Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

creativitate. (Charles Mingus)

Secretul creativităţii stă în a şti cum să-ţi ascunzi sursele. (Albert Einstein)

Sfântul Vasile cel Mare îmbrăţişa pe cei leproşi, care erau găzduiţi în aşezămâtul creat de el, într-un

spital special pentru leproşi, fără să aibă teamă că lepra se va muta la el, adică se va îmbolnăvi

şi el de lepră. (Patriarhul Daniel)

Sufletul omului, în autoconştiinţa lui şi în unicitatea lui, nu e produsul evoluţiei, ci e operă divină.

(John Eccles, laureat al Premiului Nobel în 1963, autorul cărţii Evoluţia creierului şi crearea

conştiinţei, citat de părintele Constantin Galeriu)

Şi acum aşa zice Domnul, Ziditorul tău, Iacove, şi Creatorul tău, Israele: "Nu te teme, căci Eu te-am

răscumpărat şi te-am chemat pe nume, al Meu eşti! (Isaia 43.1)

Talentul este muncă, geniul e creaţie. (Robert Schumann)

Toţi am fost creaţi capabili să dobândim virtutea, dar prin învăţătură şi exerciţiu unul se apropie mai mult

de ea, altul mai puţin . De aceea unii ajung până la o virtute desăvârşită, alţii ajung până la o oarecare

virtute, iar alţii, pentru că nu şi-au dat niciun interes, deşi prin firea lor erau în stare, s-au îndreptat

spre fapte contrarii. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Un om creativ este motivat de dorinţa de a realiza ceva, şi nu de dorinţa de a-i învinge pe ceilalţi.

(Ayn Rand)

Credinţa 7.15

Credinţa în Dumnezeu 7.11

Credinţă, raţiune, simţuri 11.18

Creierul este o lume care constă dintr-un număr de constante neexplorate şi mari întinderi de teritorii necunoscute.

(Santiago Ramon y Cajal)

Creierul/ Experienţa este hrană pentru creier. (Bill Watterson)

Invenţia este o combinaţie de creiere şi materiale. Cu cât foloseşti mai mult creierul, cu atât ai nevoie de

mai puţin material. (Charles F. Kettering)

Lacrimile vin din suflet; şi nu din creier. (Leonardo da Vinci)

Memoria pune în mişcare creierul şi acesta din urmă sufletul. (Voltaire)

Mintea are şi un organ de care se foloseşte, creierul. 2.1

Mintea este o formă de energie a inimii care lucrează cu creierul. (Sfântul Ioan Casian)

Politicianul este vulpe flămândă, în opoziţie, şi urs obez, la putere; suc gastric sau grăsime la creieri.

(Petre Pandrea)

Pot dărui creierilor mei altceva mai bun decât alcool. Băutura este pentru creier ceea ce este nisipul

pentru rulmenţii unei maşinării. (Thomas Alva Edison)

Sufletul omului, în autoconştiinţa lui şi în unicitatea lui, nu e produsul evoluţiei, ci e operă divină.

(John Eccles, laureat al Premiului Nobel în 1963, autorul cărţii Evoluţia creierului şi crearea

conştiinţei, citat de părintele Constantin Galeriu)

Creştin sunt, lasă-mă la mama mea! (Sfântul Mucenic Chiric, în vârstă de trei ani. Dregătorul l-a aruncat pe treptele

tronului său, s-a lovit la cap şi a murit. Sfânta Muceniţă Iulita, mama pruncului, a fost decapitată)

Creştin/ A fi creştin 4.15, 5.5, 5.9, 8.4, 9.7

A fi creştin înseamnă a coborî Absolutul la nivel cotidian. (Petre Ţuţea)

A fi sfânt este datoria oricărui creştin, a fiecărui om. (Papa Benedict-XVI)

Botezul lui Ioan era îndepărtarea de păcat. Botezul creştin este unire cu Dumnezeu.

(Sfântul Vasile cel Mare)

Centrul gravitaţional al fiecărui creştin este iubirea. 8.4

Cine cunoaşte numai teoretic adevărul Evangheliei, poate să fie un savant, dar nu un creştin.

(Nichifor Crainic)

Credinţa creştină poartă în sine o concepţie de viaţă spirituală, morală, un egos creştin. 9.23

Creştinii sunt chemaţi să creadă în nebunia crucii. 6.8

Creştini suntem şi un Dumnezeu avem Care este în ceruri, pe Acela Îl cinstim, iar idolilor nu jerfim. (Sfinţii

Mucenici Dionisie Areopagitul şi însoţitorii săi: Luchian episcopul; Rustic preotul şi Elefterie diaconul.

Pentru aceasta li s-au tăiat lor capetele.)

Creştinismul nu este o religie sau o filosofie, ci o relaţie şi un mod de viaţă. (Rick Warren)

Creştinismul nu ne oferă un mijloc miraculos de a scăpa de suferinţă, ci ne pune la îndemână miraculosul

mijloc de a o îndura. (Părintele Nicolae Steinhardt)

Creştinul n-are stăpânire asupra lui însuşi, dar are timp liber pentru Dumnezeu. (Sfântul Ignatie Teoforul)

Crezi tu, rege Agripa, în prooroci? Ştiu că crezi. Iar Agripa a zis către Pavel: Cu puţin de nu mă îndupleci

să mă fac şi eu creştin! (Faptele Apostolilor 26.27, 28)

Cum îţi este viaţa, aşa îţi este şi credinţa. 7.11

Dacă tu, creştin fiind, nu vezi minunile lui Dumnezeu, înseamnă că nu eşti creştin cu adevărat.

(Sfântul Simeon Noul Teolog)

Dacă voi vă temeţi a încălca porunca împăratului, cu atât mai mult ne temem noi, creştinii, să călcăm porun-

cii lui Dumnezeu, ca să nu cădem în chinurile veşnice gătite celor ce se leapădă de El. (Sfântul Mucenic

Proclu, chinuit, răstignit şi săgetat)

De ai primit a fi creştin, sârguieşte-te să te faci asemenea cu Dumnezeu, îmbracă-te în Hristos.

(Sfântul Vasile cel Mare)

Desăvârşirea creştină. 1.8

Doar binele e cartea de indentitate a fiecărui creştin. (Părintele Dumitru Păduraru)

Este primejdioasă şi vrednică de compătimire, starea creştinului care nu se poate ruga. 3.6

Fiii mei, fiţi curajoşi, am pierdut tot ce-am avut în această lume, cel puţin să ne mântuim sufletul şi să ne

spălăm păcatele cu sângele nostru. (Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu, decapitat împreună

cu cei patru fii ai săi şi cu sfetnicul Ianache pentru că nu s-au lepădat de credinţa creştină.)

Iar de suferă ca creştin, să nu se ruşineze, ci să preamărească pe Dumnezeu, pentru numele acesta.

(II Petru 4.16)

Idealul perfecţiunii religioase este un ideal al tuturor creştinilor. 1.8

Înţelepciunea creştinului stă în semnele smereniei din sufletul lui. 9.14

„La un moment dat, Dumnezeu a venit să mă caute, iar eu L-am primit. Am pus în paranteză tot ce ştiam

despre religii şi I-am încredinţat existenţa mea. Am hotărât să devin creştin, dar creştin-ortodox,

influenţat de Lossky şi de Părinţi, pe care acesta îi preda cu o mare claritate“, mărturisea adesea

Olivier Clément studenţilor, prietenilor sau jurnaliştilor, dar fără să omită trecutul său.

(Ziarul Lumina din 23.12.2014)

Luaţi unui creştin frica de iad şi îi luaţi credinţa. (Denis Diderot)

Lumea creştină are ca simbol un instrument de tortură, crucea. (Arthur Schopenhauer)

Mărturisirea credinţei creştine. 4.15

Nimeni nu poate predica creştinismul, înainte de a deveni asemenea lui Hristos. Când voi, europenii, veţi fi

astfel, nu veţi mai propovădui creştinismul, ci dragostea lui Dumnezeu, pe care ne-o descoperă Hristos.

(Mahatma Ganhi)

Ocultarea cu bună ştiinţă sau din ignoranţă a acestei dimensiuni a creştinismului, duce la o diluare a aces-

tuia şi la transformarea sa dintr-un mod de viaţă, într-o simplă ideologie. 8.20

Orice creştin trebuie să găsească un loc în inima sa, atât pentru tristeţea răstignirii, dar şi pentru speranţa şi

bucuria învierii. (Părintele Dumitru Păduraru)

Oricine împlineşte o activitate în folosul comunităţii creştine săvârşeşte o liturghie. (Sfântul Teodor Studitul)

Oriunde este iubit Hristos, eu mă simt în mijlocul fraţilor mei. În Hristos, toţi sunt una şi vorbesc aceeaşi lim-

bă. (Sunt cuvintele unui vestit hindus convertit la creştinism, în secolul trecut, pe numele său Sadhu

Sundar Singh)

Paradoxal, astăzi, când confortul şi siguranţa au devenit valori concrete, Europa este gata să nu recunoas-

că rădăcinile sale creştine, că de o viaţă creştină nici nu mai poate fi vorba. 7.7

Postul face parte din modelul de a fi creştin. 10.10

Primii creştini au înţeles că, pentru a deveni Templu al Duhului Sfânt, trebuie să se înalţe la Cer, acolo un-

de S-a înălţat şi Hristos. Ei au mai înţeles că această înălţare este condiţia însăşi a misiunii lor în lume,

a slujirii de către ei a lumii. Pentru că acolo – în cer – ei erau cufundaţi în viaţa cea nouă a Împărăţiei;

şi atunci când, după această <>, ei se reîntorceau în lume, feţele lor reflectau lu-

mina, << bucuria şi pacea>> acelei Împărăţii, şi erau cu adevărat martori ai ei.

(Teologul Alexander Schmemann)

Rugăciunea este esenţa vieţii unui creştin. 1.7

Sângele martirilor a devenit sămânţa creştinilor. (Tertulian)

Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina a adus la creştinism 150 de filosofi păgâni şi pe Porfirie Stratilat îm-

preună cu 200 de ostaşi. Toţi au primit moarte mucenicească. În calendarul creştin-ortodox

sunt prăznuiţi pe 25 noiembrie.

Slavă lui Dumnezeu că numai 17 creştini am aflat când am venit aici episcop, iar acum, când merg la Dom-

nul, atâţea necredincioşi rămân câţi credincioşi am aflat întâi. (Sfântul Grigorie Taumaturgul, epis-

copul Neocezareei, ucenicul marelui scriitor bisericesc Origen)

Stejarul de nu va fi clătinat de vânturi, nici nu va creşte, nici rădăcina nu va slobozi. Aşa şi creştinul, de nu

va pătimi şi nu va răbda, nu poate fi ostaş al lui Hristos. (Patericul)

Suntem creştini şi nu se cade nouă a veni la ospeţe păgâneşti. (Sfinţii Martiri Trofim şi Savatie, care au

refuzat să participe la praznicul zeului Apolo. Sfântul Savatie a murit în urma torturii, iar Sfântul

Trofim a fost întemniţat, torturat şi ulterior decapitat.)

Şi aflându-l, l-a adus la Antiohia. Şi au stat acolo un an întreg, adunându-se în biserică şi învăţând mult po-

por. Şi în Antiohia, întâia oară, ucenicii s-au numit creştini. (Faptele Apostolilor 11.26)

Trebuie să avem un stat cât mai creştin. (Dumitru Stăniloae)

Trebuie să fii creştin, nu pentru a cunoaşte cele cereşti sau cele pământeşti, ci pentru că fiecare om este

dator cu o moarte. (Ivan Turgheniev)

Vreau să mor creştin! (Sfântul Martir Matei Brâncoveanu, înainte de a fi decapitat. Era fiul cel mai mic al

Sfântului Martir Constantin Vodă Brâncoveanu)

Zis-a Avva Grigorie: De la creştin aceste trei lucruri le cere Dumnezeu: credinţa de la suflet, adevărul de

la limbă şi curăţenia de la trup.

Crezul, rostire solemnă, … 12.11

Crezul, simbolul credinţei 12.7, 12.11

Crezul/ 1. Cred (credem, în orginalul din 381) într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pămâtu-

lui, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.

2. Şi într-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte

de toţi vecii; lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut,

Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut;

3. Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul

Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om;

4. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat;

5. Si a înviat a treia zi, după Scripturi;

6. Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a drepta Tatălui;

7. Şi iarăşi va să vină, cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit;

8. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de-viaţă-Făcătorul, Care din Tatăl purcede; Cela ce împreună cu Tatăl şi cu

Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci;

9. Într-una sfântă, sobornicească apostolică Biserică;

10. Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor;

11. Aştept învierea morţilor;

12. Şi viaţa lumii ce va să vină. Amin.

[Simbolul Credinţei, adică Crezul sinoadelor de la Niceea în 325, convocat de împăratul Constantin, şi

cel din Constantinopol (azi Istanbul în Turcia) în 381, convocat de împăratul Teodosie, a fost recunos-

cut de Sinodul ecumenic din Calcedon (451) ca o expresie autentică a credinţei Bisericii universale]

Criteriul/ Certitudinea este criteriul adevărului. (Baruch Spinoza)

Două sunt criteriile care arată dacă ţinta pe care o urmărim este un lucru bun şi cinstit, şi anume: la timp

şi cu măsură. (Sfântul Grigorie de Nyssa)

Un alt criteriu al spiritualităţii autentice este înţeleapta raportare a omului la cruce. E vorba desigur de cru-

cea ca atitudine existenţială în faţa necazului şi a suferinţei. Viaţa spirituală include înţelegerea spirituală a

crucii, care inevitabil e întâlnită în viaţă. Să ai un raport echilibrat cu crucea e într-adevăr o artă spirituală.

(Teologul catolic Marko Rupnik)

Crucea este făcută din slăbiciunile şi înfrângerile noastre, însă chemarea este clară: Să ne iubim crucea! Poate că

acesta să fie actul cel mai dificil, să te accepţi aşa cum eşti. (Teologul Paul Evdochimov)

Crucea este poarta tainelor. (Sfântul Isaac Sirul)

Crucea este puterea lui Hristos care, asumată de noi, poate transforma lumea în paradis.

(Părintele Dumintru Stăniloae)

Crucea este taina tainelor. (Sfântul Isaac Sirul)

Crucea pe care o facem, e o scurtă rugăciune. (Părintele Dumitru Stăniloae)

Crucea/ A-şi lua crucea înseamnă a se lepăda de lume, pentru Dumnezeu. (Sfântul Chiril al Alexandriei)

Asumarea suferinţei reprezintă jertfă şi cruce. (Părintele Constantin Coman)

Calea către Paradis are doar lărgimea unei persoane şi înăţimea unei cruci (Vladimir Ghika)

Calea lui Hristos este Crucea de fiecare zi. Nimeni nu s-a urcat vreodată la cer prin comoditate.

(Sfântul Isaac Sirul)

Căci Hristos nu m-a trimis ca să botez, ci să binevestesc, dar nu cu înţelepciunea cuvântului, ca să nu ră-

mână zadarnică crucea lui Hristos. Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar

pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. (I Corinteni 1.17, 18)

Când te afli în lărgime să nu te bucuri şi când te afli în necazuri să nu te întristezi şi să nu le socoteşti pe

acestea ca străine de calea lui Dumnezeu, căci pe calea Lui se umblă din veac şi din neam în neam,

prin cruce şi moarte. (Sfântul Isaac Sirul)

Ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca

un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce.

(Filipeni 2.7, 8)

Cine fuge de Cruce fuge de Dumnezeu. (Sfântul Teoder Studitul)

Creştinii sunt chemaţi să creadă în nebunia crucii. 6.8

Cu ajutorul lui Dumnezeu, să duceţi până la capăt crucea căsătoriei. (Părintele Paisie Olaru)

Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi

şi să-Mi urmeze Mie. (Luca 9.23)

Din multe documente ale monahismului din primele veacuri se vede că monahii stăteau la rugăciune, în sin-

gurătatea chiliei, cu mâinile ridicate. Astfel se rugau cuvioşii Pahomie cel Mare, Sisoe cel Mare; proba-

bil astfel se rugau foarte mult; aşa ne sfătuieşte să ne rugăm Sfântul Ioan Scărarul. O asemenea poziţie a

trupului ajută şi sufletul să ajungă într-o astfel de stare; să se înalţe spre cele de sus. Însă trebuie să ne

ferim să întindem mâinile prea tare şi să le ridică cât mai sus, ca să nu ajungem în stare de fierbinţeală şi

de extaz, de la care este numai un pas până la înşelare de sine şi amăgire drăcească. Mâinile trebuie în-

tinse moderat, ca duhul să rămână în linişte, smerenie şi umilinţă; trebuie să dăm trupului poziţia celui

atârnat pe cruce, iar nu poziţia celui ce zboară spre cer. Capul să fie plecat în jos, iar mâinile ridicate.

