Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

Iosif însă a cunoscut pe fraţii săi, iar ei nu l-au cunoscut. Atunci şi-a adus aminte Iosif de visele sale, pe

care le visase despre ei, şi le-a zis: "Spioni sunteţi şi aţi venit să iscodiţi locurile slabe ale ţării!" Zis-au

ei:"Ba nu, domnul nostru! Robii tăi au venit să cumpere bucate. Toţi suntem feciorii unui om şi suntem

oameni cinstiţi. Robii tăi nu sunt spioni!" Iar el le-a zis: "Ba nu! Ci aţi venit să spionaţi părţile slabe ale

ţării". Ei însă au răspuns: "Noi, robii tăi, suntem doisprezece fraţi din pământul Canaan: cel mai mic e

astăzi cu tatăl nostru, iar unul nu mai trăieşte". (Ieşirea 42.8-13)

Iscodit-au fărădelegi şi au pierit când le iscodeau, ca să pătrundă înlăuntrul omului şi în adâncimea

inimii lui. (Psalmi 63.6, 7)

Mai mare este a putea ţine gândul în loc, decât a iscodi taine, chiar de a-i afla răspunsurile toate.

(Părintele Savatie Baştovoi)

A împărţi/ Auzind Iisus i-a zis: Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în

ceruri; şi vino de urmează Mie. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat.

(Luca 18.22, 23)

Căci un om care a pus în lucrul lui înţelepciune şi ştiinţă şi a avut izbândă, îl împarte cu cel care n-a lucrat.

Şi aceasta aste deşertăciune şi un rău nespus de mare. Oare, ce-i rămâne omului din toată munca lui

şi din grija inimii lui cu care s-a trudit sub soare?(Ecclesiastul 2.21)

Când cel tare şi înarmat fiind îşi păzeşte curtea, avuţiile lui sunt în pace. Dar când unul mai tare decât el

vine asupra lui şi-l înfrânge, îi ia toate armele pe care se bizuia, iar prăzile de la el le împarte.

(Luca 11.21, 22)

Cel ce împarte cu hoţul îşi urăşte sufletul lui, fiindcă aude blestemul, dar nu zice nimic. (Solomon 29.24)

Dacă avem slujbă, să stăruim în slujbă; dacă unul învaţă, să se sârguiască în învăţătură; dacă îndeamnă,

să fie la îndemnare; dacă împarte altora, să împartă cu firească nevinovăţie; dacă stă în frunte, să

fie cu tragere de inimă; dacă miluieşte, să miluiască cu voie bună! (Romani 12.7, 8)

Există o singură Biserică adevărată, aceea care este cu adevărat veche, în care potrivit planului lui Dum-

nezeu sunt adunati drepţii pentru că există un singur Dumnezeu şi un singur Domn. De aceea, se cuvine

laudă Bisericii pentru singularitatea ei, fiind o copie a principiului unic. Biserica cea Una este moşteni-

toarea Celui care prin fire este Unic şi pe această Biserică se silesc ereziile s-o împartă în multe bise-

rici. Spunem deci că numai Biserica Veche şi Universală este una şi în ce priveşte fiinţa ei, si în ceea ce

priveşte începutul ei, şi în ceea ce priveşte superioritatea ei. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Inteligenţii se împart în două: buni şi răi, proştii se împart în una: răi. (Garabet Ibrăileanu)

Iubirea de Dumnezeu este înţelepciunea slăvită şi cui voieşte El, aceluia o împarte după chibzuinţa Sa.

(Ecclesiasticul 1.13)

Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascun-

de de cel de un neam cu tine. (Isaia 58.7)

Împarte-ţi mâncarea cu cei în nevoie şi vei vedea că mâncarea ta are gust mai bun. (Mehmet Murat

Ildan)

În ziua sfârşitului zilelor vieţii tale şi la vremea morţii, să-ţi împarţi moştenirea. (Ecclesisticul 33.28)

Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi decât să împarţi prada cu cei mândri. (Solomon 16.19)

Nimic nu este prea dificil dacă împarţi în paşi mici ceea ce ai de făcut. (Henry Ford)

Nimiceşte-i, Doamne şi împarte limbile lor, că am văzut fărădelege şi dezbinare în cetate.(Psalmi 54.9)

O bucurie împărtăşită este o bucurie dublă, o durere împărtăşită este o jumătate de durere.

(Jacques Deval)

Şi luna, totdeauna exactă, însemnează lunile şi împarte timpul. (Ecclesiasticul 43.7)

Zis-a Lui cineva din mulţime: Învăţătorule, zi fratelui meu să împartă cu mine moştenirea. Iar El i-a zis:

Omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi? (Luca 12.12, 14)

A împleti/ Atunci Dalila a zis către Samson: "Tu mă amăgeşti mereu şi-mi spui minciuni. Spune-mi drept, cu ce să

te lege?" Iar el i-a zis: "De vei împleti şapte şuviţe do păr din capul meu şi le vei prinde cu un cui de

sulul de la războiul de ţesut, atunci eu vai slăbi şi voi fi ca şi ceilalţi oameni". (Judecători 16.13)

Gura ta a înmulţit răutate şi limba ta a împletit vicleşug. (Psalmi 49.20)

Niciuna din virtuţi nu deschide singură, prin sine, uşa firii noastre, dacă nu sunt împletite toate întreolaltă.

(Sfântul Marcu Ascetul)

Podoaba voastră să nu fie cea din afară: împletirea părului, podoabele de aur şi îmbrăcarea hainelor

scumpe, ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit,

care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. (I Petru 3.3, 4)

Primeşte împletirea celor bune şi a celor rele, cu gând egal şi Dumnezeu va netezi neegalităţile dintre

lucruri. (Sfântul Marcu Ascetul)

Şi împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi în mâna Lui cea dreaptă trestie; şi, îngenunchind

înaintea Lui îşi băteau joc de El, zicând: Bucură-Te, regele iudeilor! Şi scuipând asupra Lui, au luat

trestia şi-L băteau peste cap. Iar după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de hlamidă, L-au

îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească. (Matei 27.29-31)

A împlini/ Ascultarea şi împlinirea cererilor. 2.14

Atunci Dumnezeu a văzut faptele lor cele de pocăinţă, că s-au întors din căile lor cele rele. Şi i-a părut

rău Domnului de prezicerile de rău pe care li le făcuse şi nu le-a împlinit. (Iona 3.10)

Atunci când cineva voieşte să-şi rânduiască viaţa după voia lui Dumnezeu, se bucură de atâta ajutor de

Sus, încât i se împlineşte tot ceea ce voieşte. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Atunci cei din Iudeea să fugă la munţi şi cei din mijlocul lui să iasă din el şi cei de prin ţarină să

nu intre în el. Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se împlinească toate cele scrise.

(Luca 21.21, 22)

Binele împlinit este pricină de alt bine. (Sfinţii Părinţi)

Ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice: "Pământul lui Zabulon şi pământul lui Nef-

tali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut

lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit". (Matei 4.14-16)

Ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin Isaia proorocul, care zice: "Acesta neputinţele noastre a luat

şi bolile noastre le-a purtat". (Matei 8.17)

Că pe aceasta Dumnezeu a împlinit-o cu noi, copiii lor, înviindu-L pe Iisus, precum este scris şi în Psal-

mul al doilea: "Fiul Meu eşti Tu; Eu astăzi Te-am născut". (Faptele Apostolilor 13.33)

Căci dacă cineva este ascultător al cuvântului, iar nu şi împlinitor, el seamănă cu omul care priveşte în

oglindă faţa firii sale; s-a privit pe sine şi s-a dus şi îndată a uitat ce fel era. (Iacob 1.23, 24)

Căci Dumnezeu a pus în inimile lor să facă voia Lui şi să se întâlnească într-un gând şi să dea fiarei îm-

părăţia lor, până se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu. (Apocalipsa 17.17)

Când îţi doreşti ceva cu adevărat, tot Universul conspiră pentru împlinirea visului tău. (Paulo Coelho)

