Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(Iezechiel 37.1-14)

Fugi de moarte, dai de înviere. (Poetul Ioan Alexandru)

Iar când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, şi ea era văduvă,

şi mulţime mare din cetate era cu ea. Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge! Şi

apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-te.

Şi s-a ridicat mortul şi a început să vorbească, şi l-a dat mamei lui. Şi frică i-a cuprins pe toţi şi slăveau

pe Dumnezeu, zicând: Prooroc mare s-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.

(Luca 7.12-16)

Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este înviere a morţi-

lor? Dacă nu este înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat. Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este

atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră. (I Corinteni 15.12-14)

Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul. Şi iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de

sus până jos, şi pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat; mormintele s-au deschis şi multe tru-

puri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat. Şi ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea

sfântă şi s-au arătat multora. Iar sutaşul şi cei ce împreună cu el păzeau pe Iisus, văzând cutremurul şi

cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte, zicând: Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta!

(Matei 27.50-54)

Iată, taină vă spun vouă: Nu toţi vom muri, dar toţi ne vom schimba, deodată, într-o clipeală de ochi la trâm-

biţa cea de apoi. Căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi, iar noi ne vom schimba. Căci tre-

buie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune şi acest (trup) muritor să se îmbrace în nemuri-

re. Iar când acest (trup) stricăcios se va îmbrăca în nestricăciune şi acest (trup) muritor se va îmbrăca în

nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: "Moartea a fost înghiţită de biruinţă.(I Corinteni 15.51-54)

Iisus a zis: Ridicaţi piatra. Marta, sora celui răposat, I-a zis: Doamne, deja miroase, că este a patra zi. Iisus

i-a zis: Nu ţi-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu? Au ridicat deci piatra, iar Iisus

Şi-a ridicat ochii în sus şi a zis: Părinte, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. Eu ştiam că întotdeauna Mă as-

culţi, dar pentru mulţimea care stă împrejur am zis, ca să creadă că Tu M-ai trimis. Şi zicând acestea,

a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară! Şi a ieşit mortul, fiind legat la picioare şi la mâini cu fâşii

de pânză şi faţa lui era înfăşurată cu mahramă. Iisus le-a zis: Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă.

(Ioan 11.39-44)

În ziua aceea, s-au apropiat de El saducheii, cei ce zic că nu este înviere, şi L-au întrebat, zicând: Învăţăto-

rule, Moise a zis: Dacă cineva moare neavând copii, fratele lui să ia de soţie pe cea văduvă şi să ridice

urmaşi fratelui său. Deci erau, la noi, şapte fraţi; şi cel dintâi s-a însurat şi a murit şi, neavând urmaş, a

lăsat pe femeia sa fratelui său. Asemenea şi al doilea şi al treilea, până la al şaptelea. În urma tuturor a

murit şi femeia. La înviere, deci, a cărui dintre cei şapte va fi femeia? Căci toţi au avut-o de soţie. Răs-

punzând, Iisus le-a zis: Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Căci la înviere, nici nu

se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer. Iar despre învierea morţilor, au n-aţi

citit ce vi s-a spus vouă de Dumnezeu, zicând: "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi

Dumnezeul lui Iacov"? Nu este Dumnezeul morţilor, ci al viilor. Iar mulţimile, ascultându-L, erau uimite

de învăţătura Lui. (Matei 22.23-33)

Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică. Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor.

Aştept învierea morţilor. Şi viaţa veacului ce va să vie. Amin! (Crezul, partea finală 12.11)

Învierea morţilor din morminte este darul exclusiv al lui Dumnezeu, însă învierea sufletului din moartea

păcatului cere şi osteneală din partea omului. (Sfântul Isaac Sirul)

La urmă, pe când cei unsprezece şedeau la masă, li S-a arătat şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietri-

rea inimii lor, căci n-au crezut pe cei ce-L văzuseră înviat. (Marcu 16.14)

Moartea şi învierea 7.6, 11.22

Moartea şi învierea lui Hristos 10.20, 11.14

Nădejdea învierii o cunoaştem prin taina morţii. 11.13

Nu ajungi la înviere decât trecând prin moarte. 6.15

Nu vă miraţi de aceasta; căci vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi, cei ce au

făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii. (Ioan 5.28, 29)

Omul, ţinta morţii şi învierii lui Hristos. 11.14

Orice creştin trebuie să găsească un loc în inima sa, atât pentru tristeţea răstignirii, dar şi pentru speranţa şi

bucuria învierii. (Părintele Dumitru Păduraru)

Pentru cine vrea să creadă am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am niciunul.

