Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte
Yüklə 7,81 Mb.
|
(Luca 16.25, 26) Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, a zis slăbănogului: Scoală-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta. Şi, sculându-se, s-a dus la casa sa. (Matei 9.6, 7) Dar Iisus tăcea. Şi arhiereul I-a zis: Te jur pe Dumnezeul cel viu, să ne spui nouă de eşti Tu Hristosul, Fiul lui
Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame! Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înantea ta; nu mai
iesc pământul. Cel ce a zidit îndeosebi inimile lor, Cel ce pricepe toate lucrurile lor. Nu se mântuieşte împăratul cu oştire multă şi uriaşul nu se va mântui cu mulţimea tăriei lui. (Psalmi 32.13-16) Duhovnicul îi pregăteşte pe fiii săi spirituali pentru întâlnirea cu Domnul Hristos Euharistic, şi-i pregăteşte, determinându-i la o sinceră şi eficientă pocăinţă. (Părintele Andrei Scrima) Ei înşişi fiind nedrepţi îşi vor lua plata nedreptăţii, socotind o plăcere desfătarea de fiecare zi; ei sunt pete şi oca- ră, făcându-şi plăcere, în rătăcirile lor, să ospăteze cu voi la mesele voastre; având ochii plini de pofta des- frânării şi fiind nesăţioşi de păcat, ei amăgesc sufletele cele nestatornice; inima lor e deprinsă la lăcomie şi sunt fiii blestemului. (II Petru 2.13, 14) Eu nu pot cinsti pe zeii voştri surzi şi muţi, închipuiţi prin metale, piatră sau marmură şi cinstesc pe Domnul meu, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care este Adevăratul şi Atotputernicul Dumnezeu. (Sfântul Mucenic Donat diaconul, torturat şi decapitat, anul 307) Evanghelia de astăzi (Întoarcerea Fiului risipitor, Luca 15.11-32) este în acelaşi timp, Evanghelia iertării păcătosului pocăit şi a îndreptării credinciosului neiertător. (Patriarhul Daniel) Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel. (Isaia 7.14) Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai, şi fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână şi el însuşi a băut din ea
Femeia ta ca o vie roditoare, în laturile casei tale; fiii tăi ca nişte vlăstare tinere de măslin, împrejurul mesei tale. Iată, aşa se va binecuvânta omul, cel ce se teme de Domnul. Te va binecuvânta Domnul din Sion şi vei vedea bunătăţile Ierusalimului în toate zilele vieţii tale. Şi vei vedea pe fiii fiilor tăi. Pace peste Israel! (Psalmi 127.3-6) Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî pe voi şi vă vor izgoni dintre ei, şi vă vor batjocori şi vor lepăda numele voastre ca rău din pricina Fiului Omului. (Luca 6.22)
sunt viaţa sufletului tău şi podoabă pentru gâtul tău. (Solomon 3.21, 22) Fiul Risipitor 9.19, 11.9 Fiule al lui David, miluieste-mă! 9.10 Fiule! Nu semăna pe brazdele nedreptăţii, ca să nu seceri de pe ele cu şapte părţi mai mult. (Ecclesiasticul 7.3) Iadul şi adâncul sunt cunoscute Domnului, cu atât mai vârtos inimile fiilor oamenilor. (Solomon 15.11) Iar dacă umblăm întru lumină, precum El este în lumină, atunci avem împărtăşire unul cu altul şi sângele lui
Iar Iosif, cel numit de apostoli Barnaba (care se tâlcuieşte fiul mângâierii), un levit, născut în Cipru, având ţarină şi vânzând-o, a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor. (Faptele Apostolilor 4.36, 37) Iar în toată ţara nu se găseau femei atât de frumoase ca fetele lui Iov, şi tatăl lor le-a făcut părtaşe la moştenire, lângă fraţii lor. Şi Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani şi a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi,
Iar Petru şi cei ce erau cu el erau îngreuiaţi de somn; şi deşteptându-se, au văzut slava Lui şi pe cei doi băr- baţi stând cu El. Şi când s-au despărţit ei de El, Petru a zis către Iisus: Învăţătorule, bine este ca noi să fim aici şi să facem trei colibe: una Ţie, una lui Moise şi una lui Ilie, neştiind ce spune. Şi, pe când vor- bea el acestea, s-a făcut un nor şi i-a umbrit; şi ei s-au spăimântat când au intrat în nor. Şi glas s-a făcut din nor, zicând: Acesta este Fiul Meu cel ales, de acesta să ascultaţi! (Luca 9.32-35) Iată, fiii sunt moştenirea Domnului, răsplata rodului pântecelui. Precum sunt săgeţile în mâna celui viteaz, aşa sunt copiii părinţilor tineri. (Psalmi 26.3, 4) Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit. (Matei 23.37) Iisus a văzut pe Natanael venind către El şi a zis despre el: Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleşug. Na- tanael I-a zis: De unde mă cunoşti? A răspuns Iisus şi i-a zis: Mai înainte de a te chema Filip, te-am văzut când erai sub smochin. Răspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti regele lui Israel. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. Şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suin- du-se şi coborându-se peste Fiul Omului. (Ioan 1.47-51) Iisus i-a zis: Mergi, copilul tău trăieşte. Şi omul a crezut cuvântului pe care i l-a spus Iisus şi a plecat. Iar pe când cobora, slugile lui, l-au întâmpinat spunându-i că fiul lui trăieşte. Şi cerea, deci, să afle de la ele ceasul în care i-a fost mai bine. Deci i-au spus că ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile. (Ioan 4.50-52) Judeca-va pe săracii poporului şi va milui pe fiii săracilor şi va umili pe clevetitor. (Psalmi 71.4) Mântuieşte-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios, că s-a împuţinat adevărul de la fiii oamenilor. (Psalmi 11.1) Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă, slavă Ţie. (Cuviosul Ioanichie cel Mare) Nu cruţa pe feciorul tău de pedeapsă; chiar dacă îl loveşti cu varga, nu moare. Tu îl baţi cu toiagul, dar scapi sufletul lui din împărăţia morţii. (Solomon 23.13, 14) Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart
ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine. (Matei 10.34-38) Omul nu este numai stăpân al lumii, ci este fiu al ei. El se naşte din pământ şi se întoarce în el. Acest fapt îl încarcă pe om cu o responsabilitate maximă. Îndumnezeirea omului este legată, iată, nu numai de relaţia cu semenii săi, ca persoane, ci ea se realizează în relaţie cu lumea, ca întreg. (Teologul catolic Thomas Friedrich) Prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a ales mai bine să păti- mească cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă dulceaţa cea trecătoare a păcatului, socotind că batjoco- rirea pentru Hristos este mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, fiindcă se uita la răsplătire.
Privegheaţi, că nu ştiţi nici ziua, nici ceasul în care va veni Fiul Omului. (Matei 25.13) Prudenţa este fiul cel mai mare al înţelepciunii. (Victor Hugo)
(Părintele Ilie Cleopa) Şi a luat Terah pe Avram, fiul său, şi pe Lot, fiul lui Haran şi nepotul său, şi pe Sarai, nora sa, şi femeia lui Avram, fiul său, şi a plecat cu ei din Urul Caldeii, ca să meargă până în ţara Canaanului; dar au mers până la Haran şi s-au aşezat acolo. (Facerea 11.31) Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut. (Luca 19.9, 10) Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul
când eşti mustrat de El. Căci pe cine îl iubeşte Domnul îl ceartă, şi biciuieşte pe tot fiul pe care îl primeşte". Răbdaţi spre înţelepţire, Dumnezeu se poartă cu voi ca faţă de fii. Căci care este fiul pe care tatăl său nu-l
Şi au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a zis: Ce voiţi să vă fac? Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta, şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta. Dar Iisus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu? Iar ei I-au zis: Putem. Şi Iisus le-a zis: Paharul pe ca- re Eu îl beau îl veţi bea, şi cu botezul cu care Eu mă botez vă veţi boteza. Dar a şedea de-a dreapta Mea, sau de-a stânga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit. (Marcu 10.35-40) Şi când s-a făcut ziuă, a chemat la Sine pe ucenicii Săi şi a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit Apostoli. Pe Simon, căruia i-a zis Petru, şi pe Andrei, fratele lui, şi pe Iacov, şi pe Ioan, şi pe Filip, şi pe Vartolomeu, şi pe Matei, şi pe Toma, şi pe Iacov al lui Alfeu şi pe Simon numit Zilotul, şi pe Iuda al lui Iacov şi pe Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut trădător. (Luca 6.13-15) Şi de va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el, iar de nu, se va întoarce la voi. (Luca 10.6) Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa. Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus. (Matei 1.24, 25) Şi după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit. Şi apropiindu-se, ispititorul a zis către El: De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini. Iar El, răspunzând, a zis: Scris este: "Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu". (Matei 4.2-4) Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în
Şi iată o femeie cananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon. (Matei 15.22) Şi Iisus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta? Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut că Tu eşti
Şi mulţi îl certau ca să tacă, el însă cu mult mai tare striga: Fiule al lui David, miluieşte-mă! (Marcu 10.48) Şi s-a făcut un nor care îi umbrea, iar un glas din nor a venit zicând: Acesta este Fiul Meu cel iubit, pe
singur cu ei. (Marcu 9.7, 8) Şi stăteau, lângă crucea lui Iisus, mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena. Deci Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care Îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine. (Ioan 19.25-27) Şi strigând cu glas puternic, a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Te jur pe Dum- nezeu să nu mă chinuieşti. Căci îi zicea: Ieşi duh necurat din omul acesta. Şi l-a întrebat: Care îţi este numele? Şi I-a răspuns: Legiune este numele meu, căci suntem mulţi. (Marcu 5.7-9) Şi zicând: Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău, căci adesea cade în foc şi adesea în apă. (Matei 17.15) Tatăl însă i-a zis: Fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt. (Luca 15.31) Tocmai atunci regele vorbea cu Ghehazi, sluga omului lui Dumnezeu, şi a zis: "Povesteşte-mi tot ce este mai însemnat din câte a făcut Elisei!" Şi pe când istorisea el regelui despre copilul înviat de Elisei, a rugat pe rege pentru casa sa şi pentru ţarina sa. Şi a zis Ghehazi: "Stăpânul meu rege, aceasta este chiar femeia aceea şi el este acel fiul al ei pe care l-a înviat Elisei". (IV Regi 8.4, 5) Un lucru mărunt poate duce la o cădere cruntă. (Dintr-un comentariu la pilda Fiului Risipitor) Vreau să mor creştin! (Sfântul Martir Matei Brâncoveanu, înainte de a fi decapitat. Era fiul cel mai mic al
Zis-a un bătrân: Tu, fiule, citeşte vieţile şi vorbele sfinţilor şi prea-cuvioşilor părinţi, şi ele îţi vor lumina sufletul. Fiul Risipitor 9.19, 11.9 Floare/ Arta este efortul necontenit de a concura frumuseţea florilor. (Marc Chagall) Casa celor fără de lege va fi distrusă, iar cortul celor drepţi va înflori. (Solomon 14.11) Căci a răsărit soarele arzător şi a uscat iarba şi floarea ei a căzut şi frumuseţea feţei ei a pierit; tot aşa se va veşteji şi bogatul în alergăturile sale. (Iacob 1.11) Dacă vreţi să fiţi fericiţi, dacă vreţi să înfloriţi, trebuie să vă gândiţi la armonie, să vă puneţi în armonie cu universul întreg. (Omraam Mikhael Aivanhov) Fiindcă vei uita necazul tău de azi şi-ţi vei aduce aminte de el numai ca de nişte ape, care au fost şi au trecut. Şi viaţa ta va înflori mai mândră decât miezul zilei, iar întunericul se va face revărsat de zori. (Iov 11.16, 17) Floarea nu-şi pierde puritatea, chiar dacă e prăfuită. (Rabindranth Tagore) Iertarea este mireasma pe care violeta o lasă pe călcâiul care a strivit-o. (Mark Twain) În botanică, trebuie mult timp să studiezi stuctura unei flori şi diversele sale organe, dar ca să simţi parfumul, nu trebuie decât o clipă. (Sadhu Sundar Singh, un vestit hindus convertit la creştinism în secolul trecut) Mireasma unui pom în floare se face simţită până departe, ca şi balsamul unei fapte bune. (în Upanishade) Niciun drum înflorit nu duce spre glorie. (Jean de La Fontaine) Nu trupul e frumos, ci alcătuirea şi înflorirea cu care sulfletul colorează trupul; iubeşte dar sufletul care face ca şi trupul să fie frumos. (Sfântul Ioan Gură de Aur) Oamenii fac o mare greşeală când se îngrijesc mai mult de vas decât de floare. (Sfântul Ioan Gură de Aur) Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori. Că vânt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său. (Psalmi 102.15, 16) Pentru că a asuprit fără milă pe săraci şi a furat o casă, în loc să o zidească. El nu va cunoaşte pacea lăuntri- că şi el nu va scăpa nimic din toate câte preţuieşte. Nimic nu scapă de lăcomia lui, de aceea înflorirea lui nu va ţine deloc. Când bogăţia lui va fi la culme, tulburarea îl va apuca deodată şi toate loviturile nenoro- cirii vor cădea în capul lui. (Iov 20.19-22) Pentru că tot trupul este ca iarba şi toată slava lui ca floarea ierbii: uscatu-s-a iarba şi floarea a căzut, iar cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este cuvântul, care vi s-a binevestit. (I Petru 1.24, 25) Pesimistul este omul care, dacă simte miros de flori, caută din priviri coşciugul. (H. L. Mencken) Să faci sfeşnic din aur curat. Sfeşnicul să-l faci bătut din ciocan: fusul, braţele, cupele, nodurile şi florile lui să fie dintr-o bucată. Şase braţe să iasă pe cele două laturi ale lui: trei braţe ale sfeşnicului să fie pe o latură a lui şi trei braţe ale sfeşnicului să fie pe cealaltă latură. (Ieşirea 25.31, 32) Ştiu ce parfum ceresc răspândesc trandafirii martirajului. (Anatole France) Tăcerea e floarea sfioasă a minţii. (Heinrich Heine) Trei lucruri ne-au rămas din paradis: stelele nopţii, florile zilei şi ochii copiilor. (Dante Alighieri) Viaţa este un trandafir la care fiecare petală este o iluzie şi fiecare spin, o realitate. (Alfred de Musset) Fluturele/ Ceea ce omida numeşte sfârşit, restul lumii îi spune fluture. (Lao Tse) Dacă vrei să zbori ca un fluture, nu te zbate ca un cocoş. (Proverb chinezesc)
Iluziile sunt fluturii primăverii vieţii. (Peter Sirius) Literatura şi fluturii sunt cele mai dulci pasiuni cunoscute de om. (Vladimir Nabokov) Voi umple prin tine de groază multe popoare şi regii lor se vor cutremura de frică prin tine, când voi flutura sabia Mea înaintea lor, şi în orice clipă va tremura fiecare pentru sufletul său în ziua căderii tale. Căci aşa zice Domnul Dumnezeu: Sabia regelui Babilonului va veni asupra ta; (Iezechiel 32.10, 11) Foamea îndeamnă pe lucrător la muncă, fiindcă gura lui îl sileşte. (Solomon 16.26) Foamea/ Atunci le-a zis: Se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie. Şi vor fi cutremure mari şi, pe alocurea, foamete şi ciumă şi spaime şi semne mari din cer vor fi. (Luca 21.10, 11) Căci se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie şi va fi foamete şi ciumă şi cutre- mure pe alocuri. Dar toate acestea sunt începutul durerilor. (Matei 24.7, 8) Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit, iar cei ce-L caută pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele.
Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame! Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înantea ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi. (Luca 15.17-19) Dă, Doamne, pâine celor flămânzi, şi foame de Tine celor care au multă pâine. (Sfinţii Părinţi) Din pricina sărăciei şi a foametei înspăimântătoare, ei mâncau rădăcini din locuri uscate şi mama lor era câmpia pustie şi jalnică. (Iov 30.3) Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. (Matei 5.6) Fericiţi voi care flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi cei ce plângeţi acum, că veţi râde. (Luca 6.21) Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? (Matei 25.36, 37) În această lume, o majoritate ruşinoasă moare de foame din cauza unei minorităţi neruşinate. (Hasier Agirre) În osteneală şi în trudă, în privegheri adeseori, în foame şi în sete, în posturi de multe ori, în frig şi în lipsă de haine. (II Corinteni 11.27) Nimeni nu dispreţuieşte un hoţ pentru că a furat ca să-şi astâmpere foamea; dar când a fost prins, el dă înapoi înşeptit, întoarce tot ceea ce are în casa lui. (Solomon 6.30, 31) Politicianul este vulpe flămândă, în opoziţie, şi urs obez, la putere; suc gastric sau grăsime la creieri. (Petre Pandrea) Şi după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit. Şi apropiindu-se, ispititorul a zis către El: De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini. Iar El, răspunzând, a zis: Scris este: "Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu".
Yüklə 7,81 Mb. Dostları ilə paylaş:
|