Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte



Yüklə 7,67 Mb.
səhifə10/156
tarix28.10.2017
ölçüsü7,67 Mb.
#17946
1   ...   6   7   8   9   10   11   12   13   ...   156

(III Regi 3.7-14)

Ştiinţa este ultimul pas în dezvoltarea mentală a omului şi poate fi considerată ca cea mai mare realizare a

culturii umane. (Ernst Cassirer)

Taie prieteşugul celor mulţi, ca să nu se ridice război asupra minţii tale şi va tulbura chipul liniştii.(Avva Dula)

Tăcerea e floarea sfioasă a minţii. (Heinrich Heine)

Tăria minţii vine prin exerciţiu şi nu prin repaos. (Alexander Pope)

Teoria relativităţii a lui Einstein este probabil cea mai mare realizare sintetică a minţii umane până în prezent.

(Bertrand Russell)

Toată lupta omului în minte se dă, acolo e războiul nevăzut. 2.13

Toate minţile lumii sunt neputincioase în faţa oricărei prostii care este la modă. (Jean de La Fontaine)

Tronul dumnezeirii noastre este mintea noastră, dar satana s-a furişat în inima şi trupul nostru,

ca pe propriul lui tron. 2.13

Trupul poate să supravieţuiscă şi fără carne şi toate celelalte. Problema pleacă tot din mintea noastră;

acololo se petrec dorinţele de a mânca de frupt în zi de post şi tot acolo se găsesc şi argumentele pen-

tru care am fi îndreptăţiţi să nu postim. Aşa dar, să ne cercetăm fiecare şi să vedem ceea ce putem face

şi ce nu. Efectele postului nu se pot simţi imediat. Uneori e nevoie de 40 de zile, alteori , ca în cazul pro-

orocului Ilie, trei ani şi şase luni, sau poate o viaţă întreagă. Cert este faptul că postul ne face mai înţe-

lepţi, ne poate arăta pregătiţi pentru toate ispitele şi valurile vieţii. Alte roade pe care le dobândim în ur-

ma postului sunt tainice. În fiecare biserică îngerii înscriu pe cei care postesc. Ia aminte, dar, ca nu cum-

va din pricina unei mici plăceri, ce ţi-o dau bucatele, să suferi paguba de a nu fi înscris de înger, fugind

dinaintea celui care înrolează ostaşi. Este mai mică primejdia când un soldat aruncă pavăza şi fuge,

decât atunci când un creştin aruncă postul, arma cea tare şi puternică. (Sfântul Vasile cel Mare)

Trupul vede prin ochi, iar sufletul prin minte. (Sfântul Antonie cel Mare)

Ţine minte, fie că trăieşti, fie că mori, este de prea mică importanţă. Ce contează cu adevărat, ce-ar trebui

să conteze şi pentru tine şi pentru alţii, este pentru ce raţiune trăieşti şi pentru ce cauză eşti gata să-ţi

dai viaţa. (Testamentul tatălui mitropolitului Antonie de Suroj)

Ţine-ţi mintea ta în iad şi nu deznădăjdui. 6.15, 12.1

Ţinerea de minte a răului se dizolvă în aducerea aminte de frica lui Dumnezeu şi de frica sfârşitului.

(Sfântul Efrem Sirul)

Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie,

sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovnicească, şi să nu vă potriviţi cu

acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce

este bun şi plăcut şi desăvârşit. (Romani 12.1, 2)

Virtuţile despart mintea de patimi. 6.16

Zis-a Avva Ilie: De nu va căuta mintea cu trupul, în zadar este osteneala, căci de iubeşte cineva necazul,

mai pe urmă i se face lui spre bucurie şi odihnă.

Minunile pot fi înţelese doar prin puterea credinţei. (Sfinţii Părinţi)

Minunile/ Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii şi Şi-a arătat slava Sa; şi ucenicii Săi au crezut

în El. (Ioan 2.11)

Am trăit în acea singurătate care la tinereţe e dureroasă, însă la maturitate e minunată. (Albert Einstein)

Atunci a început Iisus să mustre cetăţile în care se făcuseră cele mai multe minuni ale Sale, căci nu s-au

pocăit. Vai ţie, Horazine, vai ţie, Betsaida, că dacă în Tir şi în Sidon s-ar fi făcut minunile ce s-au

făcut în voi, de mult, în sac şi în cenuşă, s-ar fi pocăit.(Matei 11.20, 21)

Atunci cel drept va sta cu multă îndrăzneală înaintea celor care l-au prigonit şi au dispreţuit ostenelile sale.

Iar ei, văzându-l, se vor tulbura cu cumplită frică şi se vor minuna de minunea mântuirii dreptului. Ei

vor zice, căindu-se în inima lor şi gemând întru strâmtorarea duhului lor: "Acesta este pe care-l aveam



altădată de batjocură şi ţinta ocărilor noastre. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 5.1-3)

Binecuvântat este Domnul Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel, singurul Care face minuni. (Psalmi 71.19)

Ca să aud glasul laudei Tale şi să spun toate minunile Tale. (Psalmi 25.7)

Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să



amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi. (Matei 24.24)

Cât te-ai mărit, Ilie, întru minunile tale! Şi cine este asemenea ţie, ca să se laude? (Ecclesiasticul 48.4)

Cea mai mare minune este să te ridici din propriile tale păcate. (Sfinţii Părinţi)

Cel care-şi iubeşte vrăjmaşul este făcător de minuni. (Sfântul Dimitrie al Rostovului)

Cine nu se minunează de Dumnezeu, nu L-a cunoscut de Dumnezeu. (Sfântul Isaac Sirul)

Creativitatea înseamnă străpungerea lumescului pentru a găsi minunatul. (Bill Moyers)

Dacă tu, creştin fiind, nu vezi minunile lui Dumnezeu, înseamnă că nu eşti creştin cu adevărat.

(Sfântul Simeon Noul Teolog)

Dacă vrei să faci chiar minuni, scapă-te de păcate şi ai reuşit totul. Păcatul este demon; dacă scoţi din

tine păcatul ai săvârşit o minune mai mare decât cei care au pus pe fugă nenumăraţi demoni.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

De va fi unul vârtos la cerbice, minune va fi de se va îndrepta. (Ecclesiasticul 16.12)

Deci arhiereii şi fariseii au adunat sinedriul şi ziceau: Ce facem, pentru că Omul Acesta face multe minuni?

Dacă-L lăsăm aşa toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor lua ţara şi neamul. Iar Caiafa, unul

dintre ei, care în anul acela era arhiereu le-a zis: Voi nu ştiţi nimic; nici nu gândiţi că ne este mai de

folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul. (Ioan 11.47-50)

Deci I-au zis: Dar ce minune faci Tu, ca să vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi? (Ioan 6.30)

Deci şi alte multe minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta.



(Ioan 20.30)

Dragostea unei mame este balsamul minune care vindecă toate rănile. (Jean Gastaldi)

Este minunat când te vizitează inspiraţia, însă scriitorul trebuie să ştie să acţioneze şi în restul timpului.

(Leonard Bernstein)

Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru handicapurile mele, căci prin ele am ajuns la mine însămi, la El, şi am pu-

tut să dau la iveală opera mea. [Scriitoarea americană Helen Keller (1880-1968). Când avea 19 luni,

a rămas fără auz şi văz, în urma unei boli, pierzându-şi apoi şi capacitatea de a vorbi. Cinci ani mai

târziu şi-a început educaţia cu Anne Sullivan, care a învăţat-o numele obiectelor prin apăsarea în pal-

mă a alfabetului surdo-muţilor. În cele din urmă, Keller a învăţat să citească şi să scrie în alfabetul

Braille. A scris mai multe cărţi, printre care şi Povestea vieţii mele.]

În sufletul uman este o transformare minunată pe care Dumnezeu Însuşi o lucrează. (Harent)

Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale. (Psalmi 9.1)

Mari şi multe minuni sunt în lume, dar minune mai mare decât omul nu există. (Sofocle)

Minunea, copilul iubit al credinţei. (Johann Wolfgang von Goethe)

Nimic nu le lipsea din cele ce pofteau şi mâncarea le era încă în gura lor, când mânia lui Dumnezeu s-a ridi-

cat peste ei şi a ucis pe cei sătui ai lor şi pe cei aleşi ai lui Israel i-a doborât. Cu toate acestea încă



au mai păcătuit şi n-au crezut în minunile Lui. (Psalmi 77.34-36)

Noi nu avem nevoie de înfăţişare văzută, deoarece credinţa noastră ţine loc de minuni, că n-au nevoie de



minuni credincioşii, ci necredincioşii. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Nu avem nevoie de minuni în viaţa noastră pentru a ne mântui. Credinţa ţine loc de minuni şi chiar face

câte odată să se întâmple minuni fără să ne dăm seama. Origen susţinea acest lucru spunând că me-

reu se deschid ochii celor orbi duhovniceşte şi urechile oamenilor surzi faţă de virtute. Mulţi din cei

care şchiopătau altă dată, ceea ce Scriptura numeşte omul dinăuntru, cum s-au vindecat prin învăţă-

tură să se ridice, nu în sens propriu, ci ca cerbul, animalul de care se feresc şerpii, fiind imunizat împo-

triva oricărui venin al viperelor. Da, aceşti şchiopi vindecaţi primesc de la Iisus puterea de a putea

călca în drumul lor, altă dată clătinat, peste şerpii şi peste scorpiile păcatului. Într-un cuvânt, peste

toată puterea vrăjmaşului, fără să păţească niciun rău, căci şi ei au fost imunizaţi contra oricărui rău

şi venin diavolesc.

Nu dori să vezi minuni, doreşte să-ţi vezi păcatele. (Sfântul Efrem Sirul)

Recunoştinţa i-a adus vindecarea sufletească, adevărata minune. (Vindecarea celor zece leproşi) 7.16

Să nu ne socotim mai mici pentru că nu facem minuni. N-am avea niciun câştig de-am face minuni, după

cum nu pierdem nimic dacă nu facem, dacă ducem o viaţă virtuoasă. Dacă facem minuni, noi

suntem datornicii lui Dumnezeu. Dacă însă ducem o viaţă virtuoasă, plină de fapte bune, atunci

Dumnezeu ne este dator. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Şi toţi, în sinagogă, auzind acestea, s-au umplut de mânie. Şi sculându-se, L-au scos afară din cetate şi

L-au dus pe sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie;



iar El, trecând prin mijlocul lor, S-a dus. (Luca 4.28-30)

Şi tu, Capernaume: N-ai fost înălţat până la cer? Până la iad te vei coborî. Căci de s-ar fi făcut în Sodoma



minunile ce s-au făcut în tine, ar fi rămas până astăzi. Dar zic vouă că pământului Sodomei îi va fi

mai uşor în ziua judecăţii decât ţie. (Matei 11.23, 24)

Şi uimire i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu şi, plini de frică, ziceau: Am văzut astăzi lucruri

minunate. (Luca 5.26)

Şi văzând arhiereii şi cărturarii minunile pe care le făcuse şi pe copiii care strigau în templu şi ziceau:

Osana Fiului lui David, s-au mâniat, şi I-au zis: Auzi ce zic aceştia? Iar Iisus le-a zis: Da. Au niciodată

n-aţi citit că din gura copiilor şi a celor ce sug Ţi-ai pregătit laudă? (Matei 21.15, 16)

Un arbore mi-e mai drag decât un om, în pădure mă simt fericit – ferict în pădure unde fiecare copac gră-

ieşte prin tine. Doamne ce minunăţie! În păduri, pe dealuri e linişte, linişte spre a Te slăvi!

(Ludwig van Beethoven)

Viaţa ar putea fi minunată dacă oamenii te-ar lăsa în pace. (Charlie Chaplin)

Viaţa este minunată dacă nu te temi de ea. (Charlie Chaplin)

Vindecarea sufletească, adevărata minune (videcarea celor zece leproşi). 7.16

Mirarea este începutul înţelepciunii. (Socrate)

Mirarea/ Creştinismul nu ne oferă un mijloc miraculos de a scăpa de suferinţă, ci ne pune la îndemână miraculosul

mijloc de a o îndura. (Părintele Nicolae Steindardt)

Dacă vezi asuprirea celui sărac şi obijduirea dreptului şi a dreptăţii în cetate, nu te mira de lucrul acesta,

căci peste cel mare este unul mai mare, iar Cel Atotputernic veghează peste toţi. (Ecclesiastul 5.7)

Dar, pe când ei vâsleau, El a adormit. Şi s-a lăsat pe lac o furtună de vânt, şi corabia se umplea de apă şi



erau în primejdie. Şi, apropiindu-se, L-au deşteptat, zicând: Învăţătorule, Învăţătorule, pierim. Iar El,

sculându-Se, a certat vântul şi valul apei şi ele au încetat şi s-a făcut linişte. Şi le-a zis: Unde este cre-



dinţa voastră? Iar ei, temându-se, s-au mirat, zicând unii către alţii: Oare cine este Acesta, că porun-

ceşte şi vânturilor şi apei, şi-L ascultă? (Luca 8.23-25)

Din mirare în mirare existenţa se deschide. (Lao Tse)



Epoca noastră nu rămâne la credinţă şi la miracolul ei care transformă apa în vin, ci merge mai departe,

transformând vinul în apă. (Soren Kierkegaard, filosof şi teolog danez)

Iar fariseul s-a mirat văzând că El nu S-a spălat înainte de masă. Şi Domnul a zis către el: Acum, voi farise-

ilor, curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, dar lăuntrul vostru este plin de răpire şi de viclenie.

Nebunilor! Oare, cel ce a făcut partea din afară n-a făcut şi partea dinăuntru? Daţi mai întâi milostenie



cele ce sunt înlăuntrul vostru şi, iată, toate vă vor fi curate. (Luca 11.38-41)

Iar Iosif şi mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc. Şi i-a binecuvântat Simeon şi a zis către

Maria, mama Lui: Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn

care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe

inimi. (Luca 2.33-35)

Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puţin credincioşilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile şi marea şi s-a

făcut linişte deplină. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că şi vânturile şi

marea ascultă de El? (Matei 8.26, 27)

Merită să rişti, dacă asta îţi va schimbă viaţa spectaculos. Riscând pentru nimicuri, te vei mira de ce baţi

pasul pe loc. (Richard Branson)

Nu este deloc de mirare că adevărul este mai straniu decât ficţiunea. Ficţiunea trebuie să aibă un sens.

(Mark Twain)

Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus. Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar

nu ştii de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul. A răspuns Nico-

dim şi i-a zis: Cum pot să fie acestea? Iisus a răspuns şi i-a zis: Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu

cunoşti acestea? (Ioan 3.5-10)

Nu vă miraţi de aceasta; căci vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi, cei ce

au făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii. (Ioan 5.28, 29)

Şi apucând pe copilă de mână, i-a grăit: Talita kumi, care se tâlcuieşte: Fiică, ţie zic, scoală-te! Şi îndată

s-a sculat copila şi umbla, căci era de doisprezece ani. Şi s-au mirat îndată cu uimire mare.

(Marcu 5.41, 42)

Şi El a început a zice către ei: Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre. Şi toţi Îl încuviinţau



şi se mirau de cuvintele harului care ieşeau din gura Lui şi ziceau: Nu este, oare, Acesta fiul lui Iosif?

Şi El le-a zis: Cu adevărat Îmi veţi spune această pildă: Doctore, vindecă-te pe tine însuţi! Câte am au-



zit că s-au făcut în Capernaum, fă şi aici în patria Ta. Şi le-a zis: Adevărat zic vouă că nici un prooroc

nu este bine primit în patria sa. (Luca 4.21-24)

Şi iudeii se mirau zicând: Cum ştie Acesta carte fără să fi învăţat? (Ioan 7.15)

Şi îndată şi-a deşertat urciorul în adăpătoare şi a alergat iar la fântână să scoată apă şi a adăpat toate că-

milele. Iar omul acela se uita la ea cu mirare şi tăcea, dorind să ştie de i-a binecuvântat Domnul

călătoria sau nu. (Facerea 24.20, 21)

Şi poporul aştepta pe Zaharia şi se mira că întârzie în templu. Şi ieşind, nu putea să vorbească. Şi ei au

înţeles că a văzut vedenie în templu; şi el le făcea semne şi a rămas mut. Şi când s-au împlinit zilele

slujirii lui la templu, s-a dus la casa sa. (Luca 1.21-23)

Şi toţi câţi auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori. Iar Maria păstra toate aceste cuvinte,

punându-le în inima sa. (Luca 2.18, 19)

Şi văzând ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan şi ştiind că sunt oameni fără carte şi simpli, se mirau, şi îi cu-

noşteau că fuseseră împreună cu Iisus. (Faptele Apostolilor 4.13)



Uitaţi-vă la mine şi miraţi-vă foarte şi puneţi mâna la gură. Căci, când mă gândesc, mă apucă groaza şi

toată carnea de pe mine tremură. Pentru ce ticăloşii au viaţă, ajung la adânci bătrâneţe şi sporesc în



putere? Urmaşii lor se ridică voinici în faţa lor şi odraslele lor dăinuiesc sub ochii lor. (Iov 21.5-8)

Mireasma unui pom în floare se face simţită până departe, ca şi balsamul unei fapte bune. (în Upanishade)

Mireasma/ Cine este aceea care se ridică din pustiu, ca un stâlp de fum, par-c-ar arde smirnă şi tămâie, par-c-ar

arde miresme iscusit gătite? Iat-o, este ea, lectica lui Solomon, înconjurată de şaizeci de voinici,

viteji falnici din Israel. (Cântări 3.6, 7)

Dragostea unei mame este balsamul minune care vindecă toate rănile. (Jean Gastaldi)

Fiţi dar următori ai lui Dumnezeu, ca nişte fii iubiţi, şi umblaţi întru iubire, precum şi Hristos ne-a iubit pe

noi şi S-a dat pe Sine pentru noi, prinos şi jertfă lui Dumnezeu, întru miros cu bună mireasmă. Iar

desfrâu şi orice necurăţie şi lăcomie de avere nici să se pomenească între voi, cum se cuvine sfinţi-

lor; nici vorbe de ruşine, nici vorbe nebuneşti, nici glume care nu se cuvin, ci mai degrabă mulţumire.

(Efeseni 5.1-4)

Frumuseţea este strălucirea adevărului şi mireasma bunătăţii. (Vincent McNabb)



Iar Domnul Dumnezeu a mirosit mireasmă bună şi a zis Domnul Dumnezeu în inima Sa: "Am socotit să

nu mai blestem pământul pentru faptele omului, pentru că cugetul inimii omului se pleacă la rău din ti-

nereţile lui şi nu voi mai pierde toate vietăţile, cum am făcut. De acum, cât va trăi pământul, semăna-

tul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea nu vor mai înceta!" (Facerea 8.21, 22)

Iertarea este mireasma pe care violeta o lasă pe călcâiul care a strivit-o. (Mark Twain)

Jertfa trebuie dăruită lui Dumnezeu, o, Paladie, ca un miros de bună mireasmă şi ca o datorie, o petre-

cere sfântă şi strălucirile unei vieţi alese. (Sfântul Chiril al Alexandriei)

Mulţumire fie adusă deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos şi descoperă prin noi,

în tot locul, mireasma cunoştinţei Sale! Pentru că suntem lui Dumnezeu bună mireasmă a lui Hristos

