Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

Oamenii care citesc tabloide merită să fie minţiţi. (Jerry Seinfeld)

Oamenii care sunt lipsiţi de patimi ating adevărul. (Pitagoreanul Filon, autorul cărţii “Despre Moise”)

Oamenii de geniu sunt meteori destinaţi să ardă pentru a-şi lumina secolul. (Napoleon Bonaparte)

Oamenii deştepţi nu au nevoie de sfaturi. Cei proşti nu le ascultă. (Benjamin Franklin)

Oamenii fac o mare greşeală când se îngrijesc mai mult de vas decât de floare. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Oamenii furioşi nu sunt întotdeauna înţelepţi. (Jane Austen)

Oamenii îmbătrânesc, dar rareori se maturizează. (Alphonse Daudet)

Oamenii îşi pierd mai întâi iluziile, după aceea dinţii şi la urmă si viciile. (Hans Moser)

Oamenii mărunţi caută numai să-şi petreacă timpul, cei de talent, să-l întrebuinţeze. (Arthur Schopenhauer)

Oamenii nu suportă ideea sfârşitului lor şi de aceea încearcă să se amăgească cu iluziii deşarte.

(John Galsworthy)

Oamenii optimişti îşi menţin o mentalitate bazată pe soluţii, văzând o rezolvare în fiecare problemă şi o po-

sibilitate în fiecare imposibilitate. (John C. Maxwell)

Oamenii se nasc neînvăţaţi, nu proşti; ei devin proşti prin învăţătură. (Bertrand Russell)

Oamenii se urăsc pentru că se tem, se tem pentru că nu se cunosc şi nu se cunosc pentru că nu comunică.

(Martin Luther King)

Oamenii sunt ca Luna: nu-şi arată decât o faţă. (Arthur Schopenhauer)

Oamenii sunt ca vinul: timpul îi acreşte pe cei răi, dar sporeşte calitatea celor buni. (Cicero)

Oamenii sunt ridicoli doar atunci când vor să pară ceea ce nu sunt. (Geacomo Leopardi)

Oamenii trec, dar operele lor rămân. (Augustin Louis Cauchy)

Oamenilor după ce mor le rămân cele pe care nu le nădăjduiesc şi nici nu le bănuiesc. (Heraclit)

Ocara de la oameni aduce întristare inimii, dar se face pricină de curăţie celui ce o rabdă.

(Sfântul Marcu Ascetul)

Ocultarea cu bunăştiinţă sau din ignoranţa a acestei dimensiuni a creştinismului duce la o diminuare

a acestuia şi la transformarea sa dintr-un mod de viaţă, într-o simplă ideologie. 8.20

Omenirea trebuie să pună capăt războiului, altfel războiul va pune capăt omenirii. (John F. Kennedy)

Onoarea este pur şi simplu moralitatea oamenilor superiori. (H. L. Mencken)

Orice nedreptate pe care o suferim de la cineva este socotită de Dumnezeu, fie pentru izbăvire de păcate,

fie pentru răsplătire. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Oricât ai fi copleşit de treburi, fă-ţi şi mai multă vreme pentru Domnul. (Sfântul Vasile cel Mare)

Oricâte lucruri materiale am avea în jurul nostru, ele sunt trecătoare, nu le luăm cu noi în viaţa veşnică; ci în via-

ţa veşnică luăm doar lumina credinţei şi a faptelor bune, a rugăciunii, a pocăinţei, a ceea ce am trăit ca legă-

tură cu Dumnezeu, care S-a imprimat în sufletul omului. Orice cuvânt bun, orice gând bun, orice faptă bu-

nă lasă în sufletul nostru o lumină; după cum gândul rău, cuvântul rău şi faptea rea lasă în suflet pată sau pe-

te de întuneric. Când trecem dincolo, când se desparte sufletul de trup şi se prezintă în faţa lui Dumnezeu,

el este luminos dacă s-a întâlnit des cu Dumnezeu în rugăciune şi în fapte bune, sufletul, sau întunecat. De

aceea Mântuitorul spune: “Dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi

rău, tot trupul tău va fi întunecat.” Sfinţii Părinţi ai Bisericii au interpretat acest <, de care

vorbeşte Evanghelia (Matei 6.22-33), ca fiind conştiinţa omului, care-l ajută să distingă, să deosebească

între bine şi rău, între întuneric şi lumină, între păcat şi sfinţenie. Dacă această conştiinţă este luminată de

credinţă, atunci omul se luminează, sufletul lui se îmbracă în lumină. (Patriarhul Daniel)

Orice om îşi face propriul noroc. (Proverb franţuzesc)

Orice om poate greşi, dar numai cel fără minte stăruie în greşeală. (Cicero)

Pace în suflet nu poate avea omul care este veşnic nemulţumit de cele ce i se întâmplă în viaţă, ci numai acela

care cu recunoştinţă mulţumeşte lui Dumnezeu pentru toate. (Nicolae Cabasila)

Paradoxal, astăzi, când confortul şi siguranţa au devenit valori concrete, Europa este gata să nu recunoască

rădăcinile sale creştine, că de o viaţă creştină nici nu mai poate fi vorba. 7.7

Patima mândriei îl luptă pe om până la mormânt. (Arhimandritul Sofronie Saharov)

Păcatul desparte şi îndepărtează pe om de Dumnezeu. (Sfântul Chiril al Alexandriei)

Păcatul porneşte din inima omului. Provocarea vine din afară. 5.11

Părintele duhovnicesc este medierea pe care Dumnezeu o alege şi ne-o dăruieşte, pentru a ne face să cunoaş-

tem voinţa Sa. 9.22

Părintele duhovnicesc nu este decât un om, pe care Dumnezeu ţi-l dăruieşte pentru sfinţenia ta. 9.22

Până când omul nu va duplica un fir de iarbă, natura poate râde în hohote la aşa numita lui cunoştinţă

ştiinţifică. (Thomas Alva Edison)

Pe Bartimeu îl mustrau nu vrăjmaşii lui Hristos, ci cei care Îl urmau pe Hristos. 9.10

Pe buzele omului priceput se află înţelepciunea; toiagul este pentru spatele celui lipsit de chibzuinţă.

(Solomon 10.13)

Pe cât de puternic este adevărul, pe atât de slabă şi de neputincioasă este minciuna. Din omul cel mai

neînsemnat, din stratul cel mai de jos al societăţii, adevărul face o personalitate ilustră. Minciuna însă,

dimpotrivă, îl înjoseşte pe om şi dintr-un om mare face un om de nimic. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Pe cât se apropie omul de Dumnezeu, pe atât se vede pe sine mai păcătos, căci proorocul Isaia văzând pe

Dumnezeu, se făcea ticălos şi necurat pe sine. (Avva Matoi)

Pe Cruce, s-au unit Dumnezeirea cu omenirea. (Părintele Nicolae Steinhardt)

Pentru a ajunge la Dumnezeu, omul are nevoie de un îndrumător, de un părinte duhovnicesc. 7.8

Pentru a aprecia culturile altor naţiuni, trebuie să mergi în ţara lor, să cunoşti oamenii şi trebuie să intri în con-

tact cu cultura ţării. (David Rockefeller)

Pentru a trăi o viaţă care ţi-a fost dată eşti dator să o meriţi atât ca om cât şi ca neam în fiecare clipă.

(Mihai Viteazul)

Pentru aceea a venit Iisus Hristos în lume, ca să cunoască şi să înţeleagă omul cât de mult îl iubeşte Dumne-

zeu. (Fericitul Augustin)

Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da

omul în schimb pentru sufletul său? (Matei 16.26)

Pentru ce, o, împărate, chinuieşti fără de omenie oameni nevinovaţi şi-i sileşti să se lepede de dreapta credin-

ţă? (Sfântul Mare Mucenic Artemie a adresat aceste cuvinte împăratului Iulian Apostatul, care pornise o

mare prigoană împotriva creştinilior, prefăcându-se bisericile în temple păgâneşti şi omorându-se mulţime

mare de creştini. Artemie era mare dregător împărătesc şi comandant militar la Alexandria, încă din vre-

mea împăratului Constantin cel Mare, cu care era prieten. Din porunca împărtatului a fost scos din dregă-

torie, torturat şi apoi decapitat, la anul 362. Moaştele Sfântului Mare Mucenic Artemie au fost aduse la

Bucureşti, pe Dealul Mitropoliei, în anul 2013, cu ocazia hramului Sfântului Dimitrie cel Nou.)

Pentru fiecare dintre noi există un drum al Damascului. (Părintele Constantin Galeriu)

Pentru mulţi oameni, propriile lor hotărâri sunt pricina nenorocirii lor. (Esop)

Pentru oamenii credincioşi, Dumnezeu se află la început, pentru oamenii de ştiinţă - la capătul considera-

ţiilor lor. (Max Planck)

Perseverenţa este o trăsătură pe care o au în comun toţi oamenii de succes. (Herbert Harris)

Pesimistul este omul care, dacă simte miros de flori, caută din priviri coşciugul. (H. L. Mencken)

Pierderea harului de către Adam 10.17

Peştii se prind cu undiţa, iar oamenii cu vorba. (William Shakespeare)

Piciorul omului e o capodoperă inginerească şi artistică. (Leonardo da Vinci)

Poate că singura demnitate adevărată a omului stă în capacitatea de a se depăşi pe sine. (Miguel de

Unamuno)

Podoaba voastră să nu fie cea din afară: împletirea părului, podoabele de aur şi îmbrăcarea hainelor scumpe,

ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit, care este

de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. (I Petru 3.3, 4)

Poeţii sunt oameni care şi-au păstrat ochii de copil. (Alphonse Daudet)

Poezia e sufletul intim al omului, e cugetarea divină, e puntea pe care poţi trece în lumea visului.

(Vasile Conta)

Poezia este cea mai antică artă a spiritului omenesc. (Grigore Alexandrescu)

Poezia este limbajul prin care omul îşi explorează propria uimire. (Christopher Fry)

Politicianul se gândeşte la viitoarele alegeri, omul de stat la următoarele generaţii. (Otto von Bismarck)

Politicienii sunt oamenii care, atunci când văd luminiţa de la capătul tunelului, aleargă şi mai cumpără tunel.

(John Quinton)

Pot să calculez mişcarea corpurilor cereşti, dar nu şi nebunia oamenilor. (Isaac Newton)

Poţi să prosteşti unii oameni tot timpul şi toţi oamenii un timp, dar nu poţi să prosteşti toţi oamenii tot

timpul. (Abraham Lincoln)

Povara zilei de mâine, adăugată celei de azi, poate face să se clatine şi omul cel mai puternic.

(Thomas Carlyle)

Precum cangrena cuprinde trupul şi nu se mai vindecă, la fel şi ţinerea e minte a răului cuprinde sufletul

omului. (Sfântul Efrem Sirul)

Precum este multă mila Lui, aşa este multă şi certarea Lui; pe om după faptele lui îl judecă.

(Ecclesiasticul 16.14)

Precum şi este scris: "Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh dă-

tător de viaţă"; dar nu este întâi cel duhovnicesc, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc. Omul cel dintâi

este din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer. Cum este cel pământesc, aşa sunt şi

cei pământeşti; şi cum este cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. Şi după cum am purtat chipul celui pă-

mântesc, să purtăm şi chipul celui ceresc. (I Corinteni 15.45-49)

Prefer de departe cele mai aprigi critici ale unui om inteligent decât aprobarea nechibzuită a maselor. (Kepler)

Prefer un om care a păcătuit şi ştie că a păcătuit şi se pocăieşte decât un om care nu a păcătuit şi se crede

că este drept. (Avva Sarmata)

Prima cauză de prăbuşire a diavolului a fost trufia, prin care a meritat să fie numit şarpe, iar prăbuşirea a doua

a urmat din cauza invidiei. Între cele două prăbuşiri el încă putea să se ridice şi să vorbească cu oamenii în

tovărăşie cu ei, dar hotărârea dreaptă a Domnului l-a aruncat atât de jos, încât de aici încolo n-a mai putut

să privească în sus şi nici să meargă cu statura dreaptă, ci să se târască pe pământ umilit şi să se hrănească

din lucrarea viciilor pământeşti. La început era vrăjmaş ascuns al omului, dar Dumnezeu l-a dat pe faţă ca

fiind duşman primejdios, să nu mai poată face rău omului prin prietenii înşelătoare. (Sfântul Ioan Casian)

Prin ascultare omul se înalţă şi capătă ochi ascunşi pentru înţelegerea lucrurilor. Ascultătorul vede fără să fie

văzut şi aude fără să fie auzit. (Părintele Savatie Baştovoi)

Prin deznădejde, omul îşi taie orice putinţă de îndreptare. 9.21

Prin dezordinea pe care o promovează în cele din afara lui, omul produce în sine o dezordine si o suferinţă …

(Părintele Dumitru Stăniloae)

Prin dorinţele sale omul îşi înmulţeşte suferinţa. (Părintele Savatie Baştovoi)

Prin egoism şi tendinţa de dominare, omul e lup pentru om; prin virtute şi luminarea harului, omul e Hristos

pentru om. (Valeriu Gafencu)

Prin multe necazuri vi se cuvine tuturor a intra în împărăţia cerurilor. 10.2

Prin răbdare se poate îndupleca un om mânios şi o limbă dulce înmoaie oase. (Solomon 25.15)

Prin suferinţă se îndreaptă purtările oamnenilor. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Privind fără-ncetare prostia omenească / De lung urât cuprinsă, Eternitatea cască. (Vasile Alecsandri)

Problema pe care o au oamenii nu este că ţintesc prea sus şi eşuează, ci că ţintesc prea jos şi reuşesc.

(Michelangelo)

Profesor îţi este orice om de la care poţi învăţa ceva. (Nicolae Iorga)

Prostul nu cunoaşte om mai deştept ca el. (Montesquieu)

Putem studia cât poftim, totuşi nu-L putem cunoaşte pe Domnul, câtă vreme nu vom vieţui după poruncile

Lui. Căci nu prin ştiinţă, ci prin Duhul Sfânt se face cunoscut Domnul. 1.1

Puţina ştiinţă duce la îndepărtarea de Dumnezeu. Multa ştiinţă duce la apropierea de Dumnezeu.

(Albert Einstein)

Raiul este bucuria comuniunii de iubire a oamenilor cu Dumnezeu şi cu semenii lor, iar iadul este suferinţa

neîmplinirii sau durerea vidului spiritual din sufletul omului, pentru că nu a răspuns iubirii milostive

a lui Dumnezeu cât timp a trăit pe pământ. (Patriarhul Daniel)

Rar se întâlneşte un om căruia îi place mâncarea de regim. Şi mai rar se întâlneşte omul care ştie să spună

sau să audă un adevăr neplăcut. (Proverb sanscrit)

Rar se întâmplă ca oamenii răi să fie fericiţi. Se otrăvesc cu propria lor răutate. (Maurice Chevalier)

Rar, foarte rar mărturisirile oamenilor sunt pe de-a-ntregul adevărate. (Jane Austen)

Relaţia omului cu Dumnezeu: Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină Lui, trebuie să I se închine în duh

şi în adevăr. 12.10

Religia este baza existenţei omeneşti. (Karl Wilhelm Friedrich von Schlegel)

Religia este dialogul etern dintre omenire şi Dumnezeu. (Franz Werfel)

Ridică-te şi umblă! 1.9

Rugăciunea este braţul cu care omul apucă puterea iubirii divine. (Ellen G. White)

Rugăciunea este lucrarea lui Dumnezeu în om. (Sfântul Grigorie Palama)

Rugăciunea face pe om Biserică a lui Dumnezeu, dar şi preot al Lui, căci şi Hristos însuşi se află în sufletul

care se roagă împreună cu Duhul Sfânt, care se roagă cu suspine negrăite în noi sau se întipăreşte în

eul nostru în rugăciune, pentru că biserica nu este numai locul unde se roagă omul, ci şi locul unde se

află Hristos. (Părintele Dumitru Stăniloae)

Rugăciunea ne arată că umilinţa înalţă, iar nu coboară pe om. (Petre Ţuţea)

Rugăciunea, prima datorie a credinciosului. 4.3

Ruşinea la spovedanie, arma diavolului 8.17

Savanţii serioşi sunt profund religioşi. (Albert Einstein)

Să îndurăm suferinţele, căci nimeni nu se încununează dacă n-a fost rănit în luptă şi

n-a fost acoperit de praf. (Sfântul Vasile cel Mare)

Să nu adormi înainte de a cugeta la păcatele pe care le-ai săvârşit în cursul zilei. 6.6

Să se silească omul a-şi obişnui sufletul cu bunătatea, din care să facă o datorie. (Sfântul Macarie Egipteanul)

Să ştiţi, iubiţii mei fraţi: orice om să fie grabnic la ascultare, zăbavnic la vorbire, zăbavnic la mânie.

(Iacob 1.19)

Sărmana făptură omenească! E capabilă de toate relele, dar în ea se găseşte şi comoara binelui.

(Mihail Sadoveanu)

Săvârşirea la timp a faptelor bune constituie cel mai mare bine al vieţii omeneşti. Este cu adevărat singurul

bine, bucurie neîntreruptă pe care ţi-o dau faptele bune. Căci împlinirea poruncilor bucură întru

nădejde pe făcătorul faptelor bune. (Sfântul Grigorie de Nyssa)

Sângele martirilor a devenit sămânţa creştinilor. (Tertulian)

Scopul tuturor oamenilor nu este altul decât acela de a ajunge la asemănarea cu Dumnezeu prin cuget curat

şi de a rămâne întru El. (Sfântul Grigorie Taumaturgul)

Scopul vieţii omeneşti este dobândirea Duhului Sfânt. (Sfântul Serafim de Sarov)

Scopul vieţii omului, îndumnezeirea. 5.14

Scriitorii sunt inginerii sufletelor omeneşti. (Iurie Oleşa)

Scurtă e viaţa, lung e veacul viitor şi mic e răscumpul vieţii de aici. Iar omul, vieţuitoarea aceasta mare şi de

scurtă vreme, căreia i s-a dat vremea îngustă de acum, e neputincios. Vremea e îngustă iar omul e

slab, dar cununa care-l aşteaptă ca răsplată a luptelor este mare, deoarece are nenumărate ţepuşe

care-i primejduiesc viaţa, cea tot scurtă. (Sfântul Nichita Sichatul)

Se spune că intelectul este dat omului ca să cunoască adevărul, intelectul e dat omului, după părerea mea,

nu ca să cunoască adevărul, ci să primească adevărul. (Petre Ţuţea)

Secularismul este starea în care omul trăieşte, ca şi cum Dumnezeu nu ar exista. (Mircea Eliade)

Secularizarea lumii (absenţa lui Dumnezeu din inima omului). 7.7

Se pare aşadar că oamenii sunt mult mai predispuşi să se răzbune decât să facă o faptă bună.

(Baruch Spinoza)

Sfânta Fecioară este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu! Dacă în pântecele Fecioarei Maria

ar fi fost numai un om, iar nu Fiul lui Dumnezeu, atunci cum ar fi putut fi vindecate, începând

de pe vremea lui Hristos şi până în zilele noastre, atâtea feluri de boli trupeşti şi duhovniceşti?

Să fi fost oare nişte nebuni toţi cei care prin mila lui Dumnezeu avem azi înţelegerea şi cunoaş-

terea lui Dumnezeu? Că ne-a lipsit oare credinţa şi dreptatea tocmai nouă, celor care prin

darul lui Hristos am dobândit dreptatea şi urmăm ei? (Origen)

Sfânta Sfintelor s-a mutat în miezul fiinţei umane. 7.3

Simţămintele generoase fac din om o făptură sublimă. (Honoré de Balzac)

Simţul umorului face parte din arta de a conduce, de a te înţelege cu oamenii, de a duce lucrurile la bun

sfârşit. (Dwight David Eisenhower)

Slava lui Dumnezeu este omul viu, iar viaţa omului este vederea lui Dumnezeu. 5.17

Smerenia este însăşi prezenţa lui Dumnezeu în om. (Sfinţii Părinţi)

Speranţa este singurul bun comun tuturor oamenilor; cei care nu posedă nimic au totuşi speranţa. (Thales)

Speranţa este stâlpul care susţine lumea. Speranţa este visul omului treaz. (Plinius cel Bătrân)

Speranţa înşeală mai mulţi oameni decât o face şarlatania. (Vauvenargues)

Spiritul omenesc îşi trece timpul cu dorinţa şi cu speranţa. (Oxenstierna)

Spune-mi, Doamne, trebuie să fac acest lucru, sau nu? 6.5

Starea celui ce se roagă. 2.4

Structura spirituală a omului 2.1

Studiaţi îndeaproape corpul omenesc! Sufletul nu-i departe. (Carmen Sylva, poetă şi prima regină a

României)

Studierea omenirii depăşeşte forţele omului. Numai nebunii o încearcă. (Jerome K. Jerome)

Succesul este un profesor slab, determină oamenii inteligenţi să se gândească la faptul că ar putea să piardă.

(Bill Gates)

Suferinţele din iad nu au autor pe Dumnezeu, ci pe noi înşine. (Sfântul Vasile cel Mare)

Sufletele bune pleacă de pe lumea aceasta cu bună-nădejde. (Socrate)

Sufletul este fiinţă înţelegătoare şi raţională având ca putere mintea, ca mişcare - cugetarea, iar ca efect - înţele-

gerea. De aceea tot ce facem se datorează fiecăruia în parte. Fiecare dintre noi este înzestrat cu aceste pu-

teri prin care poate să decidă asupra hotărârilor pe care le ia. Însă el, omul, poate să aleagă bine sau poa-

te să aleagă rău, iar asta depinde tot de sufletul său, mai exact de simţurile sufletului său, deoarece potrivit

spuselor Sfântului Macarie Egipteanul, dacă cele cinci simţuri ale sufletului şi anume inteligenţa, cunoaşte-

rea, discernământul, răbdarea şi mila primesc harul cel de sus şi sfinţirea duhului sunt cu adevărat fecioare

înţelepte, iar dacă se mărginesc la firea lor sunt cu adevărat fecioare neînţelepte şi fiice ale acestei lumi.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Sufletul omenesc este un abis de nepătruns. (Eugène Sue)

Sufletul omului este nemuritor şi nepieritor. (Platon)

Sufletul omului, în autoconştiinţa lui şi în unicitatea lui, nu e produsul evoluţiei, ci e operă divină. (John Eccles,

laureat al Premiului Nobel în 1963, autorul cărţii Evoluţia creierului şi crearea conştiinţei, citat de

părintele Constantin Galeriu)

Sufletul, când se roagă pentru lume, ştie mai bine, fără ziare, cum suferă întreg pământul, ştie şi care sunt nevo-

ile oamenilor, şi îl doare pentru ei. Ziarele scriu nu despre oameni, ci despre întâmplări şi nici aia ade-

vărat; ele aduc tulburare minţii şi adevărul tot nu-l vei afla din ele; dar rugăciunea curăţă mintea şi ea

vede mai bine. (Cuviosul Siluan Athonitul)

Sunt mândru că niciodată nu am inventat arme cu care să fie ucişi oameni. (Thomas Alva Edison)

Sunt oameni care execută munci foarte grele, dar care nu pot să reziste unei ispite. 9.23

Sunt oameni care nu laudă decât ceea ce pot imita. (Cicero)

Sunt un om liber şi fac ce vreau, nu mă tem de oameni! (După 12 ani de temniţă, întrebat dacă se supune

orânduirii comuniste, părintele Iustin Pârvu a răspuns: Sunt un om liber şi fac ce vreau, nu mă tem

de oameni! Acest cuvânt l-a costat alţi 5 ani de temniţă grea.)

Sunt unii oameni care nu pot spune adevărul. Unii care nu pot spune o minciună şi mulţi alţii care nu pot face

diferenţa între adevăr şi minciună. (Plutarh)

Sunteţi în mâinile lui Dumnezeu, numai că daţi din mâini şi din picioare. 10.2

Şcoala va fi şcoală când omul va fi om şi statul va fi stat. (Mihai Eminescu)

Şi dacă trâmbiţa va da sunet nelămurit, cine se va pregăti de război? Aşa şi voi: Dacă prin limbă nu veţi da

cuvânt lesne de înţeles, cum se va cunoaşte ce aţi grăit? Veţi fi nişte oameni care vorbesc în vânt.

(I Corinteni 14.8, 9)

Şi după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit. Şi apropiindu-se, ispititorul a

zis către El: De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini. Iar El, răspunzând, a

zis: Scris este: "Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu".