Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

valoarea. (Constantin Brâncuşi)

Stima valorează mai mult decât celebritatea, consideraţia valorează mai mult decât renumele.

(Nicolas Chamfort)

Totul începe prin conştiinţă şi nimic nu are valoare decât prin ea. (Albert Camus)

Un gram de experienţă este mai valoros decât o tonă de teorie. (John Dewey)

Uneori, o greşeală poate fi tot ce e necesar pentru o realizare valoroasă. (Henry Ford)

Viaţa nu are nicio valoare dacă nu poţi fi de folos altuia. (Louis Pasteur)

Vameşul şi Fariseul 4.13, 7.1

Varga şi certarea aduc înţelepciune, iar tânărul care este lăsat (în voia apucăturilor lui) face ruşine maicii sale.

(Solomon 29.15)

Varga/ Biciul este bun pentru cal, frâul pentru măgar, iar varga pentru spatele celor nebuni. Nu răspunde nebunului

după nebunia lui, ca să nu te asemeni şi tu cu el. Răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă

înţelept în ochii lui. (Solomon 26.3-5)

Căci Dumnezeu nu este un om ca mine, ca să stau cu El de vorbă şi ca să mergem împreună la judecată. Între

noi nu se află un al treilea care să-şi pună mâna peste noi amândoi şi care să depărteze varga Sa de dea-

supra capului meu, aşa încât groaza Lui să nu mă mai tulbure; atunci aş vorbi şi nu m-aş mai teme de El.

Dar nu este aşa şi eu sunt singur cu mine însumi. (Ioan 9.32-35)

Dacă nebunia se pripăşeşte în inima celui tânăr, numai varga certării o va îndepărta de el. (Solomon 22.15)

De la iudei, de cinci ori am luat patruzeci de lovituri de bici fără una. De trei ori am fost bătut cu vergi; o dată

am fost bătut cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am petrecut în largul mării.

(II Corinteni 11.24, 25)

În gura celui nebun este varga mândriei lui; buzele pe cei înţelepţi îi păzesc. (Solomon 14..3)

Nu cruţa pe feciorul tău de pedeapsă; chiar dacă îl loveşti cu varga, nu moare. Tu îl baţi cu toiagul, dar

scapi sufletul lui din împărăţia morţii. (Solomon 23.13, 14)

Şi s-a sculat şi mulţimea împotriva lor. Şi judecătorii, rupându-le hainele, au poruncit să-i bată cu vergi. Şi,

după ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă, poruncind temnicerului să-i păzească cu grijă.

(Faptele Apostolilor 16.22, 23)

Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat. (Psalmi 22.5)

Vas/ Domnul a zis către Mine: "Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut! Cere de la Mine şi-Ţi voi da neamurile

moştenirea Ta şi stăpânirea Ta marginile pământului. Le vei paşte pe ele cu toiag de fier; ca pe vasul

olarului le vei zdrobi!" (Psalmi 2.7-9)

Dumnezeu acolo toarnă darul evlaviei, unde găseşte vase deşarte de grijile omeneşti. (Fericitul Augustin)

Educaţia este îmblânzirea unei flăcări, nu umplerea unui vas. (Socrate)

Oamenii fac o mare greşeală când se îngrijesc mai mult de vas decât de floare. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Şi a zis Domnul către el: Mergi, fiindcă acesta Îmi este vas ales, ca să poarte numele Meu înaintea neamurilor

şi a regilor şi a fiilor lui Israel; căci Eu îi voi arăta câte trebuie să pătimească el pentru numele Meu. Şi a

mers Anania şi a intrat în casă şi, punându-şi mâinile pe el, a zis: Frate Saul, Domnul Iisus, Cel ce ţi S-a

arătat pe calea pe care tu veneai, m-a trimis ca să vezi iarăşi şi să te umpli de Duh Sfânt.

(Faptele Apostolilor 9.15-17)

Văduvia/ Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca şi mine. Dacă însă nu pot

să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă. Iar celor

ce sunt căsătoriţi, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat!

(I Corinteni 7.8-10)

Domnul cel Atotputernic prin mâna unei femei i-a nimicit, căci Olofern al lor n-a fost doborât de tineri voi-

nici, şi nici feciorii uriaşilor nu l-au lovit pe el, şi nici nu i-au stat împotrivă oameni înalţi ca munţii, ci Iudi-

ta, fiica lui Merari, l-a dezarmat cu frumuseţea feţei ei. Căci ea s-a dezbrăcat de veşmintele ei de vădu-

vie pentru întărirea celor întristaţi ai lui Israel; ea şi-a uns faţa cu miresme, şi-a prins pârul sub turban şi

s-a îmbrăcat cu veşmânt de în, ca să-l ademenească. Cu sandalele ei i-a luat ochii, frumuseţea ei i-a ro-

bit inima, şi cu sabia i-a retezat capul. Perşii s-au îngrozit de îndrăzneala ei şi Mezii de cutezanţa ei.

(Iudita 16.5-10)

Există premii pentru feciorie, există răsplată pentru văduvie, este loc şi pentru meritele căsătoriei.

(Sfântul Ambrozie al Mediolanului)

"Scoală şi du-te la Sarepta Sidonului şi şezi acolo, căci iată am poruncit unei femei văduve să te hrănească!"

Şi s-a sculat el şi s-a dus la Sarepta. Şi când a ajuns la porţile cetăţii, iată o femeie văduvă aduna

vreascuri şi a chemat-o Ilie şi i-a zis: "Adumi puţină apă ca să beau! " Şi s-a dus ca să-i aducă, dar

Ilie a strigat-o şi i-a zis: "Adu-mi şi o bucată de pâine să mănânc!" (III Regi 17.9-11)

Şi a zis: Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi. Căci toţi aceştia din pri-

sosul lor au aruncat la daruri, aceasta însă din sărăcia ei a aruncat tot ce avea pentru viaţă. (Luca 21.3, 4)

Şi ea era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în

post şi în rugăciuni. (Luca 2.37)

Şi era, în cetatea aceea, o văduvă, care venea la el, zicând: Fă-mi dreptate faţă de potrivnicul

meu. (Luca 18.3)

Şi Iudita a rămas văduvă; a trăit în casa ei trei ani şi patru luni. Şi ea îşi făcuse o colibă pe acoperişul ca-

sei şi umbla încinsă cu sac împrejurul coapselor sale şi purta hainele văduviei sale; şi postea în toate

zilele văduviei sale, afară de ajunul zilelor de odihnă, şi de zilele de odihnă, afară de ajunul lunilor noi

şi de lunile noi, afară de praznice şi de zilele de veselie ale neamului lui Israel. (Iudita 8.4-6)

Şi le zicea în învăţătura Sa: Luaţi seama la cărturari cărora le place să se plimbe în haine lungi şi să li se ple-

ce lumea în pieţe, şi să stea în băncile dintâi în sinagogi şi să stea în capul mesei la ospeţe, ei, care secă-

tuiesc casele văduvelor şi de ochii lumii se roagă îndelung, îşi vor lua mai multă osândă.

(Marcu 12.38-40)

Totuşi, fiindcă văduva aceasta îmi face supărare, îi voi face dreptate, ca să nu vină mereu să mă supere.

