Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(Solomon 13.8)

Căci spre aceasta aţi fost chemaţi, că şi Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă, ca să păşiţi pe

urmele Lui, Care n-a săvârşit nici un păcat, nici s-a aflat vicleşug în gura Lui, şi Care, ocărât fiind,

nu răspundea cu ocară; suferind, nu ameninţa, ci Se lăsa în ştirea Celui ce judecă cu dreptate.

(I Petru 2.21-2)

Dar ca aceasta să nu se răspândească mai mult în popor, să le poruncim cu ameninţare să nu mai

vorbească, în numele acesta, nici unui om. Şi chemându-i, le-au poruncit ca nicidecum să nu mai

grăiască, nici să mai înveţe în numele lui Iisus. Iar Petru şi Ioan, răspunzând, au zis către ei: Jude-

caţi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm de voi mai mult decât de Dumnezeu. Căci

noi nu putem să nu vorbim cele ce am văzut şi am auzit. Dar ei, ameninţându-i din nou, le-au dat

drumul, negăsind nici un chip cum să-i pedepsească, din cauza poporului, fiindcă toţi slăveau pe

Dumnezeu, pentru ceea ce se făcuse. (Faptele Apostolilor 4.17-21)

Deci, de te va întreba poporul acesta, sau vreun prooroc, sau vreun preot: "Care este ameninţarea

Domnului?" Să le spui: "Ce ameninţare? Am să vă înlătur", zice Domnul. Iar dacă un prooroc sau

preot, sau poporul va zice: "Este ameninţarea Domnului", voi pedepsi pe omul acela şi casa lui.

Aşa să ziceţi unul către altul şi frate către frate: "Ce-a răspuns Domnul?" sau: "Ce-a zis Domnul?"

Iar cuvântul acesta: "Ameninţare de la Domnul", de-acum să nu-l mai întrebuinţaţi, că ameninţa-

re va fi unui astfel de om cuvântul lui, pentru că stricaţi cuvintele Domnului celui viu, cuvintele

Domnului Savaot, cuvintele Dumnezeului nostru. (Ieremia 23.33-36)

Destinul omenesc nu cunoaşte ameninţare mai mare decât moartea din motive necunoscute.

(Ramon Gomez de la Serna)

Eu spun adevărul. Şi ştiu despre ce vorbesc. De asta sunt o ameninţare. (Snoop Dogg)

Extraordinarele progrese realizate în domeniul comunicaţiilor reprezintă o serioasă ameninţare la

adresa vieţii private. (Earl Warren)

Iar Saul, suflând încă ameninţare şi ucidere împotriva ucenicilor Domnului, a mers la arhiereu, şi a ce-

rut de la el scrisori către sinagogile din Damasc ca, dacă va afla acolo pe vreunii, atât bărbaţi, cât şi

femei, că merg pe calea aceasta, să-i aducă legaţi la Ierusalim. Dar pe când călătorea el şi se apro-

pia de Damasc, o lumină din cer, ca de fulger, l-a învăluit deodată. Şi, căzând la pământ, a auzit un

glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti? (Faptele Apostolilor 9.1-4)

În ziua aceea, Egiptenii vor fi ca femeile fricoase şi tremurătoare, din pricina ameninţării mâinii Dom-

nului Savaot pe care o va ridica peste ei. (Isaia 19.16)

Laşul ameninţă doar dacă se simte protejat. (Johann Wolfgang von Goethe)

Răul esenţial care ameninţă vitalitatea poporului nostru este demagogia. (Mihai Eminescu)

Amintirea/ A-ţi aminti cu adevărat de Dumnezeu, înseamnă a-ţi aminti de viaţă. A-L uita, înseamnă a muri.

(Sfântul Teotim al Tomisului)

Adu-ţi aminte de cele trecute, nădăjduieşte în Domnul pentru cele viitoare, foloseşte spre bine cele

prezente. (Mitropolitul Filaret)

Adu-ţi aminte de îndurările şi milele Tale, Doamne, că din veac sunt. (Psalmi 24.6)

Adu-ţi aminte de tatăl tău şi de mama ta, când şezi în mijlocul celor mari, ca nu cumva să uiţi de tine în

faţa lor, ca să nu te porţi ca un prost, aşa încât să vrei să nu te fi născut şi să-ţi blestemi ziua naşterii

tale. (Ecclesiasticul 23.16-18)

Adu-ţi aminte, Doamne, de David şi de toate blândeţile lui. (Palmi 131.1)

Aducerea aminte a răului este rugina sufletului. (Sfântul Ioan Scărarul)

Am învăţat să pun alături de alte virtuţi şi prietenia, aducându-mi aminte de cel care a spus cu înţelepciu-

ne, referindu-se aici la Aristotel, că prietenul e un al doilea eu. (Sfântul Vasile cel Mare)

Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna şi stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic: Ce este omul

că-ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de

îngeri, cu mărire şi cu cinste l-ai încununat pe el. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale,

toate le-ai supus sub picioarele lui. (Psalmi 8.3-6)

Ce se va întâmpla cu omul, când Dumnezeu îşi va întoarce pivirea Sa dreaptă asupra sufletului său şi nu

va găsi nimic bun întrânsul? Aduceţi-vă aminte ce-a păţit smochinul în care Domnul nu a găsit niciun

fel de rod. (Sfântul Tihon din Zadonsk)

Dacă vrei să biruieşti mânia, câştigându-ţi blândeţea şi îndelunga-răbdare, adu-ţi aminte de Domnul

Iisus Hristos. (Sfântul Efrem Sirul)

Dacă-şi va aduce aminte omul de păcatele sale, Dumnezeu va lua de la el trândăvia. (Sfântul Ioan

Scărarul)

Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe

cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a

întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să

treacă la noi. (Luca 16.25, 26)

Daţi băutură îmbătătoare celui ce este gata să piară şi vin celui cu amărăciune în suflet, ca să bea şi să

uite sărăcia şi să nu-şi mai aducă aminte de chinul lui. (Ecclesiastul 31.6, 7)

Doar smerenia te introduce în amintirea eternă a timpului, singura care de fapt contează.

(Teologul catolic Marko Rupnik)

După cum amintirea focului nu-ţi încălzeşte trupul, tot astfel credinţa fără dragoste nu-ţi va încălzi

sufletul. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Eu, Eu sunt Acel Care şterge păcatele tale şi nu Îşi mai aduce aminte de fărădelegile tale.

(Isaia 43.25)

Evangheliile sunt calea tămăduirii de orice boală, luptă împotriva amintirilor prin cultivarea virtuţilor.

(Cuviosul Talasie)

Fiindcă vei uita necazul tău de azi şi-ţi vei aduce aminte de el numai ca de nişte ape, care au fost şi au

trecut. Şi viaţa ta va înflori mai mândră decât miezul zilei, iar întunericul se va face revărsat de zori.

(Iov 11.16, 17)

Fiule! Cât vei putea fă-ţi bine ţie şi adu Domnului prinoase vrednice. Adu-ţi aminte că moartea nu zăbo-

veşte şi hotărârea morţii nu ţi s-a arătat. Mai înainte de a muri fă bine prietenului şi după cât poţi

întinde şi dă lui. (Ecclesiasticul 14.11-13)

În toate, şi înainte de toate, să ne amintim de moarte şi de ieşirea înfricoşată a sufletului din trup.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul)

În ziua necazului tău Îşi va aduce aminte Domnul de tine şi, ca gheaţa când este senin, aşa se vor topi

păcatele tale. (Ecclesiasticul 3.15)

Întâmplarea dureroasă face pe înţelept să-şi aducă aminte de Dumnezeu, şi întristează pe măsura ei pe

cel ce a uitat de Dumnezeu. (Sfântul Marcu Ascetul)

Într-adevăr, nădejdea celui nelegiuit este ca praful pe care-l spulberă vântul, este ca pâcla subţire pe ca-

re o împrăştie vijelia, ca fumul pe care-l suflă o adiere şi ca amintirea unui oaspete de o singură zi

care se destramă. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 5.14)

Învăţătura conform căreia cunoaşterea de sine sau după Dumnezeu, sau alt termen, precum osândirea

de sine şi plângerea de sine, asociate cu smerenia şi amintirea de Dumnezeu dezleagă deprimarea

şi dăruiesc pace şi alinare. (Sfântul Isihie)

Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. (Regele României Mihai-I)

Mântuitorul spunea în predica de pe munte: Ajunge zilei răutatea ei. Aici se înţelege prin răutate grija,

munca şi necazurile, care se repetă zilnic fără încetare, destul deci pentru o singură zi, aşa ca să nu

mai adăugăm şi grija zilei de mâine, s-o încărcăm prea mult încât să nu putem avea posibilitatea în-

deletnicirii şi cu lucruri spirituale. Nu numai vicleşugul este numit răutate, ci şi cele amintite mai sus

(Teologul Teoclitos)

Mie îmi este mare câştig chiar şi numai a-mi aminti de Sfântul Antonie.(Sfântul Atanasie cel Mare,

ucenicul Sfântului Antonie cel Mare)

Muzica este arta cea mai apropiată de lacrimi şi amintiri. (Oscar Wilde)

Nu există durere mai mare decât amintirea zilelor de bucurie în clipele de nenorocire. (Dante Alighieri)

Postul este doctorul sufletelor noastre, îl face pe fiecare să ia aminte la sine însuşi şi-l învaţă să-şi amin-

tească de toate lipsurile vieţii sale. (Sfântul Simeon Noul Teolog)

Să ne aducem aminte necontenit de Dumnezeu, iar acest lucru se înfăptuieşte mai ales prin rugăciune.

(Sfântul Vasile cel Mare)

Să ne aducem aminte neîncetat de moarte, să ne supraveghem imaginaţia pentru ca satana să nu poată

făuri gânduri mincinoase. (Sfântul Isihie Sinaitul)

Şi, făcându-Şi un bici din ştreanguri, i-a scos pe toţi afară din templu, şi oile şi boii, şi schimbătorilor le-a

vărsat banii şi le-a răsturnat mesele. Şi celor ce vindeau porumbei le-a zis: Luaţi acestea de aici. Nu

faceţi casa Tatălui Meu casă de negustorie. Şi şi-au adus aminte ucenicii Lui că este scris: "Râvna

casei Tale mă mistuie". (Ioan 2.15-17)

Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, care zisese: Mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te

vei lepăda de Mine. Şi ieşind afară, a plâns cu amar. (Matei 26.75)

Trecutul e noaptea – iar amintirile, candele care cu vremea se sting. (Octavian Goga)

Trecutul este în amintire, viitorul – în închipuire. (Sri Nisargadatta Maharaj)

Unele amintiri ne parfumează sufletul pentru totdeauna. (Gabriele d’Annunzio)

Angoasele/ Anxietatea este ameţeala libertăţii. (Soren Kierkegaard, filosof şi teolog danez)

Ce e de crezut, să crezi! E o cerinţă adâncă a sufletului omenesc de a avea despre lume o viziune, o

înţelegere coerentă şi unificatoare. În lipsa acestei viziuni, acestei înţelegeri, se nasc: angoasa

şi schizofrenia. (François Jacob, biolog francez, laureat al Premiului Nobel în 1965, împreună

cu Jacques Monod şi André Lwoff)

Ideologiile ne separă. Visele şi angoasele ne unesc. (Eugen Ionescu)

Suferinţele trupului sunt legate de multe ori de angoasele sufletului. 1.3

Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani; iar de vor fi în putere optzeci

de ani şi ce este mai mult decât aceştia osteneală şi durere; că trece viaţa noastră şi ne vom duce.

(Psalmi 89.10-12)

Anii/ Adam a trăit două sute treizeci de ani şi atunci i s-a născut un fiu după asemănarea sa şi, după chipul său şi i-

a pus numele Set. Zilele pe care le-a trăit Adam după naşterea lui Set au fost şapte sute de ani şi i s-au

născut fii şi fiice. Iar de toate, zilele vieţii lui Adam au fost nouă sute treizeci de ani şi apoi a murit. Set

a trăit două sute cinci ani şi i s-a născut Enos. După naşterea lui Enos, Set a mai trăit şapte sute şapte

ani, şi i s-au născut fii şi fiice. (Facerea 5.3-7)

Adevărul este cel care-l satisface pe om în adâncul sufletului, îi dezvoltă forţele, îi înseninează zilele şi-i procură

ani de fericire. (Pedagogul Johann Heinrich Pestalozzi)

Ajungând curând la desăvârşire, dreptul a apucat ani îndelungaţi. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 4.13)

Că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut şi ca straja nopţii. Nimicnicie vor fi anii

lor; dimineaţa ca iarba va trece. Dimineaţa va înflori şi va trece, seara va cădea, se va întări şi se va usca.

(Psalmi 89.4-6)

Câteva clipe ale câtorva ani nu mai contează, atunci când ai pierdut eternitatea. (Jean-Paul Sartre)

Credinţa este deci o vedere dincolo de vederea fizică, este o vedere a unei realităţi nevăzute, dar promise, făgă-

duite. Prin credinţă, proorocii au văzut mai dinainte şi au binevestit taina întrupării Fiului lui Dumnezeu. Prin

credinţă, ei au prevăzut şi prezis coborârea din slava cerească a Fiului lui Dumnezeu, care devine Fiul Omu-

lui prin întruparea Lui smerită din fecioară, răstignirea, moartea, învierea şi înălţarea Lui la ceruri. Aici poate

fi citat proorocul Isaia care a prevestit cu aproape 800 de ani înainte că “Fecioara va lua în pântece şi va

naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel.” (Patriarhul Daniel, Isaia 7.14)

Creştin sunt, lasă-mă la mama mea! (Sfântul Mucenic Chiric, în vârstă de trei ani. Dregătorul l-a aruncat pe

treptele tronului său, s-a lovit la cap şi a murit. Sfânta Muceniţă Iulita, mama pruncului, a fost decapitată)

Cu cât creşti şi devii mai mare şi mai important prin creaţiile tale, cu atât îi priveşti cu mai mult respect şi cu mai

mare smerenie pe creatorii dinaintea ta. La vârsta voastră (a studenţilor cărora le vorbea), ziceam: Eu. Eu

eram cel mai mare. Când am împlinit vârsta de 25 de ani, am început să zic: Eu şi Mozart. Astăzi, pot să

spun doar: Mozart. (Charles François Gounod)

Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani - fie în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu

ştie - a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer. Şi-l ştiu pe un astfel de om – fie în trup, fie în afară de

trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie - Că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului

să le grăiască. (II Corinteni 12.2-4)

Dacă nu poţi explica ceva unui copil de şase ani, atunci nici tu nu ai înţeles. (Albert Einstein)

De 86 de ani Îl slujesc pe Hristos şi nu mi-a făcut niciodată niciun rău. Cum aş putea blestema pe Binefăcăto-

rul şi Mântuitorul meu? (Sfântul Sfinţit Mucenic Policarp al Smirnei, ucenicul Sfântului Ioan Evanghelistul,

înainte de a fi ars de viu. A scris 5 epistole, dar patru dintre ele s-au pierdut)

De aproape două mii de ani ni se predică să ne iubim, iar noi nu sfâşiem. (Mihai Eminescu)

Deschide gura să-ţi dau papa! – Nu e papa, e Doamne-Doamne! (Cuvintele unui copil de 3-4 ani

care se împărtăşea)

După numărul celor patruzeci de zile, în care aţi iscodit pământul Canaan, veţi purta pedeapsa pentru păcatele

voastre patruzeci de ani, câte un an pentru fiecare zi, ca să cunoaşteţi ce înseamnă să fiţi

părăsiţi de Mine. (Numerii 14.34)

Efectele postului nu se pot simţi imediat. Uneori e nevoie de 40 de zile, alteori , ca în cazul proorocului Ilie, trei

ani şi şase luni, sau poate o viaţă întreagă. Cert este faptul că postul ne face mai înţelepţi, ne poate arăta

pregătiţi pentru toate ispitele şi valurile vieţii. Alte roade pe care le dobândim în urma postului sunt tainice.

În fiecare biserică îngerii înscriu pe cei care postesc. Ia aminte, dar, ca nu cumva din pricina unei mici plă-

ceri, ce ţi-o dau bucatele, să suferi paguba de a nu fi înscris de înger, fugind dinaintea celui care înrolează

ostaşi Este mai mică primejdia când un soldat aruncă pavăza şi fuge, decât atunci când un creştin aruncă

postul, arma cea tare şi puternică. (Sfântul Vasile cel Mare)

Fă ce vrei, că după 10 ani vei regreta. (Socrate)

Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, şi nu-l duce să-l

adape? Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana de optsprezece ani, nu se cuve-

nea, oare, să fie dezlegată de legătura aceasta, în ziua sâmbetei? Şi zicând El acestea, s-au ruşinat toţi

care erau împotriva Lui, şi toată mulţimea se bucura de faptele strălucite săvârşite de El.

(Luca 13.15 - 17)

Fluturii numără clipe, nu ani, şi totuşi au timp destul. (Rabindranath Tagore)

Frica de Dumnezeu lungeşte zilele (omului), iar anii celor fără de lege sunt puţini. (Solomon 10.27)

Greşelile politicianului sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se împiedică dezvolta-

rea unei ţări întregi şi se împiedică, pentru zeci de ani, viitorul ei. (Mihai Eminescu)

Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii care erau în

Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi. (Matei 2.16)

Iar în toată ţara nu se găseau femei atât de frumoase ca fetele lui Iov, şi tatăl lor le-a făcut părtaşe la moştenire,

lângă fraţii lor. Şi Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani şi a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi,

până la al patrulea neam. Şi Iov a murit bătrân şi încărcat de zile. (Psalmi 42.15-17)

Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru handicapurile mele, căci prin ele am ajuns la mine însămi, la El, şi am putut

să dau la iveală opera mea. [Scriitoarea americană Helen Keller (1880-1968). Când avea 19 luni, a ră-

mas fără auz şi văz, în urma unei boli, pierzându-şi apoi şi capacitatea de a vorbi. Cinci ani mai târziu şi-

a început educaţia cu Anne Sullivan, care a învăţat-o numele obiectelor prin apăsarea în palmă a alfabe-

tului surdo-muţilor. În cele din urmă, Keller a învăţat să citească şi să scrie în alfabetul Braille.

A scris mai multe cărţi, printre care şi Povestea vieţii mele.]

În anul întâi al domniei lui - eu, Daniel, am citit în cărţi numărul de şaptezeci de ani, pentru care a fost cuvântul

Domnului către proorocul Ieremia, ani care trebuia să se împlinească de la dărâmarea Ierusalimului. Şi

mi-am îndreptat faţa către Domnul Dumnezeu, stăruind în rugăciune şi în rugi fierbinţi, cu post, sac şi

cenuşă. Şi m-am rugat Domnului Dumnezeu şi m-am mărturisit şi am zis: "O, Doamne, Dumnezeule cel

mare şi minunat, Care păzeşti legământul şi îndrumarea pentru cei ce Te iubesc pe Tine şi iau aminte la

poruncile Tale! (Daniel 9.2-4)

În zilele noastre am ajuns să confundăm foarte mult Sfânta Liturghie cu un moment în care te retragi pur şi sim-

plu într-un colţ, te mânii pe toţi care se mişcă în jurul tău, îi judeci pe cei care nu sunt îmbrăcaţi corespunză-

tor şi, în acelaşi timp, îţi repeţi cât eşti de păcătos şi nevrednic de a te apropia de Sfintele Taine, refuzând

primirea Euharistiei cu anii. (Teologul Alexander Schmemann)

La doisprezece ani pictam ca Rafael, dar mi-a trebuit o viaţă ca să învăţ să pictez ca un copil. (Pablo Picaso)

Mulţumesc vouă, fraţilor, că strunjind trupul meu cel vechi şi bătrân m-aţi înnoit, îmbrăcându-mi sufletul cu hai-

na cea nouă a suferinţelor pentru Hristos. (Sfântul Sfinţit Mucenic Haralambie, episcopul cetăţii Magnesia

din Asia Mică. A murit în închisoare în urma torturilor, la anul 202, în vârstă de 113 ani)

Nu cumva vrei să mă omori, cum ai omorât ieri pe egiptean? La acest cuvânt, Moise a fugit şi a trăit ca stră-

in în ţara Madian, unde a născut doi fii. Şi după ce s-au împlinit patruzeci de ani, îngerul Domnului i s-a

arătat în pustiul Muntelui Sinai, în flacăra focului unui rug. Iar Moise, văzând, s-a minunat de vedenie, dar

când s-a apropiat ca să ia seama mai bine, a fost glasul Domnului către el: "Eu sunt Dumnezeul părinţilor

tăi, Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov". Şi Moise, tremurând, nu îndrăz-

nea să privească; iar Domnul i-a zis: "Dezleagă încălţămintea picioarelor tale, căci locul pe care stai este

pământ sfânt. Privind, am văzut asuprirea poporului Meu în Egipt şi suspinul lor l-am auzit şi M-am pogo-

rât ca să-i scot. Şi acum vino, să te trimit în Egipt". (Faptele Apostolilor 7.28-34)

Nu vă învârtoşaţi inimile voastre, ca la răzvrătire în ziua ispitirii din pustie, unde M-au ispitit părinţii voştri, M-au

încercat, şi au văzut faptele Mele, timp de patruzeci de ani. (Evrei 3.8,9)

Nu voi vinde pe Dumnezeul cel din tinereţile mele pentru o viaţă de încă puţine zile. Pentru aceste vorbe bătrâ-

nul Achepsima, care avea peste 80 de ani, a fost bătut crunt şi aruncat în temniţă, unde a murit după trei

ani de tortură. (Sfântul mucenic Achepsima, episcopul cetăţii Anisa, care a refuzat să se închine idolilor)

O femeie poate să ţină un singur secret: vârsta ei. (Voltaire)

Omul nu ajunge să trăiască nici o sută de ani, dar se frământă şi îşi face griji pentru o mie de ani.

(Mitropolitul Filaret)

Pune Guvernul să conducă deşertul Sahara şi în 5 ani vei descoperi că este lipsă de nisip. (Milton Friedman)

Să ne aţintim privirile la cei care slujesc în chip desăvârşit măreţei slave a lui Dumnezeu. (Din Epistola către Co-

rinteni a Sfântului Clement Romanul, episcopul Romei. Împăratul Traian a poruncit să fie aruncat în mare cu

o ancoră de gât, pentru că a adus la Hristos pe mulţi aristocraţi romani şi a refuzat să aducă jertfă zeilor. A

fost contemporan cu Sfinţii Apostoli. La vârsta de 24 de ani s-a decis să plece şi să-şi caute părinţii şi fraţii,

care dispăruseră într-un naufragiu. Este momentul când îl întâlneşte pe Sfântul Barnaba şi pe fraţii săi, deve-

niţi ucenicii Sfântului Petru. Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu îşi va întâlni şi părinţii. Dintre toate operele

puse sub numele Sfântului Clement, numai una este autentică şi anume: Scrisoarea întâi către Corinteni. Este

o operă care se păstrează în limba greacă, latină, siriacă şi coptă.)

Succesul unui singur minut ne răsplăteşte pentru eşecuri de ani de zile. (Robert Browning)

Sunt un om liber şi fac ce vreau, nu mă tem de oameni! (După 12 ani de temniţă, întrebat dacă se supune orân-

duirii comuniste, părintele Iustin Pârvu a răspuns: Sunt un om liber şi fac ce vreau, nu mă tem de oameni!

Acest cuvânt l-a costat alţi 5 ani de temniţă grea.)

Şaptezeci de ani am de când slujesc lui Dumnezeu şi acum să jertfesc idolilor? (Sfântul Artemon,

torturat şi decapitat)

Şi a fost cuvântul Domnului Savaot către mine şi mi-a zis: "Vesteşte la tot poporul ţării şi preoţilor: "Dacă aţi ţi-

nut post şi v-aţi tânguit în luna a cincea şi într-a şaptea, vreme de şaptezeci de ani, pentru Mine, oare, aţi

postit voi? Şi dacă mâncaţi şi beţi, oare nu sunteţi voi aceia care mâncaţi şi care beţi? Nu cunoaşteţi voi

cuvintele pe care le-a vestit Domnul prin graiul profeţilor de mai înainte, când Ierusalimul era locuit şi paş-

nic, cu cetăţile sale dimprejur, şi când Neghebul şi Şefela erau locuite?" (Zaharia 7.4-7)

Şi apucând pe copilă de mână, i-a grăit: Talita kumi, care se tâlcuieşte: Fiică, ţie zic, scoală-te! Şi îndată s-a

sculat copila şi umbla, căci era de doisprezece ani. Şi s-au mirat îndată cu uimire mare. (Marcu 5.41, 42)

Şi ea era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în

post şi în rugăciuni. (Luca 2.37)

Şi iată o femeie cu scurgere de sânge de doisprezece ani, apropiindu-se de El pe la spate, s-a atins de poala

hainei Lui. Căci zicea în gândul ei: Numai să mă ating de haina Lui şi mă voi face sănătoasă; iar Iisus, întor-

cându-Se şi văzând-o, i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Şi s-a tămăduit femeia din ceasul

acela. (Matei 9.20-22)

Şi Iudita a rămas văduvă; a trăit în casa ei trei ani şi patru luni. Şi ea îşi făcuse o colibă pe acoperişul casei şi

umbla încinsă cu sac împrejurul coapselor sale şi purta hainele văduviei sale; şi postea în toate zilele vădu-

viei sale, afară de ajunul zilelor de odihnă, şi de zilele de odihnă, afară de ajunul lunilor noi şi de lunile noi,

afară de praznice şi de zilele de veselie ale neamului lui Israel. (Iudita 8.4-6)

Anume/ De aceea, iertarea vrăjmaşilor este un bine mai întâi pentru noi înşine, pentru că ne descărcăm de o prezenţă

întunecată a lor în viaţa noastră, ne eliberăm de această greutate, şi anume aceea a dorinţei de răzbu-

nare, cât mai rapidă şi cât mai straşnică. Deci, când Mântuitorul Iisus Hristos ne îndeamnă să nu răsp-

undem la răutate cu răutate, de fapt El ne îndeamnă să lucrăm pentru însănătoşirea sufletului omului…

(Patriarhul Daniel)

Două sunt criteriile care arată dacă ţinta pe care o urmărim este un lucru bun şi cinstit, şi anume: la timp

şi cu măsură. (Sfântul Grigorie de Nyssa)

Iar ei, auzind, se mâniau foarte şi se sfătuiau să-i omoare. Şi ridicându-se în sinedriu un fariseu, anume Ga-

maliel, învăţător de Lege, cinstit de tot poporul, a poruncit să-i scoată pe oameni afară puţin, şi a zis

către ei: Bărbaţi israeliţi, luaţi aminte la voi, ce aveţi să faceţi cu aceşti oameni.