Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(Psalmi 15.5)

Domnul este Preaînalt, înfricoşător, Împărat mare peste tot pământul. (Psalmi 46.2)

Domnul este răsplătitor şi cu şapte părţi îţi va răsplăti. (Ecclesiasticul 35.11)

Domnul ia parte la suferinţa fiecăruia dintre noi. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Domnul iubeşte atât de mult pe om, încât îi dă darurile Duhului Sfânt. (Cuviosul Siliuan Atonitul)

Domnul se descoperă celor care au urât lumea, iar celor ce caută să placă oamenilor le pregăteşte ruşine.

(Părintele Savatie Baştovoi)

Domnul vede inima mea. 11.4

Domnul, doctorul sufletelor noastre. 5.19

Domnul/ A zis acestea, şi după aceea le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc. Deci I-au zis

ucenicii: Doamne, dacă a adormit, se va face bine. Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau

că vorbeşte despre somn ca odihnă. Deci atunci Iisus le-a spus lor pe faţă: Lazăr a murit. Şi Mă

bucur pentru voi, ca să credeţi că n-am fost acolo. Dar să mergem la el. (Ioan 11.11-15)

Adu-ţi aminte de cele trecute, nădăjduieşte în Domnul pentru cele viitoare, foloseşte spre bine cele

prezente. (Mitropolitul Filaret)

Ajută-ne, Doamne, să ne întoarcem spre Tine, înainte de a ne întoarce în mormânt.

(Din rugăciunile de la Rusalii)

Aproape este Domnul de cei umiliţi la inimă şi pe cei smeriţi cu duhul îi va mântui. (Psalmi 33.17)

Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: "Unde este Abel, fratele tău?" Iar el a răspuns: "Nu ştiu! Au

doară eu sunt păzitorul fratelui meu?" Şi a zis Domnul: "Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă că-

tre Mine din pământ. Şi acum eşti blestemat de pământul care şi-a deschis gura sa, ca să primească sân-

gele fratelui tău din mâna ta. (Facerea 4.9-11)

Atunci Satan a plecat dinaintea Domnului şi a lovit pe Iov cu lepră, din tălpile picioarelor până în creştetul

capului. Şi a luat Iov un ciob ca să se scarpine şi şedea pe gunoi, afară din oraş. Atunci nevasta lui a zis

către el: "Te ţii mereu în statornicia ta? Blesteamă pe Dumnezeu şi mori! Dar Iov i-a răspuns: "Vorbeşti

cum ar vorbi una din femeile nebune! Ce? Dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi

oare şi pe cele rele?" Şi în toate acestea, Iov n-a păcătuit de loc cu buzele sale. (Iov 2.7-10)

Atunci tot poporul, răspunzând într-un glas, a zis: "Toate câte a zis Domnul vom face şi vom fi ascultători!"

Şi a dus Moise cuvintele poporului la Domnul. Iar Domnul a zis către Moise: "Iată voi veni la tine în

stâlp de nor des, ca să audă poporul că Eu grăiesc cu tine, şi să te creadă pururea". Iar Moise a spus

Domnului cuvintele poporului. Zis-a Domnul către Moise: "Pogoară-te de grăieşte poporului să se ţi-

nă curat astăzi şi mâine, şi să-şi spele hainele, ca să fie gata pentru poimâine, căci poimâine Se va pogo-

rî Domnul înaintea ochilor a tot poporul pe Muntele Sinai. Să-i tragi poporului hotar împrejurul munte-

lui şi să-i spui: Păziţi-vă de a vă sui în munte şi de a vă atinge de ceva din el, că tot cel ce se va atinge

de munte va muri. (Ieşirea 19.8-12)

Atunci un nor a acoperit cortul adunării şi locaşul s-a umplut de slava Domnului; şi Moise n-a putut să

intre în cortul adunării, pentru că-l cuprinsese pe acesta norul şi slava Domnului umpluse locaşul. În

tot timpul călătoriei fiilor lui Israel, când se ridica norul de pe cort, atunci plecau la drum, iar de nu

se ridica norul, nici ei nu plecau la drum până nu se ridica; pentru că în tot timpul călătoriei, ziua stă-

tea peste cort norul Domnului, iar noaptea se afla peste el foc, înaintea ochilor întregii case a lui

Israel. (Ieşirea 40.34-38)

Aţi auzit de răbdarea lui Iov şi aţi văzut sfârşitul hărăzit lui de Domnul; că mult-milostiv este Domnul

şi îndurător. (Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Iacob 5.11)

Au doară Eu numai de aproape sunt Dumnezeu, zice Domnul, iar de departe nu mai sunt Dumnezeu?

(Ieremia 23.23)

Beţia nu-L primeşte pe Domnul. 2.9

Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit, iar cei ce-L caută pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele.

(Psalmi 33.10)

Care faptă este mai mare decât toate celelalte? Şi a zis: socotesc că precum mândria este mai mare decât

toate patimile, încât a putut să surpe pe unii din cer, aşa şi smerita-cugetare este mai mare decât toate

faptele bune, pentru că poate să scoată pe om din însăşi adâncuri, măcar de ar fi păcătos ca un drac.

Pentru aceea şi Domnul mai întâi de toţi fericeşte pe cei săraci cu duhul. (Avva Longhin)

Că în foc se lămureşte aurul, iar oamenii cei plăcuţi Domnului, în cuptorul smereniei. (Ecclesiasticul 2.5)

Că lesne este înaintea Domnului, în ziua sfârşitului, să dea omului după căile lui. (Ecclesiasticul 11.28)

Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele. (Psalmi 138.13)

Căci cunoaştem pe Cel ce a zis: "A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti". Şi iarăşi: "Domnul va judeca pe

poporul Său". Înfricoşător lucru este să cădem în mâinile Dumnezeului celui viu. (Evrei 10.30, 31)

Căci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat şi vouă: Că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vân-

dut, a luat pâine, şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pen-

tru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. Asemenea şi paharul după Cină, zicând: Acest pahar es-

te Legea cea nouă întru sângele Meu. Aceasta să faceţi ori de câte ori veţi bea, spre pomenirea Mea.

(I Corinteni 11.23-25)

Când a întors Domnul robia Sionului ne-am umplut de mângâiere. Atunci s-a umplut de bucurie gura noas-

tră şi limba noastră de veselie; atunci se zicea între neamuri: "Mari lucruri a făcut Domnul cu ei!"

(Psalmi 125.1, 2)

Când omul se roagă înseamnă că este liber. Când nu se mai roagă înseamnă că ceva îl ţine sub o stăpâ-

nire nevăzută. De aceea se spune: “Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta.” Numai când

iubeşte pe Dumnezeu şi pe semeni, omul este cu adevărat liber. Când urăşte pe semeni şi când uită pe

Dumnezeu este înrobit, este limitat, este înrobit într-o stare de egoism, de singurătate. De aceea, o mul-

ţime de oameni care nu se mai roagă, suportă cu greu suferinţa, suportă cu greu boala şi mulţi dintre ei,

din deznădejde, se sinucid. Sunt studii ştiinţifice care arată că omul credincios trece mai uşor prin greu-

tăţile vieţii decât cel necredincios. (Patriarhul Daniel)

Când stai în faţa Domnului, eşti mai presus de lumea aceasta. 11.10

Când vă rugaţi, închideţi uşa cămării voastre şi rugaţi-vă în duh şi în adevăr. 2.13

Cât este de mare milostivirea Domnului şi mila spre cei care se întorc la El! (Ecclesiasticul 17.24)

Cât valorează un suflet, nu valorează lumea întreagă. 2.12

Ce se va întâmpla cu omul, când Dumnezeu îşi va întoarce pivirea Sa dreaptă asupra sufletului său şi nu va

găsi nimic bun întrânsul? Aduceţi-vă aminte ce-a păţit smochinul în care Domnul nu a găsit

niciun fel de rod. (Sfântul Tihon din Zadonsk)

Ceartă, Doamne, duhurile cele necurate şi alungă-le de la faţa mea, a nepriceputului. (Sfinţii Părinţi)

Cel bun dobândeşte har de la Domnul, iar pe omul viclean îl osândeşte Domnul. (Solomon 12.2)

Cel ce umblă întru dreptate se teme de Domnul, iar cel ce umblă pe căi strâmbe Îl dispreţuieşte.

(Solomon 14.2)

Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca şi mine. Dacă însă nu pot

să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă. Iar

celor ce sunt căsătoriţi, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat!

(I Corinteni 7.8-10)

Certând m-a certat Domnul, dar morţii nu m-a dat. 5.18, Psalmi 117.18

Cine nu gândeşte şi nu lucrează ca Domnul, nu este printre ucenicii Lui. (Sfântul Vasile cel Mare)

Cine păzeşte poruncile Domnului, pe acela Domnul îl păzeşte de orice rău. 6.5

Conştiinţa este o carte naturală; cel ce o citeşte cu fapta, face experienţa ajutorului dumnezeiesc. Domnul

e ascuns în poruncile Sale şi cel ce-L caută pe El Îl găsesc pe măsura împlinirii lor. (Sfântul Marcu

Ascetul)

Cu cât eşti mai mare, cu atât mai mult te smereşte şi înaintea Domnului vei afla har. Că mulţi oameni mari

şi slăviţi sunt, dar tainele se descopăr celor smeriţi. Că mare este puterea Domnului şi El este

preaslăvit de cei smeriţi. (Ecclesiasticul 3.18, 19)

Cu îmbrăcămintea hainelor să nu te lauzi, nici în ziua măririi să nu te trufeşti, că minunate sunt lucrurile

Domnului şi ascunse faptele Lui între oameni. (Ecclesiasticul 11.4)

Dar un mic număr din ei voi cruţa de sabie, de ciumă şi de foamete ca să povestească popoarelor, la care

vor merge, despre toate ticăloşiile lor, şi să ştie şi ele că Eu sunt Domnul". (Iezechiel 12.16)

Dă-mi, Doamne, răbdare în războaie! (Patericul)

Deci Domnul Iisus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu. Iar ei,

plecând, au propovăduit pretutindeni şi Domnul lucra cu ei şi întărea cuvântul, prin semnele care

urmau. Amin. (Luca 16.19, 20)

Deci Iisus, când a văzut-o plângând şi pe iudeii care veniseră cu ea plângând şi ei, a suspinat cu duhul şi

S-a tulburat întru Sine. Şi a zis: Unde l-aţi pus? Zis-au Lui: Doamne, vino şi vezi. Şi a lăcrimat Iisus.

Deci ziceau iudeii: Iată cât de mult îl iubea. (Ioan 11.33-36)

Deci luaţi seama cu grijă, cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, răscumpărând vremea,

căci zilele rele sunt. Drept aceea, nu fiţi fără de minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului.

(Efeseni 5.15-17)

Deci plecând ele ca să cumpere, a venit mirele şi cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s-a închis.

Iar mai pe urmă, au sosit şi celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne nouă.

(Matei 25.10, 11)

Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert

nu mi-l da mie! Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei dăruieşte-l mie, robului

Tău. Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să văd geşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu

că binecunântat eşti în vecii vecilor! Amin. (Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul)

Doamne, ajută-mă ca rugăciunea pe care o fac să se împlinească după voia Ta cea sfântă. 9.4

Doamne, ajută-mă ca, aşa cum am iubit păcatul, să Te iubesc pe Tine. (Fericitul Augustin)

Doamne, cu ce-am greşit? 7.14

Doamne, dacă îţi cer uneori o dovadă sensibilă a harulu Tău, n-o fac pentru a fi mai sigur de Tine, ci pen-

tru a fi mai sigur de mine. (Vladimir Ghika)

Doamne, Dumnezeul meu, păzeşte-mă de limba mea! (Sfântul Sisoe cel Mare)

Doamne, fă cu mine ceea ce am făcut eu altuia. 6.11

Doamne, facă-se voia Ta în viaţa mea. 9.4

Doamne, fă-mă robul Tău, ca să devin cu adevărat liber. (Fericitul Augustin)

Doamne, iartă-mă, aşa cum iert şi eu. 12.16

Doamne, Iisuse Hristoase, pentru Tine am lăsat toate şi pe Tine Te-am căutat toată viaţa. Trimite pe înge-

rul Tău cel blând să primească sufletul meu. (Sfânta Cuvioasa Parascheva de la Iaşi)

Doamne, trimite-mi trăznet, căci fiind sănătos nu Te ascult. (Patericul)

Doamne, voiesc să voiesc voia Ta! (Fericitul Ieronim)

Duhovnicul îi pregăteşte pe fiii săi spirituali pentru întâlnirea cu Domnul Hristos Euharistic, şi-i pregăteşte,

determinându-i la o sinceră şi eficientă pocăinţă. (Părintele Andrei Scrima)

El a zis: Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: "Îndreptaţi calea Domnului", precum a zis Isaia proorocul.

(Ioan 1.23)

Eu nu pot cinsti pe zeii voştri surzi şi muţi, închipuiţi prin metale, piatră sau marmură şi cinstesc pe Domnul

meu, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care este Adevăratul şi Atotputernicul Dumnezeu.

(Sfântul Mucenic Donat diaconul, torturat şi decapitat, anul 307)

Făptuirea dreptăţii şi a judecăţii este mai de preţ pentru Domnul decât jertfa sângeroasă. (Solomon 21.3)

Femeia a zis către El: Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot.

(Ioan 4.15)

Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai, şi fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva

eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână şi el însuşi a băut din ea

şi fiii lui şi turmele lui? (Ioan 4.11, 12)

Feriţi-vă de iubirea de argint şi îndestulaţi-vă cu cele ce aveţi, căci însuşi Dumnezeu a zis: "Nu te voi lăsa,

nici nu te voi părăsi". Pentru aceea, având bună îndrăzneală, să zicem: "Domnul este într-ajutorul meu;

nu mă voi teme! Ce-mi va face mie omul?". (Iacob 13.5, 6)

Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.

Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit?

Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? (Matei 25.36, 37)

Greşalele drepţilor sunt împrejurul buzelor, iar ale păcătoşilor izvorăsc din tot trupul. Pentru aceea cântă

David: “Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele, şi: zis-am,

păzi-voi căile Tale, ca să nu greşesc cu limba mea!” (Sfântul Epifanie, episcopul Ciprului)

Iar el, răspunzând, a zis: Doamne, lasă-l şi anul acesta, până ce îl voi săpa împrejur şi voi pune gunoi.

Poate va face rod în viitor; iar de nu, îl vei tăia. (Luca 13.8, 9)

Iar Ilie a zis: "Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Dumnezeul Savaot, căci fiii lui Israel au părăsit legă-

mântul Tău, au dărâmat jertfelnicele Tale şi pe proorocii Tăi i-au ucis cu sabia, rămânând numai eu

singur, dar caută să ia şi sufletul meu!" A zis Domnul: "Ieşi şi stai pe munte înaintea feţei Domnului!

Că iată Domnul va trece; şi înaintea Lui va fi vijelie năprasnică ce va despica munţii şi va sfărâma

stâncile, dar Domnul nu va fi în vijelie. După vijelie va fi cutremur, dar Domnul nu va fi în cutremur;

după cutremur va fi foc, dar nici în foc nu va fi Domnul. Iar după foc va fi adiere de vânt lin şi

acolo va fi Domnul". (III Regi 19.10-12)

Iar noi toţi, privind ca în oglindă, cu faţa descoperită, slava Domnului, ne prefacem în acelaşi chip din

slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului. (II Corinteni 3.18)

Iar Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă. (Matei 14.28)

Iar poruncile, ca nişte jaloane, ne ajută să nu rătăcim într-o parte sau într-alta, ci să facem din sufletele

noastre o iesle curată în care să Se nască Domnul Iisus Hristos. (Mitropolitul Andrei)

Iar Saul - care se numeşte şi Pavel - plin fiind de Duh Sfânt, a privit ţintă la el, şi a zis: O, tu cel plin de toa-

tă viclenia şi de toată înşelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmaşule a toată dreptatea, nu vei înceta de a

strâmba căile Domnului cele drepte? Şi acum, iată mâna Domnului este asupra ta şi vei fi orb, nevă-

zând soarele până la o vreme. Şi îndată a căzut peste el pâclă şi întuneric şi, dibuind împrejur, căuta

cine să-l ducă de mână. (Faptele Apostolilor 13.9-11)

Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om

păcătos. Căci spaima îl cuprinsese pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, pentru pescuitul

peştilor pe care îi prinseseră. (Luca 5.8, 9)

Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând, se vor desface,

şi pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui. (II Petru 3.10)

Iartă-ne, Doamne, precum şi noi iertăm. 10.4

"În anul al şaptelea vei face iertare. Iertarea însă va fi aceasta: tot împrumutătorul, care dă împrumut aproa-

pelui său, să ierte datoria şi să n-o mai ceară de la aproapele său sau de la fratele său, că s-a vestit

iertarea în cinstea Domnului Dumnezeului tău. De la cel de alt neam să ceri datoria; iar ce vei avea la fratele tău, să-i ierţi. (Deutoronomul 15.1-3)

În anul morţii regelui Ozia, am văzut pe Domnul stând pe un scaun înalt şi măreţ şi poalele hainelor Lui um-

pleau templul. Serafimi stăteau înaintea Lui, fiecare având câte şase aripi: cu două îşi acopereau feţele,

cu două picioarele, iar cu două zburau şi strigau unul către altul, zicând: "Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul

Savaot, plin este tot pământul de slava Lui!" Din pricina acestor strigăte, porţile se zguduiau din ţâţânele

lor, iar templul s-a umplut de fum. (Isaia 6.1-4)

În aşa fel că lanţurile mele, pentru Hristos, au ajuns cunoscute în tot pretoriul şi tuturor celorlalţi; şi cei mai

mulţi dintre fraţii întru Domnul, îmbărbătaţi prin lanţurile mele, au mai multă îndrăzneală să propovă-

duiască fără teamă cuvântul lui Dumnezeu. (Filipeni 1.13, 14)

În zadar vă sculaţi dis-de-dimineaţă, în zadar vă culcaţi târziu, voi care mâncaţi pâinea durerii, dacă nu

v-ar da Domnul somn, iubiţi ai Săi. (Psalmi 126.2)

În zilele acelea, a venit Ioan Botezătorul şi propovăduia în pustia Iudeii, spunând: Pocăiţi-vă că s-a apro-

piat împărăţia cerurilor. El este acela despre care a zis proorocul Isaia: "Glasul celui ce strigă în

pustie: Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui". (Matei 3.1-3)

Începutul înţelepciunii duhovniceşti este frica de Domnul. 4.4

Însă cei drepţi vor fi vii în veacul veacului şi răsplata lor este la Domnul şi Cel Atotputernic are grijă de ei.

(Cartea înţelepciunii lui Solomon 5.15)

Întoarce-te la Domnul şi părăseşte păcatele, roagă-te înaintea feţei Lui şi împuţinează sminteala ta.

(Ecclesisticul 17.20)

Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul

dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz

sufletul meu. (Psalmi 142.10, 11)

Învăţătorule, care poruncă este mai mare în Lege? El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu

toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua,

la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. (Matei 22.36-39)

Lepădarea ta de credinţă te va pedepsi şi răutatea ta te va mustra. Înţelege şi vezi cât e de rău şi de amar

de a părăsi pe Domnul Dumnezeul tău şi de a nu mai avea nici o teamă de Mine, zice Domnul

Dumnezeul puterilor. (Ieremia 2.19)

Milostiv şi drept este Domnul, şi dreptatea Lui rămâne în veac. 9.21

Moartea Domnului s-a făcut moarte morţii. 4.11

Naşterea după trup a Domnului Iisus Hristos pregăteşte naşterea după Duh a oamenilor. (Patriarhul Daniel)

O, Doamne, Tu ierţi pe cei care Te răstignesc şi răstigneşti pe cei care Te iubesc. (Scriitorul Leon Bloy)

Oare ce poate însemna pătimirea mea, pe lângă ceea ce ai pătimit Tu, Doamne, pentru noi toţi?

(Sfântul Cuviosul Paisie de la Neamţ)

Ochiul Meu nu te va cruţa, nici nu te va milui, ci-ţi voi răsplăti după căile tale, ticăloşiile tale vor fi peste

tine şi vei cunoaşte că Eu sunt Domnul". (Iezechiel 7.4)

Oricât ai fi copleşit de treburi, fă-ţi şi mai multă vreme pentru Domnul. (Sfântul Vasile cel Mare)

Paisie, prin iubirea ta te-ai asemănat Mie. 11.4

Păzeşte-mă, Doamne, de vrăjmăşia prietenilor. (Lope de Vega)

Până la moarte luptă-te pentru adevăr, şi Domnul Dumnezeu se va lupta pentru tine. (Ecclesiasticul 4.30)

Pâinea vieţii, trupul şi sângele Domnului. 2.2

Pe cel care se bucură în Domnul, niciun necaz nu-l va scoate din bucuria lui. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Pentru ca, după cum este scris: "Cel ce se laudă în Domnul să se laude". (I Corinteni 1.31)

Prietenul credincios este leacul vieţii şi cei ce se tem de Domnul îl vor afla pe el. (Ecclesiasticul 6.16)

Prima cauză de prăbuşire a diavolului a fost trufia, prin care a meritat să fie numit şarpe, iar prăbuşirea a

doua a urmat din cauza invidiei. Între cele două prăbuşiri el încă putea să se ridice şi să vorbească cu

oamenii în tovărăşie cu ei, dar hotărârea dreaptă a Domnului l-a aruncat atât de jos, încât de aici înco-

lo n-a mai putut să privească în sus şi nici să meargă cu statura dreaptă, ci să se târască pe pământ

umilit şi să se hrănească din lucrarea viciilor pământeşti. La început era vrăjmaş ascuns al omului, dar

Dumnezeu l-a dat pe faţă ca fiind duşman primejdios, să nu mai poată face rău omului prin prietenii

înşelătoare. (Sfântul Ioan Casian)

Prin porunci, Domnul face nepătimaşi pe cei care le împlinesc, iar prin dumnezeieştile dogme le dăruieşte

luminarea cunoştinţei. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Putem studia cât poftim, totuşi nu-L putem cunoaşte pe Domnul câtă vreme nu vom vieţui după

poruncile Lui, căci nu prin stiinţă, ci prin Duhul Sfânt se face cunoscut Domnul. 1.1

Răsplata muncii noastre pentru Domnul este mare şi ea se numeşte fericire. (Tertulian)

Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni ajutorul meu. Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut

cerul şi pământul. (Psalmi 120.1, 2)

Robul pântecelui socoteşte cu ce mâncăruri va sărbători praznicul, pe când robul Domnului, cu ce daruri

se va îmbogăţi. (Sfântul Ioan Casian)

Rugăciunea constituie o înălţare a intelectului către Dumnezeu; ea este o conversaţie a intelectului cu

Domnul. (Evagrie Ponticul)

Siliţi-vă să intraţi prin poarta cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor putea. După ce se

va scula stăpânul casei şi va încuia uşa şi veţi începe să staţi afară şi să bateţi la uşă, zicând: Doamne,

deschide-ne! - şi el, răspunzând, vă va zice: Nu vă ştiu de unde sunteţi. (Luca 13.24, 25)

Slavă lui Dumnezeu că numai 17 creştini am aflat când am venit aici episcop, iar acum, când merg la

Domnul, atâţea necredincioşi rămân câţi credincioşi am aflat întâi. (Sfântul Grigorie Taumaturgul,

episcopul Neocezareei, ucenicul marelui scriitor bisericesc Origen)

Spune-mi, Doamne, trebuie să fac acest lucru, sau nu? 6.5

Sufletul omului este un sfeşnic de la Domnul; el cercetează toate cămările trupului. (Solomon 20.27)

Şi a zis Domnul către mine: "Du-te iarăşi şi iubeşte o femeie îndrăgită de un prieten, şi totuşi desfrânată,

aşa precum Domnul iubeşte pe fiii lui Israel, deşi ei se întorc spre dumnezei străini şi iubesc turtele

de struguri". (Osea 3.1)

Şi aţi uitat îndemnul care vă grăieşte ca unor fii: "Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te

descuraja, când eşti mustrat de El. (Evrei 12.5)

Şi binevestind cetăţii aceleia şi făcând ucenici mulţi, s-au înapoiat la Listra, la Iconiu şi la Antiohia, întărind

sufletele ucenicilor, îndemnându-i să stăruie în credinţă şi (arătându-le) că prin multe suferinţe trebuie

să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu. Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică, rugându-se cu postiri,

i-au încredinţat pe ei Domnului în Care crezuseră. (Faptele Apostolilor 14.21-23)

Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de

noi. Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată strigând tatăl copi-

lului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele. [(Marcu 9.22-24) Într-un comentariu

la această pildă, părintele Mihai Hau spunea că: “Tatăl copilului nu era sută la sută credincios,

dar era sută la sută sincer.”]

Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logod-

nica sa. Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut,

Căruia I-a pus numele Iisus. (Matei 1.24, 25)

Şi Domnul a vorbit mai departe cu Iov şi i-a zis: "Cel ce s-a apucat la ceartă cu Cel Atotputernic se va da

oare bătut? Cel ce judecă pe Dumnezeu va răspunde ceva?" Şi Iov a răspuns Domnului zicând: "Dacă

am fost uşuratic, ce răspuns să-ţi mai dau? Voi pune mâna mea pe gura mea. Am vorbit o dată, dar încă

o dată nu voi mai vorbi; de două ori şi nu voi lua-o iar de la început". Atunci Domnul a vorbit cu Iov, din

mijlocul furtunii şi a zis: "Încinge-ţi coapsele ca un viteaz şi te voi întreba şi Îmi vei da lămuriri. Poţi tu

cu adevărat să găseşti cusur judecăţii Mele? Şi Mă vei osândi pe Mine, ca să-ţi faci dreptate? Este bra-

ţul tău ca braţul lui Dumnezeu? Şi glasul tău este, oare, tunet, precum este glasul Lui? (Iov 40.1-9)

Şi i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca. Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub

acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea. (Matei 8.7, 8)

Şi iată o femeie cananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David!

Fiica mea este rău chinuită de demon. (Matei 15.22)

Şi iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea

deasupra ei. Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Şi de

frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau şi s-au făcut ca morţi. (Matei 28.2-4)

Şi iată un înger al Domnului a venit deodată, iar în cameră a strălucit lumină. Şi lovind pe Petru în coastă,

îngerul l-a deşteptat, zicând: Scoală-te degrabă! Şi lanţurile i-au căzut de la mâini.