nu a mişcat vreodată atât de profund spiritul uman. (David Hilbert)

În păcat este o căutare infinită a lucrurilor finite. (Maurice Blondel)

Lepădarea de sine din Evanghelia de astăzi (Marcu 8.34-38 şi 9.1) nu înseamnă o desfiinţare a eului propriu,

nu înseamnă o negare a identităţii proprii, ci înseamnă o metamorfoză spirituală a modului de a gândi, de

a vorbi şi de a făptui. Lepădarea de sine înseamnă schimbarea modului de existenţă egoist într-un mod

de existenţă generos, trecerea de la o viaţă centrată pe eul propriu la o viaţă atentă la nevoile celor din

jur, este trecerea de la de la starea de egoism la starea de altruism, am spune mai pe înţeles. Dar, mai

ales, lepădarea de sine înseamnă a nu mai centra viaţa noastră în noi înşine, ci a descoperi pe Hristos ca

fiind centrul vieţii noastre. De ce. Pentru că numai iubirea infinită şi eternă a lui Hristos poate mulţumi

dorul de iubire nesfârşită şi viaţă veşnică a omului. Dacă centrăm viaţa noastră pe lucruri trecătoare şi

limitate, ne limităm libertatea spirituală. Dacă ne unim însă cu iubirea veşnică şi nelimitată a lui Dumne-

zeu, ajungem la libertatea de a iubi veşnic, pentru că suntem iubiţi veşnic. Deci, lepădarea de sine în-

seamnă o trăire în iubirea lui Dumnezeu, care apoi trebuie arătată în iubire milostivă, în iubire smerită,

generoasă faţă de familie, faţă de semenii noştri, faţă de oamenii, mai ales, care au nevoie de iubirea

şi ajutorul nostru. (Patriarhul Daniel)

Neştiinţa noastră este infinit mai mare decât ştiinţa. (Isaac Newton)

Omul, pe orice drum ar porni, ar vrea să cuprindă infinitul. (Ion Agârbiceanu)

Poetul e un dansator pe funie, un jongler de cuvinte, un inventator de rime rare, plin de ingenuitate şi de

har. (Nicolae Manolescu)

Prostia este infinit mai fascinantă decât inteligenţa. Inteligenţa are limitele ei. Prostia, nu. (Umberto Eco)

Rugăciunea utilizează gândurile, puterea mentală şi inteligenţa creatoare de care dispunem împreună cu

Inteligenţa Infinită a Spiritului Suprem. (Herbert Harris)

Informarea/ Cele două cuvinte “informaţie” şi “comunicare” sunt adesea folosite ca având acelaşi înţeles, deşi ele

semnifică lucruri total diferite. Informaţia o primeşti, în timp ce comunicarea o dai.

(Sydney J. Harris)

Dacă nu citeşti ziarele eşti neinformat, dacă le citeşti, eşti dezinformat. (Mark Twain)

Imaginaţia este şi ea o sursă de informare. (Grigore Moisil)

Informaţia este sufletul tuturor afacerilor publice. (Daniel Defoe)

Omul bine informat face cât o armată. (Napoleon Bonaparte)

Ziarul nu este numai o ştire, telegramă, articol de fond, reportaj, numai politică şi informaţie…

Ziarul e o stare sufletească. (Tudor Arghezi)

Ingineria este arta sau ştiinţa de a face util. (Samuel C. Florman)

Ingineria/ Inginerilor le place să rezolve probleme. Dacă nu au o problemă la îndemână, o creează. (Scott Adams)

Luând în considerare starea actuală a programelor noastre, dezvoltarea software este clar magie neagră

şi nu poate fi numită ştiinţă inginerească. (Bill Clinton)

Piciorul omului e o capodoperă inginerească şi artistică. (Leonardo da Vinci)

Scriitorii sunt inginerii sufletelor omeneşti. (Iurie Oleşa)

Trebuie să ai grijă cu inginerii; ei încep cu maşina de cusut şi termină cu bomba atomică. (Marcel

Pagnol)

Un om de ştiinţă bun este o persoană cu ideii originale. Un inginer bun este o persoană care face un

proiect care funcţionează cu cât mai puţine idei originale posibil. (Freeman Dyson)

Inima 3.1, 3.3, 3.5, 4.5, 4.7, 4.10, 4.14, 7.3, 8.9

Inima are taine pe care nicio raţiune nu le poate pătrunde. (Guy de Maupassant)

Inima bună 3.3

Inima celui ce luptă este o arenă în care se războiesc gândurile rele cu cele bune. 4.7

Inima celui înţelept va cugeta la pildele celor înţelepţi, şi o ureche ascultătoare este dorinţa celui înţelept.

(Ecclesiasticul 3.28)

Inima înţeleaptă caută ştiinţa, iar gura celor nebuni se simte mulţumită cu nebunia. (Solomon 15.14)

Inima oamenilor nu este decât un câmp de bătălie în care se luptă Dumnezeu cu diavolul. (Dostoievski)

Inima rea 3.3

Inima reprezintă izvorul gândurilor. 2.3

Inima şi mintea 2.1, 2.3

Inima spirituală, centrul fiinţial al omului. 2.1

Inima spirituală, centrul în care converg toate puterile sufletului. 3.1

Inima, centrul tuturor puterilor sufleteşti. 2.3

Inima/ A observa liniştea şi a respira profund şi calm este cel mai uşor mod de a-ţi deschide inima. (Paul Ferrini)

A-L păstra pe Hristos în inimă este chiar viaţa. 7.7

Adesea, sub haine zdrenţuite se ascunde o inimă de aur. (Cicero)

Adevărata nobleţe nu e a titlului, ci a inimii. (Lope de Vega)

Adevărul nu-l pătrundem numai cu raţiunea, ci şi cu inima. (Blaise Pascal)

Adevărul se opreşte la inteligenţă, frumuseţea pătrunde în inimă. (Henri Lacordaire)

Aurul şi argintul fals sunt pagube pe care le poţi îndura şi un bărbat priceput uşor descoperă falsul. Dar dacă

gândul mincinos al unui prieten stă ascuns în pieptul său şi dacă are viclenie în inima sa, acela e cel mai

fals dintre muritorii făcuţi de Dumnezeu, iar dintre toate falsurile, acesta este cel mai greu de cunoscut.

(Poetul Teognist, citat de Cuviosul Clement Alexandrinul)

Biserica este inima lumii, chiar dacă lumea nu-şi cunoaşte inima. (Mitropolitul George Khodr,

citat de teologul Olivier Clément)

Blândeţea firii şi umilinţa inimii să-l caracterizeze pe preot. (Sfântul Vasile cel Mare)

Ca să porţi coroana de om trebuie să ai trei etaje: minte, obraz şi inimă. (Liubiţa Raichici)

Caută fericirea în propria-ţi inimă. Nu căuta nimic în afară de suflet, totul se află întrânsul. Dacă acolo ferici-

rea nu există, atunci nu o vei găsi nicăieri. (Mitropolitul Filaret)

Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină. Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine

şi dreptatea Ta celor drepţi la inimă. (Psalmi 35.9, 10)

Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde până

la despărţitura sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece simţirile

şi cugetările inimii. (Evrei 4.12)

Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile, adulterul, lăcomiile,

vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul pizmaş, hula, trufia, uşurătatea. Toate aceste rele ies

dinăuntru şi spurcă pe om. (Marcu 7.21-23)

Cea mai lungă cale este calea de la minte la inimă. (Părintele Arsenie Boca)

Cea mai rea închisoare este o inimă închisă. (Papa Ioan-Paul-II)

Cel blând pentru Dumnezeu este mai înţelept decât înţelepţii şi cel smerit cu inima e mai puternic decât cei

puternici pentru că poartă jugul lui Hristos. (Sfântul Marcu Ascetul)

Cel ce vrea să facă ceva şi nu poate, e socotit de către cunoscătorul de inimi, Dumnezeu, ca şi când ar fi

făcut. Iar aceasta trebuie să o înţelegem atât cu privire la cele bune, cât şi la cele rele.

(Sfântul Marcu Ascetul)

Cele mai bune şi mai frumoase lucruri din lume nu pot fi văzute, nici măcar atinse fizic. Ele trebuie simţite în

inimă, iar unul dintre ele este prietenia. (Scriitoarea americană Helen Keller, născută oarbă şi surdă)

Celui ce ascultă porunca nu i se va întâmpla nimic rău, că inima unui om înţelept va cunoaşte timpul şi jude-

cata. (Ecclesiastul 8.5)

Coborârea (adâncirea) minţii în inimă. 1.9

Compasiunea înseamnă să iubeşti cu inima lui Dumnezeu. (Sfinţii Părinţi)

Conştiinţa este o făclie care luminează inima şi un judecător neadormit pe care omul îl poartă cu el. (Eschil)

Credinţa este jertfa de iubire pe altarul inimii. (Sfinţii Părinţi)

Cu Dumnezeu nu trebuie să fii politicos; pur şi simplu, varsă-ţi inima ta în faţa Lui. (Arhimandritul Sofronie

Saharov)

Cum a fost lucrat pomul, arată rodul lui; aşa şi cuvântul arată gândul cel din inima omului. Să nu lauzi pe ni-

meni înainte de a vorbi cu el, căci cuvântul este piatra de încercare a omului. (Ecclesiasticul 27.6, 7)

Cuptorul încearcă oţelul călit; tot aşa şi vinul, inimile trufaşilor, care stau gata să se încaiere.

(Ecclesiasticul 31.30)

Dacă avem slujbă, să stăruim în slujbă; dacă unul învaţă, să se sârguiască în învăţătură; dacă îndeamnă, să fie

la îndemnare; dacă împarte altora, să împartă cu firească nevinovăţie; dacă stă în frunte, să fie cu tragere

de inimă; dacă miluieşte, să miluiască cu voie bună! (Romani 12.7, 8)

Dacă doreşti să te rogi, nu-ţi alipi inima de nimic, ca să moşteneşti totul. (Evagrie Ponticul)

Dacă nebunia se pripăşeşte în inima celui tânăr, numai varga certării o va îndepărta de el. (Solomon 22.15)

Dacă nu îi laşi speranţe, inima se poate frânge. (Thomas Fuller)

Dar Domnul a zis către Samuel: "Nu te uita la înfăţişarea lui şi la înălţimea staturii lui; Eu nu Mă uit ca omul;

căci omul se uită la faţă, iar Domnul se uită la inimă". (I Regi 16.7)

De aceea nu puteau să creadă, că iarăşi a zis Isaia: "Au orbit ochii lor şi a împietrit inima lor, ca să nu vadă

cu ochii şi să nu înţeleagă cu inima şi ca nu cumva să se întoarcă şi Eu să-i vindec" Acestea a zis Isaia,

când a văzut slava Lui şi a grăit despre El. (Ioan 12.39-41)

De asemenea şi Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, căci noi nu ştim să ne rugăm cum trebuie, ci Însuşi

Duhul Se roagă pentru noi cu suspine negrăite. Iar Cel ce cercetează inimile ştie care este dorinţa

Duhului, căci după Dumnezeu El Se roagă pentru sfinţi. (Romani 8.26, 27)

De ai inimă trează, poţi să te mântuieşti. (Avva Pambo)

Din toată inima cinsteşte pe tatăl tău şi nu uita niciodată durerile mamei tale. (Eclesiasticul 7.28)

Dispoziţia inimii dă valoare darului. Ea singură dă preţul celor oferite. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului)

Dobândeşte pacea în inima ta şi mii de oameni din jurul tău se vor mântui. (Sfântul Serafim de Sarov)

Dumnezeu se odihneşte în inimile celor blânzi, iar sufletul tulburat este scaun pentru diavol.

(Sfântul Ioan Scărarul)

E mai grav să nu ai ce oferi cu inima şi mintea decât să ai mâinile goale. (Vladimir Ghika)

Elocinţa este lumina ce face să strălucească inteligenţa. (Cicero)

Este mai degrabă liber, cel ce se simte liber în inma sa. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului)

Este o logică a inimii, foarte grea, care n-a fost scrisă. (Nicolae Iorga)

Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui.

(Matei 5.28)

Există un drum al ochiului către inimă care nu trece prin intelect. (G. K. Chesterton)

Făcut-a tărie cu braţul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor. (Luca 1.51)

Femeia este inima familiei. (Maica Tereza)

Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. 11.18

Fii curat cu inima şi bogat cu duhul. (Din Epistola lui Barnaba)

Fiindcă răutatea inimii este plină de temere, ca una ce se ştie vinovată şi mustrată ea de sine însăşi; ea îşi vede

mărită nenorocirea, căci spaima nu este altceva fără numai lepădarea oricărui ajutor care-ţi vine de

la dreapta judecată. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 17.10, 11)

Fiii oamenilor, până când grei la inimă? Pentru ce iubiţi deşertăciunea şi căutaţi minciuna? (Psalmi 4.2)

Hristos, Arhiereul jerfelor noastre, ocrotitorul şi ajutorul slăbiciunii noastre, prin El vedem ca-ntr-o oglindă,

nepătata şi preaînalta Lui Faţă, prin El s-au deschis ochii inimii noastre, prin El nepriceputa şi

întunecata noastră minte înfloreşte la lumina Lui, prin El Stăpânul a voit să gustăm cunoştinţa

cea nemuritoare. (Sfântul Clement Romanul)

Ia aminte de tine însuţi ca nu cumva un cuvânt ascuns în inima ta să se prefacă în păcat!

(Sfântul Vasile cel Mare)

Iadul şi adâncul sunt cunoscute Domnului, cu atât mai vârtos inimile fiilor oamenilor. (Solomon 15.11)

Iar ţinta poruncii este dragostea din inimă curată, din cuget bun şi din credinţă nefăţarnică, de la care unii ră-

tăcind s-au întors spre deşartă vorbire, (I Timotei 1.5, 6)

Limba omului drept este argint curat, dar inima celor fără de lege este lucru de puţin preţ. (Solomon 10.20)

Ispitele nu sunt lecuire pentru cel trufaş, că buruiană rea s-a înrădăcinat în inima lui. (Ecclesiasticul 3.27)

Iubeşte-ţi sufletul tău şi-ţi mângâie inima ta şi departe de la tine goneşte întristarea, că pe mulţi i-a omorât în-

tristarea şi nu este folos întru ea. (Ecclesiasticul 30.23, 24)

Înaintea prăbuşirii vine trufia inimii, iar înaintea măririi merge umilinţa. (Solomon 18.12)

Întoarceţi-vă cu mintea şi inima voastră spre cer şi nu veţi fi prinşi de diavol. Pasărea, cu cât zboară mai sus,

cu atât este mai ferită de primejdii. (Sfântul Tihon din Zadonsk)

Învăţătorule, care poruncă este mai mare în Lege? El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu

toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua,

la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. (Matei 22.36-39)

Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. (Psalmi 50.18)

La urmă, pe când cei unsprezece şedeau la masă, li S-a arătat şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea

inimii lor, căci n-au crezut pe cei ce-L văzuseră înviat. (Marcu 16.14)

Limba dulce este pom al vieţii, iar limba vicleană zdrobeşte inima. (Solomon 15.4)

Liniştea este esenţa inimii. (Paul Ferrini)

Linişteşte-ţi inima mânioasă şi înfuriată, sileşte-ţi mânia să asculte de raţiune, ca şi calul de frâu. 12.2

Lipsa mustrărilor de conştiinţă în tot ce facem e semnul unei inimi învârtoşate, al unui obicei al omului

de a se îndreptăţi pe sine însuşi şi de a-l critica pe aproapele sau pe Dumnezeu. 9.14

Lumina care străluceşte în inimă descoperă o altă lumină, mai lăuntrică, mai tainică şi mai adâncă. În această

lumină, în această contemplare plină de dulceaţă, afundându-se, omul nu mai este stăpân pe sine, devine

ca un străin pentru lumea aceasta, iar lucrul acesta se face din cauza iubirii şi a plăcerii care-l copleşeşte,

datorită tainelor celor ascunse care i se descoperă. În acel timp, omul acela fiind eliberat de povara celor

trecătoare, ajunge la măsura desăvârşirii, curat şi liber de păcat. (Sfântul Macarie Egipteanul)

Mai bun este necazul decât râsul, căci întristarea feţei este bună pentru inimă. (Ecclesiastul 7.3)

Mă bucur că sunt chemată la cununa muceniciei şi mulţumesc lui Dumnezeu din toată inima că m-a învrednicit

de un asemenea har. (Sfânta Muceniţă Teodosia fecioara, torturată şi apoi aruncată în mare, la anul 308)

Mâinile la muncă, mintea şi inima la Dumnezeu. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)

Mânia care lucrează într-un suflet fără discernământ, e asemenea unei flăcări, care sub suflarea unui vânt pu-

ternic arde şi nimiceşte ogorul inimii. (Sfântul Ioan Scărarul)

Mila şi adevărul să nu te părăsească; leagă-le împrejurul gâtului tău, scrie-le pe tabla inimii tale; atunci vei

afla har şi bunăvoinţă înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. (Solomon 3.3, 4)

Mintea este o formă de energie a inimii care lucrează cu creierul. (Sfântul Ioan Casian)

Mirosurile ating corzile inimii cu o precizie mai mare decât imaginile si sunetele. (Rudyard Kipling)

Nepătimirea aduce cu sine lipsa de tulburare a inimii omului. 12.5

Nu e armă mai puternică decât inima curată. (Ioan Slavici)

Nu există alt diavol decât cel din inima noastră. (Hans Christian Andersen)

Nu există frumuseţe decât atunci când mintea şi inima ştiu ce este iubirea. (Krishnamurti, filosof indian)

Nu există pace în afara lui Dumnezeu. Nu puteţi găsi pace în lume. O puteţi găsi numai în inima voastră,

atunci când ea se deschide. (Paul Ferrini)

Nu înţelegeţi că tot ce intră în gură se duce în pântece şi se aruncă afară? Iar cele ce ies din gură pornesc din