Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(Iosua Navi 34.1-9)

Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de

trupul şi sângele Domnului. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din

pahar. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Dom-

nului. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit. Căci de ne-am fi judecat

noi înşine, nu am mai fi judecaţi. (I Corinteni 11.27-31)

Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu ucizi"; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă. Eu însă vă spun

vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule,

vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului.

(Matei 5.21, 22)

Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am prigo-

nit Biserica lui Dumnezeu. Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; şi harul Lui care este în mine

n-a fost în zadar, ci m-am ostenit mai mult decât ei toţi. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este

cu mine. (I Corinteni 15.9, 10)

Ce răsplată Îi vom da lui Dumnezeu, sau ce rod vrednic de ceea ce ne-a dat El nouă? … Ne-a chemat

când nu eram şi a voit să venim de la nefiinţă la fiinţă. (Sfântul Clement Romanul)

Cel ce este cinstit şi lăudat mai presus de vrednicie, mult se păgubeşte, iar cel ce nicidecum nu este

cinstit de oameni, de sus va fi slăvit.(Avva Or)

Celui întâi-născut, Iosif i-a pus numele Manase, pentru că şi-a zis: "M-a învrednicit Dumnezeu să uit

toate necazurile mele şi toate ale casei tatălui meu"; iar celuilalt i-a pus numele Efraim, pentru că şi-a

zis: "Dumnezeu m-a făcut roditor în pământul suferinţei mele". (Facerea 41.51, 52)

Chiar dacă, în faţa oamenilor, ei au îndurat suferinţe, nădejdea lor este plină de nemurire. Şi fiind pedepsiţi

cu puţin, mare răsplată vor primi, căci Dumnezeu i-a pus la încercare şi i-a găsit vrednici de El.

(Cartea înţelepciunii lui Solomon 3.4, 5)

De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de

dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el. Atunci li

s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi, şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut

acoperăminte. (Facerea 3.6, 7)

E cu neputinţă şi nevrednica slavă să o primeşti, şi de cea veşnică să te învredniceşti.

(Sfântul Nil Sinaitul)

Este primejdioasă şi vrednică de compătimire, starea creştinului care nu se poate ruga. 3.6

Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt

vrednic să-I duc încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc. (Matei 3.11)

Filosofia este lucrul cel mai mare şi mai vrednic de Dumnezeu. Ea singură poate să ne înalţe până la

Dumnezeu şi să ne apropie de El, iar sfinţi cu adevărat sunt numai aceia care-şi deprind mintea

cu fiolosofia. (Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful)

Gloria nu-l poate desfăta pe cel ce o câştigă prin furt şi nu prin vrednicie. ((Nicolai V. Gogol)

Iar eu am înţeles că n-a făcut nimic vrednic de moarte; iar el însuşi cerând să fie judecat de Cezarul, am ho-

tărât să-l trimit. Dar ceva sigur să scriu stăpânului despre el, nu am. De aceea l-am adus înaintea voastră

şi mai ales înaintea ta, rege Agripa, ca, după ce va fi cercetat, să am ce să scriu, căci mi se pare nepotri-

vit să-l trimit legat, fără să arăt învinuirile ce i se aduc. (Faptele Apostolilor 25.25-27)

În viaţa aceasta toţi oamenii dăm examene pentru ca în cea veşnică să ne învrednicim de rai. 10.3

În zilele noastre am ajuns să confundăm foarte mult Sfânta Liturghie cu un moment în care te retragi pur

şi simplu într-un colţ, te mânii pe toţi care se mişcă în jurul tău, îi judeci pe cei care nu sunt îmbră-

caţi corespunzător şi, în acelaşi timp, îţi repeţi cât eşti de păcătos şi nevrednic de a te apropia de

Sfintele Taine, refuzând primirea Euharistiei cu anii. (Teologul Alexander Schmemann)

În orice cetate sau sat veţi intra, cercetaţi cine este în el vrednic şi acolo rămâneţi până ce veţi ieşi.

