Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

Să nu te înalţi întru inima ta pentru că înţelegi cele zise în Scripturi, ca să nu cazi cu mintea în

duhul hulirii. (Sfântul Marcu Ascetul)

Să renunţăm a fi propria noastră normă. (Mark-Antoine Costa de Beauregard)

Smrenia părută este odraslă a mândriei. (Sfinţii Părinţi)

Sunt două feluri de mândrii: mândria de tine fără fapte şi mândria. (Nicolae Iorga)

Sunt mândru că niciodată nu am inventat arme cu care să fie ucişi oameni. (Thomas Alva Edison)

Trebuie să punem şi diagnoza gândurilor pătimaşe, prin care se săvârşeşte păcatul. Gândurile în ca-

re se cuprind toate păcatele, sunt opt: al lăcomie pântecelui, al desfrânării, a iubirii de argint, al

mâniei, al întristării, al trândăviei, al slavei deşarte şi al mândriei. Ca aceste opt gânduri să ne

tulbure, sau ca să nu ne tulbure, nu atârnă de noi. Dar ca să stăruiască, sau ca să nu stăruiască,

sau ca să stârnească patimile, sau ca să nu le stârnească, atârnă de noi.

(Sfântul Ioan Damaschin)

Tu pe poporul smerit îl izbăveşti, iar ochii cei mândri îi smereşti. (II Regi 22.28)

Ura se naşte din mândrie. (Luigi Casian)

Voiesc să fiu biruit şi să am smerenie decât să fiu biruitor şi să am mândrie. (Patericul)

Voinţa poate fi mai mult decât talentul un motiv de mândrie. (Honoré de Balzac)

Zis-a Avva Ilie: Ce poate păcatul unde este pocăinţă şi ce foloseşte dragostea unde este mândrie?

Mânia 12.2

Mânia care lucrează într-un suflet fără discernământ, e asemenea unei flăcări, care sub suflarea unui vânt

puternic arde şi nimiceşte ogorul inimii. (Sfântul Ioan Scărarul)

Mânia celui nedrept nu poate să aibă îndreptăţire, că iuţimea mâniei lui cădere îi este. (Ecclesiasticul 1.21)

Mânia este unealtă foarte folositoare pentru a trezi sufletul din lâncezeală şi a-i da vigoare.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Mânia ucide pe cel fără de minte, iar aprinderea omoară pe cel rătăcit. (Iov 5.2)

Mânia zgomotoasă înfurie, mânia mută îngrozeşte. (Carmen Sylva, poetă şi prima regină a României)

Mânia, râvna şi tulburarea, zbuciumul şi frica morţii, pizma şi cearta nu cruţă pe nimeni; şi în vremea odihnei,

întru aşternut, somnul nopţii gândul lui îl împovărează. (Ecclesiasticul 40.6)

Mânia/ A fi mânios înseamnă să te răzbuni pe tine însuţi pentru greşelile altora. (Alexander Pope)

Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu ucizi"; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă. Eu însă vă

spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său:

netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de

gheena focului. (Matei 5.21, 22)

Blânzi sunt aceia care pun capăt luptei de nepotolit din sufletul lor împotriva mâniei, a poftei şi a

patimilor înrudite cu acestea. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Călugărul cel ce nu-şi stăpâneşte limba în vremea mâniei, nici patimile nu-şi va stăpâni.

(Avva Yperehie)

Când vine peste tine mânie sau amărăciune, cunoaşte că el, adică diavolul, este în tine.

(Herma, autorul scrierii “Păstorul”)

Cearta îl dă pe om mâniei, mânia îl dă orbirii, şi orbirea îl face de lucrează tot răul. (Patericul)

Cel iute la mânie săvârşeşte nebunii, iar cel cumpănit se stăpâneşte. (Solomon 14.17)

Cel încet la mânie este bogat în înţelepciune, iar cel ce se mânie degrabă îşi dă pe faţă nebunia.

(Solomon 14.29)

Cine şi-a stăpânit mânia a supus pe draci. (Evagrie Ponticul)

Dacă îţi intră în urechi cuvinte urâte, mânie-te pe tine însuţi şi nu pe cel care le grăieşte. Căci dacă

urechea e rea, rău e şi cel care o poartă. (Sfântul Marcu Ascetul)

Dacă mânia stăpânitorului se ridică împotriva ta, nu te clinti din locul tău. Căci firea domoală înlătură

mari neajunsuri. (Ecclesiastul 10.4)

Dacă vom face ca mânia să asculte de raţiune, ea va fi un nerv al sufletului care îi dă un impuls

pentru săvârşirea faptelor bune. (Sfântul Vasile cel Mare)

Dacă vrei să biruieşti mânia, câştigându-ţi blândeţea şi îndelunga răbdare, adu-ţi aminte de

Domnul Iisus Hristos. (Sfântul Efrem Sirul)

Dar văzând Ioan pe mulţi din farisei şi saduchei venind la botez, le-a zis: Pui de vipere, cine v-a arătat

să fugiţi de mânia ce va să fie? (Matei 3.7)

De eşti aşa de nebun ca să te laşi mânat de mânie, bate-te cu mâna peste gură. (Solomon 30.32)

Depărtează-te de vrajbă şi vei împuţina păcatele, că omul mânios va aţâţa vrajbă.

(Ecclesiasticul 8.8)

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se

trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gân-

deşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede,

toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor

desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; pentru că în parte cunoaştem şi în parte proo-

rocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.

(I Corinteni 13.4-10)

Dumnezeu este singurul care nu uită să iubească nici în mânia Sa. (Vladimir Ghika)

E mai uşor să te păzeşti de o femeie sau de un bărbat iute la mânie decât de un om viclean şi tăcut.

(Euripide)

Este mult mai bine să dojeneşti decât, tăcând, să fierbi de mânie, şi cel care se mărturiseşte va fi

apărat de pagubă. (Ecclesiasticul 202.1, 2)

Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii

care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care

îl aflase de la magi. (Matei 2.16)

Înţelepciunea domoleşte mânia omului şi faima lui este iertarea greşelilor. (Solomon 19.11)

Luaţi învăţătură, ca nu cumva să Se mânie Domnul şi să pieriţi din calea cea dreaptă, când se va

aprinde degrab mânia Lui! Fericiţi toţi cei ce nădăjduiesc în El. (Psalmi 2.12)

Mâniaţi-vă, dar nu greşiţi; de cele ce ziceţi în inimile voastre, întru aşternuturile voastre, vă căiţi.

(Psalmi 4.4)

Miluieşte-mă, Doamne, că mă necăjesc; tulburatu-s-a de mânie ochiul meu, sufletul meu şi

inima mea. (Psalmi 30.9)

Nu e nimic mai tare decât blândeţea. După cum apa aruncată pe foc a stins de multe ori focul, tot aşa

şi un cuvânt spus cu blândeţe stinge o mânie mai aprinsă decât cuptorul şi îndoit ne este câştigul.

Câştigăm prin aceea că ne-am purtat cu blândeţe şi prin aceea că slobozim de tulburare mintea

fratelui nostru punând capăt mâniei……. Căci ce este apa pentru foc, aceea e blândeţea şi

bunătatea pentru mânie. (Sfântul Ioan Gură de Aur).

Omul aprig la mânie trebuie să fie pedepsit; dacă îl cruţi o dată, trebuie să începi din nou.

(Solomon 19.19)

Omul se cunoaşte în trei împrejurări: la mânie, la bani şi la pahar. (Proverb italian)

Pentru aceasta, bucuraţi-vă ceruri şi cei ce locuiţi în ele. Vai vouă, pământule şi mare, fiindcă

diavolul a coborât la voi având mânie mare, căci ştie că timpul lui e scurt. (Apocalipsa 12.12)

Pentru ce dracii se tem de tine? De când m-am făcut călugăr, mă nevoiesc ca să nu las mânia să

se suie până la gâtlejul meu. (Avva Isidor)

Pizma şi mânia împuţinează zilele şi grija aduce bătrâneţile mai înainte de vreme.

(Ecclesiasticul 30.25)

Pizma trezeşte mânia omului defăimat şi el este fără milă în ziua răzbunării; el nu se uită la nici un preţ

de răscumpărare, şi chiar când îi vei spori darurile, tot nu se îmblânzeşte. (Solomon 6.34, 35)

Prin răbdare se poate îndupleca un om mânios şi o limbă dulce înmoaie oase. (Solomon 25.15)

Să biruim prin blândeţe pe cei care ne-au ofensat, să-i câştigăm prin evlavia noastră, să lăsăm să-i

pedepsească cugetul lor şi nu mânia noastră. (Sfântul Grigorie de Nazianz)

Să ştiţi, iubiţii mei fraţi: orice om să fie grabnic la ascultare, zăbavnic la vorbire, zăbavnic la mânie.

(Iacob 1.19)

Şi mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria.

(Matei 18.34)

Şi toţi, în sinagogă, auzind acestea, s-au umplut de mânie. Şi sculându-se, L-au scos afară din cetate

şi L-au dus pe sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie;

iar El, trecând prin mijlocul lor, S-a dus. (Luca 4.28-30)

Şovăiala nu e bună în nimic, ci doar în mânie. (Publilius Syrus)

Trebuie să punem şi diagnoza gândurilor pătimaşe, prin care se săvârşeşte păcatul. Gândurile în care

se cuprind toate păcatele, sunt opt: al lăcomie pântecelui, al desfrânării, a iubirii de argint, al mâniei,

al întristării, al trândăviei, al slavei deşarte şi al mândriei. Ca aceste opt gânduri să ne tulbure, sau ca

să nu ne tulbure, nu atârnă de noi. Dar ca să stăruiască, sau ca să nu stăruiască, sau ca să stârneas-

că patimile, sau ca să nu le stârnească, atârnă de noi. (Sfântul Ioan Damaschin)

Un om mânios aţâţă cearta şi cel aprig săvârşeşte multe păcate. (Solomon 29.22)

Un răspuns blând domoleşte mânia, iar un cuvânt aspru aţâţă mânia. (Solomon 15.1)

Ura este mânia celui slab. (Alphonse Daudet)

Urmează mâniei, zice dracul; dacă pe mânie o vei birui, s-a izgonit dracul acesteia. Asemena şi pen-

tru fiecare patimă. (Avva Pitirion, ucenicul Sfântului Antonie cel Mare)

Minciuna 8.9

Minciuna e grăbită. Adevărul întotdeauna aşteaptă. (Alexandru Vlahuţă)

Minciuna e o potecă de cenuşă. (Proverb african)

Minciuna este ca uleiul, pluteşte pe suprafaţa adevărului. (Henryk Sienkiewicz)

Minciuna este o boală pe care o videcă adevărul. (Proverb arab)

Minciuna este un adevăr cu rădăcini strâmbe. (Gerhart Hauptmann)

Minciuna este vacanţa adevărului. (Lucian Blaga)

Minciuna se naşte din vorbă multă şi din glumă prostescă. Dar acesta este doar un singur aspect al

minciunii. (Sfântul Ioan Scărarul)

Minciuna/ Acceptând ispita, Adam s-a rupt de Dumnezeu şi a rămas numai la sine, şi în el s-a infiltrat satana,

denaturând eul lui prin mândrie şi provocând apoi ura, minciuna, crima şi toate celelalte. 8.9

Adevărul este unul singur, minciuna are mii de abateri. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Adevărul poate fi denaturat prin minciună, dar şi prin tăcere. (Cicero)

Adevărul spus cu intenţia de a răni e mai rău decât orice minciună. (William Blake)

Adevărul spus pe jumătate e mai rău decât minciuna. (Proverb)

Aurul şi argintul fals sunt pagube pe care le poţi îndura şi un bărbat priceput uşor descoperă falsul.

Dar dacă gândul mincinos al unui prieten stă ascuns în pieptul său şi dacă are viclenie în inima

sa, acela e cel mai fals dintre muritorii făcuţi de Dumnezeu, iar dintre toate falsurile, acesta este

cel mai greu de cunoscut. (Poetul Teognist, citat de Cuviosul Clement Alexandrinul)

Bună parte din vorbirea meşteşugită consistă în a şti cum să minţi. (Erasmus)

Buzele care spun adevărul vor dăinui totdeauna, iar limba grăitoare de minciună numai pentru o

clipă. (Solomon 12.19)

Buzele cele grăitoare de minciună sunt urâciune înaintea Domnului, iar cei ce făptuiesc după

adevăr sunt plăcerea Lui. (Solomon 12.22)

Care este justificarea minciunii? Eu să apar cel mai tare, mai bun, mai des (?) 8.9

Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii. (Ioan 8.44)

Ce adevărate sunt cuvintele celor care nu pot minţi! (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Ce uşor e să-i faci pe oameni să creadă o minciună şi ce greu e să le-o scoţi din cap.

(Mark Twain)

Cel ce minte astăzi pentru tine, mâine va minţi contra ta. (Richard Wurmbrand)

Cel ce spune adevărul vesteşte dreptatea, iar martorul mincinos umblă cu înşelăciunea.

(Solomon 12.17)

Convingerile sunt inamicii adevărului, mai periculoase decât minciunile. (Thomas Mann)

Dacă spui adevărul nu trebuie să ţii minte nimic. (Mark Twain)

Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale! Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica.

(Pablo Neruda)

De ce dar poporul acesta, Ierusalime, stăruie în rătăcire? De ce ţine tare la minciună şi nu vrea să

se întoarcă? (Ieremia 8.5)

Din toate timpurile, diavolul a făcut tot ce i-a stat în putinţă, ca să pună minciuna în locul

adevărului. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

E mai greu să-l convingi pe un om că e prost decât să-l minţi că e deştept. (Jean d`Ormesson)

Fără minciună se împlineşte legea şi înţelepciunea este desăvârşită în sinceritate.

(Ecclesiasticul 34.8)

Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră,

minţind din pricina Mea. (Matei 5.11)

Fiii oamenilor, până când grei la inimă? Pentru ce iubiţi deşertăciunea şi căutaţi minciuna?

(Psalmi 4.2)

Frica este consecinţa minciunii. (Cuviosul Paisie Aghioritul)

Iar trei lucruri a urât sufletul meu şi foarte m-am scârbit de viaţa lor: Săracul trufaş, bogatul minci-

nos şi bătrânul desfrânat şi lipsit de înţelepciune. În tinereţile tale n-ai adunat, şi cum vei afla la

bătrâneţile tale? (Ecclesiasticul 25.3-5)

Lepădând minciuna, grăiţi adevărul. (Efeseni 4.25)

Limba mincinoasă urăşte adevărul şi gura linguşitorilor pricinuieşte prăbuşirea. (Solomon 26.28)

Luaţi unui om mediocru minciuna vieţii şi-i veţi lua în acelaşi moment şi fericirea. (Henrik Ibsen)

Martorul mincinos va pieri, iar omul care ascultă va putea vorbi totdeauna. (Solomon 21.28)

Mincinosul are nevoie de memorie bună. (Pierre Corneille)

Niciodată nu se minte atât de mult ca înaintea unor alegeri, în timpul unui război sau după o

vânătoare. (Georges Clemenceau)

Niciodată nu se spun mai multe minciuni decât în timpul războiului, după vânătoare şi înainte de

alegeri. (Otto von Bismarck)

Niciun om nu leapădă adevărul pentru o minciună (Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful, când i s-a

cerut să se lepede de Hristos. A fost biciuit şi apoi decapitat)

O iluzie care nu convinge e o minciună evidentă. (Jack London)

Oamenii care citesc tabloide merită să fie minţiţi. (Jerry Seinfeld)

Omul de nimic, omul necinstit şi viclean umblă cu minciuna pe buze. Face cu ochiul, dă din picioa-

re, face semne cu degetele. În inima lui e vicleşug, pururea se gândeşte la rău şi seamănă

gâlceavă. Pentru aceasta fără de veste va veni peste el prăpădul, nimicit va fi dintr-o dată

şi fără leac. (Solomon 6.12-15)

Păziţi-vă deci de vorbele cârtitoare şi deşarte şi feriţi limba voastră de clevetire, fiindcă vorba cea

mai tainică nu va trece fără pedeapsă şi gura mincinoasă aduce sufletului moarte.

