Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(Iov 22.28, 29)

Cel mai îngust este drumul adevărului. (Proverb italian)

Da, avem mulţi savanţi şi oameni de ştiinţă, dar atât de ignoranţi în realităţile divine; avem o mulţime de filo-

sofi, dar atât de puţini oameni ai lui Dumnezeu, pentru care Hristos este totul şi care pot să arate

semenilor drumul drept spre mântuire. (Sadhu Sundar Singh, un vestit hindus convertit

la creştinism în secolul trecut)

Dacă găseşti un drum fără obstacole, probabil că drumul acela nu duce nicăieri. (John F. Kennedy)

De aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din grădina cea din Eden, ca să lucreze pământul, din care fusese luat.

Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi a pus heruvimi şi sabie de flacără

vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieţii. (Facerea 3.23, 24)

E bine să parcurgem propriul drum şi să ne mândrim ce el. (Lauren Bacall)

Eşecurile sunt amprentele care pavează drumul spre succes. (C. S. Lewis)

Etapele drumului către Dumnezeu: renunţarea la patimi, iluminarea, îndumnezeirea. 11.5

Există un drum al ochiului către inimă care nu trece prin intelect. (G. K. Chesterton)

Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu îmi este superior prin ceva. De aceea încerc să învăţ câte

ceva pe lângă fiecare. (Sigmund Freud)

Hristos este unica ieşire din această lume; toate celelalte ieşiri – extazul sexual, utopiile politice, independen-

ţa economică – nu sunt decât drumuri înfundate pe care putrezesc leşurile nenumăraţilor oameni

ce le-au încercat. (Părintele Serafim Rose)

Iar cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva,

crezând, să se mântuiască. (Luca 8.12)

Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Şi semănând el, una a căzut lângă drum şi a fost călcată cu pi-

cioarele şi păsările cerului au mâncat-o. (Luca 8.5)

În geometrie nu există drumuri speciale pentru regi. (Euclid)

Între mândrie sau vanitate, pe de o parte, şi smerenie, despre care nici tu nici eu nu ştiu nimic, deci nu te pot

învăţa, se află un adăpost la jumătatea drumului. Acest loc, situat la jumătatea drumului dintre mân-

drie şi smerenie, poartă numele de recunoştinţă. (Episcopul ortodox Antonie Blum din Londra)

Înţeleptul merge pe cărarea vieţii ce duce în sus, ca să ocolească drumul iadului care merge în jos.

(Solomon 15.24)

Înţeleptul prins de furtună pe drum se roagă lui Dumnezeu nu pentru a fi ferit de pericol, ci a fi izbăvit de

frică. (Ralph Waldo Emerson)

Niciun drum înflorit nu duce spre glorie. (Jean de La Fontaine)

Nu apuca pe calea celor fără de lege şi nu păşi pe drumul celor răi. (Solomon 4.14)

Nu porni la drum cu cel cutezător ca să nu-ţi cadă povară, căci el nu face decât după capul său, şi nebunia

lui te va pierde. (Ecclesiasticul 8.15)

O atitudine veselă, sprijinită de relaxare … este doctorie care ne alungă din drum fantomele fricii. (George

Matthew Adams)

O, de-ar fi îngăduit omului să stea de vorbă cu Dumnezeu, cum stă de vorbă un om cu prietenul său! Căci

aceşti puţini ani se vor scurge şi voi apuca pe un drum de pe care nu mă voi mai întoarce.

(Iov 16.21, 22)

Strategia fără tactică este cel mai lung drum spre victorie. Tactica fără strategie este zgomotul de dinaintea

înfrângerii. (Lao Tse)

Şi a zis către ei: Să nu luaţi nimic pe drum, nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani şi nici să nu aveţi câte

două haine. (Luca 9.3)

Şi mă frământam să pricep aceasta, dar anevoios lucru este înaintea mea. Până ce am intrat în locaşul cel

sfânt al lui Dumnezeu şi am înţeles sfârşitul celor răi: într-adevăr pe drumuri viclene i-ai pus pe ei şi

i-ai doborât când se înălţau. (Psalmi 72.16-18)

Trebuie să nu pierdem din vedere nicio clipă ţelurile şi principiile esenţiale şi să ştim unde suntem şi unde

vrem să ajungem. Astfel ne vom menţine pe drumul cel bun al pozitivităţii. (Colin Turner)

Un om care rătăceşte de pe drumul înţelepciunii, se va odihni curând în adunarea celor morţi.

(Solomon 21.16)

Duh este Dumnezeu 7.5

Duhovnicul îi pregăteşte pe fiii săi spirituali pentru întâlnirea cu Domnul Hristos Euharistic, şi-i pregăteşte, determi-

nându-i la o sinceră şi eficientă pocăinţă. (Părintele Andrei Scrima)

Duhovnicul, colaboratorul lui Dumnezeu. 7.8

Duhovnicul, Hristos nevăzut la mărturia lui sufletească. 11.20

Duhovnicul/ Ascultarea de Dumnezeu capătă astăzi forma ascultării de duhovnic. 5.3

Ascultarea de duhovnic 5.1, 5.3

Avem Stăpân blând şi iubitor de oameni şi nu ne cere lucruri peste puterea noastră. Nici nu ne cere să

ne abţinem de la mâcăruri şi să postim aşa, de dragul postului, nici pentru asta să stăm nemâncaţi, ci

ca să ne desprindem de lucrurile cele lumeşti şi să folosim tot răgazul cu cele duhovniceşti. Căci

dacă ne-am rândui viaţa noastră cu mintea trează, dacă am întrebuinţa tot răgazul vieţii noastre cu

cele duhovniceşti şi am mânca atâta doar să fim în nevoie numai şi am cheltui viaţa noastră în fapte

bune, nici n-am mai avea nevoie de ajutorul pe care ni-l dă postul. Dar pentru că firea omenescă

este trândavă şi se îndreaptă mai degrabă spre tihnă şi plăceri, de aceea Stăpânul cel iubitor de

oameni, ca un Tată iubitor a dat leacul postului, ca să ne desprindă şi de plăceri şi să ne şi ducă de

la grijile lumeşti la lucrarea celor duhovniceşti. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Blândeţea este stânca de care se sparg toate valurile grele ale vieţii. Prin ea se întăreşte răbdarea, care

este uşa înţelepciunii duhovniceşti. (Sfântul Ioan Scărarul)

Cel ce e smerit în cugetul său şi împlineşte o lucrare duhovnicească, când citeşte dumnezeieştile

Scripturi pe toate le aduce în legătură cu sine şi nu cu altul. (Sfântul Marcu Ascetul)

Cine tuturor viselor şi tuturor vedeniilor nu crede, filosof duhovnicesc este. (Sfântul Ioan Scărarul)

Dar pentru că firea omenescă este trândavă şi se îndreaptă mai degrabă spre tihnă şi plăceri, de

aceea Stăpânul cel iubitor de oameni, ca un Tată iubitor a dat leacul postului, ca să ne des-

prindă şi de plăceri şi să ne şi ducă de la grijile lumeşti la lucrarea celor duhovniceşti.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Deci să-ţi mărturiseşti păcatele, nici adăugând, nici scăzând, nici spunând jumătate din păcatele tale la

un duhovnic şi jumătate la altul, cum fac oarecare vicleni, nici arătându-te cu oarecare cuvinte

meşteşugite ca să-ţi împuţinezi ruşinea, căci să ştii că nu numai se va face urâtă mărturisirea ta la

Dumnezeu, ci încă şi păcatele pe care le-ai mărturisit vor răsări la tine iarăşi, după puţină vreme.

(Sfântul Nicodim Aghioritul)

Focul duhovnicesc. 10.5

Începutul înţelepciunii duhovniceşti este frica de Domnul. 4.4

Înţelepciunea duhovnicească 4.4

Lăcomia duhovnicească. 2.9

Lemnul duhovnicesc este rugăciunea. 10.5

Mintea robită se curăţă desăvârşit prin cugetarea duhovnicească. (Casiodor, scriitor bisericesc)

Omul mândru nu atrage pe nimeni. Şi dacă atrage pe cineva, acela se va îndepărta repede! Legătura

duhovnicească este indisolubilă numai atunci când există suflet de copil, nevinovăţie şi sfinţenie.

(Părintele Amfilohie Makris din Patmos)

Părintele duhovnicesc este medierea pe care Dumnezeu o alege şi ne-o dăruieşte, pentru a ne face

să cunoaştem voinţa Sa. 9.22

Părintele duhovnic este un antrenor al sufletelor. (Sfinţii Părinţi)

Părintele duhovnicesc nu este decât un om, pe care Dumnezeu ţi-l dăruieşte pentru sfinţenia ta. 9.2

Pentru a ajunge la Dumnezeu, omul are nevoie de un îndrumător, de un părinte duhovnicesc. 7.8

Precum sufletul e mai important decât trupul, aşa şi părinţii duhovniceşti sunt mai importanţi decât

părinţii trupeşti. (Sfântul Vasile cel Mare)