(Matei 10.11)

Mă bucur că sunt chemată la cununa muceniciei şi mulţumesc lui Dumnezeu din toată inima că m-a în-

vrednicit de un asemenea har. (Sfânta Muceniţă Teodosia fecioara, torturată şi apoi aruncată

în mare, la anul 308)

Nevrednicia 5.1

Nevrednicia preoţilor. 6.17

Nimeni din cei ce vin la biserică să nu târască cu el grijile lumeşti, pentru ca atunci când se întoarce acasă

să ia cu el răsplata vrednică de ostenelile sale. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Nu nădăjdui să capeţi cerul pe gratis, fără să trăieşti o viaţă vrednică de cer. (Mitropolitul Filaret)

Ochii sunt organe mult mai vrednice de crezare decât urechile. (Heraclit)

Omul care descoperă pe Dumnezeu se trezeşte ca dintr-o beţie: întreaga lui viaţă i se pare o pierdere de

timp. Dar omul necredincios face şi vorbeşte lucruri vrednice de râs; dacă-i dai bani se bucură şi

dacă îl lauzi te slujeşte ca un catâr. De tânăr îşi părăseşte casa în care s-a născut şi pleacă de-şi

pierde frumuseţea şi cinstea printre străini. (Părintele Savatie Baştovoi)

Rugăciunea este lucrare nesfârşită, mai presus de orice artă sau ştiinţă. Prin rugăciune intrăm în legătură cu

Fiinţa Cea fără de început, sau altfel spus, însăşi viaţa lui Dumnezeu intră în noi prin acest canal.

Rugăciunea este un act de înaltă înţelepciune, care întrece orice frumuseţe şi vrednicie. În rugă-

ciune aflăm sfânta încântare a duhului nostru…. (Arhimandritul Sofronie Saharov)

Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înantea ta; nu mai sunt

vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi. (Luca 15.17-19)

Şi a crescut Samuel şi Domnul a fost cu el şi n-a rămas neîmplinit nici unul din cuvintele Lui. Atunci a aflat

tot Israelul, de la Dan până la Beer-Şeba, că Samuel s-a învrednicit să fie prooroc al Domnului.

(I Regi 3.19, 20)

Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine. (Matei 10.38)

Şi fiind pedepsiţi cu puţin, mare răsplată vor primi, căci Dumnezeu i-a pus la încercare şi i-a găsit vrednici

de El. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 3.5)

Trupul celui ce posteşte este vrednic de cucernicie şi sufletul este sfinţit. 2.9

Un lucru făcut de mână de meşter este vrednic de laudă, dar conducătorul poporului să fie iscusit la cuvânt.

(Ecclesiasticul 9.17)

Ziceţi lui Dumnezeu: Cât sunt de înfricoşătoare lucrurile Tale! Pentru mulţimea puterii Tale, Te vor

linguşi vrăjmaşii Tăi. (Psalmi 65.2)

Zis-a Avva Petru: Nu se cade să ne înălţăm când Domnul va face ceva prin noi, ci mai degrabă să

mulţumim că ne-am învrednicit să fim chemaţi de Dumnezeu.

Zis-a un bătrân: Sufletul sporeşte în priveghere, în rugăciune, în post şi în tăcere liniştită; şi mai ales de toate

în smerenie, căci aceasta este sporirea cea adevărată a sufletului, ca în tot ceasul să fii smerit,

şi tuturor plecat, zicând în sine că tot omul este mai vrednic şi mai bun decât tine. Fără sme-

renie nu e nicio nădejde în mântuire.

Vremea/ A fi om al vremii tale înseamnă şi a îndrepta relele vremii tale, nu a te adapta la ele sau a le promova.

(Mitropolitul Antonie Plămădeală)

Adevărata dreptate este cereasca înţelepciune. Mai degrabă să ne lăsăm nedreptăţiţi, decât să nedreptă-

ţim noi pe alţii, iar la vreme de restrişte să fim gata de suferinţă. În niciun caz să răspândim sufe-

rinţa. Nu cel nedreptăţit, ci dimpotrivă, cel ce nedreptăţeşte va avea parte de pedeapsa cea mai

cruntă. (Eusebiu de Cezareea)

Apoi Avram a adăugat: "De vreme ce nu mi-ai dat fii, iată sluga mea va fi moştenitor după mine!" Şi înda-

tă s-a făcut cuvântul Domnului către el şi a zis: "Nu te va moşteni acela, ci cel ce va răsări din coapsele

tale, acela te va moşteni!" Apoi l-a scos afară şi i-a zis: "Priveşte la cer şi numără stelele, de le poţi nu-

măra!" Şi a adăugat: "Atât de mulţi vor fi urmaşii tăi!" Şi a crezut Avram pe Domnul şi i s-a socotit

aceasta ca dreptate. (Facerea 15.3-6)

Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua. (Matei 2.7)

Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea. (Psalmi 33.1)

Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am prigonit

Biserica lui Dumnezeu. Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; şi harul Lui care este în mine n-a

fost în zadar, ci m-am ostenit mai mult decât ei toţi. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine.

(I Corinteni 15.9, 10)

Căci vor veni zile peste tine, când duşmanii tăi vor săpa şanţ în jurul tău şi te vor împresura şi te vor strâm-

tora din toate părţile. Şi te vor face una cu pământul, şi pe fiii tăi care sunt în tine, şi nu vor lăsa în tine

piatră pe piatră pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale. Şi intrând în templu, a început să

scoată pe cei ce vindeau şi cumpărau în el. (Luca 19.43-45)

Călugărul cel ce nu-şi stăpâneşte limba în vremea mâniei, nici patimile nu-şi va stăpâni. (Avva Yperehie)

Când a venit vremea Esterei, fiica lui Abihail, unchiul lui Mardoheu, care o luase la sine ca fiică, să mear-

gă la rege, atunci ea nu a cerut nimic, decât numai ceea ce-i zisese Hegai, eunucul regelui, păzitorul fe-

meilor. Ea a aflat trecere înaintea tuturor celor ce o vedeau. Estera a fost luată la regele Artaxerxe şi

dusă în casa lui domnească în luna a zecea, adică în luna Tebet, în al şaptelea an al domniei lui. Şi a iu-

bit regele pe Estera mai mult decât pe toate femeile, şi ea a dobândit bunăvoinţa lui şi trecere mai mult

decât toate femeile, şi el a pus coroana domnească pe capul ei şi a făcut-o regină în locul Vastei.

(Estera 2.15-17)

Când te afli în mijlocul proştilor, cruţă-ţi vremea; iar cu cei înţelepţi zăboveşte fără teamă.

(Ecclesiasticul 27.12)

Cea semănată pe loc pietros este cel care aude cuvântul şi îndată îl primeşte cu bucurie, dar nu are rădă-

cină în sine, ci ţine până la o vreme şi, întâmplându-se strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt,

îndată se sminteşte. (Matei 13.20, 21)

Cel care face milostenie împrumută pe aproapele său; şi cel care dă din punga sa, ţine poruncile. Împru-

mută pe aproapele tău în vremea lipsei lui; şi iarăşi înapoiază aproapelui la vremea sa.

(Ecclesiasticul 29.1, 2)

Cel ce adună în timpul verii este un om prevăzător, iar cel care doarme în vremea secerişului este de

ocară. (Solomon 10.5)

Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Iar despre ziua aceea şi despre ceasul acela

nimeni nu ştie, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl. Luaţi aminte, privegheaţi şi vă rugaţi, că nu

ştiţi când va fi acea vreme. (Marcu 13.31-33)

Chopin este şi rămâne cel mai îndrăzneţ şi mândru spirit poetic al vremii…. (Robert Schumann)

Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşte îl ceartă la vreme. (Solomon 13.24)

Cine-şi poate zări neputinţele şi sărăcia, nu mai are vreme si nici starea necesară să-i judece

pe ceilalţi. 11.8

Cu vremea să mergi în pas, nu la pas. (Alexandru Gh. Radu)

Dacă mintea ta e furată în vremea rugăciunii, încă n-a cunoscut că se roagă un monah, ci eşti încă un

mirean, care înfrumuseţează cortul din afară. (Evagrie Ponticul)

Deci le-a zis Iisus: Vremea Mea încă n-a sosit; dar vremea voastră totdeauna este gata. (Ioan 7.6)

Deci luaţi seama cu grijă, cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, răscumpărând vremea,

căci zilele rele sunt. Drept aceea, nu fiţi fără de minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului.

(Efeseni 5.15-17)

Deci, să-ţi mărturiseşti păcatele, nici adăugând, nici scăzând, nici spunând jumătate din păcatele tale

la un duhovnic şi jumătate la altul, cum fac oarecare vicleni, nici arătându-te cu oarecare cuvinte meş-

teşugite ca să-ţi împuţinezi ruşinea, căci să ştii că nu numai se va face urâtă mărturisirea ta la Dumne-

zeu, ci încă şi păcatele pe care le-ai mărturisit vor răsări la tine iarăşi, după puţină vreme.

(Sfântul Nicodim Aghioritul)

Dreptatea înalţă un popor, în vreme ce păcatul este ocara popoarelor. (Solomon 14.34)

După ce Ioan a fost prins, Iisus a venit în Galileea, propovăduind Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu. Şi

zicând: S-a împlinit vremea şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Pocăiţi-vă şi credeţi în

Evanghelie. (Marcu 1.14, 15)

Era frumoasă vremea când casele erau biserici, faţă de acum, când bisericile sunt case. (Sfântul Ioan

Gură de Aur)

Este o lecţie universală – intoleranţa este primul semn al unei educaţii neadecvate. O persoană rău educa-

tă se poartă cu o nerăbdare arogantă, în vreme ce autentica, adevărata educaţie dă naştere

modestiei. (Aleksandr Soljeniţân)

Făţarnicilor! Faţa pământului şi a cerului ştiţi să o deosebiţi, dar vremea aceasta cum de nu o deosebiţi?

(Luca 12.56)

Fericit este cel ce citeşte şi cei ce ascultă cuvintele proorociei şi păstrează cele scrise în aceasta!

Căci vremea este aproape. (Apocalipsa 1.3)

Fiecare popor şi fiecare epocă stă pe umerii vremurilor trecute. (Mihai Eminescu)

Iar El a zis: Vedeţi să nu fiţi amăgiţi, căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt, şi vremea s-a

apropiat. Nu mergeţi după ei. (Luca 21.8)

Iar Irod, văzând pe Iisus, s-a bucurat foarte, că de multă vreme dorea să-L cunoască pentru că auzise

despre El, şi nădăjduia să vadă vreo minune săvârşită de El. Şi L-a întrebat Irod multe lucruri, dar El

nu i-a răspuns nimic. Şi arhiereii şi cărturarii erau de faţă, învinuindu-L foarte tare. (Luca 23.8, 9)

Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care pe evreieşte se numeşte Vitezda, având cinci

pridvoare. În acestea zăceau mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei. Căci

un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare şi tulbura apa şi cine intra întâi, după tulbura-

rea apei, se făcea sănătos, de orice boală era ţinut. Şi era acolo un om, care era bolnav de treizeci şi

opt de ani. (Ioan 5.2-5)

Iar Saul - care se numeşte şi Pavel - plin fiind de Duh Sfânt, a privit ţintă la el, şi a zis: O, tu cel plin de toa-

tă viclenia şi de toată înşelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmaşule a toată dreptatea, nu vei înceta de a

strâmba căile Domnului cele drepte? Şi acum, iată mâna Domnului este asupra ta şi vei fi orb, nevă-

zând soarele până la o vreme. Şi îndată a căzut peste el pâclă şi întuneric şi, dibuind împrejur,

căuta cine să-l ducă de mână. (Faptele Apostolilor 13.9-11)

Iisus le-a zis: Pot oare, fiii nunţii să fie trişti câtă vreme mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va

fi luat de la ei şi atunci vor posti. (Matei 9.15)

În vreme de necaz, ia seama la momeala plăcerii, căci întrucât alină necazul e bine primită.

(Sfântul Marcu Ascetul)

În vremea aceea era în tot pământul o singură limbă şi un singur grai la toţi. (Facerea 11.1)

În vremuri de restrişte iese la iveală superficialitatea structurii de bază. (Robert Browning)

Literatura este o investiţie de geniu care plăteşte dividente în toate vremurile ulterioare. (John Burroughs)

Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, în

Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi

rugăciunea pentru toţi sfinţii. (Efeseni 6.17, 18)

Mai înainte de boală smereşte-te, şi în vremea păcatelor arată întoarcere. (Ecclesiasticul 18.21)

Ne putem sustrage, pentru o vreme, regulilor societăţii; nimic însă nu scapă legilor naturii.

(Marie d’Agoult)

Nu te certa cu nimeni fără pricină, de vreme ce nu ţi-a făcut nici un rău. (Solomon 3.30)

Nu te grăbi cu pocăinţa, ai destulă vreme până la moarte! 9.21

Nu-ţi lega inima ta de casă, în vremea pelerinajului tău pământesc. Niciun om chibzuit nu-şi zideşte casă

trainică în timpul când este călător. (Avva Feren)

Oricât ai fi copleşit de treburi, fă-ţi şi mai multă vreme pentru Domnul. (Sfântul Vasile cel Mare)

Pentru ce, Doamne, stai departe? Pentru ce treci cu vederea la vreme de necaz? (Psalmi 9.21)

Pentru ce, o, împărate, chinuieşti fără de omenie oameni nevinovaţi şi-i sileşti să se lepede de dreapta cre-

dinţă? (Sfântul Mare Mucenic Artemie a adresat aceste cuvinte împăratului Iulian Apostatul, care porni-

se o mare prigoană împotriva creştinilior, prefăcându-se bisericile în temple păgâneşti şi omorându-se

mulţime mare de creştini. Artemie era mare dregător împărătesc şi comandant militar la Alexandria, în-

că din vremea împăratului Constantin cel Mare, cu care era prieten. Din porunca împărtatului a fost scos

din dregătorie, torturat şi apoi decapitat, la anul 362. Moaştele Sfântului Mare Mucenic Artemie au fost

aduse la Bucureşti, pe Dealul Mitropoliei, în anul 2013, cu ocazia hramului Sfântului Dimitrie cel Nou.)

Pentru orice lucru este o clipă prielnică şi vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer. (Ecclesiastul 3.1)

Prietenul iubeşte în orice vreme, iar în nenorocire el e ca un frate. (Solomon 17.17)

Putem studia cât poftim, totuşi nu-L putem cunoaşte pe Domnul, câtă vreme nu vom vieţui după poruncile

Lui. Căci nu prin ştiinţă, ci prin Duhul Sfânt se face cunoscut Domnul. 1.1

Să nu te înalţi când verşi lacrimi în vremea rugăciunii, căci Hristos este Cel ce s-a atins de ochii tăi de ai

putut vedea cu mintea. (Sfântul Marcu Ascetul)

Scurtă e viaţa, lung e veacul viitor şi mic e răscumpul vieţii de aici. Iar omul, vieţuitoarea aceasta mare şi de

scurtă vreme, căreia i s-a dat vremea îngustă de acum, e neputincios. Vremea e îngustă iar omul e

slab, dar cununa care-l aşteaptă ca răsplată a luptelor este mare, deoarece are nenumărate ţepuşe

care-i primejduiesc viaţa, cea tot scurtă. (Sfântul Nichita Sichatul)

Se cere să luăm aminte, ca la vremea marilor încercări, să nu cădem din credinţă. (Eusebiu de Cezareea)

Sfânta Fecioară este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu! Dacă în pântecele Fecioarei Maria ar fi fost nu-

mai un om, iar nu Fiul lui Dumnezeu, atunci cum ar fi putut fi vindecate, începând de pe vremea lui Hris-

tos şi până în zilele noastre, atâtea feluri de boli trupeşti şi duhovniceşti? Să fi fost oare nişte nebuni toţi

cei care prin mila lui Dumnezeu avem azi înţelegerea şi cunoaşterea lui Dumnezeu? Că ne-a lipsit oare

credinţa şi dreptatea tocmai nouă, celor care prin darul lui Hristos am dobândit dreptatea şi urmăm ei?

(Origen)

Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi răspunzând, îngerul i-a

zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul

care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. (Luca 1.34, 35)

Şi diavolul, sfârşind toată ispita, s-a îndepărtat de la El, până la o vreme. Şi S-a întors Iisus în puterea Du-

hului în Galileea şi a ieşit vestea despre El în toată împrejurimea. Şi învăţa în sinagogile lor, slăvit fiind

de toţi. (Luca 4.13-15)

Şi El le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Nu este nici unul care a lăsat casă, sau femeie, sau fraţi, sau părinţi,

sau copii, pentru împărăţia lui Dumnezeu, şi să nu ia cu mult mai mult în vremea aceasta, iar în

veacul ce va să vină, viaţă veşnică. (Luca 18.29, 30)

Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte

de vreme ca să ne chinuieşti? (Matei 8.29)

Şi vor cădea de ascuţişul săbiei şi vor fi duşi robi la toate neamurile, şi Ierusalimul va fi călcat în picioare

de neamuri, până ce se vor împlini vremurile neamurilor. (Luca 21.24)

Şi zicând: S-a împlinit vremea şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.