Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte
Yüklə 7,67 Mb.
|
(Apocalipsa 16.20, 21) Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului? Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. (Luca 16.3, 4) Ştiinţa este ultimul pas în dezvoltarea mentală a omului şi poate fi considerată ca cea mai mare realizare a culturii umane. (Ernst Cassirer) Ştiinţa noastră este o picătură, ignoranţa noastră, o mare (William James) Talentul este, în mare măsură, o chestiune de perseverenţă. (Francisco Umbral) Tăcerea este marea artă a conversaţiei. (William Hazlitt) Tăcerea este una din marile arte ale conversaţiei. (Cicero) Teoria relativităţii a lui Einstein este probabil cea mai mare realizare sintetică a minţii umane până în prezent. (Bertrand Russell) Toate lucrurile sunt admirate, fie pentru că sunt noi, fie pentru că sunt mari. (Francis Bacon) Toţi oamenii de mare calitate din istoria lumii au fost oameni modeşti. (Tudor Arghezi) Umilinţa este piatra de încercare a celui măreţ. (Sfântul Francisc de Sales) Un lucru mic este un lucru mic, dar credinţa din lucrurile mici este un lucru mare. (Sfântul Grigorie de Nazianz) Un om trebuie să fie destul de mare să-şi recunoască greşelile, suficient de deştept ca să înveţe din ele şi în- deajuns de tare ca să le îndrepte. (Alphonse Allais) Unele fiinţe merg către absolut aşa cum apa merge către mare. (Henry Millon de Montherlant) Urgie mare este femeia beţivă şi ruşinea sa nu o va acoperi nimic. (Ecclesiasticul 26.9) Vai omului aceluia, care are numele mai mare decât fapta! (Avva Siluan) Vanitatea omului este atât de mare încât şi ultimul prost se crede deştept. (Georges Clemenceau) Venirea noastră la biserică într-un număr mare este o dovadă a sănătăţii sufletului nostru. După cum foamea este un semn de sănătate trupească, tot aşa şi dorul de cuvintele dumnezeieşti este cel mai mare semn de sănătate sufletească. (Sfântul Ioan Gură de Aur) Viaţă a cerut de la Tine şi i-ai dat lui lungime de zile în veacul veacului. Mare este slava lui întru mântuirea Ta, slavă şi mare cuviinţă vei pune peste el. (Psalmi 20.4, 5) Vieţile sfinţilor ne sunt puse înainte, ca să râvnim virtutea lor şi să imităm faptele lor mari. (Sfântul Ioan Gură de Aur) Marginea/ Alexandru Macedon a avut trei dorinţe înainte de moarte: Să fie purtat spre mormânt de către medicii eminenţi ai vremii sale, pentru a arăta cât de neputincioşi suntem în faţa morţii. A doua dorinţă era să arunce bani şi pietre scumpe pe marginea ultimului său drum, semn că tot ceea ce agonisim rămâne pe pământ. Iar ultima dorinţă, probabil se ştie mai bine decât celelalte, a fost ca mâinile sale să atârne în afara sicriului, pentru că murim cum ne-am născut. Atunci va grăi către ei întru urgia Lui şi întru mânia Lui îi va tulbura pe ei; iar Eu sunt pus împărat de El
eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut! Cere de la Mine şi-Ţi voi da neamurile moştenirea Ta şi stăpânirea Ta marginile pământului. (Psalmi 2.5-8) Dumnezeu este asemenea unui cer ale cărei margini nu sunt nicăieri şi al cărui centru este pretutindeni. (Fericitul Augustin) Peste toată întinderea cerului El azvârle fulgerul Său şi fulgerul Său ajunge până la marginile pământului. În urma fulgerului, vine un muget prelung. El tună cu glasul Lui zguduitor, El nu mai împiedică fulgerele cât timp glasul Lui răsună. Dumnezeu cu tunetul Său săvârşeşte minuni, El face lucruri mari pe care
