Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte



Yüklə 7,67 Mb.
səhifə15/156
tarix28.10.2017
ölçüsü7,67 Mb.
#17946
1   ...   11   12   13   14   15   16   17   18   ...   156

Mulţi vor să ştie ce se petrece în ţările străine, dar ce se găseşte în sufletul lor nu vor să caute.

(Sfântul Macarie Egipteanul, 6.6)


Siliţi-vă să intraţi prin poarta cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor putea. După ce se va

scula stăpânul casei şi va încuia uşa şi veţi începe să staţi afară şi să bateţi la uşă, zicând: Doamne,

deschide-ne! - şi el, răspunzând, vă va zice: Nu vă ştiu de unde sunteţi. (Luca 13.24, 25)

Soarta e o prăpastie în care cădem numai dacă privim prea mult în ea. (Lucian Blaga)

Socoteşte milostenia, nu ca pe o cheltuială, ci ca pe un venit, nu ca o pierdere, ci ca pe un câştig, fiindcă tu,

prin ea, dobândeşti mai mult decât ai dat. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Speranţa înşeală mai mulţi oameni decât o face şarlatania. (Vauvenargues)

Stima valorează mai mult decât celebritatea, consideraţia valorează mai mult decât renumele. (Nicolas

Chamfort)

Suferinţele trupului sunt legate de multe ori de angoasele sufletului. 1.3

Sunt multe metode prin care se poate vindeca lenea, însă problema care se ridică este că cei leneşi nu-şi

doresc să se vindece. (Sfinţii Părinţi)

Sunt unii oameni care nu pot spune adevărul. Unii care nu pot spune o minciună şi mulţi alţii care nu pot face

diferenţa între adevăr şi minciună. (Plutarh)

Şansa bate de mai multe ori la uşă, dar de cele mai multe ori nu este nimeni acasă. (William Rogers)

Şi a zis: Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi. Căci toţi aceştia din priso-

sul lor au aruncat la daruri, aceasta însă din sărăcia ei a aruncat tot ce avea pentru viaţă. (Luca 21.3, 4)

Şi cârtire multă era despre El în mulţime; unii ziceau: Este bun; iar alţii ziceau: Nu, ci amăgeşte mulţimea.



(Ioan 7.12)

Şi binevestind cetăţii aceleia şi făcând ucenici mulţi, s-au înapoiat la Listra, la Iconiu şi la Antiohia, întărind su-

fletele ucenicilor, îndemnându-i să stăruie în credinţă şi (arătându-le) că prin multe suferinţe trebuie să

intrăm în împărăţia lui Dumnezeu. Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică, rugându-se cu postiri,

i-au încredinţat pe ei Domnului în Care crezuseră. (Faptele Apostolilor 14.21-23)

Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi.

Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată strigând tatăl copilului,

a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele. [(Marcu 9.22-24) Într-un comentariu

la această pildă, părintele Mihai Hau spunea că: “Tatăl copilului nu era sută la sută credincios,

dar era sută la sută sincer.”]

Şi i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut. Atunci împăratul a zis slugilor: Legaţi-l

de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea

dinţilor. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi. (Matei 22.12-14)

Şi mi-am silit inima ca să pătrund înţelepciunea şi ştiinţa, nebunia şi prostia, dar am înţeles că şi aceasta este

vânare de vânt, că unde este multă înţelepciune este şi multă amărăciune, şi cel ce îşi înmulţeşte



ştiinţa îşi sporeşte suferinţa. (Ecclesiastul 1.17, 18)

Şi mulţi leproşi erau în Israel în zilele proorocului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s-a curăţat, decât Neeman

Sirianul. (Luca 4.27)

Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi. (Luca 2.35)

Şi strângând Pavel grămadă de găteje şi punându-le în foc, o viperă a ieşit de căldură şi s-a prins de mâna lui.

Şi când locuitorii au văzut vipera atârnând de mâna lui, ziceau unii către alţii: Desigur că ucigaş este omul

acesta, pe care dreptatea nu l-a lăsat să trăiască, deşi a scăpat din mare. Deci el, scuturând vipera în foc,

n-a pătimit niciun rău. Iar ei aşteptau ca el să se umfle, sau să cadă deodată mort. Dar aşteptând ei mult

şi văzând că nu i se întâmplă nimic rău, şi-au schimbat gândul şi ziceau că el este un zeu.

