Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(Iezechiel 18.30)

De ai primit a fi creştin, sârguieşte-te să te faci asemenea cu Dumnezeu, îmbracă-te în Hristos.

(Sfântul Vasile cel Mare)

De asemenea şi Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, căci noi nu ştim să ne rugăm cum trebuie, ci În-

suşi Duhul Se roagă pentru noi cu suspine negrăite. Iar Cel ce cercetează inimile ştie care este

dorinţa Duhului, căci după Dumnezeu El Se roagă pentru sfinţi. (Romani 8.26, 27)

De Dumnezeul meu nu mă voi lepăda, al lui Hristos am fost, sunt şi voi fi, şi idolilor nu voi jertfi, nici nu le

voi pleca genunchiul meu. (Sfântul Mucenic Mina, înainte de a fi decapitat)

De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini. Iar El, răspunzând, a zis: Scris este:

"Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu". (Matei 4.3, 4)

Deci, dar, Dumnezeu pe cine voieşte îl miluieşte, iar pe cine voieşte îl împietreşte. Îmi vei zice deci:

De ce mai dojeneşte? Căci voinţei Lui cine i-a stat împotrivă? (Romani 9.18, 19)

Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toa-

te acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai

întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă. (Matei 6.31-33)

Deci voi aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; vie împărăţia Ta; fa-

că-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi şi ne

iartă nouă greşealele noastre, precumşi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci

ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin! (Matei 6.9-13)

Descoperirea Împărăţiei lui Dumnezeu. 7.14

Despre trei lucruri nu te grăbi să vorbeşti: despre Dumnezeu, până ce nu-ţi întăreşti credinţa în El; des-

pre păcatul altuia, până ce nu-l cunoşti pe al tău; şi despre ziua de mâine, până ce nu se luminează

de ziuă. (Sfântul Nicolae Velimirovici)

Diavolul este un foarte bun contabil. Nu pierde nimic din catastiful lui, nu-i scapă niciun amănunt, însă

Dumnezeu nu este un bun contabil. Registrelele Lui sunt pline de ştersături.

(Părintele Nicolae Steinhardt)

Diavolul nu poate să se apropie de om, sau să-i aducă ispite, dacă Dumnezeu nu îngăduie.

(Sfântul Isaac Sirul)

Din cauza păcatului neascultării protopărinţilor nostri, Adam si Eva, am pierdut haina de lumină

protectoare dumnezeiască. 4.12

Din momentul în care cunoşti că eşti păcătos, te-ai schimnat din vrăjmaşul lui Dumnezeu, în prietenul lui

Dumnezeu. (Părintele Arsenie Boca)

Din toate timpurile, diavolul a făcut tot ce i-a stat în putinţă, ca să pună minciuna în locul adevărului.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Doamne, Dumnezel meu, păzeşte-mă de limba mea! (Sfântul Sisoe cel Mare)

Doamne, nu Te-aş fi căutat, dacă nu m-ai fi găsit! (Fericitul Augustin)

Dorinţa după Dumnezeu 3.5

Două categorii de oameni se vor mântui: cei care păcătuiesc şi sunt suficient de puternici încât să se că-

iască şi cei care sunt prea slabi să se căiască cu adevărat, dar sunt pregătiţi cu răbdare, smerenie

şi recunoştinţă să îndure toată povara consecinţelor păcatelor lor. În smerenia lor, Dumnezeu îi va

primi şi pe aceştia. (Părintele Ambrozie de la Optina, unul dintre ultimii stareţi ruşi de dinainte de

venirea comunismului)

Dragostea către Dumnezeu înduplecă pe cel care se împărtăşeşte de ea, să dispreţuiască toată plăcerea

trecătoare şi toată osteneala şi întristarea. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Dragostea de Dumnezeu este mişcarea cea mai firească a inimii. 9.19

Dragostea faţă de Dumnezeu şi de aproapele se face cunoscută mai ales prin ascultare şi prin împărtăşi-

rea cuvântului Domnului Iisus Hristos, dar şi prin slujirea jertfelnică a aproapelui.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Dragostea pentru Dumnezeu trece prin aproapele. (Sfinţii Părinţi)

Dragostea, energie dumnezeiască. 5.6

Drumul spre Dumnezeu trece prin aproapele nostru. (Sfinţii Părinţi)

Duh este Dumnezeu. 7.5

Duh este Dumnezeu, şi cei ce I se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr. 5.7

Duhovnicul, colaboratorul lui Dumnezeu. 7.8

Duhul lui Dumnezeu 5.15

Duhurile raţionale din cer sunt rânduite de Dumnezeu spre ajutorul nostru. (Sfântul Chiril al Alexandriei)

Dumnezeiasca Scriptură nu vorbeşte în zadar şi la întâmplare, ci chiar o silabă, chiar un semn are ascuns

în el comoara. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Dumnezeu dăruieşte harul Său celor care se smeresc prin multe osteneli. (Sfântul Isaac Sirul)

Dumnezeu n-a venit în lume ca să pună capăt suferinţei umane. El n-a venit în lume nici măcar să

explice suferinţa. Dumnezeu a venit în lume să umple suferinţa umană de prezenţa Lui.

(Paul Claudel)

Dumnezeu S-a făcut purtător de trup, pentru ca omul să se facă purtător de duh.

(Sfântul Atanasie cel Mare)

Dumnezeule, Tu întorcându-Te, ne vei dărui viaţă şi poporul Tău se va veseli de Tine. (Psalmi 84.6)

După aceea a zis Domnul către Moise: "Iată s-a apropiat clipa în care să mori; cheamă pe Iosua şi

staţi la uşa cortului adunării, că Eu îi voi da poveţe!" Şi a venit Moise cu Iosua şi au stat la uşa cor-

tului adunării. Atunci S-a arătat Domnul în cort, în stâlp de nor, şi stâlpul de nor a stat la uşa cortu-

lui adunării. Şi a zis Domnul către Moise: "Iată, tu te vei odihni cu părinţii tăi, iar poporul acesta se

va scula şi se va desfrâna după dumnezeii străini ai pământului aceluia în care va intra, iar pe Mine

Mă va părăsi şi va călca legământul Meu, pe care l-am încheiat cu el; pentru aceasta se va aprinde

mânia Mea asupra lui în ziua aceea şi-i voi părăsi, Îmi voi ascunde faţa de la ei şi vor fi omorâţi şi-i

vor ajunge mulţime de necazuri şi greutăţi şi atunci Israel va zice: Aceste necazuri nu m-au ajuns ele

oare pentru că nu este Domnul Dumnezeul meu în mijlocul meu? (Deutoronomul 31.14-17)

După aceea a zis Domnul Dumnezeu lui Noe: "Intră în corabie, tu şi toată casa ta, căci în neamul aces-

ta numai pe tine te-am văzut drept înaintea Mea. Să iei cu tine din toate animalele curate câte şapte pe-

rechi, parte bărbătească şi parte femeiască, iar din animalele necurate câte o pereche, parte bărbăteas-

că şi parte femeiască. De asemenea şi din păsările cerului să iei: din cele curate câte şapte perechi, par-

te bărbătească şi parte femeiască, iar din toate păsările necurate câte o pereche, parte bărbătească şi

parte femeiască, ca să le păstrezi soiul pentru tot pământul. Căci peste şapte zile Eu voi vărsa ploaie

pe pământ, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi am să pierd de pe faţa pământului toate făpturile

câte am făcut". (Facerea 7.1-4)

După aceasta Daniel s-a dus în casa lui şi a dat de ştire lui Anania, Misael şi Azaria, prietenii lui, care

este pricina, cerându-le să roage fierbinte milostivirea lui Dumnezeu din ceruri pentru această taină,

ca să nu lase să piară Daniel şi prietenii lui împreună cu ceilalţi înţelepţi ai Babilonului. Atunci i s-a

descoperit lui Daniel taina aceasta într-o vedenie de noapte. Şi a preaslăvit Daniel pe Dumnezeul

cerului. (Daniel 2.17-19)

După cum ne purtăm noi cu aproapele nostru, aşa şi Dumnezeu se poartă cu noi.

(Sfântul Vasile cel Mare)

E mai bine să fii batjocorit de oameni decât de draci; dar cel plăcut lui Dumnezeu pe amândoi i-a biruit.

(Sfântul Marcu Ascetul)

Einstein, încetează să-I mai spui lui Dumnezeu ce să facă! (Niels Bohr)

Energia divină, harul care izvorăşte din Dumnezeu. 1.11

Este Cel care a murit în contul păcatelor noastre pentru a ne da viaţă veşnică. Acelaşi Om, Hristos, este

Dumnezeu şi suferă mereu. Oricine crede în El va avea viaţă veşnică. Cine se leapădă de El va fi în

veci pedepsit. …. Am ales moartea pentru a trăi veşnic cu sfinţii. (Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul,

decapitat la anul 304)

Este imposibil să guvernezi lumea fără Dumnezeu şi fără Biblie. (George Washington)

Etapele drumului către Dumnezeu: renunţarea la patimi, iluminarea, îndumnezeirea. 11.5

Eu cred că Dumnezeu este adevăratul nume şi adevăratul izvor al inconştientului colectiv şi de aceea

este suprema autoritate morală din univers. (Stephen R. Covey)

Eu nu cred că există Dumnezeu. Eu sunt sigur că există. (Carl Gustav Jung, medic psihiatru şi psiholog

elveţian)

Eu nu mă mai tem de Dumnezeu, pentru că Îl iubesc pe El. (Sfântul Antonie cel Mare)

Eu nu mă tem de Dumnezeu, ci de mine păcătosul, ca să nu-L supăr pe El. (Sfinţii Părinţi)

Eu nu pot cinsti pe zeii voştri surzi şi muţi, închipuiţi prin metale, piatră sau marmură şi cinstesc pe

Domnul meu, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care este Adevăratul şi Atotputernicul

Dumnezeu. (Sfântul Mucenic Donat diaconul, torturat şi decapitat, anul 307)

Eu sunt lumina lumii 10.11

Eul nostru, încadrat în Dumnezeu. 8.9

Existenţa lui Dumnezeu nu se poate dovedi şi e păcat să cauţi s-o explici cuiva. Crezi numai … şi afirmi.

(Camil Petrescu)

Fără Dumnezeu nu există scop, valoare sau sens în lume. (Jean-Paul Sartre)

Fără Dumnezeu, omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre

nicăieri. (Petre Ţuţea)

Fără Histos nu-i posibil a-L cunoaşte pe Dumnezeu. [Sfântul Irineu de Lugdunum (Lyon),

ucenicul Sfântului Sfinţit Mucenic Policarp al Smirnei]

Fără voinţa omului, Dumnezeu nu face nimic, din respect faţă de liberul arbitru.

(Sfântul Macarie Egipteanul)

Fericirea nu ţine de lumea aceasta. Fericirea e ceva care vine de la Dumnezeu, ca răsplată a

încercărilor noastre de a fi alături de El. (Sfinţii Părinţi)

Fericit este acela care are un suflet curat şi un trup nepângărit, pentru a le închina lui Dumnezeu.

(Origen)

Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieţii, pe care a făgăduit-o

Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El. Nimeni să nu zică, atunci când este ispitit: De la Dumnezeu sunt

ispitit, pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni. Ci fiecare este is-

pitit când este tras şi momit de însăşi pofta sa. Apoi pofta, zămislind, naşte păcat, iar păcatul, odată

săvârşit, aduce moarte. (Iacob 1.12-15)

Fericit este cel ce are o aşa dragoste faţă de Dumnezeu, precum are cel îndrăgostit nebuneşte

de iubita sa. (Teologul Olivier Clément)

Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. 11.18

Feriţi-vă de iubirea de argint şi îndestulaţi-vă cu cele ce aveţi, căci însuşi Dumnezeu a zis: "Nu te voi lăsa,

nici nu te voi părăsi". Pentru aceea, având bună îndrăzneală, să zicem: "Domnul este într-ajutorul

meu; nu mă voi teme! Ce-mi va face mie omul?". (Iacob 13.5, 6)

Fiecare iertare este o înălţare către Dumnezeu. 5.13

Fiecare om este unic. Nu te compara cu altcineva ca să nu intervii în planul lui Dumnezeu.

(Baal Shem Tov)

Fiecare om poate să fie un mic creion, prin care Dumnezeu să poată scrie lumii o scrisoare de dragoste.

(Maica Tereza de Calcuta)

Fii totdeauna cu Dumnezeu, dacă vrei ca Dumnezeu să fie cu tine. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Fiind deci neamul lui Dumnezeu, nu trebuie să socotim că dumnezeirea este asemenea aurului sau

argintului sau pietrei cioplite de meşteşugul şi de iscusinţa omului. (Faptele Apostolilor 17.29)

Filosofia este lucrul cel mai mare şi mai vrednic de Dumnezeu. Ea singură poate să ne înalţe până la

Dumnezeu şi să ne apropie de El, iar sfinţi sunt cu adevărat sunt numai aceia care-şi deprind

mintea cu fiolosofia. (Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful)

Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este. (Matei 5.48)

Flecarii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. 9.12

Foc! Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov, nu dumnezeul filosofilor şi al înţelepţilor! ( Aceste

cuvinte au fost scrise pe o bucată de hârtie, găsită cusută în căptuşeala hainei lui Blaise Pascal,

după moartea sa, şi sună pentru noi ca un scurt testament)

Focul dumnezeiesc 4.14

Frica de Dumnezeu 4.4, 11.9

Frica de Dumnezeu duce la viaţă şi ne îndestulăm fără să fim loviţi de nenorocire. (Solomon 19.23)

Frica de Dumnezeu este o virtute, pentru că prin aceasta se poate mântui. 11.9

Frica de Dumnezeu se naşte din credinţă. 7.12

Frica de Dumnezeu, dragostea de Dumnezeu 9.9

Frica lui Dumnezeu 6.5

Frica ta de Dumnezeu nu-ţi dă încredere şi desăvârşirea căilor tale nu-ţi dă nădejde? (Iov 4.6)

Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă des-

frânării păcătuieşte în însuşi trupul său. Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care

este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri? (I Corinteni 6.18, 19)

Gândul la Dumnezeu 4.6

Gândul la Dumnezeu, o rugăciune la îndemâna fiecăruia. 4.9

Grija şi spaima dispar atunci când omul crede din adâncul sufletului că Dumnezeu îl poate ajuta. 11.9

Grijile nu sunt altceva decât o deprindere mentală foarte dăunătoare, iar eu îmi pot schimba orice deprin-

dere cu ajutorul lui Dumnezeu. (Norman Vincent Peale)

Harul lui Dumnezeu 9.8, 9.11, 9.22, 2.14

Harul lui Dumnezeu nu se dă pentru mulţimea ostenelilor, ci pentru smerenia care se naşte din multa

osteneală. (Sfântul Isaac Sirul)

Hristos este Dumnezeul tuturor. (Sfântul Sfinţit Mucenic Elefterie, episcopul Iliriei, torturat şi

condamnat la moarte prin decapitare pentru că L-a propovăduit pe Hristos.

Toate acestea s-au întâmplat în jurul anului 120)

Iar a treia zi, când s-a făcut ziuă, erau tunete şi fulgere şi nor des pe Muntele Sinai şi sunet de trâmbiţe

foarte puternic. Şi s-a cutremurat tot poporul în tabără. Atunci a scos Moise poporul din tabără

în întâmpinarea lui Dumnezeu şi au stat la poalele muntelui. Iar Muntele Sinai fumega tot, că Se po-

gorâse Dumnezeu pe el în foc; şi se ridica de pe el fum, ca fumul dintr-un cuptor, şi tot muntele se

cutremura puternic. (Ieşirea 19.16-18)

Iar acolo i S-a arătat îngerul Domnului într-o pară de foc, ce ieşea dintr-un rug; şi a văzut că rugul ardea,

dar nu se mistuia. Atunci Moise şi-a zis: "Mă duc să văd această arătare minunată: că rugul nu se mis-

tuieşte". Iar dacă a văzut Domnul că se apropie să privească, a strigat la el Domnul din rug şi a zis:

"Moise! Moise!". Şi el a răspuns: "Iată-mă, Doamne!" Şi Domnul a zis: "Nu te apropia aici! Ci scoa-

te-ţi încălţămintea din picioarele tale, că locul pe care calci este pământ sfânt!" Apoi i-a zis iarăşi: "Eu

sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov!" Şi

şi-a acoperit Moise faţa sa, că se temea să privească pe Dumnezeu. Zis-a Domnul către Moise: "Am

văzut necazul poporului Meu în Egipt şi strigarea lui de sub apăsători am auzit şi durerea lui o ştiu. M-

am pogorât dar să-l izbăvesc din mâna Egiptenilor, să-l scot din tara aceasta şi să-l duc într-un pământ

roditor şi larg, în ţara unde curge miere şi lapte, în ţinutul Canaaneilor, al Heteilor, al Amoreilor, al Fe-

rezeilor, al Ghergheseilor, al Heveilor şi al Iebuseilor. (Ieşirea 3.2-8)

Iar de la ceasul al şaselea, s-a făcut întuneric peste tot pământul, până la ceasul al nouălea. Iar în ceasul

al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând: Eli, Eli, lama sabahtani? adică: Dumnezeul Meu,

Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? (Matei 27.45, 46)

Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc. (Luca 11.28)

Iar El, răspunzând, a zis către ei: Mama mea şi fraţii Mei sunt aceştia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu

şi-l îndeplinesc. (Luca 8.21)

Iar fariseii şi cărturarii au început să cârtească, zicând: Cine este Acesta care grăieşte hule?

Cine poate să ierte păcatele decât unul Dumnezeu? (Luca 5.21, 22)

Iar Ilie a zis: "Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Dumnezeul Savaot, căci fiii lui Israel au părăsit legă-

mântul Tău, au dărâmat jertfelnicele Tale şi pe proorocii Tăi i-au ucis cu sabia, rămânând numai eu

singur, dar caută să ia şi sufletul meu!" A zis Domnul: "Ieşi şi stai pe munte înaintea feţei Domnului!

Că iată Domnul va trece; şi înaintea Lui va fi vijelie năprasnică ce va despica munţii şi va sfărâma

stâncile, dar Domnul nu va fi în vijelie. După vijelie va fi cutremur, dar Domnul nu va fi în cutremur;

după cutremur va fi foc, dar nici în foc nu va fi Domnul. Iar după foc va fi adiere de vânt lin şi

acolo va fi Domnul". (III Regi 19.10-12)

Iar mulţimile văzând acestea, s-au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, Cel care dă oamenilor aseme-

nea putere. (Matei 9.8)

Iar sutaşul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept a

fost. Şi toate mulţimile care veniseră la această privelişte, văzând cele întâmplate, se întorceau

bătându-şi pieptul. (Luca 23.47, 48)

Iar un oarecare Anania, bărbat evlavios, după Lege, mărturisit de toţi iudeii care locuiau în Damasc, ve-

nind la mine şi stând alături, mi-a zis: Frate Saule, vezi iarăşi! Şi eu în ceasul acela l-am văzut. Iar el a

zis: Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales de mai înainte pe tine ca să cunoşti voia Lui şi să vezi pe Cel

Drept şi să auzi glas din gura Lui; că martor vei fi Lui, în faţa tuturor oamenilor, despre cele ce ai vă-

zut şi auzit. Şi acum de ce zăboveşti? Sculându-te, botează-te şi spală-ţi păcatele, chemând numele

Lui. (Faptele Apostolilor 22.12-16)

Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Şi a căzut cu faţa

la pământ la picioarele lui Iisus, mulţumindu-I. Şi acela era samarinean. Şi răspunzând, Iisus a zis: Au

nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu

decât numai acesta, care este de alt neam? Şi i-a zis: Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit.

(Luca 17.15-19)

Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând:

Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului. (Luca 18.13)

Iată, se afla pe faţa pustiei ceva mărunt, ca nişte grăunţe, şi albicios, ca grindina pe pământ. Şi văzând fiii

lui Israel, au zis unii către alţii: "Ce e asta?" Că nu ştiau ce e. Iar Moise le-a zis: "Aceasta e pâinea pe

care v-o dă Dumnezeu să o mâncaţi. Iată ce a poruncit Domnul: Adunaţi fiecare cât să vă ajungă de

mâncat; câte un omer de om, după numărul sufletelor voastre; fiecare câţi are în cort, atâtea omere să

adune!" (Ieşirea 16.14-16)

Iertarea sinceră şi adevărată este un dar de la Dumnezeu. (Sfinţii Părinţi)

Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să

intre în împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh

este. Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus. Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi gla-

sul lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul. A

răspuns Nicodim şi i-a zis: Cum pot să fie acestea? Iisus a răspuns şi i-a zis: Tu eşti învăţătorul lui

Israel şi nu cunoşti acestea? (Ioan 3.5-10)

Iisus a văzut pe Natanael venind către El şi a zis despre el: Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicle-

şug. Natanael I-a zis: De unde mă cunoşti? A răspuns Iisus şi i-a zis: Mai înainte de a te chema Filip,

te-am văzut când erai sub smochin. Răspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti

regele lui Israel. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi?

Mai mari decât acestea vei vedea. Şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veţi vedea cerul

deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului.

(Ioan 1.47-51)

Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine. (Ioan 14.6)

Inima oamenilor nu este decât un câmp de bătălie în care se luptă Dumnezeu cu diavolul. (Dostoievski)

Intuiţia este alfabetul lui Dumnezeu. (Paulo Coelho)

Ispitele ne trezesc din nepăsare, ne smeresc, ne sporesc virtutea, aşa cum copacul scuturat de vânt îşi în-

fige rădăcinile mai adânc în pământ. Ispitele ne măresc dragostea de Dumnezeu, ne ajută să ne

ispăşim păcatele chiar din viaţa de acum. Ispitele sporesc fericirea noastră veşnică, aşa cum prin

cioplire şi lustruire piatra nestemată capătă mai multă strălucire. (Sfinţii Părinţi)

Iubirea adevărată este iubirea faţă de Dumnezeu. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Iubirea aproapelui izvorăşte din iubirea de Dumnezeu. Iubirea de Dumnezeu se manifestă prin iubirea

aproapelui. Fiecare să fie aproapele celuilalt. (Din învăţăturile de la “Samarineanul Milostiv”)

Iubirea de Dumnezeu 9.19

Iubirea este aripa dăruită de Dumnezeu sufletului, pentru ca să urce până la El. (Michelangelo)

Iubirea faţă de Dumnezeu (ca ceara). 5.3

Iubirea faţă de Dumnezeu, datoria cea mai sfântă a omului. 9.19

Iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare păcătos este mult mai mare decât iubirea celui mai mare

sfânt pentru Dumnezeu. (Părintele Arsenie Boca)

Iubirea, porunca lui Dumnezeau. 8.5

Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru handicapurile mele, căci prin ele am ajuns la mine însămi, la El, şi am

putut să dau la iveală opera mea. [Scriitoarea americană Helen Keller (1880-1968). Când avea 19

luni, a rămas fără auz şi văz, în urma unei boli, pierzându-şi apoi şi capacitatea de a vorbi. Cinci ani

mai târziu şi-a început educaţia cu Anne Sullivan, care a învăţat-o numele obiectelor prin apăsarea în

palmă a alfabetului surdo-muţilor. În cele din urmă, Keller a învăţat să citească şi să scrie în alfabetul

Braille. A scris mai multe cărţi, printre care şi Povestea vieţii mele.]

Împacă-te cu tine însuţi şi vei fi în pace cu Dumnezeu şi semenii tăi. (Sfinţii Părinţi)

Împăcânde-se cu Dumnezeu, omul capătă sentimentul de iubire, iar frica dispare. 11.9

Împărăţia cerurilor 3.6, 4.7, 6.1, 6.6, 6.7, 7.2, 9.24, 10.2, 4.12

Împărăţia cerurilor se sileşte, şi silitorii o răpesc pe ea. 3.4

Împărăţia lui Dumnezeu 1.1, 1.3, 1.4, 2.9, 3.1, 3.5, 4.15, 5.17, 6.11, 7.17, 8.6, 9.8, 10.19,

11.6, 12.14

Împărăţia lui Dumnezeu a devenit astăzi o necesitate ştiinţifică. Altfel, fără împărăţia lui Dumnezeu ne

scufundăm în nihilism. (Gânditorul francez René Girard)

Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul nostru. 2.3, 2.6, 5.5

Împărăţia lui Dumnezeu nu se dobândeşte cu uşurinţă, însă puţin i se cere inimii omului pentru ea. 9.8

Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în fapte. (Sfinţii Părinţi)

Împărăţia lui Dumnezeu ţine mai mult de modul de a trăi decât de modul de a gândi. (Sfinţii Părinţi)

Împărăţia lui Dumnezeu, mecanismul de funcţionare 12.14

Împlinirea poruncilor ascunde o taină adâncă, dumnezeiască. 9.19

"În anul al şaptelea vei face iertare. Iertarea însă va fi aceasta: tot împrumutătorul, care dă împrumut

aproapelui său, să ierte datoria şi să n-o mai ceară de la aproapele său sau de la fratele său, că

s-a vestit iertarea în cinstea Domnului Dumnezeului tău. De la cel de alt neam să ceri datoria;

iar ce vei avea la fratele tău, să-i ierţi. (Deutoronomul 15.1-3)

În anul morţii regelui Ozia, am văzut pe Domnul stând pe un scaun înalt şi măreţ şi poalele hainelor Lui

umpleau templul. Serafimi stăteau înaintea Lui, fiecare având câte şase aripi: cu două îşi acopereau

feţele, cu două picioarele, iar cu două zburau şi strigau unul către altul, zicând: "Sfânt, sfânt, sfânt

este Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui!" Din pricina acestor strigăte, porţile se

zguduiau din ţâţânele lor, iar templul s-a umplut de fum. (Isaia 6.1-4)

În ceea ce priveşte iubirea de Dumnezeu, e singura iubire care nu riscă să fie oarbă. (Vladimir Ghika)

În credinţă ne întâlnim cu Dumnezeu şi trăim cu El. Răsplata imediată a acestei trăiri este o bucurie

sfântă, religioasă. E bucuria unui dor împlinit, bucuria vederii fiinţei cele dragi, bucuria

negrăită a întâlnirii cu Dumnezeu. (Părintele Ilarion Felea)

În Dumnezeu ne găsim scăparea şi fericirea. (Sfântul Chiril al Ierusalimului)

În esenţă, frica este lipsa credinţei în Dumnezeu. (Herbert Harris)

În faţa lui Dumnezeu toţi suntem la fel de deştepţi, dar şi la fel de proşti. (Albert Einstein)

În faţa lui Dumnezeu, geniul este văr primar cu idiotul. (Petre Ţuţea)

În multe medii a devenit nepotrivit, aproape obscen, să vorbeşti de Dumnezeu. (Teologul Olivier

Clément)

În necazuri e ascunsă mila lui Dumnezeu. (Sfântul Marcu Ascetul)

În noi se află Lumina Naturii, şi această Lumină este Dumnezeu. (Paracelsus, alchimist, medic, astrolog

şi filosof elveţian)

În popor se spune că nu există om care să nu aibă duşman. Pentru că dacă n-am avea duşmani, înseam-

nă că în noi n-ar străluci darurile lui Dumnezeu. Se spune în popor foarte simplu: În pomul fără

de roade nu se aruncă cu pietre. (Episcopul vicar patriarhal Ambrozie Sinaitul)

În succese îl recunosc pe Dumnezeu, în eşecuri mă recunosc pe mine. (Gavriil Stiharul)

În sufletul nostru este ascunsă scara care duce la împărăţia lui Dumnezeu. (Sfântul Isaac Sirul)

În sufletul uman este o transformare minunată pe care Dumnezeu Însuşi o lucrează. (Harent)

În tăcere suntem inundaţi de energia lui Dumnezeu care ne ajută să facem toate lucrurile în bucurie.

(Maica Tereza)

În timp ce lumea secularizată de azi nu se mai roagă lui Dumnezeu, ci este dominată de un spirit de ne-

mulţumire, euharistia bisericii, ca taină a recunoştinţei faţă de Dumnezeu, Creatorul şi Mântuitorul lu-

mii, ne oferă pace sfântă şi bucurie profundă, izvorâte din rugăciune smerită şi fierbinte. Din păcate,

omul secularizat a pierdut pacea şi bucuria sufletului, tocmai pentru că a pierdut practica rugăciunii,

ca respiraţie a sufletului în prezenţa harică a iubirii milostive a lui Dumnezeu. (Patriarhul Daniel)

În veacurile fără de sfârşit, noi ne vom odihni în Dumnezeu şi Dumnezeu se va odihni în noi.

(Sfântul Macarie Egipteanul)

În viaţa noastră nu trebuie să căutăm justificări sau motivări, ci trebuie să căutăm soluţii şi ajutor. Dacă

facem ceea ce este bine, să-I mulţumim lui Dumnezeu, iar dacă nu reuşim să facem binele,

să-I cerem în schimb ajutorul. (Părintele Alexandru Barna)

În zi de fericire fii bucuros, iar în zi de nenorocire gândeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe cea-

laltă, aşa ca omul să nu descopere nimic din cele viitoare. (Ecclesiastul 7.14)

Înainte de a ne ridica de la rugăciune să înălţăm imnuri, asezând-o înaintea Stăpânului a toate. (Origen)

Înainte de a-ţi ridica mâinile spre cer, trebuie să-ţi ridici sufletul; şi înainte de a-ţi ridica ochii, ridică-ţi

gândul la Dumnezeu. (Origen)

Începe şi sfârşeşte ziua cu Dumnezeu. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu. 11.9

Începutul trufiei omului este a părăsi pe Dumnezeu şi a-şi întoarce inima sa de la Cel care l-a făcut.