(Luca 18.5)

Vălul/ Dar minţile lor s-au învârtoşat, căci până în ziua de azi, la citirea Vechiului Testament, rămâne acelaşi văl,

neridicându-se, căci el se desfiinţează prin Hristos; ci până astăzi, când se citeşte Moise, stă un văl

pe inima lor; iar când se vor întoarce către Domnul, vălul se va ridica. (II Corinteni 3.14-16)

Iar când se pogora Moise din Muntele Sinai, având în mâini cele două table ale legii, el nu ştia că faţa sa

strălucea, pentru că grăise Dumnezeu cu el. Deci Aaron şi toţi fiii lui Israel, văzând pe Moise că are

faţa strălucitoare, s-au temut să se apropie de el. Atunci i-a chemat Moise şi au venit la el Aaron şi to-

ate căpeteniile obştei şi Moise a grăit cu ei. După aceasta s-au apropiat de el toţi fiii lui Israel şi el le-a

poruncit tot ce-i grăise Domnul în Muntele Sinai. Iar după ce a încetat de a grăi cu ei, Moise şi-a aco-

perit faţa cu un văl. Când însă intra el înaintea Domnului, ca să vorbească cu El, atunci îşi ridica vălul

până când ieşea; iar la ieşire spunea fiilor lui Israel cele ce i se porunciseră de către Domnul. Şi ve-

deau fiii lui Israel că faţa lui Moise strălucea şi Moise îşi punea iar vălul peste faţa sa, până când in-

tra din nou să vorbească cu Domnul. (Ieşirea 34.29-35)

Iar Saul, suflând încă ameninţare şi ucidere împotriva ucenicilor Domnului, a mers la arhiereu, şi a cerut de la

el scrisori către sinagogile din Damasc ca, dacă va afla acolo pe vreunii, atât bărbaţi, cât şi femei, că merg

pe calea aceasta, să-i aducă legaţi la Ierusalim. Dar pe când călătorea el şi se apropia de Damasc, o lumi-

nă din cer, ca de fulger, l-a învăluit deodată. Şi, căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule,

Saule, de ce Mă prigoneşti? (Faptele Apostolilor 9.1-4)

Nu există secrete pe care timpul să nu le dezvăluie. (Jean Racine)

Ochii dezvăluie puterea sufletului. (Paulo Coelho)

Paradoxal, moartea este cea care dezvăluie adevăratul sens al vieţii. De aceea şi sfinţii sunt pomeniţi în ziua

morţii lor, fiindcă atunci s-au născut întru viaţa veşnică. (Augustin Păunoiu, la emisiunea

Comoara înţelepciunii)

Săracul, care nu poate oferi mult, alege un lemn care nu putrezeşte; îşi caută un meşter iscusit ca să facă un

idol care să nu se clatine. Nu ştiţi voi, oare, n-aţi auzit, nu vi s-a spus oare de la început, n-aţi înţeles voi

ce vă învaţă întemeierea lumii? El stă în scaun deasupra cercului pământului; pe locuitori îi vede ca pe

lăcuste; El întinde cerul ca un văl uşor şi îl desface ca un cort de locuit. (Isaia 40.20-22)

Şi am văzut alt înger puternic, pogorându-se din cer, învăluit într-un nor şi pe capul lui era curcubeul, iar faţa

lui strălucea ca soarele şi picioarele lui erau ca nişte stâlpi de foc, şi în mână avea o carte mică, deschisă.

Şi a pus piciorul lui cel drept pe mare, iar pe cel stâng pe pământ, şi a strigat cu glas puternic, precum

răcneşte leul. Iar când a strigat, cele şapte tunete au slobozit glasurile lor. (Apocalipsa 10.1-3)

Şi n-am tăcut din pricina întunericului şi din pricina nopţii care a învăluit faţa mea. (Iov 23.17)f

Şi, văzând-o Iuda, a socotit că este o femeie nărăvită, căci n-a cunoscut-o, pentru că îşi avea faţa acoperită.

Şi abătându-se din cale pe la ea, i-a zis: "Lasă-mă să intru la tine!" Căci nu ştia că este nora sa. Iar ea a

zis: "Ce ai să-mi dai,dacă vei intra la mine?" Iar el i-a răspuns: "Îţi voi trimite un ied din turma mea". Şi ea

a zis: "Bine, dar să-mi dai ceva zălog până mi-l vei trimite". Răspuns-a Iuda: "Ce zălog să-ţi dau?" Şi ea a

zis: "Inelul tău, cingătoarea ta şi toiagul ce-l ai în mână". Şi el i le-a dat şi a intrat la ea şi ea a rămas grea.

Apoi, sculându-se, ea s-a dus şi-a scos vălul său şi s-a îmbrăcat iar cu hainele sale de văduvie.….. Dar,

cam după vreo trei luni, i s-a spus lui Iuda: "Tamara, nora ta, a căzut în desfrânare şi iată a rămas însărci-

nată din desfrânare". Iar Iuda a zis: "Scoateţi-o şi să fie arsă". Dar când o duceau, ea a trimis la socrul său,

zicând: "Eu sunt îngreunată de acela ale căruia sunt lucrurile acestea". Apoi a adăugat: "Află al cui e inelul

acesta, cingătoarea aceasta şi toiagul acesta!" Şi le-a cunoscut Iuda şi a zis: "Tamara e mai dreaptă decât

mine, pentru că nu am dat-o lui Şela, fiul meu". Şi n-a mai cunoscut-o pe ea. Iar când era să nască, s-a

aflat că are în pântece doi gemeni. (Facerea 38.15-27)

Vătămarea/ Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită şi în cursă şi în multe pofte nebuneşti şi vătămă-

toare, ca unele care cufundă pe oameni în ruină şi în pierzare. (II Timotei 6.9)

Cununa înţelepciunii este temerea de Domnul, care odrăsleşte pace şi sănătate nevătămată; dar şi una

şi alta sunt daruri de la Dumnezeu, Care revarsă cinste peste cei care Îl iubesc pe Dânsul. El a vă-

zut-o şi a măsurat-o; ştiinţă şi înţeleaptă înţelegere ca ploaia a revărsat şi a înălţat mărirea celor ce

o stăpânesc pe dânsa. (Ecclesiasticul 1.17, 18)

Dispreţuieşte plăcerile; plăcerea cumpărată cu durere e vătămătoare. (Quintus Horatius Flaccus)

Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: în numele Meu, demoni vor izgoni, în limbi noi vor grăi,

şerpi vor lua în mână şi chiar ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma, peste cei bolnavi

îşi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi. (Luca 16.17, 18)

Iar de va fi şi altă vătămare, atunci să plătească suflet pentru suflet, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte,

mână pentru mână, picior pentru picior, arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru

vânătaie. (Solomon 21.23-25)

Iată, v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului, şi nimic

nu vă va vătăma. Dar nu vă bucuraţi de aceasta, că duhurile vi se pleacă, ci vă bucuraţi că

numele voastre sunt scrise în ceruri. (Luca 10.19, 20)

Multe sunt felurile rugăciunii, care de care mai deosebit. Totuşi niciuna nu este vătămătoare, decât

aceea care nu mai este rugăcuine, ci lucrare diavolească. (Sfântul Marcu Ascetul)

Orice rău aduce mai multă vătămare celui care-l face decât celui care-l îndură. (Sfântul Toma

de Aquino)

Şi pe când se băteau cu înverşunare, s-au arătat vrăjmaşilor din cer cinci bărbaţi străluciţi, călări pe cai

cu frâie de aur, care purtau în luptă pe Iudei. Doi dintre ei luând pe Iuda Macabeul în mijloc şi aco-

perindu-l cu armele lor, îl păzeau nevătămat; iar asupra vrăjmaşilor aruncau săgeţi şi trăsnete. Deci

învălmăşindu-se, pentru că nu vedeau, şi tulburându-se, cădeau în sabie. Şi s-au omorât douăzeci

de mii cinci sute de pedestraşi şi şase sute de călăreţi. (Macabei 10.29-31)

Tu pe cei trei tineri în Babilon care de bună voie şi-au dat focului viaţa lor, ca să nu se închine celor de-

şarte, răcorind cuptorul cel aprins, i-ai izbăvit, păzindu-le şi părul nevătămat, trimiţând para focu-

lui asupra tuturor vrăjmaşilor; Tu pe Daniel, cel de învinuirile cele pline de pizmă, aruncat în groa-

pă spre mâncare leilor, nevătămat l-ai scos la lumină. (III Macabei 6.6, 7)

Vânătoarea/ Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de cuvântul tulburător. (Psalmi 90.3)

Cuş a mai născut de asemenea pe Nimrod; acesta a fost cel dintâi viteaz pe pământ. El a fost vânător

vestit înaintea Domnului Dumnezeu; de aceea se şi zice: "Vânător vestit ca Nimrod înaintea

Domnului Dumnezeu (Facerea 10.8, 9)

Ideile sunt un vânat rar în pădurea cuvintelor. (Victor Hugo)

Leneşul nu-şi frige nici vânatul lui; cea mai scumpă comoară pentru om este munca.

(Solomon 12.27)

Niciodată nu se minte atât de mult ca înaintea unor alegeri, în timpul unui război sau după o vânătoare.

(Georges Clemenceau)

Niciodată nu se spun mai multe minciuni decât în timpul războiului, după vânătoare şi înainte de alegeri.

(Otto von Bismarck)

Norocul nu este decât o iluzie, crezută de ignoranţi şi vânată de nebuni. (Timothy Zahn)

Pentru că vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: "Viu este Domnul, Care a scos pe fiii lui Israel

din ţara Egiptului", ci, "Viu este Domnul, Care a scos pe fiii lui Israel din ţara cea de la miazănoapte

şi din toate ţările în care-I izgonise", că îi voi întoarce în ţara pe care le-am dăruit-o părinţilor lor.

Iată, voi trimite mulţime de pescari, zice Domnul, şi-i vor pescui; iar apoi voi trimite mulţime de

vânători, şi-i vor vâna de prin toţi munţii, de pe toate dealurile şi de prin crăpăturile stâncilor.

(Ieremia 16.14-16)

Sufletul nostru a scăpat ca o pasăre din cursa vânătorilor; cursa s-a sfărâmat şi noi ne-am izbăvit.

(Psalmi 123.7)

Şi a auzit Dumnezeu glasul copilului din locul unde era şi îngerul lui Dumnezeu a strigat din cer către

Agar şi a zis: "Ce e, Agar? Nu te teme, că a auzit Dumnezeu glasul copilului din locul unde este!

Scoală, ridică copilul şi-l ţine de mână, căci am să fac din el un popor mare!" Atunci i-a deschis

Dumnezeu ochii şi a văzut o fântână cu apă şi, mergând, şi-a umplut burduful cu apă şi a dat co-

pilului să bea. Şi era Dumnezeu cu copilul şi a crescut acesta, a locuit în pustiu, şi s-a făcut

vânător. (Facerea 21.17-20)

Şi i-a venit Rebecăi vremea să nască şi iată erau în pântecele ei doi gemeni. Şi cel dintâi care a ieşit era

roşu şi peste tot păros, ca o pielicică, şi i-a pus numele Isav. După aceea a ieşit fratele acestuia, ţi-

nându-se cu mâna de călcâiul lui Isav; şi i s-a pus numele Iacov. Isaac însă era de şaizeci de ani,

când i s-au născut aceştia din Rebeca. Copiii aceştia au crescut şi a ajuns Isav om iscusit la vână-

toare, trăind pe câmpii; iar Iacov era om liniştit, trăind în corturi. (Facerea 25.24-27)

Şi te izbăveşte ca o căprioară din mâna vânătorului şi ca o pasăre din mâna păsărarului.

(Solomon 6.5)

Vântul aduce ploaia, gluma – bătaia. (Proverb persan)

Vântul de la miazănoapte aduce ploaie şi limba clevetitoare aduce o faţă mâhnită. (Solomon 25.23)

Vântul/ Când El privea până la marginile pământului şi îmbrăţişa cu ochii tot ce se află sub ceruri, ca să dea vântului

cumpănă şi să chibzuiască legea apelor, când El statornicea ploilor un făgaş şi o cale bubuitului tunetului,

atunci El a văzut înţelepciunea şi a cântărit-o, atunci a pus-o în lumină şi i-a măsurat adâncimea.

(Iov 28.24-27)

Cel ce păzeşte vântul nu seamănă, şi cel ce se uită la nori nu seceră. (Ecclesiastul 11.4)

Cine îşi tulbură casa lui culege vânt, iar cel nebun va fi sluga celui înţelept. (Solomon 11.29)

Dacă nu vei căuta să te dai în vânt după cuvinte, vei fi la bătrâneţe o comoară de înţelepciune. (Platon)

După cutremur va fi foc, dar nici în foc nu va fi Domnul. Iar după foc va fi adiere de vânt lin şi acolo va fi

Domnul". (III Regi 19.12)

Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre

în împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este. Nu te

mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus. Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii

de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul. A răspuns Nicodim şi i-a

zis: Cum pot să fie acestea? Iisus a răspuns şi i-a zis: Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu cunoşti acestea?

(Ioan 3.5-10)

Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puţin credincioşilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile şi marea şi s-a

făcut linişte deplină. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că şi vânturile şi

marea ascultă de El? (Matei 8.26, 27)

Ispitele ne trezesc din nepăsare, ne smeresc, ne sporesc virtutea, aşa cum copacul scuturat de vânt îşi înfige

rădăcinile mai adânc în pământ. Ispitele ne măresc dragostea de Dumnezeu, ne ajută să ne ispăşim

păcatele chiar din viaţa de acum. Ispitele sporesc fericirea noastră veşnică, aşa cum prin cioplire şi

lustruire piatra nestemată capătă mai multă strălucire. (Sfinţii Părinţi)

Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină; Cel ce în-

tinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; Cel ce pui norii suirea Ta; Cel

ce umbli peste aripile vânturilor; Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc; Cel ce

ai întemeiat pământul pe întărirea lui şi nu se va clătina în veacul veacului. (Psalmi 103.2-6)

Mai vârtos să înţelegi ce citeşti, că a citi şi a nu înţelege este a vântura vântul şi a fierbe apa.(Miron Costin)

Mânia care lucrează într-un suflet fără discernământ, e asemenea unei flăcări, care sub suflarea unui vânt

puternic arde şi nimiceşte ogorul inimii. (Sfântul Ioan Scărarul)

Nebunul stă cu mâinile în sân şi îşi mănâncă singur timpul zicând: "Mai de preţ este un pumn plin de odihnă

decât doi pumni plini de trudă şi de vânare de vânt". (Ecclesiastul 4.5, 6)

Nu se înfiripă nor fără adiere de vânt şi nu se înfiripă patimă fără gând. (Sfântul Marcu Ascetul)

Numai fumul ştie că există vânt. (Jules Renard)

Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori. Că vânt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se

va mai cunoaşte încă locul său. (Psalmi 102.15, 16)

Seamănă şi pe piatră; se va găsi un vânt milostiv, care să ducă sămânţa acolo unde pământul o aşteaptă.

(Nicolae Iorga)

Stejarul de nu va fi clătinat de vânturi, nici nu va creşte, nici rădăcina nu va slobozi. Aşa şi creştinul,

de nu va pătimi şi nu va răbda, nu poate fi ostaş al lui Hristos. (Patericul)

Şi dacă trâmbiţa va da sunet nelămurit, cine se va pregăti de război? Aşa şi voi: Dacă prin limbă nu veţi da

cuvânt lesne de înţeles, cum se va cunoaşte ce aţi grăit? Veţi fi nişte oameni care vorbesc în vânt.