(Cartea înţelepciunii lui Solomon 1.11)

Pe cât de puternic este adevărul, pe atât de slabă şi de neputincioasă este minciuna. Din omul

cel mai neînsemnat, din stratul cel mai de jos al societăţii, adevărul face o personalitate

ilustră. Minciuna însă, dimpotrivă, îl înjoseşte pe om şi dintr-un om mare face un om de

nimic. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Poetul este un mincinos care spune întotdeauna adevărul. (Jean Cocteau)

Progresul umanităţii nu se poate întemeia pe minciună, ci numai pe sinceritate şi adevăr.

(Mihail Sadoveanu)

Să ne aducem aminte neîncetat de moarte, să ne supraveghem imaginaţia pentru ca satana

să nu poată făuri gânduri mincinoase. (Sfântul Isihie Sinaittul)

Smerit este acela care rabdă cu smerenie şi adevărul şi neadevărul spus de alţii despre sine. 7.1

Sunt unii oameni care nu pot spune adevărul. Unii care nu pot spune o minciună şi mulţi alţii care

nu pot face diferenţa între adevăr şi minciună. (Plutarh)

Urăşte minciuna, iartă-i pe mincinoşi, dar fereşte-te de amândoi. (Pitagora)

Mintea devine oarbă prin aceste trei patimi: prin iubirea de argint, prin slava deşartă şi prin plăcere.

(Sfântul Marcu Ascetul)

Nevrednicia 5.1

Nevrednicia preoţilor. 6.17

Noi nu suntem omorâtori de trupuri, ci omorâtori de patimi. (Sfântul Vasile cel Mare, despre post)

Nu este altă patimă mai cumplită decât îndrăzneala: căci ea este maică şi născătoare a tuturor patimilor.

(Avva Agathon)

Nu este biruitor mai mare pe pământ, decât acela care se biruie pe sine însuşi şi domneşte asupra

patimilor. (Sfântul Tihon din Zadonsk)

Nu se înfiripă nor fără adiere de vânt şi nu se înfiripă patimă fără gând. (Sfântul Marcu Ascetul)

Nu te lăsa în voia patimilor tale, ca să nu fii târât de ele ca de un taur furios. (Ecclesiasticul 6.2)

O inimă fără patimă este viaţa trupului, pe când pornirea pătimaşă este ca un cariu în oase.

(Solomon 14.30)

Oamenii care sunt lipsiţi de patimi ating adevărul. (Pitagoreanul Filon, autorul cărţii “Despre Moise”)

Obrăznicia/ Am auzit de semeţia Moabului, că foarte mândru este; am auzit de obrăznicia, de mândria, de

trufia şi de graiurile lui deşarte". (Isaia 16.6)

Atunci voi pedepsi lumea pentru fărădelegile ei şi pe cei nelegiuiţi pentru păcatele lor. Voi smeri

mândria celor îngâmfaţi şi obrăznicia celor cruzi o voi arunca la pământ. (Isaia 13.11)

Bătaia de joc este o obrăznicie faţă de buna-cuviinţă. (Aristotel)

Cele mai frumoase mere sunt mâncate de cei mai obraznici porci. (Proverb bulgăresc)

De şezi, de intri, ori de ieşi, Eu toate le ştiu şi ştiu şi obrăznicia ta faţă de Mine. Pentru obrăzni-

cia ta cea faţă de Mine şi pentru că trufia ta a ajuns până la urechile Mele, Îmi voi pune veriga

Mea în nările tale şi în buzele tale belciugul Meu şi te voi întoarce pe acelaşi drum pe care ai

venit. Iar pentru tine, Iezechia, iată semn: Anul acesta veţi mânca din cele ce vor creşte din

seminţele scuturate; în anul al doilea veţi mânca din cele ce vor creşte de la sine, iar în anul al

treilea veţi semăna şi veţi secera, veţi sădi vii şi veţi mânca roadele lor. (IV Regi 19.27-29)

Frica de Dumnezeu este urgisirea răului. Mândria şi obrăznicia, calea răutăţii şi gura cea aprigă

le urăsc eu. (Solomon 8.13)

În popor se vor strâmtora unul pe altul şi fiecare va împila pe aproapele său; cel tânăr se va pur-

ta obraznic cu cel bătrân şi cel de neam rău cu cel de neam bun. (Isaia 3.5)

Nu îngădui un râs nesocotit şi nu suferi cuvântul obraznic; unul vine de la un prost, celălalt de la

un nebun. (Socrate)

Obraznicul nu piere, dar nici nume bun nu are. (Proverb)

Seriozitatea este în stare să înlăture pornirile spre obrăznicie, numai din privire. (Cuviosul

Clement Alexandrinul)

Şi mai zice Domnul: "Pentru că fiicele Sionului sunt atât de mândre şi umblă cu capul pe sus şi cu

priviri obraznice, cu paşi domoli, cu zăngănit de inele la picioarele lor, Domnul va pleşuvi

creştetul capului fiicelor Sionului, Domnul va descoperi goliciunea lor". (Isaia 3.16, 17)

Trecându-i într-una cu vederea, faci din prost un obraznic. (Publilius Syrus)

Veveriţa nu-i răspunde niciodată obraznic elefantului. (Proverb angolez)

Orgoliul 7.8

Orgoliul este o fiară care trăieşte în peşteri şi în pustii: vanitatea dimpotrivă, ca un papagal, sare din cracă în

cracă şi pălăvrăgeşte în lumina mare a zilei. (Gustave Flaubert)

Orgoliul îngroapă fericirea. (Valeria Mahok)

Orgoliul nu reuşeşte niciodată ca atunci când se acoperă de modestie. (Antoine Gombaud, chevalier

de Méré)

Orgoliul poate conduce la autodistrugere. (Esop)

Orgoliul se află în noi ca o forţă a răului. (Victor Hugo)

Orgoliul/ Când orgoliul străluceste prea tare, orice înţelepciune se întunecă. (Paulo Coelho)

Iertarea este veşmântul care acoperă orgoliile şi mândriile nemăsurate. Iertarea ne smereşte,

iertarea ne înalţă. Cine iartă, învinge întotdeauna. (Părintele Dumitru Păduraru)

Invidia şi orgoliul dezbină de la cei mici la cei mari. (Alexis Carrel, medic chirurg şi biolog francez)

Luxul este lupul de la uşă şi colţii săi sunt vanităţile şi orgoliile germinate de succes. Atunci când un

artist îşi dă seama de asta, el ştie unde este pericolul. (Tennesse Williams)

Măreţia omului este reală, atunci când el îşi cunoaşte limitele. Cel care rezistă tendinţelor de mărire,

acela este corect situat în existenţă şi stăpân pe însuşirile sale spirituale. Fericit este cel care nu se

evaluează pe sine în săvârşirea faptelor sale bune, sau cel care nu se socoteşte pe sine a fi lucrat

ceva demn de laudă. Aceasta este adevărata smerenie; orgoliul, în schimb, pretinde recunoaşte-

rea meritelor, a reuşitelor, ca fiind proprii, fără a le atribui ajutorului dat de Dumnezeu. “Sunt sme-

rit, dar vreau să se ştie”, sună un cuvânt care revendică dobândirea unei virtuţi întotdeauna discre-

te, niciodată atinsă, atunci când proclami că o deţii. (Blaise Pascal)