(Faptele Apostolilor 28.3-6)

Şi strigând cu glas puternic, a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Te jur pe Dum-

nezeu să nu mă chinuieşti. Căci îi zicea: Ieşi duh necurat din omul acesta. Şi l-a întrebat: Care îţi este

numele? Şi I-a răspuns: Legiune este numele meu, căci suntem mulţi. (Marcu 5.7-9)



Ştiinţa puţină îi face pe oameni pretenţioşi, în timp ce ştiinţa multă îi face modeşti. (Leonardo da Vinci)

Taie prieteşugul celor mulţi, ca să nu se ridice război asupra minţii tale şi va tulbura chipul liniştii.

(Avva Dula)

Toţi am fost creaţi capabili să dobândim virtutea, dar prin învăţătură şi exerciţiu unul se apropie mai mult de ea,

altul mai puţin . De aceea unii ajung până la o virtute desăvârşită, alţii ajung până la o oarecare virtute, iar

alţii, pentru că nu şi-au dat niciun interes, deşi prin firea lor erau în stare, s-au îndreptat spre fapte contrarii.

(Cuviosul Clement Alexandrinul)

Trebuie să ne golim de prea plinul Eu, ca să intre în noi un pic de Dumnezeu. (Petre Ţuţea)

Trebuie să reţii că tot ceea ce se întâmplă înăuntrul tău este mult mai important decât ceea ce se întâmplă în

exterior. (John C. Maxwell)

Un frate a venit în chilie la Avva Pimen, zicându-i: Multe gânduri am şi mi-e teamă de ele. Bătrânul a scos pe

frate afară şi i-a spus: Întinde-ţi mâinile şi opreşte vânturile, poţi? - Nu. - Dar te laşi dus de

ele? - Nu. - La fel nici gândurile nu le poţi opri. Altceva este însă să le stai împotrivă.

Un om poate înfrunta nespus de multe, câtă vreme se poate înfrunta pe el însuşi. (Axel Munthe)

Un prost nu spune lucruri inteligente dar un om inteligent spune multe prostii. (Garabet Ibrăileanu)

Un surâs nu costă nimic, dar produce mult / El îi îmbogăţeşte pe cei ce-l primesc / Fără a-i sărăci pe cei care

îl dăruiesc / El nu durează decât o clipă / Dar uneori amintirea lui e eternă / Nimeni nu e atât de bogat încât

să nu se lipsească de el / Dar nici atât de sărac încât să nu-l merite / El crează fericirea în cămin, / El e sem-

nul sublim al prieteniei. / Un surâs dă odihnă celui celui obosit, / Dă curaj celor deznădăjduiţi / Nu poate fi

cumpărat, împrumutat sau furat / Pentru că e ceva care nu are valoare / Decât în momentul când este dăruit.

/ Şi dacă vreodată întâlniţi o persoană / Care nu mai ştie cum cum să aibă un surâs / Fiţi generos, dăruiţi-l

pe al vostru, / Căci nimeni nu are atâta nevoie de un surâs / Precum acela care nu-l poate da altora.

(Mahatma Gandhi, poezia Surâsul)

Un zâmbet sau o vorbă bună spusă unui bătrân este a-i dărui o zi mai mult de viaţă. (Vasile Conta)

Unii oameni se grăbesc atât de tare să găsească fericirea, încât de multe ori trec pe lângă ea. (Soren

Kierkegaard, filosof şi teolog danez)



Unii se dau drept bogaţi şi n-au nimic, alţii trec drept săraci, cu toate că au multe averi. (Solomon 13.7)

Ura este o temelie şubredă, iar faima clădită pe ea nu poate dăinui mult. (Hacob Paronian)

Vârsta este doar experienţă, iar unii dintre noi au mai multă experienţă decât alţii. (Mickey Rooney)

Vei învăţa pe cheltuiala ta că de-alungul vieţii vei întâlni mai multe măşti decât chipuri. (Luigi Pirandello)



Verdictul dat de un singur înţelept cântăreşte mai mult decât toate părerile proştilor. (Robert Browning)

Viaţa fără cuvânt foloseşte mai mult decât cuvântul fără viaţă. Prima tace şi zideşte, al doilea strică şi tulbură,

dar când şi cuvântul şi viaţa merg împreună, alcătuiesc imagiea întregii filosofii. (Sfântul Isidor Pelusiotul)

Viclenia face mai mult rău decât răutatea. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului)

Victoria vine după multe lupte şi nenumărate înfrângeri. (Og Mandino)

Vii aici de o grămadă de vreme şi nu mă întrebi niciodată nimic. Îmi ajunge să te privesc, părinte.

(Sfântul Antonie cel Mare şi un părinte care învăţa mult de la el numai privindu-l)

Voinţa poate fi mai mult decât talentul un motiv de mândrie. (Honoré de Balzac)

Vorba celui ce mult se jură zbârleşte părul şi vrajba lui asurzeşte urechile. (Ben-Sirah)

Vorba dulce mult aduce. (Proverb)

Vorbăria multă este scaunul slavei deşarte. (Sfântul Ioan Scărarul)

Ziariştii – oameni care în orice altă profesie ar fi câştigat mai mulţi bani cu mai puţină muncă.

(Robert Lembke)

Zis-a Avva Isidor: Mulţi oameni poftesc fapta cea bună, dar pe calea ce duce spre dânsa pregetă să meargă.

Zis-a Avva Isidor: Viaţa fără cuvânt mai mult foloseşte decât cuvântul fără viaţă. Căci viaţa chiar şi în tăcere

foloseşte. Cuvântul chiar şi strigând supără. Dar dacă şi cuvântul şi viaţa se vor întâlni,

fac o icoană a toată înţelepciunea.

Zis-a Avva Teodor: Mulţi din vremea aceasta au ales odihna, înainte de a le-o da lor Dumnezeu.

Muncă şi rugăciune 8.16

Muntele/ Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea Lui; peste munţi vor sta ape. (Psalmi 103.7)



Apoi s-a suit Moise în munte, la Dumnezeu; şi l-a strigat Domnul din vârful muntelui şi i-a zis: "Grăieşte

casei lui Iacov şi vesteşte fiilor lui Israel aşa: "Aţi văzut ce am făcut Egiptenilor şi cum v-am luat pe a-

ripi de vultur şi v-am adus la Mine. Deci, de veţi asculta glasul Meu şi de veţi păzi legământul Meu,

dintre toate neamurile Îmi veţi fi popor ales că al Meu este tot pământul; îmi veţi fi împărăţie preoţeas-

că şi neam sfânt!" Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune fiilor lui Israel". (Ieşirea 19.3-6)

Atunci va grăi către ei întru urgia Lui şi întru mânia Lui îi va tulbura pe ei; iar Eu sunt pus împărat de El pes-

te Sion, muntele cel sfânt al Lui, vestind porunca Domnului. Domnul a zis către Mine: "Fiul Meu

eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut! (Psalmi 2.5-7)



Când te găseşti în fundul prăpastiei să nu disperi, iar dacă ai ajuns pe vârful muntelui să nu ameţeşti. Şi să

ştiţi că această a doua primejdie, este mai mare decât cea dintâi. Pentru că, în fundul prăpastiei ape-

lezi la rugăciune ca izvor de putere. Când ai ajuns în vârful muntelui, uiţi de ea. (Mitropolitul

Bartolomeu Anania)

Deci, când veţi vedea urâciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel proorocul, stând în locul cel sfânt - cine ci-

teşte să înţeleagă - atunci cei din Iudeea să fugă în munţi. (Matei 24.15, 16)



Dreptatea Ta ca munţii lui Dumnezeu, judecăţile Tale adânc mare; oameni şi dobitoace vei izbăvi Doamne.

(Psalmi 35.6)

Mântuitorul spunea în predica de pe munte: Ajunge zilei răutatea ei. Aici se înţelege prin răutate grija, mun-

ca şi necazurile, care se repetă zilnic fără încetare, destul deci pentru o singură zi, aşa ca să nu mai adău-

găm şi grija zilei de mâine, s-o încărcăm prea mult încât să nu putem avea posibilitatea îndeletnicirii şi cu

lucruri spirituale. Nu numai vicleşugul este numit răutate, ci şi cele amintite mai sus (Teologul Teoclitos)

O rugăciune făcută fără atenţie, înşirând doar cuvinte goale, e o batjocură la adresa lui Dumnezeu.

(Părintele Petroniu Tănase de la schitul Prodromul din muntele Athos)

Oricât ar fi muntele de înalt, tot există o cărăruie până în vârf. (Proverb afgan)



Orice vale se va umple şi orice munte şi orice deal se va pleca; căile cele strâmbe se vor face drepte şi

cele colţuroase, drumuri netede. (Luca 3.5)

Predica de pe munte 7.2

Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni ajutorul meu. Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut

cerul şi pământul. (Psalmi 120.1, 2)

Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă

încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. (I Corinteni 13.2)

Şi întorcându-Se către ele, Iisus le-a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe voi plângeţi-

vă şi pe copiii voştri. Căci iată, vin zile în care vor zice: Fericite sunt cele sterpe şi pântecele care

n-au născut şi sânii care n-au alăptat! Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi;

şi dealurilor: Acoperiţi-ne. (Luca 23.28-30)

Şi m-am uitat când a deschis pecetea a şasea şi s-a făcut cutremur mare, soarele s-a făcut negru ca un sac

de păr şi luna întreagă s-a făcut ca sângele, şi stelele cerului au căzut pe pământ, precum smochinul îşi

leapădă smochinele sale verzi, când este zguduit de vijelie. Iar cerul s-a dat în lături, ca o carte de pie-

le pe care o faci sul şi toţi munţii şi toate insulele s-au mişcat din locurile lor. (Apocalipsa 6.12-14)

Şi suindu-L diavolul pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile lumii. (Matei 4.5)

Şi toate insulele pieriră şi munţii nu se mai aflară. Şi grindină mare, cât talantul, se prăvăli din cer peste oa-

meni. Şi oamenii huliră pe Dumnezeu, din pricina pedepsei cu grindină, căci urgia ei era foarte mare.

(Apocalipsa 16.20, 21)

Şi toţi, în sinagogă, auzind acestea, s-au umplut de mânie. Şi sculându-se, L-au scos afară din cetate şi L-au

dus pe sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie; iar El,

trecând prin mijlocul lor, S-a dus. (Luca 4.28-30)

Talentul este un subţirel izvor de munte. Trebuie să-i sapi calea în piatră şi să-l captezi cu înaltă osteneală.

(Gala Galaction)



Toată lumea vrea să trăiască pe vârful unui munte, fără să ştie că adevărata fericire este în felul în care urci

pantele abrupte spre vârf. (Gabriel Garcia Marquez)

Văzând însă poporul că Moise întârzie a se pogorî din munte, s-a adunat la Aaron şi i-a zis: "Scoală şi ne

fă dumnezei, care să meargă înaintea noastră, căci cu omul acesta, cu Moise, care ne-a scos din

ţara Egiptului, nu ştim ce s-a întâmplat". (Ieşirea 32.1)

Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie

şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. (Matei 5.14, 15)

Murdăria ta e atât de grozavă, că oricât te voi curăţi, tu tot necurată vei fi; de acum înainte nu te vei mai curăţi de

murdăria ta, până ce nu-Mi voi potoli urgia Mea asupra ta. (Iezechiel 24.13)

Murdăria/ Când un om are cugetul curat, când nu are în el murdărie, atunci va putea locui în el Stăpânul universului.

( Sfântul Ioan Gură de Aur)

Cugetul curat e ca ochiul sănătos, nu poate suferi nicio murdărie. (Richard Wurmbrand)

De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: "Vai de cetatea sângelui! Că voi aprinde un foc mare. Adu lemne,

aprinde focul, fierbe carnea; lasă să se îngroaşe tot şi oasele să se ardă. Pune căldarea goală pe căr-

buni, ca să se încălzească şi ca arama ei să se înfierbânte şi să se topească murdăria din ea şi toată

rugina de pe ea să se ducă. Munca va fi grea, dar rugina cea multă de pe ea nu se va duce; şi în foc

rugina va rămâne pe ea. (Iezechiel 24.9-12)

Fraţii mei, nu căutând la faţa omului să aveţi credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul slavei. Căci,



dacă va intra în adunarea voastră un om cu inele de aur în degete, în haină strălucită, şi va intra şi un

sărac, în haină murdară, iar voi puneţi ochii pe cel care poartă haină strălucită şi-i ziceţi: Tu şezi bine

aici, pe când săracului îi ziceţi: Tu stai acolo, în picioare, sau: Şezi jos, la picioarele mele, n-aţi făcut



voi, oare, în gândul vostru, deosebire între unul şi altul şi nu v-aţi făcut judecători cu socoteli

viclene? (Iacob 2.1-4)

Scara care urcă la o funcţie prea înaltă e întotdeauna murdară. (Francis Bacon)

Şi era Iosua îmbrăcat în veşminte murdare şi stătea înaintea îngerului. Şi a răspuns şi a zis celor care stă-

teau înaintea lui: "Dezbrăcaţi-l de veşmintele cele murdare!" Şi i-a zis lui: "Iată ţi-am iertat fărădelegile



şi te-am îmbrăcat cu veşmânt de prăznuire!" (Zaharia 3.3, 4)

Mustrarea/ Acestea grăieşte, îndeamnă şi mustră cu toată tăria. Nimeni să nu te dispreţuiască. (Evrei 2.15)

Atunci a început Iisus să mustre cetăţile în care se făcuseră cele mai multe minuni ale Sale, căci nu s-au

pocăit. Vai ţie, Horazine, vai ţie, Betsaida, că dacă în Tir şi în Sidon s-ar fi făcut minunile ce s-au



făcut în voi, de mult, în sac şi în cenuşă, s-ar fi pocăit.(Matei 11.20, 21)

Ca să-i ferească sufletul de prăpastie şi viaţa lui de calea mormântului; de aceea, prin durere, omul este

mustrat în patul lui şi oasele lui sunt zguduite de un cutremur neîntrerupt. (Iov 33.18, 19)

Ce altceva este secularizarea, dacă nu neputinţa de a-L înţelege pe Dumnezeu şi pogorârea lui Dumne-

zeu între noi? Haideţi să-L facem ca noi, doar, doar ne-o înţelege, doar, doar, o gândi ca noi şi s-o

mixa ca şi noi şi va înţelege lucrurile, aşa cum înţelegem noi, şi atunci viaţa noastră va fi foarte co-

modă şi foarte normală. Nu voi mai avea mustrări de conştiinţă. ….. (Episcopul vicar

patriarhal Sebastian Ilfoveanu, vezi Dumnezeu/)

Cea mai mare mustrare este “mustrarea de conştiinţă” (John Ellis Large)

Cei care merită să fie lăudaţi suportă mai cu uşurinţă să fie criticaţi. (Alexander Pope)

Ci aţi lepădat toate sfaturile mele şi mustrările mele nu le-aţi primit. (Solomon 1.25)

De vrei să primeşti laudă de la oameni, iubeşte mai întâi mustrarea pentru păcate.(Sfântul

Marcu Ascetul)

De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai

câştigat pe fratele tău. (Matei 18.15)

Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerţi. Miluieşte-mă, Doamne, că

neputincios sunt; vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele; şi sufletul meu s-a tulburat

foarte şi Tu, Doamne, până când? (Psalmi 6.1-3)

Eu pe câţi îi iubesc îi mustru şi îi pedepsesc; sârguieşte dar şi te pocăieşte. Iată, stau la uşă şi bat; de va

auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine. Celui ce biru-

ieşte îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu, precum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe

scaunul Lui. Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor. (Apocalipsa 3.19-22)

Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustră! Şi să nu dispreţuieşti certarea Celui Atotputernic.

(Iov 5.17)

Flecăreala este mustrarea deşartă, care se manifestă prin ea, iar somnul lung este lenevirea

sufletului. 9.18

În zadar ar fi împiedicat trupul de mustrarea şi desfrâul sufletului spre atingerea ţelului final al înclinări-

lor şi dorinţelor, zadarnică activitatea raţiunii, zadarnică funcţionarea minţii, zadarnică înţelepciunea,

dreptatea, practicarea oricărei virtuţi, promulgarea şi controlarea oricărei legi; cu un cuvânt, zadar-

nică ar fi tot ce poate fi măreţ şi frumos în viaţa oamenilor şi pentru oameni. (Atenagora Atenianul)

La urmă, pe când cei unsprezece şedeau la masă, li S-a arătat şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împie-

trirea inimii lor, căci n-au crezut pe cei ce-L văzuseră înviat. (Marcu 16.14)

Lepădarea ta de credinţă te va pedepsi şi răutatea ta te va mustra. Înţelege şi vezi cât e de rău şi de

amar de a părăsi pe Domnul Dumnezeul tău şi de a nu mai avea nici o teamă de Mine, zice Domnul

Dumnezeul puterilor. (Ieremia 2.19)

Lipsa mustrărilor de conştiinţă, în tot ce facem, e semnul unei inimi învârtoşate, al unui obicei al omului

de a se îndreptăţi pe sine însuşi, şi de a-l critica pe aproapele sau pe Dumnezeu 9.14

Loveşte pe cel ce batjocoreşte şi cel fără de minte va deveni înţelept; mustră pe cel înţelept şi el va

pricepe ştiinţa. (Solomon 19.25)

Mai bine o mustrarea de la Dumnezeu, decât un compliment de la diavol. (Teodor Burnar)



Mustrarea de conştiinţă aduce multă trezvie minţii. 9.14

Mustră pe prieten, ca nu cumva să fi făcut aceea şi, dacă a făcut, să nu mai facă. Mustră pe prieten,

ca nu cumva să fi zis şi, de a zis, să nu mai zică. (Ecclesiasticul 19.13, 14)

Pe Bartimeu îl mustrau nu vrăjmaşii lui Hristos, ci cei care Îl urmau pe Hristos. 9.10

Să nu amânăm niciodată săvârşirea faptelor bune, ca să nu fim întâmpinaţi cu întrebarea Sfântului



Ambrozie al Milanului: “De ce amâi pentru ziua de mâine?”, şi apoi cu mustrarea lui: “Poţi să

lucrezi şi azi, fiindcă s-ar putea s-o pierzi pe cea de azi, şi pe cea de mâine să n-o mai apuci. Nici

pierderea unei singure ore nu înseamnă o pagubă mică. Chiar şi o singură oră este o parte din viaţă”.

(Părintele Narcis Stupcanu, la emisiunea “Cuvântul care zideşte”)

Şi aţi uitat îndemnul care vă grăieşte ca unor fii: "Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te

descuraja, când eşti mustrat de El. (Evrei 12.5)

Şi m-am făcut ca un om ce nu aude şi nu are în gura lui mustrări. (Psalmi 37.13)

Trufia este lepădarea de Dumnezeu, este o născocire drăcească. Începutul trufiei este rădăcina slavei de-

şarte. Mijlocul e defăimarea aproapelui, trâmbiţarea neruşinată a propriilor osteneli, lauda de sine în

inimă şi urârea mustrării. Sfârşitul este lepădarea ajutorului dumnezeiesc şi nădăjduirea în propria

strădanie. (Sfântul Ioan Scărarul)

Muzica de film este zgomot… chiar şi mai dureroasă decât sciatica mea. (Thomas Beecham)

Muzica e simbolul armoniei în viaţă, al acordului desăvârşit. (George Enescu)

Muzica este aritmetica sunetelor, aşa cum cum optica este geometria luminii. (Claude Debussy)

Muzica este arta cea mai apropiată de lacrimi şi amintiri. (Oscar Wilde)

Muzica este arta cu materialul cel mai imaterial. (Platon)

Muzica este descrisă cu exactitate ca fiind limba îngerilor. (Thomas Carlyle)

Muzica este limba pasiunii. (Richard Wagner)

Muzica este o artă sublimă. (Richard Strauss)

Muzica este o putere spirituală în stare să lege toţi oamenii între ei. (George Enescu)

Muzica este o revelaţie mai mare decât toată înţelepciunea şi filosofia. (Lugwig van Beethoven)

Muzica este plăcerea pe care mintea umană o simte din numărare fără să fie conştientă că numără.

(Gottfried Wilhelm von Leibniz)

Muzica este stenografia emoţiei. (Lev Tolstoi)

Muzica este vinul care umple cupa tăcerii. (Robert Fripp)

Muzica mă transpune fulgerător şi nemijlocit în starea sufletească în care se găsea acela care a compus-o. Mă conto-

pesc sufleteşte cu el şi împreună cu dânsul trec de la o stare de spirit la alta, dar de ce fac asta, nu ştiu.

(Lev Tolstoi)

Muzica nu va înceta a fi cea mai eliberatoare dintre arte. (Richard Wagner)

Muzica nu este decât o aritmetică inconştientă. (Gottfried Wilhelm von Leibniz)

Muzica răscoleşte toate sentimentele; şi, ca şi după o furtună, sufletul, liniştindu-se, devine mai bun, mai îngăduitor,

mai nobil. (Vasile Conta)

Muzica trebuie să fie scânteia care aprinde focul în sufletul omenesc. (Ludwig van Beethoven)

Muzica trezeşte timpul. (Thomas Mann)

Muzica! Ce artă frumoasă! Dar ce meserie nenorocită! (Georges Bizet)

Muzica/ Atunci când cuvintele dau greş, muzica grăieşte. (Hans Christian Andersen)

Caracterul unui om poate fi judecat după gusturile sale muzicale. (Platon)

Cel ce ascultă muzică simte dintr-o dată cum singurătatea îi este umplută de alţi oameni. (Robert

Browning)



Yüklə 7,67 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   11   12   13   14   15   16   17   18   ...   156




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin