cinstit de oameni, de sus va fi slăvit.(Avva Or)
Cel mai bun fel de a-i cinsti pe sfinţi, este imitarea lor. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Cinstea este cea mai bună strategie atunci când implică bani. (Mark Twain
Cinstea este invers proporţională cu tentaţia. (George Bernard Shaw)
Cinstea, renumele şi meritele vor dăinui de-a pururea. (Vergilius)
Corupţia nu răzbeşte mai bine decât cinstea. În mâna-ţi dreaptă poartă blânda pace, ca să impui invidiei
tăcere. (William Shakespeare)
Creştini suntem şi un Dumnezeu avem Care este în ceruri, pe Acela Îl cinstim, iar idolilor nu jerfim.
(Sfinţii Mucenici Dionisie Areopagitul şi însoţitorii săi: Luchian episcopul; Rustic
preotul şi Elefterie diaconul. Pentru aceasta li s-au tăiat lor capetele.)
Din toată inima cinsteşte pe tatăl tău şi nu uita niciodată durerile mamei tale. (Eclesiasticul 7.28)
Două sunt criteriile care arată dacă ţinta pe care o urmărim este un lucru bun şi cinstit, şi anume: la timp
şi cu măsură. (Sfântul Grigorie de Nyssa)
Dumnezeu ne dă cinstire făcându-ne pe noi colaboratori ai Săi. (Sfântul Petru Damaschin)
Este mai cinstit să urăşti pe faţă, decât să-ţi ascunzi gândul sub un chip înşelător. (Cicero)
Eu nu pot cinsti pe zeii voştri surzi şi muţi, închipuiţi prin metale, piatră sau marmură şi cinstesc pe Dom-
nul meu, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care este Adevăratul şi Atotputernicul Dumnezeu.
(Sfântul Mucenic Donat diaconul, torturat şi decapitat, anul 307)
Iubeşte postul cel prea bun; lucrul cel cinstit şi lui Dumnezeu Îi este plăcut. 2.9
Mândria umileşte pe om, iar de cinste are parte cel smerit. (Solomon 29.23)
Nu există moştenire mai preţioasă decât cinstea. (William Shakespeare)
O viaţă avem români…. Şi-o cinste! Deşteptaţi-vă că am dormit destul! (Mihai Viteazul)
Omul cinstit rămâne drept, incoruptibil, în orice împrejurare. (Augustin Păunoiu)
Pe Dumnezeu să-L slujim prin fapte, să-L lăudăm prin cuvânt şi să-L cinstim cu gândul.(Evagrie Ponticul)
Pentru ce vrei slavă de la altul? Cinsteşte-te pe tine însuţi şi nimeni nu va putea să te necinstească, dar
dacă te necinsteşti pe tine însuţi nu vei fi cinstit, chiar dacă te-ar cinsti toată lumea.
(Sfântul Ioan Gură de Aur)
"Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lor este departe de Mine. Şi zadarnic Mă cinstesc ei,
învăţând învăţături ce sunt porunci ale oamenilor". (Matei 15.8, 9)
Precum este zăpada în timpul verii şi ploaia la seceriş, aşa nu-i place celui nebun cinstea. (Solomon 26.1)
Şcoala să fie cu credinţă, politica cu cinste, oastea cu dragoste de ţară, statul cu binecuvântarea lui
Dumnezeu. (Episcopul Nicolae Velimirovici)
Un politician bun este la fel de neconceput ca un hoţ cinstit. (Scriitorul american Henry Louis Mencken)
Ciuda întunecă gândirea. (Proberb aromân)
Ciuda/ Adevărul e mai ciudat decât ficţiunea. Ficţiunea trebuie să aibă sens. (Leon Rosten)
Calomnia este o patimă ciudată; încercarea de a o înlătura o face să trăiască; indiferenţa o distruge în mod
inevitabil. (Thomas Paine)
Calomnia nu atinge niciodată mediocrităţile, care mor de ciudă că trăiesc ignorate. (Honoré de Balzac)
Soarele străluceste chiar în ciuda celor răi. (Proverb italian)
Şi s-a mâniat Asa pe văzător, şi l-a pus la închisoare; fiindcă din pricina aceasta prinsese mare ciudă pe el;
şi a mai apăsat în acel timp Asa şi pe unii din popor. (II Paralipomena 16.10)
Civilizaţia cucereşte, Biserica sfinţeşte. (Părintele Arsenie Papacioc)
Civilizaţia este blana de miel cu care barbarismul se deghizează. (Thomas Bailey Aldrich)
Civilizaţia este doar un proces lent prin care învăţăm să fim mai buni. (Charles L. Lucas)
Civilizaţia se deosebeşte de barbarie sau reprezintă un stadiu avansat al ei? (Herman Melville, autorul cărţii
Mody Dick)
Civilizaţia/ Dacă maurii au civilizat Spania după ce au cucerit-o, mongolii au cucerit Rusia fără să-i aducă algebra.
(Puşkin)
Mediocritatea este plaga civilizaţiei. (John Fowles)
Nu trebuie să confundăm (cum fac unii oameni complexaţi) orice ironie cu batjocura, desconsiderarea,
insulta. Ironia civilizată face parte din panoplia dialogului. S-au scris cărţi despre ironie (Janké-
lévitch). (George Pruteanu)
Toate popoarele civilizate au respectat femeia. (Jean-Jacques Rousseau)
Clătinarea/ Aruncă spre Domnul grija ta şi El te va hrăni; nu va da în veac clătinare dreptului. (Psalmi 54.25)
Că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmaşii mei; şi când s-au clătinat picioarele mele,
împotriva mea s-au semeţit. (Psalmi 37.15)
Ci în acele zile, după necazul acela, soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina ei. Şi stelele vor
cădea din cer şi puterile care sunt în ceruri se vor clătina. Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind
pe nori, cu putere multă şi cu slavă. (Marcu 13.24-26)
Dar în necazul meu am chemat pe Domnul, Strigăt am înălţat către Dumnezeul meu Şi El mi-a auzit glasul
din locaşul Său Şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui. Atunci s-a clătinat şi s-a cutremurat pământul,
Şi temeliile cerurilor s-au zguduit, Pentru că Se mâniase Domnul! (II Regi 22.7, 8)
Dumnezeu când dă, dă ca un boier. El dă cu măsură plină, clătinată şi cu vârf.(Părintele Nicolae
Steinhardt)
Dumnezeu este în mijlocul cetăţii, nu se va clătina; o va ajuta Dumnezeu dis-de-dimineaţă.(Psalmi 45.5)
Dumnezeule, când mergeai Tu înaintea poporului Tău, când treceai Tu prin pustiu, pământul s-a cutre-
murat şi cerurile s-au topit şi Sinaiul s-a clătinat de la faţa Dumnezeului lui Israel. (Psalmi 67.8, 9)
El a zis şi s-a pornit vânt furtunos şi s-au înălţat valurile mării. Se urcau până la ceruri şi se coborau până
în adâncuri, iar sufletul lor întru primejdii încremenea. Se tulburau şi se clătinau ca un om beat şi toată
priceperea lor a pierit. Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor ia izbăvit Şi i-a
poruncit furtunii şi s-a liniştit şi au tăcut valurile mării. Şi s-au veselit ei, că s-au liniştit valurile şi Dom-
nul i-a povăţuit pe ei la limanul dorit de ei. (Palmi 106.25-30)
Genunchii mei au slăbit de post şi trupul meu s-a istovit de lipsa untdelemnului şi eu am ajuns lor ocară.
M-au văzut şi au clătinat cu capetele lor. (Psalmi 108.23, 24)
Glasul tunetului Tău în vârtej, luminat-au fulgerele Tale lumea, clătinatu-s-a şi s-a cutremurat pământul.
(Psalmi 76.17)
Iar eu am zis întru îndestularea mea: "Nu mă voi clătina în veac!" (Psalmi 29.6)
Izbăveşte pe cei ce sunt târâţi la moarte şi pe cei ce se duc clătinându-se la junghiere scapă-i!
(Solomon 24.11)
Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină; Cel ce
întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; Cel ce pui norii suirea Ta;
Cel ce umbli peste aripile vânturilor; Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc;
Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui şi nu se va clătina în veacul veacului. (Psalmi 103.2-6)
La omul cinstit, ca şi la câinele tăcut, nu vocea e de temut, ci tăcerea. (Aristotel)
Limba clevetitoare pe mulţi i-a clătinat şi i-a risipit dintr-un neam într-alt neam şi cetăţi tari a surpat şi ca-
sele celor mari a stricat. Limba clevetitoare femei vrednice a izgonit şi le-a lipsit de ostenelile lor. Cel
care ascultă de ea, nu va afla odihnă, nici nu va locui cu linişte. (Ecclesiasticul 28.15-17)
Mai tare mă clatină groaza căderii decât lovitura. (Michel de Montaigne)
N-a fost Israel de râsul tău? Oare a fost el prins printre tâlhari, de clătinai din cap ori de câte ori vorbeai
cu el? (Ieremia 48.27)
Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi. Daţi şi se va da.
Turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf, căci cu ce măsură veţi măsura,
cu aceeaşi vi se va măsura. (Luca 6.37, 38)
Omul nu se întăreşte întru fărădelegea lui; rădăcina celor drepţi nu se va clătina niciodată.
(Solomon 12.3)
Stejarul de nu va fi clătinat de vânturi, nici nu va creşte, nici rădăcina nu va slobozi. Aşa şi creştinul, de
nu va pătimi şi nu va răbda, nu poate fi ostaş al lui Hristos. (Patericul)
Urâtă este trufaşului smerenia; tot aşa şi bogatului îi este urât săracul. Pe bogat, când se clatină, îl rea-
zimă prietenii; iar cel sărac, când cade, este respins de prietenii săi. (Ecclesiasticul 13.23, 24)
Cocoşul/ Cine a pus atâta înţelepciune în pasărea ibis sau cine i-a dat pricepere cocoşului? (Iov 38.36)
Dacă vrei să zbori ca un fluture, nu te zbate ca un cocoş. (Proverb chinezesc)
Iar Petru, răspunzând, I-a zis: Dacă toţi se vor sminti întru Tine, eu niciodată nu mă voi sminti. Zis-a Iisus
lui: Adevărat zic ţie că în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de
Mine. Petru i-a zis: Şi de ar fi să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda de Tine. Şi toţi ucenicii au
zis la fel (Matei 26.33-35)
Şi a zis Domnul: Simone, Simone, iată satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu; iar Eu M-am rugat pentru
tine să nu piară credinţa ta. Şi tu, oarecând, întorcându-te, întăreşte pe fraţii tăi. Iar el I-a zis: Doamne,
cu Tine sunt gata să merg şi în temniţă şi la moarte. Iar Iisus i-a zis: Zic ţie, Petre, nu va cânta astăzi
cocoşul, până ce de trei ori te vei lepăda de Mine, că nu Mă cunoşti. (Luca 22.31-34)
Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, care zisese: Mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te
vei lepăda de Mine. Şi ieşind afară, a plâns cu amar. (Matei 26.75)
Te-ai întrebat de ce, la revărsatul zorilor, cocoşul suspină dureros de repetate ori? Iată ce înseamnă as-
ta – în oglinda dimineţii s-a arătat că din viaţa ta a mai trecut o noapte, fără ca tu să-ţi dai seama.
(Omar Khayyam)
Trei fiinţe au înfăţişare frumoasă, ba patru, care au un mers măreţ: Leul, viteazul printre dobitoace, care
nu dă înapoi în faţa nimănui; cocoşul cel ager, ţapul şi regele căruia nimeni nu-i poate sta împotrivă.
(Solomon 30.29-31)
Vegheaţi, dar, că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşi-
lor, sau dimineaţa. (Marcu 13.35)
Colţul/ În zilele noastre am ajuns să confundăm foarte mult Sfânta Liturghie cu un moment în care te retragi pur şi
simplu într-un colţ, te mânii pe toţi care se mişcă în jurul tău, îi judeci pe cei care nu sunt îmbrăcaţi co-
respunzător şi, în acelaşi timp, îţi repeţi cât eşti de păcătos şi nevrednic de a te apropia de Sfintele
Taine, refuzând primirea Euharistiei cu anii. (Teologul Alexander Schmemann)
Luxul este lupul de la uşă şi colţii săi sunt vanităţile şi orgoliile germinate de succes. Atunci când un artist îşi
dă seama de asta, el ştie unde este pericolul. (Tennesse Williams)
Mai bine să sălăşluieşti într-un colţ de acoperiş, decât să trăieşti cu o femeie certăreaţă într-o casă mare.
(Solomon 25.24)
Orice vale se va umple şi orice munte şi orice deal se va pleca; căile cele strâmbe se vor face drepte şi
cele colţuroase, drumuri netede. (Luca 3.5)
Pentru ei a pregătit Ozia toată oastea, scuturi, suliţe, coifuri şi platoşe, arcuri şi pietre de praştie. Apoi a fă-
cut în Ierusalim maşini, construite cu meşteşug, ca să le pună în turnuri şi pe la colţurile zidurilor şi să
arunce cu ele săgeţi şi pietre mari. Şi s-a dus vestea de numele lui foarte departe, pentru că în chip mi-
nunat a fost ajutat şi s-a făcut puternic. (II Paralipomena 26.14, 15)
Şi când Petru s-a suit în Ierusalim, credincioşii tăiaţi împrejur se împotriveau, zicându-i: Ai intrat la oameni
netăiaţi împrejur şi ai mâncat cu ei. Şi începând, Petru le-a înfăţişat pe rând, zicând: Eu eram în cetatea
Iope şi mă rugam; şi am văzut, în extaz, o vedenie: ceva coborându-se ca o faţă mare de pânză, legată
în patru colţuri, lăsându-se în jos din cer, şi a venit până la mine. Privind spre aceasta, cu luare aminte,
am văzut dobitoacele cele cu patru picioare ale pământului şi fiarele şi târâtoarele şi păsările cerului. Şi
am auzit un glas, care-mi zicea: Sculându-te, Petre, junghie şi mănâncă. (Faptele Apostolilor 11.2-7)
Şi iată o femeie îl întâmpină, având înfăţişare de desfrânată şi cu prefăcătorie în inimă; aprigă şi de neţinut în
frâu, picioarele ei nu se mai odihneau în casă; când în casă, când afară, stând la pândă lângă orice colţ.
(Solomon 7.10-12)
Un glas strigă: "În pustiu gătiţi calea Domnului, drepte faceţi în loc neumblat cărările Dumnezeului nostru.
Toată valea să se umple şi tot muntele şi dealul să se plece; şi să fie cele strâmbe, drepte şi cele colţu-
roase, căi netede. (Isaia 40.3, 4)
Combinaţia/ Afacerea este o combinaţie de război şi sport. (André Maurois)
Arta de a trăi presupune o combinaţie subtilă între a ţine şi a da drumul. (Havelock Ellis)
Invenţia este o combinaţie de creiere şi materiale. Cu cât foloseşti mai mult creierul, cu atât ai nevoie
de mai puţin material. (Charles F. Kettering)
Răbdarea, perseverenţa şi entuziasmul alcătuiesc o combinaţie imbatabilă pentru succes.
(Napoleon Hill)
Toate interesele raţiunii mele, speculative ca şi practice, se combină în următoarele trei întrebări:
1. Ce pot să ştiu? 2. Ce am de făcut? 3. La ce pot spera? (Immanuel Kant)
Un cap bun şi o inimă bună sunt întotdeauna o formidabilă combinaţie. (Nelson Mandela)
Comod/ Calea lui Hristos este Crucea de fiecare zi. Nimeni nu s-a urcat vreodată la cer prin comoditate.
(Sfântul Isaac Sirul)
Ce altceva este secularizarea, dacă nu neputinţa de a-L înţelege pe Dumnezeu şi pogorârea lui Dumnezeu
între noi? Haideţi să-L facem ca noi, doar, doar ne-o înţelege, doar, doar, o gândi ca noi şi s-o mixa ca
şi noi şi va înţelege lucrurile, aşa cum înţelegem noi, şi atunci viaţa noastră va fi foarte comodă şi foarte
normală. Nu voi mai avea mustrări de conştiinţă. Ori de câte ori, neputând să-L înţelegem pe Dumnezeu
şi făurindu-ne un alt dumnezeu decât Cel care, oricum există, nu vom manifesta decât atitudinea gadare-
nilor, stăpâni ai ţinutului Gadara care, incomod fiindu-le Dumnezeu, L-au poftit să plece din ţinutul lor…
(Episcopul vicar patriarhal Sebastian Ilfoveanu, vezi Dumnezeu/)
O geometrie nu poate fi mai adevărată decât alta, ea poate fi numai mai comodă. Or, geometria euclidiană
este şi va rămâne cea mai comodă. (Henri Poincaré)
Ştiinţa este modul cel mai comod de a ne explica lucrurile. (Jules Henri Poincaré)
Complexul/ Aroganţa e conştiinţa de sine a complexului de inferioritate. (Jean Rostand)
Nu trebuie să cunfundăm (cum fac unii oameni complexaţi) orice ironie cu batjocura, desconsiderarea,
insulta. Ironia civilizată face parte din panoplia dialogului. S-au scris cărţi despre ironie (Jankélé-
vitch). (George Pruteanu)
Permanenta emoţie a unui om inferior este frica – frica de necunoscut, de complexitate, de inexplicabil.
(Scriitorul american Henry Louis Mencken)
Simplitatea în artă este în general o complexitate rezolvată. (Constantin Brâncuşi)
Simplitatea este în sine o complexitate – şi trebuie să te hrăneşti cu esenţa, ca să poţi să îi înţelegi
valoarea. (Constantin Brâncuşi)
Complicat/ Esenţa matematicii nu este aceea de a face lucrurile mai complicate, dar de a face lucrurile complicate
mai simple. (S. Gudder)
Mândria este complicată, având multe şi felurite feţe. Îşi atacă adversarul din toate părţile şi chiar pe în-
vingătorul său în orice privinţă. (Sfântul Ioan Casian)
Pentru orice problemă complicată există o soluţie simplă – şi aia greşită. (Umberto Eco)
Să complici ce este simplu este banal; să redai simplu ce este complicat, grozav de simplu – asta – este
creativitate. (Charles Mingus)
Complimentul/ Mai bine o mustrarea de la Dumnezeu, decât un compliment de la diavol. (Teodor Burnar)
Orice critică este un compliment şi un ajutor. (Kurt Tepperwein)
Pot trăi două luni de pe urma unui compliment bun. (Mark Twain)
Un compliment reuşit este un exerciţiu de echilibristică între adevăr şi exagerare. (Hermann Bahr)
Comportamentul este oglinda în care fiecare îşi reflectă imaginea. (Johann Wolfgang von Goethe)
Comportamentul/ Acela a cărui comportare depinde de opinia publică nu e niciodată sigur de el însuşi.
(Jean-François Marmontel)
Adevăratul test al caracterului unui om este cum se comportă cu cei de care nu are nevoie.
(Lee Corso)
Copiii sunt educaţi de comportamentul adultului, nu de cuvintele sale. (Carl Gustav Jung, medic
psihiatru şi psiholog elveţian)
Decenţa în comportament este adevărata valoare a Omului. (Betty Marcovici)
Din confruntările cu crucea apar atâtea comportamente ce indică o spiritualitate tulbure, de-a
dreptul nesănătosă. Se poate crede că omul este obligat, pentru a atinge sfinţenia, să aleagă în
viaţă calea cea mai marcată de cruce. Se poate crede că putem să fim mai dom al lui Hristos
căutând suferinţa, dar astfel cădem în orgoliu spiritual. … (Teologul catolic Marko Rupnik)
Există două impulsuri contrare care guvernează mintea umană – unul care determină un compor-
tament normal, sănătos şi un altul responsabil de comportamentul excentric. Cele două
alternează la intervale regulate. (Franz Schubert)
Pe plan tehnologic, am progresat, am înaintat foarte repede, dar pe plan psihologic comporta-
mentul nostru, atitudinile, acţiunile noastre, au rămas mai mult sau mai puţin neevoluate. Sun-
tem în continuare agresivi, brutali, cruzi, smintiţi. (Krishnamurti, filosof indian)
Comunicarea este esenţa lucrurilor. (Mooji)
Comunicarea este esenţa ştiinţei. (Francis Crick)
Comunicarea/ A iubi înseamnă a fi în comunicare cu celălalt şi a descoperi în el scânteia lui Dumnezeu.
(Paulo Coelho)
Când spunem că Dumnezeu este iubire, spunem că El se comunică pe Sine la infinit. (Soren
Kierkegaard, filosof şi teolog danez)
Cele două cuvinte “informaţie” şi “comunicare” sunt adesea folosite ca având acelaşi înţeles, deşi ele
semnifică lucruri total diferite. Informaţia o primeşti, în timp ce comunicarea o dai.
(Sydney J. Harris)
Cuvântul e un mijloc imperfect de comunicare. (Camil Petrescu)
Dumnezeu nu comunică la nivel de superficial cu omul, ci la nivelul adâncului, la rădăcină. Ori boala,
oricare ar fi ea, nu distruge adâncul. (Episcopul ortodox Antonie Blum din Londra; formaţia lui de
bază: medic.)
Extraordinarele progrese realizate în domeniul comunicaţiilor reprezintă o serioasă ameninţare la
adresa vieţii private. (Earl Warren)
Indiferenţa este esenţa lipsei de comunicare. (Emil Hossu)
Lumea este o fereastă prin care Îl văd pe Dumnezeu şi comunic cu El. 7.9
Oamenii se urăsc pentru că se tem, se tem pentru că nu se cunosc şi nu se cunosc pentru că nu
comunică. (Martin Luther King)
Prin intermediul imaginaţiei creatoare, mintea comunică direct cu Inteligenţa Universală. (Herbert
Harris)
Toate problemele din lume – exploatarea copiilor, corupţia – sunt simptome ale unei maladii spirituale:
lipsa de comunicare. (Tenzin Gyatso)
Comuniunea/ În ortodoxie, clipa nu este doar un pas spre moarte, ca în filosofia lui Heidegger, ci clipa oferă şi posi-
bilita tea valorificării potenţelor umane creatoare, nealterate de păcat. Ea poate releva capacitatea
noastră de a dobândi, în condiţiile temporalităţii, valori eterne şi poate redescoperi vocaţia origina-
ră. Clipa poate răscumpăra timpul pierdut, când se restabileşte în ea comuniunea cu Dumnezeu,
sau poate pierde un timp bun, de o viaţă întreagă, când în ea se săvârşeşte, prin păcat, ruperea
comuniunii cu Dumnezeu. (Patriarhul Daniel)
Nu raţiunea revoltată faţă de Dumnezeu, ci raţiunea rugătoare, raţiunea smerită, singura care poate
construi comuniunea sinceră şi smerită, din iubire între oameni. (Sfântul Cuviosul Paisie
de la Neamţ)
Raiul este bucuria comuniunii de iubire a oamenilor cu Dumnezeu şi cu semenii lor, iar iadul este sufe-
rinţa neîmplinirii sau durerea vidului spiritual din sufletul omului, pentru că nu a răspuns iubirii milos-
tive a lui Dumnezeu cât timp a trăit pe pământ. (Patriarhul Daniel)
Trebuie să iubesc sublimul, şi nu secularizarea, nu umanizarea omului de dragul meu, al celui slab, care
nu pot să mă ridic la Dumnezeu. Să-L primim pe Dumnezeu aşa cum este El, şi chiar şi atunci când
loveşte parcă în ceea ce iubim noi cu iubirea aceasta trecătoare. Să lăsăm totul de dragul iubirii celei
viitoare, celei veşnice, care se îndreaptă către lucrurile cele spirituale pe care Hristos ar fi dorit să le
spună gadarenilor, însă a fost împiedicat pentru că vorbea un alt limbaj decât vorbeau ei. Să ne îm-
propriem, să ne însuşim acest limbaj al lui Dumnezeu, şi atunci nu va mai fi niciun conflict de interese
între noi şi Dumnezeu. Nu va mai fi niciun conflict moral între felul de a vedea noi lucrurile şi felul în
care Hristos le-a lăsat scrise în Sfânta Evanghelie. Să vorbim, să ne împropriem acest limbaj sfânt
al lui Dumnezeu şi apoi, atunci, între noi şi El nu va mai fi decât armonie şi comuniune şi viaţă îm-
preună veşnică. (Episcopul vicar patriarhal Sebastian Ilfoveanu)
Valoarea timpului, ca posibilitate a ridicării din păcat şi restabilirii comuniunii cu Dumnezeu, ni se des-
coperă mai ales în iconomia mântuirii. Fiecare clipă care trece, şi noi n-am luat în ea decizia pentru
realizarea sa în bine, este o clipă sau un timp pierdut. Clipa se prezintă astfel ca semn al unei posibi-
le mântuiri, dar şi ca semn al unei posibile căderi sau pierderi. … (Patriarhul Daniel, vezi Clipa/)
Concepţia/ Am o concepţie simplă despre viaţă: ţine-ţi ochii deschişi şi mergi înainte. (Laurence Olivier)
Dostları ilə paylaş: |