(Din cartea “Tâlcuiri la Patericul egiptean”, pagina 31, a Sfântului Ignatie Briancianinov)

Este o cruce destul de grea pentru părinţi să fie modele pentru copii. (Sfinţii Părinţi)

Fiecare faptă bună este o cruce. (Sfântul Marcu Ascetul)

Hoţul, până când şi raiul l-a furat. (Sfântul Ioan Gură de Aur, despre tâlharul de pe cruce care s-a pocăit)

Hristos, regele lui Israel, să Se coboare de pe cruce, ca să vedem şi să credem. Şi cei împreună răstigniţi

cu El Îl ocărau. (Marcu 15.32)

Iar Iisus, privind la el cu dragoste, i-a zis: Un lucru îţi mai lipseşte: Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor şi vei

avea comoară în cer; şi apoi, luând crucea, vino şi urmează Mie. (Marcu 10.21)

Iar trecătorii Îl huleau, clătinându-şi capetele, şi zicând: Tu, Cel ce dărâmi templul şi în trei zile îl zideşti, mân-

tuieşte-Te pe Tine Însuţi! Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce! (Matei 27.39, 40)

La răscruce de viaţă nu există indicatoare. (Charlie Chaplin)

Lepădarea de sine, asumarea crucii şi urmarea lui Hristos. 10.7

Lepădarea de sine, cea mai grea cruce. 9.7

Luarea crucii 2.5, 8.9, 10.2, 10.17

Lumea creştină are ca simbol un instrument de tortură, crucea. (Arthur Schopenhauer)

Mântuitorul a ales crucea pentru că astfel se moare cu mâinile întinse. El S-a sfârşit îmbrăţişându-ne.

(Sfântul Atanasie cel Mare)

Mântuitorul a suferit pentru ca să împace prin sângele crucii, cele din cer şi cele de pe pământ.

(Sfântul Chiril al Ierusalimului)

Nimeni să nu se ruşineze de cruce, simbolul sfânt al mântuirii noastre, capul bunătăţilor pentru care trăim

şi pentru care suntem. Ca pe o cunună, aşa să purtăm crucea lui Hristos. Prin cruce se săvârşesc

toate cele ale noastre. Dacă trebuie să te naşti din nou, crucea este alături. Dacă trebuie să te hră-

neşti cu hrana cea tainică, dacă trebuie să te hirotoneşti, dacă trebuie să faci orice, pretutindeni este

alături de noi crucea, semnul biruinţei. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Pe Cruce, s-au unit Dumnezeirea cu omenirea. (Părintele Nicolae Steinhardt)

Purtarea crucii 11.3

Semnul crucii, mărturisirea credinţei. 8.7

Semnul crucii/ Îţi faci semnul crucii, să-l faci corect, nu repezit, schilodit, aşa ca să nu se ştie ce înseamnă,

ci un semn al crucii adevărat, lent, mare, de la frunte la piept, de la un umăr la celălalt.

Concentrează-te bine, adună-ţi toate gândurile şi întreaga ta persoană în acest semn.

Simţi cum te cuprinde în întregime? De ce? Este semnul Universului şi este semnul

mântuirii. Pe cruce Domnul nostru Iisus Hristos i-a mântuit pe oameni. El îl sfinţeşte pe

om în întregime până la cea din urmă fibră a fiinţei sale. De aceea facem semnul crucii

înainte de rugăciune, ca să ne ordoneze şi să ne adune, să ne cuprindă gândurile şi inima

şi voinţa în Dumnezeu. După rugăciune, ca să rămână în noi ceea ce ne-a dăruit

Dumnezeu, ca să ne apere de primejdii. (Romano Guardini, 8.7)

Mai bine o cruce dreaptă într-o zi, decât zece strâmbe într-un minut. (Sfântul Vasile

cel Mare)

Sfânta Cruce este măsura paşilor pe care-i facem noi spre veşnicia lui Dumnezeu. (Părintele Dumitru

Păduraru)

Sfânta Cruce pecetluieşte întregul univers. La sfârşitul veacurilor această pecetluire se va arăta în deplinăta-

tea ei. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine. (Matei 10.38)

Şi cel ce nu-şi poartă crucea sa şi nu vine după Mine nu poate să fie ucenicul Meu. Că cine dintre voi

vrând să zidească un turn nu stă mai întâi şi-şi face socoteala cheltuielii, dacă are cu ce să-l isprăvească?

(Luca 14.27, 28)

Un alt criteriu al spiritualităţii autentice este înţeleapta raportare a omului la cruce. E vorba desigur de

crucea ca atitudine existenţială în faţa necazului şi a suferinţei. Viaţa spirituală include înţelegerea

spirituală a crucii, care inevitabil e întâlnită în viaţă. Să ai un raport echilibrat cu crucea e într-adevăr o

artă spirituală. Înseamnă să nu o cauţi, să nu te lauzi cu ea, să nu te pedepseşti prin cruce, să nu faci pe

eroul ajutâdu-i cu orice preţ pe ceilalţi să şi-o poarte pe a lor. Din confruntările cu crucea apar atâtea

comportamente ce indică o spiritualitate tulbure, de-a dreptul nesănătosă. Se poate crede că omul este

obligat, pentru a atinge sfinţenia, să aleagă în viaţă calea cea mai marcată de cruce. Se poate crede că

putem să fim mai dom al lui Hristos căutând suferinţa, dar astfel cădem în orgoliu spiritual.

Înţelepciunea crucii în schimb înseamnă să primeşti zidirea pe care ţi-o dă duhul şi să fii conştient că

prin acea iubire se intră în logica pascală, deoarece acela care iubeşte, suferă. Cine se expune iubirii şi

în iubire îşi scrie istoria propriei existenţe, intră inevitabil în cruce. Înţelepciunea crucii e logica

răsturnată a lumii. Iubirea dă forţa de a sacrifica propria legătură cu ceea ce posezi, îţi dă puterea de a

dărui totul. Tot ceea ce e dăruit rămâne pentru totdeauna. Deci, logica crucii e logica iubirii. A avea un

raport înţelept cu crucea înseamnă a avea capacitatea să jertfeşti liber din ceea ce ai pentru a dărui.

Şi când eşti dispus să jerfeşti, orice necaz ţi s-ar întâmpla nu provoacă disperare şi cârteală, ci te ajută

să rămâi senin şi lucid, o stare necesară pentru a reuşi şi s-o iei totdeauna de la capăt.

(Teologul catolic Marko Rupnik)

Unde este crucea, de acolo fuge răutăciosul satana, ca un neputincios. (Avva Dorotei)

Unde se face semnul crucii, răutatea nu mai are nicio putere. (Sfântul Atanasie cel Mare)

Urmează pe Hristos nu numai la înviere, ci şi la purtarea crucii. (Patericul Egiptean)

Vai de aceia care portă crucea şi nu-I urmează lui Hristos. Cât de grea este crucea lor!

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Zis-a Avva Xantie: Tâlharul pe cruce era şi cu un cuvânt s-a îndreptat, iar Iuda apostol împreună era

numărat şi într-o noapte a pierdut toată osteneala, coborându-se din cer în iad. Drept aceea, nimeni

făcând bine să nu se fălească, fiindcă toţi cei ce au nădăjduit în sineşi au căzut.

Cugetarea este măreţia omului. (Blaise Pascal)

Cugetarea smerită nu e o osândire a noastră din partea conştiinţei, ci cunoaşterea harului lui Dumnezeu şi a

compătimirii Lui. (Sfântul Marcu Ascetul)

Cugetarea trează. 4.6

Cugetarea/ A gândi, a cugeta, e tot secretul voinţei, ca şi al memoriei. (William James)

Acolo unde este biserica, acolo este cea mai sigură casă a cugetului nostru.

(Sfântul Ambrozie al Mediolanului)

Ai cugetat oare la întinderea pământului? Spune, ştii toate acestea? (Iov 38.18)

Blândeţea vine dintr-un suflet mărinimos şi dintr-o cugetare sănătoasă. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde

până la despărţitura sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece

simţirile şi cugetările inimii. (Evrei 4.12)

Când am intrat la început în chinovie, am zis cugetului meu: că tu şi măgarul una sunteţi. Precum măga-

rul se bate şi nu grăieşte, se ocărăşte şi nimic nu spune, aşa şi tu. După cum zice psalmistul:

dobitoc m-am făcut la Tine şi eu pururea cu Tine. (Avva Nistero cel din chinovie)

Când un om are cugetul curat, când nu are în el murdărie, atunci va putea locui în el Stăpânul

universului. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Cel ce e smerit în cugetul său şi împlineşte o lucrare duhovnicească, când citeşte dumnezeieştile

Scripturi pe toate le aduce în legătură cu sine şi nu cu altul. (Sfântul Marcu Ascetul)

Cine nu cugetă decât pe jumătate, acela nu crede nici în Dumnezeu; dar cine cugetă corect, acela

trebuie să creadă în Dumnezeu. (Isaac Newton)