Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

Începe şi sfârşeşte ziua cu Dumnezeu. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Început rău – sfârşit rău. (Terenţiu)

Încheierea tristeţii este începutul înţelepciunii. (Krishnamurti, filosof indian)

Îndoiala este începutul ştiinţei. (Descartes)

Întâi ştim că Dumnezeu este începutul, mijlocul şi sfârşitul oricărui bine; iar binele este cu neputinţă să fie

crezut şi săvârşit altfel decât în Hristos Iisus şi Duhul Sfânt. (Sfântul Marcu Ascetul)

Învingerea fricii este începutul înţelepciunii. (Bertrand Russell)

La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra

adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!"

Şi a fost lumină. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întu-

neric.Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost di-

mineaţă: ziua întâi. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de

ape!" Şi a fost aşa. (Facerea 1.1-6)

La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru

început la Dumnezeu. (Ioan 1.1, 2)

La început era vrăjmaş ascuns al omului, dar Dumnezeu l-a dat pe faţă ca fiind duşman primejdios, să nu

mai poată face rău omului prin prietenii înşelătoare. (Sfântul Ioan Casian, vezi Diavolul/)

La orice lucru, cântăreşte bine şi începutul şi urmările lui. (Epictet)

Liniştea este începutul purificării sufletului. (Sfântul Vasile cel Mare)

Liniştea ţine de o împăcare cu sine şi cu Dumnezeu, iar acest pas, această linişte, este începutul curăţirii.

(Sfântul Vasile cel Mare)

Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui; mai de preţ este un duh răbdător decât un duh

semeţ. (Ecclesiastul 7.8)

Marea artă începe unde se termină natura. (Marc Chagall)

Matematica este ceea ce începe, ca şi Nilul, în modestie şi se termină în magnific. (Calvin Colton)

Mirarea este începutul înţelepciunii. (Socrate)

Moartea prietenilor este începutul morţii tale. (Mihail Sadoveanu)

Necunoaşterea vicleniilor vrăjmaşului înseamnă pentru noi pierderea luptei chiar de la începutul ei.

(Sfinţii Părinţi)

Nefericită condiţie a oamenilor! Spiritul de-abia a ajuns la maturitate, şi trupul începe să slăbească.

(Denis Diderot)

Nu începe o duşmănie cu el care e mai puternic decât tine! Găseşte-ţi liniştea doar atunci când ai învins

pe cel care e duşmanul din tine. (Kabus)

Nu zi niciodată nu se poate, ci începe cu să vedem. (Nicolae Iorga)

Numai atunci când nu ne mai este frică începem cu adevărat să trăim. (Dorothy Thompson)

Omul aprig la mânie trebuie să fie pedepsit; dacă îl cruţi o dată, trebuie să începi din nou.

(Solomon 19.19)

Orice plănuire a ta să o începi cu Cel ce este începutul a tot binele, ca să fie după voia lui Dumnezeu

ceea ce ai de gând să faci. (Sfântul Marcu Ascetul)

Orice transformare pe care o dorim trebuie să înceapă cu noi înşine. (Thorbecke)

Pentru oamenii credincioşi, Dumnezeu se află la început, pentru oamenii de ştiinţă - la capătul conside-

raţiilor lor. (Max Planck)

Prietenia sfârşeşte acolo unde începe neîncrederea. (Seneca)

Rugăciunea este lucrare nesfârşită, mai presus de orice artă sau ştiinţă. Prin rugăciune intrăm în legătură cu

Fiinţa Cea fără de început, sau altfel spus, însăşi viaţa lui Dumnezeu intră în noi prin acest canal.

Rugăciunea este un act de înaltă înţelepciune, care întrece orice frumuseţe şi vrednicie. În rugă-

ciune aflăm sfânta încântare a duhului nostru…. (Arhimandritul Sofronie Saharov)

Să ne exprimăm fără a căuta expresii elegante sau chiar o succesiune logică. Adesea acest mod de a ne

adresa lui Dumnezeu este începutul rugăciunii – conversaţie.

(Din cartea “Despre rugăciune”, pagina 8, a Arhimandritului Sofronie Saharov)

Siliţi-vă să intraţi prin poarta cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor putea. După ce se

va scula stăpânul casei şi va încuia uşa şi veţi începe să staţi afară şi să bateţi la uşă, zicând: Doamne,

deschide-ne! - şi el, răspunzând, vă va zice: Nu vă ştiu de unde sunteţi. (Luca 13.24, 25)

Smerenia, începutul îndumnezeirii. 5.14

Spunem deci că numai Biserica Veche şi Universală este una şi în ce priveşte fiinţa ei, si în ceea ce priveşte

începutul ei, şi în ceea ce priveşte superioritatea ei. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Şi Domnul l-a pus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat pentru prieteni, şi i-a întors

îndoit tot ce avusese mai înainte. (Iov 42.10)

Şi Petru, luându-L la o parte, a început să-L dojenească, zicându-I: Fie-Ţi milă de Tine să nu Ţi se în-

tâmple Ţie aceasta. Iar El, întorcându-se, a zis lui Petru: Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi

eşti; că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. (Matei 16.22, 23)

Şi Dumnezeu a binecuvântat sfârşitul vieţii lui Iov mai bogat decât începutul ei, şi el a strâns paisprezece

mii de oi, şase mii de cămile, o mie de perechi de boi şi o mie de asine. (Iov 42.12)

Şi după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.(Luca 15.14)

Şi El este capul trupului, al Bisericii; El este începutul, întâiul născut din morţi, ca să fie El cel dintâi întru

toate. (Coloseni 1.18)

Şi iar mi-a zis: Făcutu-s-a! Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul. Celui ce însetează îi voi da să

bea, în dar, din izvorul apei vieţii. (Apocalipsa 21.6)

Şi, începând să se socotească cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi. Dar neavând el cu ce

să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el şi femeia şi copiii şi pe toate câte le are,

ca să se plătească. (Matei 18.24, 25)

Totdeauna lucrul tău să-l începi cu Dumnezeu. (o vorbă din bătrâni)

Trebuie să ai grijă cu inginerii; ei încep cu maşina de cusut şi termină cu bomba atomică. (Marcel Pagnol)

Trebuie să strângi pietrele care ţi se aruncă. Sunt începutul unui piedestal. (Hector Berlioz)

Trufia este lepădarea de Dumnezeu, este o născocire drăcească. Începutul trufiei este rădăcina slavei de-

şarte. Mijlocul e defăimarea aproapelui, trâmbiţarea neruşinată a propriilor osteneli, lauda de sine în

inimă şi urârea mustrării. Sfârşitul este lepădarea ajutorului dumnezeiesc şi nădăjduirea în propria

strădanie. (Sfântul Ioan Scărarul)

Viitorul începe acum, nu mâine. (Papa Ioan-Paul-II)

Încercări şi ispite 8.8

Încercările/ Aurul se încearcă prin foc, iar credinţa prin ispite. Vitejia ostaşului se cunoaşte la luptă, iar tăria

credinţei noastre, în ispite. (Sfântul Grigorie de Nazianz)

Banul este cea mai sigură piatră de cercare a firii omeneşti. (Vasile Alecsandri)

Calomnia este o patimă ciudată; încercarea de a o înlătura o face să trăiască; indiferenţa o distruge în

mod inevitabil. (Thomas Paine)

Când îţi doreşti ceva, nu e foarte uşor. Trebuie să ştii ce vrei şi să tot încerci să-l obţii.

(Taylor Hanson)

Ceartă fiarele din trestii, ceartă taurii adunaţi împotriva junincilor popoarelor, ca să nu fie depărtaţi cei

care au fost încercaţi ca argintul. (Psalmi 67.31)

Ceea ce percepem drept încercări amare ale sorţii, adesea sunt binecuvântări deghizate.(Oscar Wilde)

Credinţa dă stabilitate şi sens vieţii lăuntrice. Omul credincios stă în preajma valorilor permanente, este

bun şi bogat. Când trece peste el o încercare a vieţii, nu se năruie, ci creşte. Omul credincios

se aseamănă copiilor, râde cu lacrimi pe obraz. Încercările, necazurile, greutăţile prin care

trece omul, în momentul în care Îl află pe Hristos, sunt depăşite. (Ernest Bernea)

Cum a fost lucrat pomul, arată rodul lui; aşa şi cuvântul arată gândul cel din inima omului. Să nu lauzi pe

nimeni înainte de a vorbi cu el, căci cuvântul este piatra de încercare a omului.

(Ecclesiasticul 27.6, 7)

Cuptorul încearcă oţelul călit; tot aşa şi vinul, inimile trufaşilor, care stau gata să se încaiere.

(Ecclesiasticul 31.30)

Dumnezeu admite astfel de piedici, pentru că prin ele credinţa noastră este pusă la încercare. 9.10

Dumnezeu nu ispiteşte, dar îngăduie ispita, fie pentru mântuirea sufletelor noastre, fie spre a ne da prilej

să dovedim tăria credinţei noastre şi astfel să avem dreptul la răsplătire, căci ispitele ce se

întâmplă drepţilor sunt pentru încercare şi au şi plată. (Sfântul Simeon al Tesalonicului)

El va fi pentru voi piatră de încercare şi stâncă de poticnire pentru cele două case ale lui Israel, cursă

şi laţ pentru cei ce locuiesc în Ierusalim. (Isaia 8.14)

Este greu să pierzi, dar mult mai rău este să nu fi încercat niciodată să reuşeşti. (Theodore Roosevelt)

Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu îmi este superior prin ceva. De aceea încerc să învăţ câte

ceva pe lângă fiecare. (Sigmund Freud)

Hristos este unica ieşire din această lume; toate celelalte ieşiri – extazul sexual, utopiile politice, indepen-

denţa economică – nu sunt decât drumuri înfundate pe care putrezesc leşurile nenumăraţilor

oameni ce le-au încercat. (Părintele Serafim Rose)

Încearcă să fii un om de valoare şi nu neapărat un om de succes. (Albert Einstein)

Încearcă să ştii totdeauna ce vrei. (Paulo Coelho)

Încercarea de a fi prea prevăzător este cea mai riscantă. (Jawaharlal Nehru)

Încercarea şi eroarea alcătuiesc experienţa. (Karl Raimund Popper)

Încercarea, şi atunci când nu reuşeşte, e o şcoală. (George Coşbuc)

Înţelepciunea nu este produsul şcolarizării, ci al încercării de o viaţă pentru a o capta. (Albert Einstein)

Mândria încearcă să-şi închipuie o lume şi să trăiască în ea. Smerenia primeşte lumea aşa cum a zidit-o

Dumnezeu. (Arhimandritul Sofronie Saharov)

Nimic nu este imposibil pentru cel care încearcă. (Alexandru Macedon)

Nu disper, consider fiecare încercare eşuată încă un pas înainte. (Thomas Alva Edison)

O persoană care nu a comis niciodată erori nu a încercat niciodată nimic nou. (Albert Einstein)

Oamenii nu suportă ideea sfârşitului lor şi de aceea încearcă să se amăgească cu iluziii deşarte.

(John Galsworthy)

Orice încercare este prilej de mucenicie. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Roagă-te să nu-ţi vie încercare; iar dacă va veni, primeşte-o ca pe a ta, nu ca pe una străină.

(Sfântul Marcu Ascetul)

Se cere să luăm aminte, ca la vremea marilor încercări, să nu cădem din credinţă. (Eusebiu de

Cezareea)

Sileşte-te să te arăţi încercat, înaintea lui Dumnezeu lucrător cu faţa curată, drept învăţând cuvântul

adevărului. (II Timotei 2.15)

Studierea omenirii depăşeşte forţele omului. Numai nebunii o încearcă. (Jerome K. Jerome)

Şi fiind pedepsiţi cu puţin, mare răsplată vor primi, căci Dumnezeu i-a pus la încercare şi i-a găsit vred-

nici de El. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 3.5)

Şi nu numai atât, ci ne lăudăm şi în suferinţe, bine ştiind că suferinţa aduce răbdare, şi răbdarea încerca-

re, şi încercarea nădejde Iar nădejdea nu ruşinează pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în

inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă. (Romani 5.3-5)

Testul curajului vine atunci când suntem în minoritate. Încercarea toleranţei apare atunci când suntem în

majoritate. (Ralph W. Sockman)

Tinerii ştiu destule lucruri pentru a fi prudenţi, şi totuşi încearcă să realizeze imposibilul; şi îşi împlinesc

dorinţa, generaţie după generaţie. (Pearl Sydensricker Buck)

Toţi oamenii sunt încercaţi dintr-un întreit motiv: adesea pentru verificare, uneori pentru curăţire, iar

alteori pentru plata greşelilor. (Sfântul Ioan Casian)

Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să vezi foarte departe. (Constantin Brâncuşi)

Umilinţa este piatra de încercare a celui măreţ. (Sfântul Francisc de Sales)

Încet/ Apoi Iaela, femeia lui Heber, a luat un ţăruş de la cort şi un ciocan în mâna sa şi s-a apropiat de el încetişor

şi i-a înfipt ţăruşul în tâmpla lui, aşa încât l-a pironit la pământ, căci el dormea, fiind obosit; şi aşa a murit.

(Judecători 4.21)

Bogăţia adunată în grabă se împuţinează, numai cel ce-o adună pe încetul o înmulţeşte. (Solomon 13.11)

Cel încet la mânie e mai de preţ decât un viteaz, iar cel ce îşi stăpâneşte duhul este mai preţuit decât cucerito-

rul unei cetăţi. (Solomon 16.32)

Cel încet la mânie este bogat în înţelepciune, iar cel ce se mânie degrabă îşi dă pe faţă nebunia.

(Solomon 14.29)

Civilizaţia este doar un proces lent prin care învăţăm să fim mai buni. (Charles L. Lucas)

Dar nu-i voi alunga de la faţa voastră într-un an, ca să nu se pustiiască pământul şi ca să nu se înmulţească

asupra ta fiarele sălbatice; ci-i voi alunga încetul cu încetul, până ce vă veţi înmulţi şi veţi lua în stăpânire

pământul acela. (Ieşirea 23.29, 30)

David s-a sculat şi a tăiat încetişor poala hainei de deasupra a lui Saul. (I Regi 24.6)

Deznădejdea învaţă cu încetul să se prefacă în resemnare. (Cezar Petrescu)

Eu merg încet, dar nu merg niciodată înapoi. (Abraham Lincoln)

Încet, încet, departe ajungi. (Robert H. Schuller)

Încetul cu încetul păcătosul nu va rămâne nepedepsit, iar neamul celor drepţi va fi mântuit.(Solomon 11.21)

Înţelepciunea cărturarului pe încet se câştigă şi cel care nu ia aminte prea mult la grijile vieţii se va înţelepţi.

(Ecclesiasticul 38.26)

Îţi faci semnul crucii, să-l faci corect, nu repezit, schilodit, aşa ca să nu se ştie ce înseamnă, ci un semn al cru-

cii adevărat, lent, mare, de la frunte la piept, de la un umăr la celălalt. Concentrează-te bine, adună-ţi toa-

te gândurile şi întreaga ta persoană în acest semn. Simţi cum te cuprinde în întregime? De ce? Este sem-

nul Universului şi este semnul mântuirii. Pe cruce Domnul nostru Iisus Hristos i-a mântuit pe oameni. El îl

sfinţeşte pe om în întregime până la cea din urmă fibră a fiinţei sale. De aceea facem semnul crucii înainte

de rugăciune, ca să ne ordoneze şi să ne adune, să ne cuprindă gândurile şi inima şi voinţa în Dumnezeu.

După rugăciune, ca să rămână în noi ceea ce ne-a dăruit Dumnezeu, ca să ne apere de primejdii.

(Romano Guardini, 8.7)

Lucrurile măreţe se obţin încet. Dar nu obţii nimic dacă stai pe loc. (Zig Ziglar)

Muzica nu va înceta a fi cea mai eliberatoare dintre arte. (Richard Wagner)

Nu descuraja nicodată pe cineva care progresează, indiferent cât de încet o face. (Platon)

Pe povârnişul viciului aluneci uşor şi fără să bagi de seamă; pentru a atinge însă culmile perfecţiunii, urci încet

şi întâmpini multe şi mari greutăţi. (Feuchtersleben)

Sfâşiaţi inimile şi nu hainele voastre, şi întoarceţi-vă către Domnul Dumnezeul vostru, căci El este milostiv şi

îndurat, încet la mânie şi mult Milostiv şi-I pare rău de răul pe care l-a trimis asupra voastră. (Ioil 2.13)

Sufletul lui vine încet, încet spre prăpastie şi viaţa lui spre împărăţia morţilor. (Iov 33.22)

Viciile sunt călăi care te omoară încet, ca o sabie neascuţită. (Nicolae Iorga)

Închinarea/ Aduceţi jertfe şi intraţi în curţile Lui. Închinaţi-vă Domnului în curtea cea sfântă a Lui. (Psalmi 95.8)

Apoi Domnul S-a arătat iarăşi lui Avraam la stejarul Mamvri, într-o zi pe la amiază, când şedea el în uşa

cortului său. Atunci ridicându-şi ochii săi, a privit şi iată trei Oameni stăteau înaintea lui; şi cum l-a vă-

zut, a alergat din pragul cortului său în întâmpinarea Lor şi s-a închinat până la pământ. Apoi a zis:

"Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe robul Tău! (Facerea 18.1-3

Avem un Dumnezeu în cer, nemincinos, adevăratat şi viu. El nu este nesimţitor ca idolii voştri, noi Aceluia

ne închinăm. (Sfinţii Mari Mucenici Serghie şi Vah, care au refuzat să-l urmeze pe împăratul Maximi-

an şi să aducă jertfă zeilor. Sfântul Vah a murit în urma bătăilor, iar Sfântului Serghie i s-a tăiat capul)

Averea celui bogat este o cetate tare pentru el, iar în închipuirea lui ca un zid înalt. (Solomon 18.11)

Căci închinarea la idolii cei deşerţi, care nici n-ar trebui pomeniţi, este începutul, pricina şi sfârşitul a tot

răul. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 14.27)

Cel ce se închină la icoană, se închină la ipostasul celui zugrăvit în ea. (Sfântul Teodor Studitul)

Dar tu să zici lui Faraon: Aşa zice Domnul Dumnezeul Evreilor: Israel este fiul Meu, întâi-născutul Meu.

Îţi zic dar: Lasă pe fiul Meu să Mi se închine; iar de nu-l vei lăsa, iată, îţi voi ucide pe fiul tău cel

întâi-născut". (Ieşirea 4.22, 23)

Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, că şi

Tatăl astfel de închinători Îşi doreşte. (Ioan 4.23)

Drept aceea, omorâţi mădularele voastre, cele pământeşti: desfrânarea, necurăţia, patima,

pofta rea şi lăcomia, care este închinare la idoli. (Coloseni 3.5)

Duh este Dumnezeu, şi cei ce I se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi adevăr. 5.7

Fericit este acela care are un suflet curat şi un trup nepângărit, pentru a le închina lui Dumnezeu.(Origen)

Iar cine nu va cădea la pământ şi nu se va închina, chiar în acea clipă va fi aruncat în mijlocul unui cuptor

cu foc arzător!" (Daniel 3.6)

Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă. El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să

iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor. (Matei 15.25, 26)

Iar eu, întru mulţimea milei Tale, voi intra în casa Ta, închina-mă-voi spre sfânt locaşul Tău, întru

frica Ta. (Psalmi 5.7)

Icoana, prin reprezentanţii ei, sfinţeşte pe cei care se închină la ea. 9.16

Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, că sfânt este!

(Psalmi 98.5)

Nu am văzut vreodată o imagine mai frumoasă decât aceea a unui bătrânel de la ţară, care se închină la

icoana Maicii Domnului. (Petre Ţuţea)

Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici

închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii,

nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. (I Corinteni 6.9, 10)

O, atâţea drepţi fără de vină junghie spurcatul dregător pentru că ei nu se închină idolilor lui celor muţi şi

fără de suflet. (Pentru aceste cuvinte a fost ucis şi Sfântul Paramon, împreună

cu alţi 370 de creştini, în anul 250)

Relaţia omului cu Dumnezeu: Duh este Dumnezeu, şi cei ce I se închină Lui, trebuie să I se închine în

duh şi în adevăr. 12.10

Şi a zis Domnul: "De aceea poporul acesta se apropie de Mine cu gura şi cu buzele Mă cinsteşte, dar cu

inima este departe, căci închinarea înaintea Mea nu este decât o rânduială omenească învăţată de la

oameni. De aceea voi face pentru poporul acesta minuni fără seamăn. Înţelepciunea celor înţelepţi se

va pierde şi isteţimea celor isteţi va pieri. Vai de cei ce ascund lui Dumnezeu taina planurilor lor, ca

faptele lor să se facă la întuneric! Vai de cei care zic: "Cine ne vede? Cine ne ştie?" (Isaia 29.13-15)

Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat

Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă. Iar luând înştiinţare

în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor. (Matei 2.11, 12)

Şi se vor închina înaintea Lui toate seminţiile neamurilor. (Psalmi 21.32)

Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis: Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă Îl veţi afla,

vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui. (Matei 2.8)

Vino dar să te trimit la Faraon, regele Egiptului, ca să scoţi pe fiii lui Israel, poporul Meu, din ţara Egiptu-

lui!" Atunci a zis Moise către Dumnezeu: "Cine sunt eu, ca să mă duc la Faraon, regele Egiptului, şi

să scot pe fiii lui Israel din ţara Egiptului?" Iar Dumnezeu i-a zis: "Eu voi fi cu tine şi acesta îţi va fi

semnul că te trimit Eu: când vei scoate pe poporul Meu din tara Egiptului, vă veţi închina lui Dum-

nezeu în muntele acesta!" (Ieşirea 3.10-12)

Închipuirea/ După aceea au făcut o perdea de torturi purpurii, stacojii şi albastre şi de vison, iar pe ea a închipuit

heruvimi. (II Paralipomena 3.14)

Eu nu pot cinsti pe zeii voştri surzi şi muţi, închipuiţi prin metale, piatră sau marmură şi cinstesc pe Dom-

nul meu, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care este Adevăratul şi Atotputernicul

Dumnezeu. (Sfântul Mucenic Donat diaconul, torturat şi decapitat, anul 307)

Iar această mântuire prin apă închipuia botezul, care vă mântuieşte astăzi şi pe voi, nu ca ştergere a ne-

curăţiei trupului, ci ca deschiderea cugetului bun către Dumnezeu, prin învierea lui Iisus Hristos,

Care, după ce S-a suit la cer, este de-a dreapta lui Dumnezeu, şi se supun Lui îngerii şi stăpâniile

şi puterile. (I Petru 3.21, 22)

Imaginaţia nu este o simplă închipuire. (Maurice Leblanc)

Mândria încearcă să-şi închipuie o lume şi să trăiască în ea. Smerenia primeşte lumea aşa cum a zidit-o

Dumnezeu. (Arhimandritul Sofronie Saharov)

Pentru că ei sunt un popor de răzvrătiţi, feciori mincinoşi, care nu voiesc să asculte de legea Domnului,

care zic proorocilor: "Voi nu vedeţi!" Şi văzătorilor: "Nu ne proorociţi pedepse, ci spuneţi-ne lucruri

măgulitoare, proorociţi-ne închipuiri amăgitoare! Daţi-vă la o parte din cale, nu ne împiedicaţi în

drum, luaţi din faţa noastră pe Sfântul lui Israel!" (Isaia 30.9-11)

Şi în proorocii Samariei am văzut nebunie, căci au profeţit în numele lui Baal şi au dus în rătăcire pe po-

porul Meu Israel. Dar în proorocii Ierusalimului am văzut grozăvii: aceştia fac desfrânare şi umblă cu

minciuni, ajută mâinile făcătorilor de rele, ca nimeni să nu se întoarcă de la necredinţa sa; toţi sunt

pentru Mine ca Sodoma, şi locuitorii lui ca Gomora. De aceea, aşa zice Domnul Savaot despre pro-

oroci: Iată, îi voi hrăni cu pelin şi le voi da să bea apă cu fiere, că de la profeţii Ierusalimului s-a întins

necredinţa în toată tara. Aşa zice Domnul Savaot: "Nu ascultaţi cuvintele proorocilor, care vă profe-

ţesc, că vă înşeală, povestindu-vă închipuirile inimii lor, şi nimic din cele ale Domnului.