(Cartea înţelepciunii lui Solomon 2.23, 24)
Dumnezeu vorbeşte cu omul prin energiile Sale necreate, din care omul se împărtăşeşte,
şi prin care-L cunoaşte pe Dumnezeu. 8.15
După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din
mărăcini? (Matei 7.16)
E mai bine să-ţi cunoşti duşmanul decât prietenul. (Proverb bolivian)
Elanul creator nu cunoaşte piedici. (Nicolae Titulescu)
Este mai bine să fii prost şi să cunoşti acest fapt, decât să fii prost şi să te crezi înţelept. (Buddha)
Este mai uşor să cunoşti zece ţări decât un singur om. (Proverb idiş)
Experienţa a arătat că armătura morală este mai importantă pentru individ şi pentru societate decât cunoştinţele ştiinţifice, literare, filozofice. (Alexis Carrel, medic chirurg şi biolog francez)
Fantezia este mai importantă decât cunoaşterea, căci cunoaşterea are limite. (Albert Einstein)
Fără Histos nu-i posibil a-L cunoaşte pe Dumnezeu. [Sfântul Irineu de Lugdunum (Lyon),
ucenicul Sfântului Sfinţit Mucenic Policarp al Smirnei]
Hristos nu S-a făcut cunoscut când S-a născut, ci când S-a botezat. (Sfântul Vasile cel Mare)
Iar El, răspunzând, le-a zis: Pentru că vouă vi s-a dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor, pe
când acestora nu li s-a dat. (Matei 13.11)
Iar femeia a zis către şarpe: "Roade din pomii raiului putem să mâncăm; numai din rodul pomului celui
din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: "Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu mu-
riţi!" Atunci şarpele a zis către femeie: "Nu, nu veţi muri! Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi
mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul". De aceea
femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit,
pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el. Atunci li s-au
deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi, şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut
acoperăminte. (Facerea 3.2-7)
Iar un oarecare Anania, bărbat evlavios, după Lege, mărturisit de toţi iudeii care locuiau în Damasc,
venind la mine şi stând alături, mi-a zis: Frate Saule, vezi iarăşi! Şi eu în ceasul acela l-am văzut.
Iar el a zis: Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales de mai înainte pe tine ca să cunoşti voia Lui şi să
vezi pe Cel Drept şi să auzi glas din gura Lui; că martor vei fi Lui, în faţa tuturor oamenilor, despre
cele ce ai văzut şi auzit. Şi acum de ce zăboveşti? Sculându-te, botează-te şi spală-ţi păcatele,
chemând numele Lui. (Faptele Apostolilor 22.12-16)
Ignoranţa nu înseamnă lipsă de inteligenţă; înseamnă lipsă de cunoştinţe. (Dave Ramsey)
Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să
intre în împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh
este. Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus. Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi gla-
sul lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul. A
răspuns Nicodim şi i-a zis: Cum pot să fie acestea? Iisus a răspuns şi i-a zis: Tu eşti învăţătorul lui
Israel şi nu cunoşti acestea? (Ioan 3.5-10)
Iisus a văzut pe Natanael venind către El şi a zis despre el: Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vi-
cleşug. Natanael I-a zis: De unde mă cunoşti? A răspuns Iisus şi i-a zis: Mai înainte de a te chema
Filip, te-am văzut când erai sub smochin. Răspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu,
Tu eşti regele lui Israel. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin,
crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. Şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veţi ve-
dea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului.
(Ioan 1.47-51)
Intrarea în templul înţelepciunii este o recunoaştere a propriei noastre ignoranţe. (Proverb hindus)
În aceasta am cunoscut iubirea: că El Şi-a pus sufletul Său pentru noi, şi noi datori suntem să ne pu-
nem sufletele pentru fraţi. (I Ioan 3.16)
În aşa fel că lanţurile mele, pentru Hristos, au ajuns cunoscute în tot pretoriul şi tuturor celorlalţi; şi cei
mai mulţi dintre fraţii întru Domnul, îmbărbătaţi prin lanţurile mele, au mai multă îndrăzneală să
propovăduiască fără teamă cuvântul lui Dumnezeu. (Filipeni 1.13, 14)
În Hristos putem să cunoaştem această sfântă bucurie. 11.19
În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut. (Ioan 1.10)
Începutul mântuirii este cunoaşterea de sine. Această cunoaştere se dobândeşte prin examinarea
metodică a conştiinţei. (Sfântul Efrem Sirul)
Înţelept este numai cel ce L-a luat pe Dumnezeu drept călăuză pentru a cunoaşte cuibul adevărului.
(Sfântul Ambrozie al Mediolanului)
Înţelept nu este acela care ştie multe, ci acela ale cărui cunoştinţe sunt folositoare. (Eschil)
Învăţaţi de la smochin pilda: Când mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, cunoaşteţi că vara este
aproape. Tot aşa şi voi, când veţi vedea împlinindu-se aceste lucruri, să ştiţi că El este aproape,
lângă uşi. (Marcu 13.28, 29)
Legea cunoştinţei de Dumnezeu e sădită în noi. (Sfântul Chiril al Alexandriei)
Legiutorule! Să cunoşti tainele aritmeticii şi geometriei, căci nu trebuie să rosteşti decât axiome.
(Pitagora)
Literatura şi fluturii sunt cele mai dulci pasiuni cunoscute de om. (Vladimir Nabokov)
Luarea-aminte, ca discernământ, îl ajută pe om să-şi cunoască starea lăuntrică şi să ştie la ce treaptă a
ajuns, şi astfel să vadă limpede câtă cale a străbătut, şi câte îi mai rămâne de făcut până la
împărăţia cerurilor. (Sfinţii Părinţi)
Lucrurile omeneşti trebuie să le cunoşti pentru a le iubi. Pe cele divine trebuie să le iubeşti pentru a le
cunoaşte. (Blaise Pascal)
Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi. Voi sun-
teţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. De acum nu vă mai zic slugi, că sluga nu ştie
ce face stăpânul său, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu
vi le-am făcut cunoscute. (Ioan 15.13-15)
Matematica nu cunoaşte rase sau limite geografice; pentru matematică, lumea culturală este o ţară.
(David Hilbert)
Măreţia omului este reală, atunci când el îşi cunoaşte limitele. Cel care rezistă tendinţelor de mărire, a-
cela este corect situat în existenţă şi stăpân pe însuşirile sale spirituale. Fericit este cel care nu se eva-
luează pe sine în săvârşirea faptelor sale bune, sau cel care nu se socoteşte pe sine a fi lucrat ceva
demn de laudă. Aceasta este adevărata smerenie; orgoliul, în schimb, pretinde recunoaşterea meri-
telor, a reuşitelor, ca fiind proprii, fără a le atribui ajutorului dat de Dumnezeu. “Sunt smerit, dar
vreau să se ştie!”, sună un cuvânt care revendică dobândirea unei virtuţi întotdeauna discrete, nicio-
dată atinsă, atunci când proclami că o deţii. (Blaise Pascal)
Natura este o artă încă necunoscută omului. (Alexander Pope)
Necunoaşterea vicleniilor vrăjmaşului înseamnă pentru noi pierderea luptei chiar de la începutul ei.
(Sfinţii Părinţi)
Neştiinţa dă naştere întunericului, iar din pricina întunericului cădem în păcate pentru că ne este
slăbită vederea faţă de adevăr. Cunoştinţa este deci luminare; ea alungă neştiinţa şi ne
dă puterea de a vedea bine. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Neştiinţa noastră este infinit mai mare decât ştiinţa. (Isaac Newton)
Nici cel trufaş la cugetare nu-şi cunoaşte căderile sale, nici cel smerit la cugetare, virtuţile sale.
(Avva Ilie Ecdicul)
Norii sunt râuri care cunosc deja marea. (Paulo Coelho)
Noul Testament este cea mai bună carte care a fost sau va fi cunoscută în lume. (Charles Dickens)
Nu cunosc un mai puternic legământ între două suflete pe pământ – ca taina aceluiaşi păcat.
(Octavian Goga)
Nu datorită faptelor tale de dreptate ai cunoscut pe Dumnezeu, ci Dumnezeu te-a cunoscut, datorită
bunătăţii Lui. (Sfântul Vasile cel Mare)
Nu de moarte trebuie să ne temem, ci de pierderea sufletului, care este necunoştinţa de Dumnezeu.
(Sfântul Antonie cel Mare)
Nu ştiu ce e durerea, căci n-am cunoscut plăcerea. (Barbu Ştefănescu Delevrancea)
Nu umbla după ştiri din viaţa lumească pentru că din aşa ceva nu vei avea niciun folos, după cum spu-
ne psalmistul: “Să nu grăiască gura mea lucruri omeneşti.” Căci cel căruia îi place să vorbească bu-
curos despre treburile oamenilor păcătoşi, acela repede trezeşte în sine pofte spre plăceri. Mai cu-
rând fii dornic să cunoşti viaţa oamenilor drepţi, căci aceasta îţi va fi de mare ajutor.
(Sfântul Vasile cel Mare)
Nu-l osândi pe aproapele tău; tu-i cunoşti păcatul, dar pocăinţa lui n-o cunoşti (Avva Dorotei)
Numai o ruşine cunosc eu pe pământ şi aceea se cheamă: nedreptatea. (Franz Grillparzer)
Numai prin credinţă Îl putem cunoaşte pe Dumnezeu. 11.18
Numai timpul îl arată pe cel drept, dar pe cel rău poţi să-l cunoşti şi într-o singură zi. (Sofocle)
O soartă nefericită e mai de folos oamenilor decât o soartă fericită. Aceasta din urmă, totdeauna sub
masca fericirii, când se arată, minte. Cea dintâi este însă totdeauna adevărată, când se arată nesta-
tornică prin schimbarea sa. Una înşeală, alta instruieşte. Una sub masca unor bunuri mincinoase
înlănţuie minţile celor ce se bucură de ea, cealaltă, prin cunoaşterea fericirii fragile, eliberează.
Astfel, pe una o vezi alergând de ici colo şi totdeuna uitând de sine, pe alta o vezi sobră, reţinută
şi prudentă în exercitarea adversităţii sale. În sfârşit, soarta fericită, prin mângâierile ei abate şi pe
cei slabi din calea adevăratului bine, cea nefericită adesea târăşte cu sila la adevăratele bunuri pe
cei rătăciţi. (Betius, scriitor bisericesc)
Oamenii se urăsc pentru că se tem, se tem pentru că nu se cunosc şi nu se cunosc pentru că nu co-
munică. (Martin Luther King)
Ochiul Meu nu te va cruţa, nici nu te va milui, ci-ţi voi răsplăti după căile tale, ticăloşiile tale vor fi
peste tine şi vei cunoaşte că Eu sunt Domnul". (Iezechiel 7.4)
Omul acela e mai tare, care-şi cunoaşte mai bine slăbiciunile sale. (Barbu Ştefănescu Delavrancea)
Omul bine informat face cât o armată. (Napoleon Bonaparte)
Omul se cunoaşte în trei împrejurări: la mânie, la bani şi la pahar. (Proverb italian)
Până când omul nu va duplica un fir de iarbă, natura poate râde în hohote la aşa numita lui cunoştinţă
ştiinţifică. (Thomas Alva Edison)
Pentru a aprecia culturile altor naţiuni, trebuie să mergi în ţara lor, să cunoşti oamenii şi trebuie să intri
în contact cu cultura ţării. (David Rockefeller)
Pentru a cunoaşte problema diavolului, trebuie mers mai adânc, la problema răului. Acesta nu-şi are
originea în diavol, ci într-o lipsă a binelui. 9.11
Pentru aceea a venit Iisus Hristos în lume, ca să cunoască şi să înţeleagă omul cât de mult îl iubeşte
Dumnezeu. (Fericitul Augustin)
Pentru vindecarea deprimării, Ziditorul tuturor şi Doctorul sufletelor, Dumnezeu, singurul care cu-
noaşte bine rănile sufletului ne îndeamnă nu să rupem legăturile cu oamenii, ci să tăiem relele gă-
site în interior. Deprimarea se vindecă prin cercetarea oamenilor evlavioşi. (Sfântul Ioan Casian)
Acesta nu-şi are originea în diavol, ci într-o lipsă a binelui. 9.11
Poeţii sunt necunoscuţii judecători ai lumii. (Percy Byshe Shelley)
Precum grădinarul, dacă nu pliveşte buruienile îneacă legumele, aşa şi mintea, dacă nu curăţeşte gân-
durile pierde cunoştinţa adevărului. (Sfântul Talasie Libianul)
Prima şi probabil singura carte care merită să fie studiată de toţi este Biblia. Vorbesc în cunoştinţă de
cauză: Studiaţi Scripturile! (John Quincy Adams)
Prin înviere, trupul dobândeşte această cunoaştere a nemuririi. 7.6
Prin porunci, Domnul face nepătimaşi pe cei care le împlinesc, iar prin dumnezeieştile dogme le dăru-
ieşte luminarea cunoştinţei. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Prostul nu cunoaşte om mai deştept ca el. (Montesquieu)
Puţina ştiinţă duce la îndepărtarea de Dumnezeu. Multa ştiinţă duce la apropierea de Dumnezeu.
(Albert Einstein)
Puţini sunt cei care ştiu să sufere. A şti să suferi este o artă care, ca orice altă artă, nu cunoaşte
reţete. (Vladimir Ghika)
Rădăcina înţelepciunii, cui s-a descoperit? Şi izvoarele ei, cine le cunoaşte? (Ecclesiasticul 1.6)
Scopul educaţiei este înaintarea în cunoaştere şi distingerea adevărului. (John F. Kennedy)
Se spune că intelectul este dat omului ca să cunoască adevărul, intelectul e dat omului, după părerea
mea, nu ca să cunoască adevărul, ci să primească adevărul. (Petre Ţuţea)
Sfânta Fecioară este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu! Dacă în pântecele Fecioarei Maria
ar fi fost numai un om, iar nu Fiul lui Dumnezeu, atunci cum ar fi putut fi vindecate, începând
de pe vremea lui Hristos şi până în zilele noastre, atâtea feluri de boli trupeşti şi duhovniceşti?
Să fi fost oare nişte nebuni toţi cei care prin mila lui Dumnezeu avem azi înţelegerea şi
cunoaşterea lui Dumnezeu? Că ne-a lipsit oare credinţa şi dreptatea tocmai nouă, celor
care prin darul lui Hristos am dobândit dreptatea şi urmăm ei? (Origen)
Sufletul care cunoaşte păcatul îl urăşte ca pe o fiară. Dar dacă nu-l cunoaşte, îl iubeşte.
(Sfântul Antonie cel Mare)
Sufletul este fiinţă înţelegătoare şi raţională având ca putere mintea, ca mişcare - cugetarea, iar ca efect -
înţelegerea. De aceea tot ce facem se datorează fiecăruia în parte. Fiecare dintre noi este înzestrat
cu aceste puteri prin care poate să decidă asupra hotărârilor pe care le ia. Însă el, omul, poate să
aleagă bine sau poate să aleagă rău, iar asta depinde tot de sufletul său, mai exact de simţurile sufle-
tului său, deoarece, potrivit spuselor Sfântului Macarie Egipteanul, dacă cele cinci simţuri ale sufle-
tului şi anume inteligenţa, cunoaşterea, discernământul, răbdarea şi mila primesc harul cel de sus şi
sfinţirea duhului sunt cu adevărat fecioare înţelepte, iar dacă se mărginesc la firea lor sunt cu adevă-
rat fecioare neînţelepte şi fiice ale acestei lumi. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi la vedere şi cu roade bune
de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului. (Facerea 2.9)
Şi dacă trâmbiţa va da sunet nelămurit, cine se va pregăti de război? Aşa şi voi: Dacă prin limbă nu
veţi da cuvânt lesne de înţeles, cum se va cunoaşte ce aţi grăit? Veţi fi nişte oameni care vorbesc
în vânt. (I Corinteni 14.8, 9)
Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta
credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. (I Corinteni 13.2)
Şi ieşind el la poartă, l-a văzut alta şi a zis celor de acolo: Şi acesta era cu Iisus Nazarineanul. Şi iarăşi
s-a lepădat cu jurământ: Nu cunosc pe omul acesta. (Matei 26.71, 72)
Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac, Duhul Adevărului, pe
Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaş-
teţi, că rămâne la voi şi în voi va fi! Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi. (Ioan 14.16-18)
Şi văzând ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan şi ştiind că sunt oameni fără carte şi simpli, se mirau, şi îi
cunoşteau că fuseseră împreună cu Iisus. (Faptele Apostolilor 4.13)
Ştim şi cunoaştem ce e bun, dar nu-l practicăm. (Euripide)
Te-a smerit, te-a pedepsit cu foamea şi te-a hrănit cu mana pe care nu o cunoşteai şi pe care nu o
cunoşteau nici părinţii tăi, ca să-ţi arate că nu numai cu pâine trăieşte omul, ci că omul
trăieşte şi cu tot Cuvântul ce iese din gura Domnului. (Deutoronomul 8.3)
Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Ta-
tăl nu-L cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi cel căruia va voi Fiul să-i descopere. (Matei 1.27)
Toţi au nevoie de Tine, chiar cei ce nu ştiu. Cei ce nu ştiu, mai amarnic decât cei ce ştiu. Flămândul
îşi închipuie că umblă după pâine, dar îi este foame de Tine. Însetatul crede că vrea să bea apă,
dar îi este sete de Tine. Bolnavul se mângâie că râvneşte sănătate, dar boala lui nu-i dă nicio
şansă. În momentul în care Îl găsesc pe Hristos, toate îşi găsesc rezolvare. (Giovanni Papini)
Trebuie să fii creştin, nu pentru a cunoaşte cele cereşti sau cele pământeşti, ci pentru că fiecare om
este dator cu o moarte. (Ivan Turgheniev)
Un slujitor al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă cu toţi, destoinic să dea învăţătură, în-
găduitor, certând cu blândeţe pe cei ce stau împotrivă, ca doar le va da Dumnezeu pocăinţă spre
cunoaşterea adevărului, şi ei să scape din cursa diavolului, de care sunt prinşi, pentru
a-i face voia. (II Timotei 2.24-26)
Va veni vremea când fizicienii ne vor învăţa să-L cunoaştem mai bine pe Dumnezeu.
(Patriarhul Daniel)
Viaţa de familie, un mod de a-L cunoaşte pe Dumnezeu. 10.5
Voinţa care tinde către cunoaştere nu se mulţumeşte niciodată cu un lucru gata făcut.
(Giordano Bruno)
Vorbeşte ca să te cunosc. (Socrate)
Vezi şi Cunoaşterea de sine/
Cunoştinţa şi cunoaşterea de sine 6.6
Cununa bătrânilor sunt nepoţii, iar mărirea fiilor sunt părinţii lor. (Solomon 17.6)
Cununa călugărului este smerita-cugetare. (Avva Or)
Cununa înţelepciunii este temerea de Domnul, care odrăsleşte pace şi sănătate nevătămată; dar şi una şi alta sunt da-
ruri de la Dumnezeu, Care revarsă cinste peste cei care Îl iubesc pe Dânsul. El a văzut-o şi a măsurat-o;
ştiinţă şi înţeleaptă înţelegere ca ploaia a revărsat şi a înălţat mărirea celor ce o stăpânesc pe dânsa.
(Ecclesiasticul 1.17, 18)
Cununa/ Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările maicii tale. Căci ele sunt ca o cunună pe
capul tău şi ca o salbă împrejurul gâtului tău. (Solomon 1.8, 9)
Bătrâneţea este o cunună strălucită; ea se află mergând pe calea cuvioşiei. (Solomon 16.31)
Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi; iar coroana color nebuni este nebunia. (Solomon 14.24)
Că l-ai întâmpinat pe el cu binecuvântările bunătăţii, pus-ai pe capul lui cunună de piatră scumpă.
(Psalmi 20.3)
Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna şi stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic: Ce este omul
că-ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de
îngeri, cu mărire şi cu cinste l-ai încununat pe el. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale,
toate le-ai supus sub picioarele lui. (Psalmi 8.3-6)
Dacă lipseşte vrăjmaşul, atunci lipseşte desigur şi cununa biruinţei, căci nu poate fi vorba de biruinţă dacă
nu este şi cineva învins. (Sfântul Grigorie de Nyssa)
De ce vorbiţi deşertăciuni şi nu împliniţi ceea ce vi s-a poruncit? (înecarea sfântului) Eu văd ceea ce voi nu
puteţi vedea. Iată, de faţă stau în slavă cei ce au venit să mă primească. Şi aşa a fost încununat
de îngeri în mucenicia sa Sfântul Sava de la Buzău la anul 372.
Femeia virtuoasă este o cunună pentru bărbatul ei, iar femeia fără cinste este un cariu în oasele lui.
(Solomon 12.4)
Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieţii. (Iacob 1.12)
Iată începutul înţelepciunii: Agoniseşte înţelepciunea şi cu preţul a tot ce ai, capătă priceperea. Preţuieşte-o
mult şi ea te va înălţa; ea te va ridica în slăvi dacă o vei îmbrăţişa. Ea va pune cunună de daruri pe
capul tău şi te va împodobi cu diademă de mare cinste. (Solomon 4.7-9)
Mă bucur că sunt chemată la cununa muceniciei şi mulţumesc lui Dumnezeu din toată inima că m-a învred-
nicit de un asemenea har. (Sfânta Muceniţă Teodosia fecioara, torturată şi apoi aruncată în mare,
la anul 308)
Nimeni să nu se ruşineze de cruce, simbolul sfânt al mântuirii noastre, capul bunătăţilor pentru care
trăim şi pentru care suntem. Ca pe o cunună, aşa să purtăm crucea lui Hristos. Prin cruce se să-
vărşesc toate cele ale noastre. Dacă trebuie să te naşti din nou, crucea este alături. Dacă trebuie
să te hrăneşti cu hrana cea tainică, dacă trebuie să te hirotoneşti, dacă trebuie să faci orice, pre-
tutindeni este alături de noi crucea, semnul biruinţei. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
O, cine, îmi va da pe cineva care să mă asculte? Iată aici iscălitura mea! Cel Atotputernic să-mi răspundă!
Iar învinuirea scrisă de potrivnicii mei, voi purta-o pe umărul meu, voi înnoda-o în jurul capului meu,
ca o cunună. (Iov 31.35,36)
Orice respingere a acestor duhuri rele este o cunună care ne aşteaptă. (Părintele Arsenie Papacioc)
Podoaba vieţii este talentul, cununa talentului - caracterul. (Simion Mehedinţi)
Să îndurăm suferinţele, căci nimeni nu se încununează dacă n-a fost rănit în luptă şi n-a fost acoperit de
praf. (Sfântul Vasile cel Mare)
Scurtă e viaţa, lung e veacul viitor şi mic e răscumpul vieţii de aici. Iar omul, vieţuitoarea aceasta mare şi de
scurtă vreme, căreia i s-a dat vremea îngustă de acum, e neputincios. Vremea e îngustă iar omul e
slab, dar cununa care-l aşteaptă ca răsplată a luptelor este mare, deoarece are nenumărate ţepuşe
care-i primejduiesc viaţa, cea tot scurtă. (Sfântul Nichita Sichatul)
Şi împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi în mâna Lui cea dreaptă trestie; şi, îngenunchind înain-
tea Lui îşi băteau joc de El, zicând: Bucură-Te, regele iudeilor! Şi scuipând asupra Lui, au luat trestia
şi-L băteau peste cap. Iar după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de hlamidă, L-au îmbrăcat cu
hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească. (Matei 27.29-31)
Viaţa veşnică este rodul şi încununarea credinţei în Hristos. (Sfântul Chiril al Alexandriei)
Cuptorul arde pentru lucrurile făurirei, dar de trei ori mai tare este soarele arzând munţii. (Ecclesiasticul 43.4)
Cuptorul încearcă oţelul călit; tot aşa şi vinul, inimile trufaşilor, care stau gata să se încaiere. (Ecclesiasticul 31.30)
Cuptorul/ Atunci a scos Moise poporul din tabără în întâmpinarea lui Dumnezeu şi au stat la poalele muntelui. Iar
Muntele Sinai fumega tot, că Se pogorâse Dumnezeu pe el în foc; şi se ridica de pe el fum, ca fumul din-
tr-un cuptor, şi tot muntele se cutremura puternic. De asemenea şi sunetul trâmbiţei se auzea din ce în
ce mai tare; şi Moise grăia, iar Dumnezeu îi răspundea cu glas. Deci, fiind pogorât Domnul pe Mun-
tele Sinai, pe vârful muntelui, a chemat Domnul pe Moise în vârful muntelui şi s-a suit Moise acolo.
Atunci a zis Domnul către Moise: "Pogoară-te şi opreşte poporul, ca să nu năvălească spre Domnul,
să vadă slava Lui, că vor cădea mulţi dintre ei. Iar preoţii, care se apropie de Domnul Dumnezeu,
să se sfinţească, ca nu cumva să-i lovească Domnul". (Ieşirea 19.17-22)
Că în foc se lămureşte aurul, iar oamenii cei plăcuţi Domnului, în cuptorul smereniei. (Ecclesiasticul 2.5)
Când s-a ridicat soarele deasupra pământului, a intrat Lot în Ţoar. Atunci Domnul a slobozit peste Sodo-
ma şi Gomora ploaie de pucioasă şi foc din cer de la Domnul şi a stricat cetăţile acestea, toate împre-
jurimile lor, pe toţi locuitorii cetăţilor şi toate plantele ţinutului aceluia. Femeia lui Lot însă s-a uitat îna-
poi şi s-a prefăcut în stâlp de sare.Iar Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă şi s-a dus la locul unde stă-
tuse înaintea Domnului şi, căutând spre Sodoma şi Gomora şi spre toate împrejurimile lor, a văzut ridi-
cându-se de la pământ fumegare, ca fumul dintr-un cuptor. (Facerea 19.23-31)
Dacă, într-adevăr, Dumnezeul nostru Căruia Îi slujim poate să ne scape, El ne va scăpa din cuptorul cel
cu foc arzător şi din mâna ta, o, rege! Şi chiar dacă nu ne va scăpa, ştiut să fie de tine, o, rege, că noi
nu vom sluji dumnezeilor tăi şi înaintea chipului de aur pe care tu l-ai aşezat nu vom cădea la pământ!"
Atunci Nabucodonosor s-a umplut de mânie şi şi-a schimbat înfăţişarea feţei sale faţă de Şadrac, Me-
şac şi Abed-Nego. Şi începând iarăşi a grăi, a poruncit să încălzească cuptorul de şapte ori mai mult
decât era de obicei. Şi a poruncit celor mai puternici oameni din oştirea lui să lege pe Şadrac, Meşac
şi Abed-Nego şi să-i arunce în cuptorul cel cu foc arzător. Atunci aceşti oameni, îmbrăcaţi cum erau,
cu mantie, încălţăminte, pălărie şi cu toată îmbrăcămintea lor, au fost legaţi şi aruncaţi în mijlocul cup-
torului cu foc arzător. Fiindcă porunca regelui era grabnică şi cuptorul foarte înfierbântat, acei oa-
meni care au aruncat pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au fost mistuiţi de văpaia focului. Şi aceşti trei
bărbaţi, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au căzut legaţi în mijlocul cuptorului cu foc arzător. Atunci re-
gele Nabucodonosor a fost cuprins de spaimă şi s-a sculat în grabă. El a început a grăi şi a zis către
sfetnicii săi: "Oare, n-am aruncat noi trei bărbaţi legaţi în mijlocul cuptorului cu foc arzător?" Răspun-
s-au şi i-au zis: "Cu adevărat, aşa este, o, rege!" Şi începând din nou a grăi, a zis: "Iată, eu văd patru
bărbaţi dezlegaţi, umblând prin mijlocul cuptorului, nevătămaţi, iar chipul celui de al patrulea, ca faţa
unuia dintre fiii zeilor". Atunci s-a apropiat Nabucodonosor de gura cuptorului cu foc arzător şi, în-
cepând a grăi, a zis: "Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, slujitorii mei, ieşiţi afară şi veniţi la mine!" Atunci
Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au ieşit dinăuntrul cuptorului. Şi adunându-se satrapii, dregătorii cei
mai mari, cârmuitorii şi sfetnicii regelui, au văzut că focul nu pricinuise nici o vătămare trupului acestor
oameni, că nici perii capului nu se pârliseră şi că hainele lor erau neschimbate şi că nici măcar nu
miroseau a foc. (Daniel 3.17-27)
Dar El cunoaşte şi umbletul meu şi starea mea pe loc şi dacă ar fi să mă treacă prin cuptor de foc, voi ieşi
din cuptor curat ca aurul. (Iov 23.10)
Iar cine nu va cădea la pământ şi nu se va închina, chiar în acea clipă va fi aruncat în mijlocul unui cuptor
cu foc arzător!" (Daniel 3.6)
Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare
nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? (Matei 6.30)
Iarăşi a grăit Domnul cu Moise şi cu Aaron şi a zis: "Luaţi-vă câte o mână plină de cenuşă din cuptor şi
s-o arunce Moise spre cer înaintea lui Faraon şi a slujitorilor lui. Şi se va stârni pulbere în tot pământul
Egiptului şi vor fi pe oameni şi pe vite răni şi băşici usturătoare în toată ţara Egiptului". (Ieşirea 9.8, 9)
În topitoare se lămureşte argintul şi în cuptor aurul, iar omul se preţuieşte după numele cel bun.
Dostları ilə paylaş: |