Prin urmare, credinţa este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos. Dar întreb: Oare n-au auzit? Dim- potrivă: "În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor". (Romani 10.17, 18)
în foc le va arde. Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu, înălţa-Mă-voi pe pământ. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob. (Psalmi 45.9-11) Şi au venit în Ierihon. Şi ieşind din Ierihon El, ucenicii Lui şi mulţime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, şedea jos, pe marginea drumului. Şi, auzind că este Iisus Nazarineanul, a început să strige şi să zică: Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă! (Marcu 10.46, 47) Şi va trimite pe îngerii Săi, cu sunet mare de trâmbiţă, şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui din cele patru vânturi,
Unde mă voi duce de la Duhul Tău şi de la faţa Ta unde voi fugi? De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti. De voi lua aripile mele de dimineaţă şi de mă voi aşeza la margini- le mării şi acolo mâna Ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta Ta. Şi am zis: "Poate întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu". Dar întunericul nu este întuneric la Tine şi noaptea ca ziua va lumina. Cum este întunericul ei, aşa este şi lumina ei. (Psalmi 138.7-12) Zgomotul va ajunge până la marginea pământului, căci Domnul deschide procesul neamurilor; intră la ju- decată cu tot trupul şi pe cei nelegiuiţi îi va da sabiei", zice Domnul. (Ieremia 25.30) Maria Egipteanca 11.7 Marta şi Maria 9.15 Martiriul/ Astăzi sufăr eu pentru mine, dar mâine va suferi Hristos pentru mine. (Sfânta Felicitas, în preziua execuţiei) Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce au ucis pe prooroci. Dar voi întreceţi măsura pă- rinţilor voştri! Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei? (Matei 23.31-33) Avem un Dumnezeu în cer, nemincinos, adevăratat şi viu. El nu este nesimţitor ca idolii voştri, noi Aceluia ne închinăm. (Sfinţii Mari Mucenici Serghie şi Vah, care au refuzat să-l urmeze pe împăratul Maximian şi să aducă jertfă zeilor. Sfântul Vah a murit în urma bătăilor, iar Sfântului Serghie i s-a tăiat capul) Brâncoveanu este cea mai shakespeareiană dramă din câte au fost vreodată în toate timpurile. E un caz unic pe plan mondial, de nu aş zice pe plan cosmic. E de necrezut, trecerea aceasta a unui muntean în toată puterea termenului la sublimul şi eroimul cel mai fantastic, uimeşte şi ameţeşte. Vă desfid să-i gă- siţi perechea. Nici în rândul martirilor din primele veacuri. Nici nu ne dăm seama cine este, ce înseamnă pentru noi, la ce nivel ne ridicăm. (Părintele Nicolae Steinhardt) Când moare un despot, ia sfârşit şi puterea lui. Când se stinge un martir, stăpânirea lui abia începe. (Soren Kierkegaard, filosof şi teolog danez) Creştin sunt, lasă-mă la mama mea! (Sfântul Mucenic Chiric, în vârstă de trei ani. Dregătorul l-a aruncat pe treptele tronului său, s-a lovit la cap şi a murit. Sfânta Muceniţă Iulita, mama pruncului, a fost decapitată) Creştini suntem şi un Dumnezeu avem Care este în ceruri, pe Acela Îl cinstim, iar idolilor nu jerfim. (Sfinţii Mucenici Dionisie Areopagitul şi însoţitorii săi: Luchian episcopul; Rustic preotul şi Elefterie diaconul. Pentru aceasta li s-au tăiat lor capetele.) Cum am luptat şi am biruit pe vrăjmaşi pentru împăratul pământesc, tot aşa voim şi vom lupta şi pentru Împăratul ceresc, împotriva vrăjmaşilor Lui. (Sfântul Mucenic Tiron, comandantul celor 40 de ostaşi din Sevastia Armeniei. Toţi au primit moarte mucenicească în anul 320) Dacă voi vă temeţi a încălca porunca împăratului, cu atât mai mult ne temem noi, creştinii, să călcăm porun- cii lui Dumnezeu, ca să nu cădem în chinurile veşnice gătite celor ce se leapădă de El. (Sfântul Mucenic Proclu, chinuit, răstignit şi săgetat) De ce vorbiţi deşertăciuni şi nu împliniţi ceea ce vi s-a poruncit? (înecarea sfântului) Eu văd ceea ce voi nu puteţi vedea. Iată, de faţă stau în slavă cei ce au venit să mă primească. Şi aşa a fost încununat de îngeri în mucenicia sa Sfântul Sava de la Buzău la anul 372. De Dumnezeul meu nu mă voi lepăda, al lui Hristos am fost, sunt şi voi fi, şi idolilor nu voi jertfi, nici nu le voi pleca genunchiul meu. (Sfântul Mucenic Mina, înainte de a fi decapitat) De 86 de ani Îl slujesc pe Hristos şi nu mi-a făcut niciodată niciun rău. Cum aş putea blestema pe Binefă- cătorul şi Mântuitorul meu? (Sfântul Sfinţit Mucenic Policarp al Smirnei, ucenicul Sfântului Ioan Evanghelistul, înainte de a fi ars de viu. A scris 5 epistole, dar patru dintre ele s-au pierdut) De-ar fi să-mi zdrobeşti toate oasele, nu voi înceta să mărturisesc că numai credinta în Hristos duce pe oameni la mântuire. (Sfântul Sfinţit Mucenic Teodot, episcopul Chiriniei) Dar, mai înainte de toate acestea, îşi vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, dându-vă în sinagogi şi în temniţe, ducându-vă la împăraţi şi la dregători, pentru numele Meu. Şi va fi vouă spre mărturie. Puneţi deci în inimile voastre să nu gândiţi de mai înainte ce veţi răspunde; căci Eu vă voi da gură şi înţe- lepciune, căreia nu-i vor putea sta împotrivă, nici să-i răspunda toţi potrivnicii voştri. Şi veţi fi daţi şi de părinţi şi de fraţi şi de neamuri şi de prieteni, şi vor ucide dintre voi. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru nu- mele Meu. Şi păr din capul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele
Doamne, Dumnezeul meu, ascultă-mă pe mine, robul tău, şi căutând din înălţimea cea sfântă a Ta, dă-mi tărie şi putere în ceasul acesta, pentru ca să rabd durerile acestea şi să-mi răsplătesc cu sângele meu greşeala. Căci mă lepădasem de Tine, Făcătorul şi Stăpânul meu. Acum îmi pare rău de aceasta şi mă întorc la Tine, Dumnezeul meu. Mărturisesc preasfânt numele Tău şi-mi pun sufletul meu pentru Tine, iar Tu, Doamne, trimite-mi ajutorul Tău spre răbdare, ca să vadă vrăjmaşii Tăi şi să se ruşineze. Căci Tu, Doamne, m-ai ajutat şi m-ai mângâiat. (Sfântul Sfinţit Mucenic Iacob Persul, condamnat la moarte prin decapitare) Doresc mai degrabă să mor stăpân pe credinţa liberă a cugetului meu decât să vieţuiesc rob, încătuşat de rătăcirea închinării la idoli. (Sfântul Sfinţit Mucenic Vasile preotul din Ancira, străpuns cu ţepuşe înroşite în foc, la porunca împăratului Iulian Apostatul) Deşi sunt simplu şi smerit, pentru credinţa şi mărturisirea lui Hristos sunt mai presus şi mai puternic decât împăraţii lumii. (Sfântul Sfinţit Mucenic Teodot, episcopul Ancirei. A fost chinuit cumplit şi
Este Cel care a murit în contul păcatelor noastre pentru a ne da viaţă veşnică. Acelaşi Om, Hristos, este Dumnezeu şi suferă mereu. Oricine crede în El va avea viaţă veşnică. Cine se leapădă de El va fi în veci pedepsit. …. Am ales moartea pentru a trăi veşnic cu sfinţii. (Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul, decapitat la anul 304) Este mai degrabă să sufăr tortura decât să mă lepăd de Dumnezeul meu şi să sacrific demonilor. (Sfântul Sfinţit Mucenic Irineu, episcop de Sirmium, torturat şi decapitat) Eu nu pot cinsti pe zeii voştri surzi şi muţi, închipuiţi prin metale, piatră sau marmură şi cinstesc pe Domnul meu, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care este Adevăratul şi Atotputernicul Dumnezeu. (Sfântul Mucenic Donat diaconul, torturat şi decapitat, anul 307) Fiii mei, fiţi curajoşi, am pierdut tot ce-am avut în această lume, cel puţin să ne mântuim sufletul şi să ne spălăm păcatele cu sângele nostru. (Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu, decapitat împreu- nă cu cei patru fii ai săi şi cu sfetnicul Ianache pentru că nu s-au lepădat de credinţa creştină.) Hristos este Dumnezeul tuturor. (Sfântul Sfinţit Mucenic Elefterie, episcopul Iliriei, torturat şi condamnat la moarte prin decapitare pentru că L-a propovăduit pe Hristos. Toate acestea s-au întâmplat în jurul anului 120) Iar când vă vor duce ca să vă predea, nu vă îngrijiţi dinainte ce veţi vorbi, ci să vorbiţi ceea ce se
frate pe frate la moarte şi tată pe copil şi copiii se vor răzvrăti împotriva părinţilor şi îi vor ucide. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până la urmă, acela se va mântui.
Iar când vă vor duce în sinagogi şi la dregători şi la stăpâniri nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi răspunde, sau ce veţi zice, că Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela, ce trebuie să spuneţi. (Luca 12.11, 12) În pământ de m-or băga, nu mă las de legea mea! (Sfântul Atanasie Todoran din Bichigiu, tras pe roată pentru că a refuzat să se lepede de credinţa ortodoxă) Lumea creştină are ca simbol un instrument de tortură, crucea. (Arthur Schopenhauer) Mă bucur că sunt chemată la cununa muceniciei şi mulţumesc lui Dumnezeu din toată inima că m-a învred- nicit de un asemenea har. (Sfânta Muceniţă Teodosia fecioara, torturată şi apoi aruncată în mare, la anul 308) Mulţumesc vouă, fraţilor, că strunjind trupul meu cel vechi şi bătrân m-aţi înnoit, îmbrăcându-mi sufletul cu haina cea nouă a suferinţelor pentru Hristos. (Sfântul Sfinţit Mucenic Haralambie, episcopul cetăţii Magnesia din Asia Mică. A murit în închisoare în urma torturilor, la anul 202, în vârstă de 113 ani) Nici moartea nu mă va îndepărta de la dreapta credinţă în Hristos. (Sfânta Muceniţă Matroana din Tesalonic, torturată până şi-a dat sufletul în mâinile Domnului) Niciun om nu leapădă adevărul pentru o minciună (Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful, când i s-a cerut să se lepede de Hristos. A fost biciuit şi apoi decapitat) Noi socotim ca nebun cu adevărat pe cel care în loc de Dumnezeu are un idol neînsufleţit şi se leapădă de Dumnezeul cel viu. (Sfinţii Mucenici Manuil, Savel şi Ismail, trei fraţi care veniseră din Persia la Calcedon unde se desfăşura un mare praznic păgân, pe timpul împăratului Iulian Apostatul. Li s-au tăiat capetele, iar trupurile au fost arse.) Nu te sfieşti, călăule, a tăia piept de femeie pe care şi tu l-ai supt la maica ta? (Sfânta Muceniţă Agata a adresat aceste cuvinte dregătorului care a poruncit să-i taie sânii. A murit în urma torturilor la anul 251) Nu voi vinde pe Dumnezeul cel din tinereţile mele pentru o