Relaţia dintre ucenic şi duhovnic. 9.22

Rolul duhovnicului. 11.20

Rolul părintelui duhovnicesc. 3.1

Rugăciunea curată, maica tuturor bunătăţilor duhovniceşti. 1.6

Rugăciunea, răsuflarea omului duhovnicesc. 4.3

Secretul vieţii duhovniceşti este să faci toate la timpul lor şi după măsurile cuvenite. (Evagrie Ponticul)

Sfatul (canonul) duhovnicului, medicamentul prin care ne tămăduim trupul şi sufletul. 11.20

Sfânta Fecioară este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu! Dacă în pântecele Fecioarei Maria ar fi

fost numai un om, iar nu Fiul lui Dumnezeu, atunci cum ar fi putut fi vindecate, începând de

pe vremea lui Hristos şi până în zilele noastre, atâtea feluri de boli trupeşti şi duhovniceşti?

(Origen)

Strategia duhovnicească. 8.11

Un duhovnic adevărat nu merge niciodată în faţa ucenicilor săi, ci în spatele lor. (Stareţul Emilian de

la mânăstirea athonită Simonospetra)

Urcuşul duhovnicesc 4.2

Urcuşul duhovnicesc: mântuirea, desăvârşirea, îndumnezeirea. 10.19

Viaţa duhovnicească 12.10, 4.2, 4.3, 5.7

Viaţa duhovnicească cere un anumit echilibru, o dreaptă măsură. 6.17

Virtutea, contemplarea duhovnicească, rugăciunea curată. 6.16

Zgura duhovnicească. 2.12

Duhul Sfânt 2.13, 2.14, 4.4, 5.6, 6.10, 7.8 12.11

Duhul Sfânt este arhitectul Bisericii. (Sfântul Vasile cel Mare)

Duhul Sfânt este o dispoziţie normală a celui care se roagă. 1.3

Duhul Sfânt este viaţa sufletului nostru. (Cuviosul Paisie Aghioritul)

Duhul Sfânt revarsă peste noi, şi în sufletele noastre, dumnezeiasca Lui lumină. 5.4

Duhul Sfânt, viaţa sufletului nostru. 6.1

Duhul Sfânt/ Apa vie 1.2, 5.15, 9.7

Beţia Îl goneşte pe Duhul Sfânt. 2.9

Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde

până la despărţitura sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece

simţirile şi cugetările inimii. (Evrei 4.12)

Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură ameţitoare şi încă din pântecele mamei

sale se va umple deDuhul Sfânt. Şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor.

(Luca 1.15, 16)

Căci dorinţa cărnii este moarte dar dorinţa Duhului este viaţă şi pace; fiindcă dorinţa cărnii este vrăjmă-

şie împotriva lui Dumnezeu, căci nu se supune legii lui Dumnezeu, că nici nu poate. Iar cei ce sunt

în carne nu pot să placă lui Dumnezeu. (Romani 8.6-8)

Căci răsuflarea vieţii, care l-a făcut pe om fiinţă vie este una, iar duhul dătător de viaţă este altul,

Cel ce-l face pe om fiinţă duhovnicească. [Sfântul Irineu de Lugdunum(Lyon)]

Când soarele s-a întunecat; iar catapeteasma templului s-a sfâşiat pe la mijloc. Şi Iisus, strigând cu glas

tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu. Şi acestea zicând, Şi-a dat duhul. Iar

sutaşul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta

drept a fost. (Luca 23.45-47)

Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh, şi Aceşti trei Una sunt. Şi trei sunt

care mărturisesc pe pământ:Duhul şi apa şi sângele, şi aceşti trei mărturisesc la fel. (I Ioan 5.7, 8)

Celui ce biruieşte îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu, precum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl

Meu pe scaunul Lui. Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor. (Apocalipsa 3.21, 22)

Cine a cunoscut voinţa Ta, dacă Tu nu i-ai dat înţelepciune şi dacă nu i-ai trimis de sus Duhul Tău cel

Sfânt? (Cartea înţelepciunii lui Solomon 8.17)

Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr,

că şi Tatăl astfel de închinători Îşi doreşte. (Ioan 4.23)

De aceea vă zic: Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu se va ierta.

(Matei 12.31)

De asemenea şi Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, căci noi nu ştim să ne rugăm cum trebuie, ci În-

suşi Duhul Se roagă pentru noi cu suspine negrăite. Iar Cel ce cercetează inimile ştie care este

dorinţa Duhului, căci după Dumnezeu El Se roagă pentru sfinţi. (Romani 8.26, 27)

Domnul iubeşte atât de mult pe om, încât îi dă darurile Duhului Sfânt. (Cuviosul Siliuan Atonitul)

Duh este Dumnezeu, şi cei ce I se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi adevăr. 5.7

Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi sunt

viaţă. (Ioan 6.63)

Duhul lui Dumnezeu 5.13, 15

Dumnezeu se face cunoscut prin Duhul Sfânt. 1.1

Eu pe câţi îi iubesc îi mustru şi îi pedepsesc; sârguieşte dar şi te pocăieşte. Iată, stau la uşă şi bat; de va

auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine. Celui ce biru-

ieşte îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu, precum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe

scaunul Lui. Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor. (Apocalipsa 3.19-22)

Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu

sunt vrednic să-I duc încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc. (Matei 3.11)

Fii curat cu inima şi bogat cu duhul. (Din Epistola lui Barnaba)

Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă des-

frânării păcătuieşte în însuşi trupul său. Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care

este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri? (I Corinteni 6.18, 19)

Iar când vă vor duce în sinagogi şi la dregători şi la stăpâniri nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi răspunde, sau

ce veţi zice, că Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela, ce trebuie să spuneţi. (Luca 12.11, 12)

Iar noi toţi, privind ca în oglindă, cu faţa descoperită, slava Domnului, ne prefacem în acelaşi chip din

slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului. (II Corinteni 3.18)

Iar nouă ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul Său, fiindcă Duhul toate le cercetează, chiar şi adâncu-

rile lui Dumnezeu. Căci cine dintre oameni ştie ale omului, decât duhul omului, care este în el? Aşa şi

cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut, decât Duhul lui Dumnezeu. Iar noi n-am primit duhul

lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu, ca să cunoaştem cele dăruite nouă de Dumnezeu; pe care le şi

grăim, dar nu în cuvinte învăţate din înţelepciunea omenească, ci în cuvinte învăţate de la Duhul Sfânt,

lămurind lucruri duhovniceşti oamenilor duhovniceşti. Omul firesc nu primeşte cele ale Duhului lui

Dumnezeu, căci pentru el sunt nebunie şi nu poate să le înţeleagă, fiindcă ele se judecă duhovniceşte.

Dar omul duhovnicesc toate le judecă, pe el însă nu-l judecă nimeni; căci "Cine a cunoscut gândul

Domnului, ca să-L înveţe pe El?" Noi însă avem gândul lui Hristos. (I Corinteni 2.10-16)

Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, cre-

dinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege. (Galateni 5.22, 23)

Iar Saul - care se numeşte şi Pavel - plin fiind de Duh Sfânt, a privit ţintă la el, şi a zis: O, tu cel plin de

toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmaşule a toată dreptatea, nu vei înceta

de a strâmba căile Domnului cele drepte? Şi acum, iată mâna Domnului este asupra ta şi vei fi orb,

nevăzând soarele până la o vreme. Şi îndată a căzut peste el pâclă şi întuneric şi, dibuind împrejur,

căuta cine să-l ducă de mână. (Faptele Apostolilor 13.9-11)

Iată Sluga Mea pe Care o sprijin, Alesul Meu, întru Care binevoieşte sufletul Meu. Pus-am peste El

Duhul Meu şi El va propovădui popoarelor legea Mea. (Isaia 42.1)

Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să

intre în împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh

este. Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus. Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul

lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul. A răs-

puns Nicodim şi i-a zis: Cum pot să fie acestea? Iisus a răspuns şi i-a zis: Tu eşti învăţătorul lui

Israel şi nu cunoşti acestea? (Ioan 3.5-10)

Iisus, zicând acestea, S-a tulburat cu duhul şi a mărturisit şi a zis: Adevărat, adevărat zic vouă că

unul dintre voi Mă va vinde. (Ioan 13.21-26)

Întâi ştim că Dumnezeu este începutul, mijlocul şi sfârşitul oricărui bine; iar binele este cu neputinţă să

fie crezut şi săvârşit altfel decât în Hristos Iisus şi Duhul Sfânt. (Sfântul Marcu Ascetul)

Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul

dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz

sufletul meu. (Psalmi 142.10, 11)

La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra

adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!"

Şi a fost lumină. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întu-

neric. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost

dimineaţă: ziua întâi. (Facerea 1.1-5)

Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, în

Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi

rugăciunea pentru toţi sfinţii. (Efeseni 6.17, 18)

Naşterea după trup a Domnului Iisus Hristos pregăteşte naşterea după Duh a oamenilor.

(Patriarhul Daniel)

Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă,

slavă Ţie. (Cuviosul Ioanichie cel Mare)

Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale

şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. (Psalmi 50.12, 13)

Pacea este izbăvirea de patimi. Dar ea nu poate fi aflată fără lucrarea Duhului Sfânt.

(Sfântul Marcu Ascetul)

Păstrează trupul acesta curat şi nepătat, ca duhul care locuieşte în el să dea mărturie de el şi să fie

îndreptăţit trupul tău. Vezi să nu se suie la inima ta gândul că trupul acesta este stricăcios

şi să-l supui vreunei întinăciuni. Dacă-ţi întinezi trupul, întinezi şi Duhul cel Sfânt, iar dacă

întinezi trupul nu vei trăi. (Herma, autorul scrierii “Păstorul”)

Pierderea Duhului Sfânt 12.1

Pierderea harului Duhului Sfânt 10.4

Pogorârea Duhului Sfânt 1.2

Precum soarele nostru dă lumină ochilor noştri trupeşti, lumina cea prin duhul se sălăşluieşte ca o

rază spirituală în cele din înăuntru şi ia loc în inimă. (Sfântul Chiril al Alexandriei)

Precum şi este scris: "Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh

dătător de viaţă"; dar nu este întâi cel duhovnicesc, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc. Omul cel

dintâi este din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer. Cum este cel pământesc, aşa

sunt şi cei pământeşti; şi cum este cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. Şi după cum am purtat chipul

celui pământesc, să purtăm şi chipul celui ceresc. (I Corinteni 15.45-49)

Prezenţa mângâietoare a Duhului Sfânt 3.4

Primii creştini au înţeles că, pentru a deveni Templu al Duhului Sfânt, trebuie să se înalţe la Cer, acolo un-

de S-a înălţat şi Hristos. Ei au mai înţeles că această înălţare este condiţia însăşi a misiunii lor în lume,

a slujirii de către ei a lumii. Pentru că acolo – în cer – ei erau cufundaţi în viaţa cea nouă a Împărăţiei;

şi atunci când, după această <>, ei se reîntorceau în lume, feţele lor reflectau lu-

mina, << bucuria şi pacea>> acelei Împărăţii, şi erau cu adevărat martori ai ei.

(Teologul Alexander Schmemann)

Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios.

(Matei 26.41)

Puterea Duhului Sfânt 5.2

Relaţia omului cu Dumnezeu: Duh este Dumnezeu, şi cei ce I se închină Lui, trebuie să I se

închine în duh şi în adevăr. 12.10

Rugăciunea face pe om Biserică a lui Dumnezeu, dar şi preot al Lui, căci şi Hristos însuşi se află în

sufletul care se roagă împreună cu Duhul Sfânt, care se roagă cu suspine negrăite în noi sau se

întipăreşte în eul nostru în rugăciune, pentru că biserica nu este numai locul unde se roagă omul,

ci şi locul unde se află Hristos. (Părintele Dumitru Stăniloae)

Rugăciunea înseamnă a respira Duhul Sfânt. (Sfinţii Părinţi)

Scopul vieţii omeneşti este dobândirea Duhului Sfânt. (Sfântul Serafim de Sarov)

Sufletul, trupul Duhului Sfânt. 6.1

Şi au ieşit fariseii şi se sfădeau cu El, cerând de la El semn din cer, ispitindu-L. Şi Iisus, suspinând cu

duhul Său, a zis: Pentru ce neamul acesta cere semn? Adevărat grăiesc vouă că nu se va da

semn acestui neam. (Marcu 8.11, 12)

Şi în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ţinutul muntos într-o cetate a seminţiei lui

Iuda. Şi a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat pe Elisabeta. Iar când a auzit Elisabeta salutul

Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt, şi cu glas mare

a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.

Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu? (Luca 1.39-43)

Şi nu numai atât, ci ne lăudăm şi în suferinţe, bine ştiind că suferinţa aduce răbdare, şi răbdarea încerca-

re, şi încercarea nădejde, iar nădejdea nu ruşinează pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat

în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă. (Romani 5.3-5)

Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzare, ci vă umpleţi de Duhul. (Efeseni 5.18)

Şi Simon văzând că prin punerea mâinilor apostolilor se dă Duhul Sfânt, le-a adus bani, zicând: Daţi-mi

şi mie puterea aceasta, ca acela pe care voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt. Iar Petru a zis

către el: Banii tăi să fie cu tine spre pierzare! Căci ai socotit că darul lui Dumnezeu se agoniseşte

cu bani. Tu n-ai parte, nici moştenire, la chemarea aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă

înaintea lui Dumnezeu. (Faptele Apostolilor 8.18-20)

Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi ierta-

te şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute. (Ioan 20.22, 23)

Toate căile omului sunt curate în ochii lui, dar numai Domnul este Cel ce cercetează duhul.