(Fericitul Augustin)

Prin înviere, trupul dobândeşte această cunoaştere a nemuririi. 7.6

Prin iubirea de Dumnezeu putem pătrunde în veşnicie, în bucuria veşnică, în învierea veşnică. 11.19

Ruşinea este cea mai aspră dintre pedepse; ea va rămâne în picioare şi la dreapta judecată, pentru că unii

vor învia pentru o viaţă veşnică, alţii pentru o ruşine şi batjocură veşnice. (Sfântul Vasile cel Mare)

Se tem de moarte numai cei care nu cred în înviere. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Şi a zis către Iisus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. Dar şi acum ştiu că oricâte vei cere

de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da. Iisus i-a zis: Fratele tău va învia. Marta i-a zis: Ştiu că va învia la

înviere, în ziua cea de apoi. Şi Iisus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă

va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta? (Ioan 11.21-26)

Şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l înjunghiaţi şi, mâncând, să ne veselim; căci acest fiu al meu mort era şi a

înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească. (Luca 15.23, 24)

Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre

morţi. (Luca 16.31)

Şi Iisus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieş-

te şi crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta? Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut

că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume. (Ioan 11.25-27)

Şi intrând, le-a zis: De ce vă tulburaţi şi plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme. Şi-L luau în râs. Iar El, sco-

ţându-i pe toţi afară, a luat cu Sine pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei ce îl însoţeau şi a intrat unde

era copila. Şi apucând pe copilă de mână, i-a grăit: Talita kumi, care se tâlcuieşte: Fiică, ţie zic,

scoală-te! Şi îndată s-a sculat copila şi umbla, căci era de doisprezece ani. Şi s-au mirat îndată cu

uimire mare. (Marcu 5.39-42)

Şi Petru, sculându-se, a venit cu ei. Când a sosit, l-au dus în camera de sus şi l-au înconjurat toate văduve-

le, plângând şi arătând cămăşile şi hainele câte le făcea Căprioara, pe când era cu ele. Şi Petru, scoţând

afară pe toţi, a îngenunchiat şi s-a rugat şi, întorcându-se către trup, a zis: Tavita scoală-te! Iar ea şi-a

deschis ochii şi, văzând pe Petru, a şezut. Şi dându-i mâna, Petru a ridicat-o şi, chemând pe sfinţi şi pe

văduve, le-a dat-o vie. Şi s-a făcut cunoscută aceasta în întreaga Iope şi mulţi au crezut în Domnul.

(Faptele Apostolilor 9.39-42)

Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului? Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că

piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea

dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus

Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeţi şi spuneţi uce-

nicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veţi vedea, după cum v-a spus.

Şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci

se temeau. Şi înviind dimineaţa, în ziua cea dintâi a săptămânii (Duminică) El s-a arătat întâi Mariei

Magdalena, din care scosese şapte demoni. Aceea, mergând, a vestit pe cei ce fuseseră cu El şi care se

tânguiau şi plângeau. Şi ei, auzind că este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut. (Marcu 16.3-11)

Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i;

în dar aţi luat, în dar să daţi. (Matei 10.8)

Tocmai atunci regele vorbea cu Ghehazi, sluga omului lui Dumnezeu, şi a zis: "Povesteşte-mi tot ce este mai

însemnat din câte a făcut Elisei!" Şi pe când istorisea el regelui despre copilul înviat de Elisei, a rugat pe

rege pentru casa sa şi pentru ţarina sa. Şi a zis Ghehazi: "Stăpânul meu rege, aceasta este chiar femeia

aceea şi el este acel fiul al ei pe care l-a înviat Elisei". (IV Regi 8.4, 5)

Urmează pe Hristos nu numai la înviere, ci şi la purtarea crucii. (Patericul Egiptean)