viaţă de încă puţine zile. Pentru aceste vorbe bătrânul Achepsima, care avea peste 80 de ani, a fost bătut crunt şi aruncat în temniţă, unde a murit după trei ani de tortură. (Sfântul mucenic Achepsima, episcopul cetăţii Anisa, care a refuzat să se închine idolilor) Numai în situaţii deosebit de grele, dar şi atunci numai cu învoirea lui Dumnezeu ca şi în cazul lui Iov, ispi- tele îngăduite de Dumnezeu pot depăşi cu puţin puterile noastre. Dar şi în astfel de cazuri puterea binelui biruieşte până la urmă, chiar dacă fizic nu ar părea evident, ca în cazul martirilor. (Părintele Teodor Bodogae) O, atâţea drepţi fără de vină junghie spurcatul dregător pentru că ei nu se închină idolilor lui celor muţi şi fără de suflet. (Pentru aceste cuvinte a fost ucis şi Sfântul Paramon, împreună cu alţi 370 de creştini, în anul 250) Orice încercare este prilej de mucenicie. (Cuviosul Clement Alexandrinul) Pentru ce, o, împărate, chinuieşti fără de omenie oameni nevinovaţi şi-i sileşti să se lepede de dreapta cre- dinţă? (Sfântul Mare Mucenic Artemie a adresat aceste cuvinte împăratului Iulian Apostatul, care por- nise o mare prigoană împotriva creştinilior, prefăcându-se bisericile în temple păgâneşti şi omorându-se mulţime mare de creştini. Artemie era mare dregător împărătesc şi comandant militar la Alexandria, încă din vremea împăratului Constantin cel Mare, cu care era prieten. Din porunca împărtatului a fost scos din dregătorie, torturat şi apoi decapitat, la anul 362. Moaştele Sfântului Mare Mucenic Artemie au fost aduse la Bucureşti, pe Dealul Mitropoliei, în anul 2013, cu ocazia hramului Sfântului Dimitrie cel Nou.) Răbdarea mucenicilor. 10.2 Să ne aţintim privirile la cei care slujesc în chip desăvârşit măreţei slave a lui Dumnezeu. (Din Epistola către Corinteni a Sfântului Clement Romanul, episcopul Romei. Împăratul Traian a poruncit să fie aruncat în
jertfă zeilor. A fost contemporan cu Sfinţii Apostoli. La vârsta de 24 de ani s-a decis să plece şi să-şi caute părinţii şi fraţii, care dispăruseră într-un naufragiu. Este momentul când îl întâlneşte pe Sfântul Bar- naba şi pe fraţii săi, deveniţi ucenicii Sfântului Petru. Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu îşi va întâlni şi părinţii. Dintre toate operele puse sub numele Sfântului Clement, numai una este autentică şi anume: Scrisoarea întâi către Corinteni. Este o operă care se păstrează în limba greacă, latină, siriacă şi coptă.) Să nu cumva să mijlociţi şi să fiu lipsit de bucuria de a fi mucenic. Sunt grâul lui Dumnezeu, lăsaţi-mă să fiu
Sfântului Ignatie Teoforul, episcopul Antiohiei, ucenicul Sfinţilor Ioan Evanghelistul şi Policarp al Smir- nei. A scris 7 epistole, ce ne-au rămas de la el ca un testament al sfântului episcop şi mucenic. A adus la Hristos pe Teofana şi Drosida, soţia şi fiica împăratului Traian. Amândouă au fost martirizate la po- runca împăratului. În calendarul creştin-ortodox sunt prăznuite pe 16 decembrie, respectiv 22 martie.) Să nu vă îndepărtaţi de Hristos, căci este o fericire a suferi pentru El. (Sfântul Mucenic Trifon a refuzat să aducă jertfă zeilor şi-i îndemna şi pe ceilalţi creştini să nu se îndepărteze de Hristos. A murit în urma torturilor în anul 202) Sângele martirilor a devenit sămânţa creştinilor. (Tertulian)
preună cu 200 de ostaşi. Toţi au primit moarte mucenicească. În calendarul creştin-ortodox sunt prăznuiţi pe 25 noiembrie.
tor al învăţăturii lui Hristos, a fost supus la diverse suferinţe fizice din porunca guvernatorului Agripin: i s-au pus pe piept bucăţi de fier încins, trupul sau a fost aruncat în foc, smoală, untdelemn încins, etc. După multe patimiri, guvernatorul îl sfătuieşte pe Platon "că e timpul să se abată de la moarte spre via- ţă”, adică să se închine idolilor şi să scape de moartea venită prin chinuri. La auzul acestor cuvinte, Pla- ton a răspuns: "Bine mă înveţi Agripine ca să mă abat de la moarte spre viaţă, căci fug de moartea cea veşnică şi caut viaţa cea fără de moarte... Nici focul, nici rănile, nici mânia fiarelor, nici tăierea mădula- relor nu mă vor despărţi pe mine de Dumnezeul cel viu; pentru că nu iubesc veacul acesta de acum, ci pe Hristosul meu, Care pentru mine a murit şi a înviat". După ce a petrecut optsprezece zile fără mâncare şi fără apă, i s-a tăiat capul. Sunt un om liber şi fac ce vreau, nu mă tem de oameni! (După 12 ani de temniţă, întrebat dacă se supu- ne orânduirii comuniste, părintele Iustin Pârvu a răspuns: Sunt un om liber şi fac ce vreau, nu mă tem de oameni! Acest cuvânt l-a costat alţi 5 ani de temniţă grea.) Suntem creştini şi nu se cade nouă a veni la ospeţe păgâneşti. (Sfinţii Martiri Trofim şi Savatie, care au refuzat să participe la praznicul zeului Apolo. Sfântul Savatie a murit în urma torturii, iar Sfântul Trofim a fost întemniţat, torturat şi ulterior decapitat.) Şaptezeci de ani am de când slujesc lui Dumnezeu şi acum să jertfesc idolilor? (Sfântul Artemon,
Ştiu ce parfum ceresc răspândesc trandafirii martirajului. (Anatole France) Tu, împărate, ne prigoneşti, dar noi ne rugăm pentru tine, fiindcă tu eşti stăpânit de duh rău şi de aceea duhurile diavoleşti te îndemnă să ne persecuţi pe noi. Dar noi ne rugăm pentru tine, ca duhul rău care este în tine, care te îndemnă să ne prigoneşti, să se elibereze, să plece de la tine. (Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful spunea împăratului roman persecutor aceste cuvinte) Viaţa fără Hristos, moarte este, iar moartea pentru El înseamnă viaţă. (Sfântul Zenovie, episcopul Cili- ciei, când i s-a cerut să se lepede de Hristos şi să aducă jertfă zeilor pentru a scăpa cu viaţă.) Viaţa şi veselia mea este Domnul meu Iisus Hristos, pentru care de o sută de ori, de-ar fi cu putinţă, sunt
nu s-a închinat la idoli) Vreau să mor creştin! (Sfântul Martir Matei Brâncoveanu, înainte de a fi decapitat. Era fiul cel mai mic al Sfântului Martir Constantin Vodă Brâncoveanu) Zeii pe care îi cinsteşte tatăl meu sunt făcuţi de mâini omeneşti. Pe cei de aur şi argint i-au făcut argintarul, pe cei de piatră i-a făcut pietrarul, iar pe cei din lemn i-a cioplit teslarul. Deci, cum acei zei făcuţi au pu- tut zidi această luminată înălţime cerească şi o frumuseţe ca aceasta pământească, neputând ei singuri nici umbla cu picioarele, nici lucra cu mâinile? ….. Trei sunt ferestrele luminii celei neapropiate, celei negrăite, celei neapuse, celei neînserate care luminează pe tot omul ce vine în lume. (Sfânta Mare
Yüklə 7,67 Mb. Dostları ilə paylaş:
|