Ceea ce n-a împlinit Adam, săvârşeşte Iisus Hristos pentru toti. 10.4

Cel care a împlinit o poruncă, să aştepte ispita pentru ea. Căci dragostea faţă de Hristos se probează

prin cele potrivnice. (Sfântul Marcu Ascetul)

Cel ce e smerit în cugetul său şi împlineşte o lucrare duhovnicească, când citeşte dumnezeieştile

Scripturi pe toate le aduce în legătură cu sine şi nu cu altul. (Sfântul Marcu Ascetul)

Conştiinţa este o carte naturală; cel ce o citeşte cu fapta, face experienţa ajutorului dumnezeiesc. Domnul

e ascuns în poruncile Sale şi cel ce-L caută pe El Îl găsesc pe măsura împlinirii lor. (Sfântul

Marcu Ascetul)

Cu cât creşti şi devii mai mare şi mai important prin creaţiile tale, cu atât îi priveşti cu mai mult respect şi

cu mai mare smerenie pe creatorii dinaintea ta. La vârsta voastră (a studenţilor cărora le vorbea),

ziceam: Eu. Eu eram cel mai mare. Când am împlinit vârsta de 25 de ani, am început să zic:

Eu şi Mozart. Astăzi, pot să spun doar: Mozart. (Charles François Gounod)

Cu neputinţă este să împlinim poruncile lui Dumnezeu, fără de răbdare şi fără rugăciune.

(Sfântul Ioan Damaschin)

Dacă ai făcut un jurământ lui Dumnezeu, nu pierde din vedere să-l împlineşti, că nebunii nu au nici o tre-

cere; tu însă împlineşte ce ai făgăduit. (Ecclesiasticul 5.3)

Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte mari ca El să fie răstignit, şi strigătele lor au biruit. Deci Pilat a hotă-

rât să se împlinească cererea lor. (Luca 23.23, 24)

Daţi deci tuturor cele ce sunteţi datori: celui cu darea, darea; celui cu vama, vamă; celui cu teama, teamă;

celui cu cinstea, cinste. Nimănui cu nimic nu fiţi datori, decât cu iubirea unuia faţă de altul; că cel care

iubeşte pe aproapele a împlinit legea. (Romani 13.7, 8)

De ce vorbiţi deşertăciuni şi nu împliniţi ceea ce vi s-a poruncit? (înecarea sfântului) Eu văd ceea ce voi

nu puteţi vedea. Iată, de faţă stau în slavă cei ce au venit să mă primească. Şi aşa a fost încununat

de îngeri în mucenicia sa Sfântul Sava de la Buzău la anul 372.

Desfătează-te în Domnul şi îţi va împlini ţie cererile inimii tale. (Psalmi 36.4)

Doamne, ajută-mă ca rugăciunea pe care o fac să se împlinească după voia Ta cea sfântă. 9.4

Dorinţa împlinită mulţumeşte sufletul, iar depărtarea de rău este urâciune pentru cei nebuni.

(Solomon 13.19)

După ce au răstignit pe Iisus, ostaşii au luat hainele Lui şi le-au făcut patru părţi, fiecărui ostaş câte o parte,

şi cămaşa. Dar cămaşa era fără cusătură, de sus ţesută în întregime. Deci au zis unii către alţii: Să n-o

sfâşiem, ci să aruncăm sorţii pentru ea, a cui să fie; ca să se împlinească Scriptura care zice: "Împăr-

ţit-au hainele Mele loruşi, şi pentru cămaşa Mea au aruncat sorţii". Aşadar ostaşii acestea au făcut.

(Ioan 19.23, 24)

Iar El, răspunzând, a zis către ei: Mama mea şi fraţii Mei sunt aceştia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu

şi-l îndeplinesc. (Luca 8.21)

Împlinirea poruncilor ascunde o taină adâncă, dumnezeiască. 9.19

În ceasul acela, a zis Iisus mulţimilor: Ca la un tâlhar aţi ieşit cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi. În

fiecare zi şedeam în templu şi învăţam şi n-aţi pus mâna pe Mine. Dar toate acestea s-au făcut ca să

se împlinească Scripturile proorocilor. Atunci toţi ucenicii, lăsându-L, au fugit. (Matei 26.55, 56)

În credinţă ne întâlnim cu Dumnezeu şi trăim cu El. Răsplata imediată a acestei trăiri este o bucurie sfân-

tă, religioasă. E bucuria unui dor împlinit, bucuria vederii fiinţei cele dragi, bucuria negrăită a întâlnirii

cu Dumnezeu. (Părintele Ilarion Felea)

Învăţaţi de la smochin pilda: Când mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, cunoaşteţi că vara este aproa-

pe. Tot aşa şi voi, când veţi vedea împlinindu-se aceste lucruri, să ştiţi că El este aproape, lângă uşi.

(Marcu 13.28, 29)

Jertfeşte lui Dumnezeu jertfă de laudă şi împlineşte Celui Preaînalt făgăduinţele tale. (Psalmi 49.15)

Lumina care luminează în sfeşnicul cel sfânt, aşa este un chip frumos pe un trup bine împlinit.

(Eccelsiasticul 26.19)

Mai bine să nu făgăduieşti decât să nu împlineşti ce ai făgăduit. (Ecclesiasticul 5.4)

Multe puneri la cale frământă inima omului, dar numai sfatul Domnului se împlineşte. (Solomon 19.21)

Odihna sufletelor n-o găsiţi în nimic altceva decât în sporul duhovnicesc şi în desăvârşirea voastră, ca şi în

împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. (Sfântul Vasile cel Mare)

Oricine împlineşte o activitate în folosul comunităţii creştine săvârşeşte o liturghie.

. (Sfântul Teodor Studitul)

Prin porunci, Domnul face nepătimaşi pe cei care le împlinesc, iar prin dumnezeieştile dogme le dăruieşte

luminarea cunoştinţei. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Raiul este bucuria comuniunii de iubire a oamenilor cu Dumnezeu şi cu semenii lor, iar iadul este suferinţa

neîmplinirii sau durerea vidului spiritual din sufletul omului, pentru că nu a răspuns iubirii milostive

a lui Dumnezeu cât timp a trăit pe pământ. (Patriarhul Daniel)

Să ne rânduim viaţa după voia lui Dumnezeu, pentru că numai aşa ni se pot împlini dorinţele, mai ales

cele care ţin de viaţa veşnică şi de bucuria sufletească. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc. (Matei 5.17)

Săvârşirea la timp a faptelor bune constituie cel mai mare bine al vieţii omeneşti. Este cu adevărat singurul

bine, bucurie neîntreruptă pe care ţi-o dau faptele bune. Căci împlinirea poruncilor bucură întru

nădejde pe făcătorul faptelor bune. (Sfântul Grigorie de Nyssa)

Sfinţenia este împlinirea umanului. (Nichifor Crainic)

Şi vor cădea de ascuţişul săbiei şi vor fi duşi robi la toate neamurile, şi Ierusalimul va fi călcat în picioare

de neamuri, până ce se vor împlini vremurile neamurilor. (Luca 21.24)

Şi zicând: S-a împlinit vremea şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.

(Marcu 1.15)

Tinerii ştiu destule lucruri pentru a fi prudenţi, şi totuşi încearcă să realizeze imposibilul; şi îşi împlinesc

dorinţa, generaţie după generaţie. (Pearl Sydensricker Buck)

Ultima împlinire, dincolo de moarte. 5.17

Zis-a Domnul către Moise: "Dar, oare, mâna Domnului e scurtă? Acum vei vedea de se va împlini sau

nu cuvântul Meu". Atunci a ieşit Moise şi a spus poporului cuvintele Domnului, a adunat şaptezeci de

bărbaţi dintre bătrânii poporului şi i-a pus împrejurul cortului. Şi S-a pogorât Domnul în nor şi a vorbit

cu el; şi a luat din duhul care era peste el şi a pus peste cei şaptezeci de bărbaţi căpetenii. Îndată însă

cum a odihnit duhul peste ei, au început a prooroci, dar apoi au încetat. Doi dintre bărbaţi însă au ră-

mas în tabără: pe unul îl chema Eldad şi pe celălalt îl chema Medad. Şi a odihnit şi peste ei duhul, căci

erau din cei înscrişi, dar nu veniseră la cort, şi au proorocit şi ei acolo în tabără. Atunci a alergat un tâ-

năr şi a spus lui Moise, zicând: "Eldad şi Medad proorocesc în tabără". (Numerii 11.23-27)

A împrumuta/ Bun este bărbatul care se îndură şi împrumută; îşi rânduieşte vorbele sale cu judecată, că în veac nu

se va clinti. (Psalmi 111.5)

Cel care face milostenie împrumută pe aproapele său; şi cel care dă din punga sa, ţine poruncile.

Împrumută pe aproapele tău în vremea lipsei lui; şi iarăşi înapoiază aproapelui la vremea sa.

(Ecclesiasticul 29.1, 2)

Celui care cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta.

(Matei 5.42)

Geniul, ca şi Soarele de darnic, împrumută şi altora lumina sa. (Carmen Sylva, poetă şi prima

regină a României)

"În anul al şaptelea vei face iertare. Iertarea însă va fi aceasta: tot împrumutătorul, care dă împru-

mut aproapelui său, să ierte datoria şi să n-o mai ceară de la aproapele său sau de la fratele său,

că s-a vestit iertarea în cinstea Domnului Dumnezeului tău. (Deutoronomul 15.1, 2)

Lumea e ca o oglindă; înapoiază ceea ce-i împrumuţi. (Proverb englezesc)

Norocul nu dă nimic, el doar împrumută pentru un timp. (Jean de la Bruyère)

Norocul nu se dăruieşte niciodată; el se dă numai cu împrumut. (Proverb suedez)

Nu da împrumut omului celui mai tare decât tine; şi de-l vei împrumuta, socoteşte împrumutul ca

pierdut. (Ecclesiasticul 8.12)

Nu te sărăci, făcând ospeţe din împrumut, când n-ai nimic în pungă. (Ecclesiasticul 18.33)

Şi ajungând la Iordan, s-au apucat de tăiat copaci. Şi când a prăvălit unul o bârnă, i-a căzut toporul în

apă şi a strigat acela şi a zis: "Ah, stăpânul meu! Acesta îl luasem împrumut!" A zis omul lui Dum-

nezeu: "Unde a căzut?" Şi acela i-a arătat locul. Iar Elisei a tăiat o bucată de lemn şi, aruncând-o

acolo, a ieşit toporul deasupra. Apoi a zis: "Ia-ţi-l!" Şi acela a întins mâna şi l-a luat.

(IV Regi 6.4-6)

Şi dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Că şi pă-

cătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai. (Luca 6.34)

Un ziar este o bibliotecă de împrumut cu hipertensiune. (Bugs Baer)

A înceta/ A te apropia neîncetat de perfecţiunea absolută este o nevoie înnăscută, o necesitate impusă omului, este

o datorie. (Marie d’Agoult)

A trăi fără speranţă înseamnă să încetezi să trăieşti. (Dostoievski)

A uita este marele secret al firilor tari şi creatoare, a uita asemenea naturii care nu-şi cunoaşte trecutul,

care reîncepe neîncetat tainele zămislirilor ei neobosite. (Honoré de Balzac)

Alungă pe cel batjocoritor şi cearta va lua sfârşit şi pricina şi defăimarea vor înceta. (Solomon 22.10)

Atunci regele a dat poruncă să aducă pe Daniel şi 1-a aruncat în groapa cu lei. După acestea regele a

prins a grăi şi a zis lui Daniel: "Dumnezeul tău pe Care tu Îl cinsteşti fără încetare, Acela te va scăpa!"

Apoi s-a adus o piatră care a fost pusă peste gura gropii, iar regele a pecetluit-o cu inelul său şi cu

inelul dregătorilor săi, aşa ca nimic să nu se schimbe cu privire la Daniel. (Daniel 6.17, 18)

Atunci sluga lui Avraam a alergat înaintea ei şi i-a zis: "Dă-mi să beau puţină apă din urciorul tău!" Iar ea a

zis: "Bea, domnul meu!" Şi îndată şi-a lăsat urciorul pe braţe şi i-a dat să bea apă până a încetat de

a mai bea. (Facerea 24.17, 18)

Bucuraţi-vă pururea. Rugaţi-vă neîncetat. Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumne-

zeu, întru Hristos Iisus, pentru voi. (I Tesaloniceni 5.16-18)

Dar, pe când ei vâsleau, El a adormit. Şi s-a lăsat pe lac o furtună de vânt, şi corabia se umplea de apă şi

erau în primejdie. Şi, apropiindu-se, L-au deşteptat, zicând: Învăţătorule, Învăţătorule, pierim. Iar El,

sculându-Se, a certat vântul şi valul apei şi ele au încetat şi s-a făcut linişte. Şi le-a zis: Unde este cre-

dinţa voastră? Iar ei, temându-se, s-au mirat, zicând unii către alţii: Oare cine este Acesta, că porun-

ceşte şi vânturilor şi apei, şi-L ascultă? (Luca 8.23-25)

De-ar fi să-mi zdrobeşti toate oasele, nu voi înceta să mărturisesc că numai credinta în Hristos duce pe

oameni la mântuire. (Sfântul Sfinţit Mucenic Teodot, episcopul Chiriniei)

Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va

sfârşi; pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit,

atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. (I Corinteni 13.8-10)

Glasul cel plin de veselie al lirei a încetat, chiotele zgomotoase nu mai sunt, încetat-a glasul harpei. La

cântec nu se mai bea, şi amar este vinul pentru băutor. Cetatea pustiită este în ruină, intrarea fiecă-

rei case este închisă. (Isaia 24.8-10)

Iar când a încetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: Mână la adânc, şi lăsaţi în jos mrejele voastre, ca să

pescuiţi. (Luca 5.4)

Iar Saul - care se numeşte şi Pavel - plin fiind de Duh Sfânt, a privit ţintă la el, şi a zis: O, tu cel plin de toa-

tă viclenia şi de toată înşelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmaşule a toată dreptatea, nu vei înceta de a

strâmba căile Domnului cele drepte? Şi acum, iată mâna Domnului este asupra ta şi vei fi orb, nevă-

zând soarele până la o vreme. Şi îndată a căzut peste el pâclă şi întuneric şi, dibuind împrejur, căuta

cine să-l ducă de mână. (Faptele Apostolilor 13.9-11)

Încetează, fiul meu, să asculţi ademenirea şi să te laşi îndepărtat de învăţăturile înţelepte.

(Solomon 19.27)

Îndeletniciţi-vă cu rugăciuni neîncetate. (Sfântul Ignatie Teoforul)

Mântuitorul spunea în predica de pe munte: Ajunge zilei răutatea ei. Aici se înţelege prin răutate grija, mun-

ca şi necazurile, care se repetă zilnic fără încetare, destul deci pentru o singură zi, aşa ca să nu mai

adăugăm şi grija zilei de mâine, s-o încărcăm prea mult încât să nu putem avea posibilitatea înde-

letnicirii şi cu lucruri spirituale. Nu numai vicleşugul este numit răutate, ci şi cele amintite mai sus

(Teologul Teoclitos)

Natura se însufleţeşte şi se împuterniceşte printr-o neîncetată mişcare. (Comenius)

Privind fără-ncetare prostia omenească / De lung urât cuprinsă, Eternitatea cască. (Vasile Alecsandri)

Rugăciunea neîncetată 11.15

Să ne aducem aminte neîncetat de moarte, să ne supraveghem imaginaţia pentru ca satana să nu poată

făuri gânduri mincinoase. (Sfântul Isihie Sinaitul)

Să nu încetăm de a face binele, căci vom secera la timpul său, dacă nu ne vom lenevi. (Galateni 6.9)

Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Cu untdelemn ca-

pul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. (Luca 7.45, 46)

Se pare că viaţa şi speranţa trebuie să înceteze împreună. (Anne Brontë)

Şi îndată izvorul sângelui ei a încetat şi ea a simţit în trup că s-a vindecat de boală. Şi îndată, cunoscând

Iisus în Sine puterea ieşită din El, întorcându-Se către mulţime, a întrebat: Cine s-a atins de Mine?