Vedeţi, vedeţi, dar, că Eu sunt şi nu este alt Dumnezeu afară de Mine: Eu omor şi înviez, Eu rănesc şi tămă-

duiesc şi nimeni nu poate scăpa din mâna Mea! Eu ridic la cer mâna Mea şi Mă jur pe dreapta Mea

şi zic: Viu sunt Eu în veac! (Deutoronomul 32.37, 38)

Zis-a şi celui ce-L chemase: Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rude-

le tale, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei, la rândul lor, pe tine, şi să-ţi fie ca răsplată. Ci,

când faci un ospăţ, cheamă pe săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi, şi fericit vei fi că nu pot să-ţi

răsplătească. Căci ţi se va răsplăti la învierea drepţilor. (Luca 14.12-14)

Jaful/ Căci aşa zice Domnul Savaot: "Tăiaţi copaci şi faceţi val împotriva Ierusalimului; această cetate trebuie pedep-

sită, pentru că în ea se află numai nedreptate. Cum aruncă izvorul apă din sine, aşa aruncă şi ea din sine

răutate; în ea se aude împilare şi jaf şi pururea se văd înaintea feţei Mele dureri şi răni. (Ieremia 6.6, 7)

Cine a dat pe Iacov jafului şi pe Israel jefuitorilor? Oare nu Domnul, împotriva Căruia noi am păcătuit, ale

Cărui căi n-am voit să le urmăm şi a Cărui lege n-am ascultat-o? (Isaia 42.24)

Dar nimeni nu poate, intrând în casa celui tare, să-i răpească lucrurile, de nu va lega întâi pe cel tare, şi atunci

va jefui casa lui. (Marcu 3.27)

De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată, Eu dau lui Nabucodonosor, regele Babilonului, ţara Egiptului, ca

să prade bogăţia lui şi să facă jaf în el; aceasta va fi răsplata oştirilor lui. (Iezechel 29.19)

Doamne, Dumnezeul meu, de am făcut aceasta, de este nedreptate în mâinile mele, de am răsplătit cu rău celor

ce mi-au făcut mie rău şi de am jefuit pe vrăjmaşii mei fără temei, să prigonească vrăjmaşul sufletul

meu şi să-l prindă, să calce la pământ viaţa mea şi mărirea mea în ţărână să o aşeze. (Palmi 7.3-5)

Ia seama la relele tale, nu ale altuia; şi nu se va jefui de tâlhari casa de lucru a minţii tale.

(Sfântul Marcu Ascetul)

Iar poporul săvârşeşte silnicii şi jaf; asupreşte pe sărac şi pe cel în necaz, chinuieşte pe străin fără nici un drept.

(Iezechel 22.29)

Nu nădăjduiţi spre nedreptate şi spre jefuire nu poftiţi; bogăţia de ar curge nu vă lipiţi inima de ea.

(Psalmi 61.10)

O vedenie grozavă mi s-a descoperit: jefuitorul jefuieşte şi pustiitorul pustieşte. Avântă-te, Elame! Împresu-

raţi pe Mezi, n-aveţi nici o milă! (Isaia 21.2)

Patria este norodul, nu tagma jefuitorilor. (Tudor Vladimirescu)

Pământul va fi pustiit, el va fi jefuit, că Domnul a grăit cuvântul acesta. (Isaia 24.3)

Şi a zis Domnul către mine: "Ia o carte mare şi scrie deasupra ei cu slove omeneşti: "Maher-Şalal-Haş-Baz"

(grabnic-pradă-apropiat-jaf). (Isaia 8.1)

Şi am călcat poruncile Tale, şi Tu ne-ai dat spre jaf la robie şi la moarte, ca să fim pildă de batjocură şi de

ocară la toate popoarele printre care Tu ne-ai risipit! (Tobit 3.4)

Şi s-au adunat Iudeii cei din Suza şi în ziua a paisprezecea a lunii lui Adar şi au omorât trei sute de oameni, dar

la jaf nu şi-au întins mâinile. (Estera 9.15)

Toată ţara aceasta va fi pustiită şi jefuită; popoarele acestea vor sluji regelui Babilonului şaptezeci de ani. Iar

când se vor împlini şaptezeci de ani, voi pedepsi pe regele Babilonului şi pe poporul acela, zice Domnul, pen-

tru necredinţa lor, şi ţara Caldeilor o voi pedepsi şi o voi face pustie pentru totdeauna. (Ieremia 25.10, 11)

Ucigaşul se scoală dis-de-dimineaţă, ucide pe cel sărac şi nevoiaş şi jefuieşte. (Iov 24.14)

Joaca/ Cumplit lucru e beţia. E în stare să adoarmă simţurile, să întunece mintea. Face mort şi fără de putere pe

omul înzestrat cu raţiune, omul care a primit stăpânirea peste toate, îl doboară la pământ legându-l cu

lanţuri de nedezlegat. Dar mai bine spus, omul beat e mai rău decât omul mort. Omul mort nu mai poate

face rău, nici bine. Omul beat, însă, bine nu poate face, ci numai rău. Face de râs pe toţi, şi pe femeie şi

pe copii. Prietenii se ascund şi se ruşinează, gândindu-se la ruşinea lui. Duşmanii se bucură, îşi bat joc

de el, îl blestemă … Poate fi oare om mai ticălos decât beţivul, care e mereu cu capul ameţit de băutu-

ră, care toarnă vin în el în fiecare zi de-şi strică judecata gândurilor? … (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Depriderile copiilor se descoperă mai uşor în timpul jocurilor. (Quintilianus)

Iată hotărârea pe care a rostit-o împotriva lui: "Te dispreţuieşte şi îşi bate joc de tine fecioara, fiica Sionului;

în spatele tău clatină din cap fiica Ierusalimului! (Isaia 37.22)

În această lume pustie şi sfâşiată nu există iubire, fiindcă plăcerea şi dorinţa joacă rolurile cele mai impor-

tante. (Krishnamurti, filosof indian)

Între tindă şi altar să plângă preoţii, slujitorii Domnului, şi să zică: "Milostiveşte-Te, Doamne, către poporul

Tău şi nu face de ocară moştenirea Ta ca să-şi bată joc de ea neamurile!" Pentru ce să se spună

printre neamuri: "Unde este Dumnezeul lor?" (Ioil 2.17)

Lupta contra lui Saul ajunsese cumplită şi arcaşii îl loviră pe acesta, rănindu-l greu. Atunci a zis Saul purtăto-

rului său de arme: “Trage-ţi sabia şi mă străpunge cu ea, ca să nu vină aceşti netăiaţi împrejur să mă ucidă

şi să-şi bată joc de mine". Purtătorul de arme însă n-a voit, căci se temea cumplit. Atunci Saul şi-a luat

sabia şi s-a aruncat în ea. Văzând purtătorul de arme că Saul a murit, s-a aruncat şi el în sabia sa şi a mu-

rit cu el. Aşa a murit în ziua aceea Saul şi cei trei fii ai lui şi purtătorul de arme al său, precum şi toţi

oamenii lui. (I Regi 31.3-6)

Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari. Acolo

corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea. Toate către Tine aşteaptă ca să

le dai lor hrană la bună vreme. (Psalmi 103.26-28)

Matematica este un joc care se joacă după anumite reguli simple cu semne fără înţeles pe hârtie.

(David Hilbert)

Nebunul îşi bate joc de jertfa pentru păcat, însă între oamenii drepţi este bună înţelegere. (Solomon 14.9)

Şi când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpăţânii, L-au răstignit acolo pe El şi pe făcătorii de rele, unul de-

a dreapta şi unul de-a stânga. Iar Iisus zicea: Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac. Şi împărţind hainele

Lui, au aruncat sorţi. Şi sta poporul privind, iar căpeteniile îşi băteau joc de El, zicând: Pe alţii i-a mân-

tuit; să Se mântuiască şi pe Sine Însuşi, dacă El este Hristosul, alesul lui Dumnezeu. (Luca 23.33-35)

Şi împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi în mâna Lui cea dreaptă trestie; şi, îngenunchind înaintea

Lui îşi băteau joc de El, zicând: Bucură-Te, regele iudeilor! Şi scuipând asupra Lui, au luat trestia şi-L

băteau peste cap. Iar după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de hlamidă, L-au îmbrăcat cu hainele

Lui şi L-au dus să-L răstignească. (Matei 27.29-31)

Tabla de şah este lumea, figurile sunt fenomenele din univers, regulile de joc sunt ceea ce noi numim legi ale

naturii. (Aldous Huxlay)

Toate acestea le auzeau şi fariseii, care erau iubitori de argint şi-L luau în bătaie de joc. (Luca 16.14)

Jos/ Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe aripa templului, Şi I-a zis: Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu,

aruncă-Te jos, că scris este: "Îngerilor Săi va porunci pentru Tine şi Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să

izbeşti de piatră piciorul Tău". Iisus i-a răspuns: Iarăşi este scris: "Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău".

(Matei 4.5-7)

Atunci Domnul a zis către Satan: "De unde vii?" Iar Satan a răspuns Domnului şi a zis: "Am dat târcoale pe pă-

mânt şi m-am plimbat în sus şi în jos". Şi Domnul a zis către Satan: "Te-ai uitat la robul Meu Iov, că nu este

nici unul ca el pe pământ fără prihană şi drept şi temător de Dumnezeu şi care să se ferească de ce este rău?"

(Iov 1.7 8)

Au zis Lui: Învăţătorule, această femeie a fost prinsă asupra faptului de adulter; iar Moise ne-a poruncit în Lege

ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Dar Tu ce zici? Şi aceasta ziceau, ispitindu-L, ca să aibă de ce

să-L învinuiască. Iar Iisus, plecându-Se în jos, scria cu degetul pe pământ. Şi stăruind să-L întrebe, El S-a ri-

dicat şi le-a zis: Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei. Iarăşi plecându-Se, scria pe

pământ. (Ioan 8.4-7)

Cine ştie dacă duhul omului se urcă în sus şi duhul dobitocului se coboară în jos către pământ?

(Ecclesiastul 3.21)

Dar un tânăr cu numele Eutihie, şezând pe fereastră, pe când Pavel ţinea lungul său cuvânt, a adormit adânc şi,

doborât de somn, a căzut jos de la catul al treilea, şi l-au ridicat mort. Iar Pavel, coborându-se, s-a plecat

peste el şi, luându-l în braţe, a zis: Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el. (Faptele Apostolilor 20.9, 10)

Iar când a încetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: Mână la adânc, şi lăsaţi în jos mrejele voastre, ca să pescuiţi.

(Luca 5.4)

Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii care erau în

Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi. (Matei 2.16)

Iar El a zis către ei: Daţi-le voi să mănânce. Iar ei au zis: Nu avem mai mult de cinci pâini şi doi peşti, afară nu-

mai dacă, ducându-ne noi, vom cumpăra merinde pentru tot poporul acesta. Căci erau ca la cinci mii de băr-

baţi. Dar El a zis către ucenicii Săi: Aşezaţi-i jos, în cete de câte cincizeci de inşi. (Luca 9.13, 14)

Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul. Şi iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de sus

până jos, şi pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat; mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale

sfinţilor adormiţi s-au sculat. (Matei 27.50-52)

Invidia, viciu neputicios, nu se poate ridica până la însuşirile înalte, ci se târăşte jos, pe pământ, ca vipera ce

se ascunde. (Ovidius)

Îmi plac porcii. Câinii ne privesc de jos. Pisicile ne privesc de sus. Porcii ne tratează ca pe egali.

(Winston Churchill)

Însă trebuie să ne ferim să întindem mâinile prea tare şi să le ridică cât mai sus, ca să nu ajungem în stare de fier-

binţeală şi de extaz, de la care este numai un pas până la înşelare de sine şi amăgire drăcească. Mâinile trebu-

ie întinse moderat, ca duhul să rămână în linişte, smerenie şi umilinţă; trebuie să dăm trupului poziţia celui atâr-

nat pe cruce, iar nu poziţia celui ce zboară spre cer. Capul să fie plecat în jos, iar mâinile ridicate. (Din cartea

“Tâlcuiri la Patericul egiptean”, pagina 31, a Sfântului Ignatie Briancianinov)

Înţeleptul merge pe cărarea vieţii ce duce în sus, ca să ocolească drumul iadului care merge în jos.