între cei ce se mântuiesc şi între cei ce pier; unora, adică, mireasmă a morţii spre moarte, iar altora

mireasmă a vieţii spre viaţă. Şi pentru acestea, cine e destoinic? (II Corinteni 2.14-17)

Pe el Aaron va arde tămâie mirositoare în fiecare dimineaţă, când pregăteşte candelele. Când va aprinde

Aaron seara candelele, iar va arde miresme. Această tămâiere neîntreruptă se va face pururea

înaintea Domnului din neam în neam. Să nu aduceţi pe el nici o ardere de tămâie străină, nici arde-

re de tot, nici dar de pâine, nici turnare să nu turnaţi pe el. Aaron va săvârşi jertfa de curăţire peste

coarnele lui o dată pe an; cu sânge din jertfa de curăţire cea pentru păcat îl va curăţi el o dată pe an;

în neamul vostru aceasta este mare sfinţenie înaintea Domnului". (Ieşirea 30.7-10)

Pentru că şi în Tesalonic, o dată şi a doua oară, mi-aţi trimis ca să am cele trebuincioase. Nu că doar ca-

ut darul vostru, dar caut rodul care prisoseşte, în folosul vostru. Am de toate şi am şi de prisos; m-am

îndestulat primind de la Epafrodit cele ce mi-aţi trimis, miros cu bună mireasmă, jertfă primită, bine-

plăcută lui Dumnezeu. Iar Dumnezeul meu să împlinească toată lipsa voastră după bogăţia Sa, cu sla-

vă, întru Hristos Iisus. Iar lui Dumnezeu şi Tatălui nostru, slavă în vecii vecilor! Amin.

(Filipeni 4.16-20)

Şi doctorului dă-i loc că şi pe el l-a făcut Domnul şi să nu se depărteze de la tine, că şi de el ai trebuinţă.

Că este vreme când şi în mâinile lui este miros de bună mireasmă. Că şi el se va ruga Domnului, ca

să dea odihnă şi sănătate spre viaţă. Cel care păcătuieşte împotriva Ziditorului său, să cadă în mâinile

doctorului. (Ecclesiasticul 38.12-15)

Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mor-

mânt care era săpat în stâncă, şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. Iar Maria Magdalena şi

Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus. Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magda-

lena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă.

(Marcu 15.46, 47 şi 16.1)

Un pic de poezie ajunge să înmiresmeze un întreg secol. (Jose Marti)

Unele amintiri ne parfumează sufletul pentru totdeauna. (Gabriele d’Annunzio)

Mirosul/ Atunci s-a apropiat Nabucodonosor de gura cuptorului cu foc arzător şi, începând a grăi, a zis: "Şadrac,



Meşac şi Abed-Nego, slujitorii mei, ieşiţi afară şi veniţi la mine!" Atunci Şadrac, Meşac şi Abed-Nego

au ieşit dinăuntrul cuptorului. Şi adunându-se satrapii, dregătorii cei mai mari, cârmuitorii şi sfetnicii re-

gelui, au văzut că focul nu pricinuise nici o vătămare trupului acestor oameni, că nici perii capului nu se

pârliseră şi că hainele lor erau neschimbate şi că nici măcar nu miroseau a foc. (Daniel 3.26, 27)

Banii nu au miros. (Proverb)



Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul

capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. (Ioan 12.3)

Fiţi dar următori ai lui Dumnezeu, ca nişte fii iubiţi, şi umblaţi întru iubire, precum şi Hristos ne-a iubit pe

noi şi S-a dat pe Sine pentru noi, prinos şi jertfă lui Dumnezeu, întru miros cu bună mireasmă. Iar

desfrâu şi orice necurăţie şi lăcomie de avere nici să se pomenească între voi, cum se cuvine sfinţi-

lor; nici vorbe de ruşine, nici vorbe nebuneşti, nici glume care nu se cuvin, ci mai degrabă mulţumire.


Yüklə 7,67 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   6   7   8   9   10   11   12   13   ...   156




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin