Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte



Yüklə 7,67 Mb.
səhifə55/156
tarix28.10.2017
ölçüsü7,67 Mb.
#17946
1   ...   51   52   53   54   55   56   57   58   ...   156

(Apocalipsa 22.14)

Hristos era pomul vieţii. L-am pierdut prin neascultare şi-L primim prin ascultare şi pocăinţă, prin Sfânta

Euharistie. (Sfântul Simeon Noul Teolog)

Iar femeia a zis către şarpe: "Roade din pomii raiului putem să mâncăm; numai din rodul pomului celui din

mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: "Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!" Atunci

şarpele a zis către femeie: "Nu, nu veţi muri! Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se

vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul". De aceea femeia, socotind că rodul



pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din

el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunos-

cut că erau goi, şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte. Iar când au auzit glasul Domnu-

lui Dumnezeu, Care umbla prin rai, în răcoarea serii, s-au ascuns Adam şi femeia lui de faţa Domnului

Dumnezeu printre pomii raiului. Şi a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam şi i-a zis: "Adame, unde eşti?"

Răspuns-a acesta: "Am auzit glasul Tău în rai şi m-am temut, căci sunt gol, şi m-am ascuns". Şi i-a zis

Dumnezeu: "Cine ti-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care ti-am poruncit să nu mă-

nânci?" Zis-a Adam: "Femeia care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom şi am mâncat". Şi

a zis Domnul Dumnezeu către femeie: "Pentru ce ai făcut aceasta?" Iar femeia a zis: "Şarpele m-a amăgit

şi eu am mâncat". Zis-a Domnul Dumnezeu către şarpe: "Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii între

toate animalele şi între toate fiarele câmpului; pe pântecele tău să te târăşti şi ţărână să mănânci în toate

zilele vieţii tale! Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va

zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul". Iar femeii i-a zis: "Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în

vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni". Iar lui

Adam i-a zis: "Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit:

"Să nu mănânci", blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele

vieţii tale! (Facerea 3.2-17)

Iată securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.



(Matei 3.10)

În popor se spune că nu există om care să nu aibă duşman. Pentru că dacă n-am avea duşmani, înseamnă

că în noi n-ar străluci darurile lui Dumnezeu. Se spune în popor foarte simplu: În pomul fără de



roade nu se aruncă cu pietre. (Episcopul vicar patriarhal Ambrozie Sinaitul)

Întotdeauna în pomul cu fructe se aruncă cu pietre. (George Vraca)

La pomul lăudat să nu te duci cu sacul. (Proverb)



Limba dulce este pom al vieţii, iar limba vicleană zdrobeşte inima. (Solomon 15.4)

Mireasma unui pom în floare se face simţită până departe, ca şi balsamul unei fapte bune. (în Upanishade)

Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi la vedere şi cu roade bune de

mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului. (Facerea 2.9)



Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi a pus heruvimi şi sabie de flacără

vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieţii. (Facerea 3.24)

Poporul/ A Domnului este mântuirea şi peste poporul Tău, binecuvântarea Ta. (Psalmi 3.8)

A zis către ei: Aţi adus la mine pe Omul acesta, ca pe un răzvrătitor al poporului; dar iată eu, cercetân-

du-L în faţa voastră, nici o vină n-am găsit în acest Om, din cele ce aduceţi împotriva Lui.



(Luca 23.14)

Adu-Ţi aminte de noi, Doamne, întru bunăvoinţa Ta faţă de poporul Tău; cercetează-ne pe noi cu mântu-

irea Ta, ca să vedem întru bunătăţi pe aleşii Tăi, să ne bucurăm de veselia poporului Tău şi

să ne lăudăm cu moştenirea Ta. (Psalmi 105.4, 5)

Apoi Domnul mi-a spus: "Tu să nu te rogi pentru poporul acesta spre binele lui. De vor posti, nu voi auzi

strigarea lor; de vor aduce arderi de tot şi prinoase, nu voi primi, ci cu sabie, cu foamete şi

cu molimă îi voi pierde". (Ieremia 14.11, 12)

Arta - dar adevărata artă – este ţărmuită în graniţele etnice ale unui popor şi este unica graniţă a sufletului

unui popor. (Barbu Ştefănescu Delavrancea)

Arta de a guverna este în România sinonimă cu arta de a amăgi poporul, de a-l cloroformiza cu utopii

demagogice. (Mihai Eminescu)



Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău, că a poftit Împăratul

frumuseţea ta, că El este Domnul tău. (Psalmi 44.12, 13)

Atunci arhiereii şi bătrânii poporului s-au adunat în curtea arhiereului, care se numea Caiafa. Şi împreună

s-au sfătuit ca să prindă pe Iisus, cu vicleşug, şi să-L ucidă. (Matei 26.3, 4)

Atunci toţi fiii lui Israel şi tot poporul au plecat şi au venit la casa Domnului şi au postit în ziua aceea până



seara şi au adus arderi de tot şi jertfe de împăcare înaintea Domnului. (Judecători 20.26)

Bărbatul înţelept învaţă pe poporul său şi roadele înţelegerii lui rămân. (Ecclesiasticul 37.26)

Biserica ne învaţă că uneori popoare întregi sunt călăuzite de un fals Hristos, care le aruncă în

sminteală. 8.19

Biserica Ortodoxă este maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbii şi unitatea et-



nică a poporului, fiind păstrătoarea elementului latin, care a stabilit şi a unificat limba noastră într-un

mod atât de admirabil, încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise. (Mihai Eminescu)

Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau întru sine, zicând: De vom zice:

Din cer, ne va spune: De ce, dar, n-aţi crezut lui? Iar de vom zice: De la oameni, ne temem de po-



por, fiindcă toţi îl socotesc pe Ioan de prooroc. Şi răspunzând ei lui Iisus, au zis: Nu ştim. Zis-a

lor şi El: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea. (Matei 21.25-27)

Ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice: "Pământul lui Zabulon şi pământul lui Nef-

tali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut

lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit". (Matei 4.14-16)

Casele memoriale sunt templele unui popor. (Ana Blandiana)

Când a ajuns la trepte, a trebuit, de furia mulţimii, să fie purtat de ostaşi. Căci mergea după el mulţime

de popor, strigând: Omoară-l! (Faptele Apostolilor 21.35, 36)

Ce-mi doresc eu mie, să-ţi dea Dumnezeu ţie. (O zicală din popor) Ce-mi doreşti tu mie, să-ţi dea Dum-

nezeu tot ţie! (O completare făcută de părintele Constantin Galeriu)

Ceartă fiarele din trestii, ceartă taurii adunaţi împotriva junincilor popoarelor, ca să nu fie depărtaţi cei



care au fost încercaţi ca argintul. (Psalmi 67.31)

Cel ce ţine grâul este blestemat de popor, iar binecuvântarea (se revarsă) peste capul celui ce îl vinde.



(Solomon 11.26)

Dacă un popor n-are o tinerime entuziastă, cultă şi cu dor de ţară, este pierdut pentru totdeauna. Aceste

vlăstare ale tinereţii ţin pe umerii lor viitorul, precum odinioară Atlas ţinea pământul. (Vasile Conta)

Dar un mic număr din ei voi cruţa de sabie, de ciumă şi de foamete ca să povestească popoarelor, la

care vor merge, despre toate ticăloşiile lor, şi să ştie şi ele că Eu sunt Domnul". (Iezechiel 12.16)

Deci arhiereii şi fariseii au adunat sinedriul şi ziceau: Ce facem, pentru că Omul Acesta face multe minuni?

Dacă-L lăsăm aşa toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor lua ţara şi neamul. Iar Caiafa,

unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu le-a zis: Voi nu ştiţi nimic; nici nu gândiţi că ne este



mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul. (Ioan 11.47-50)

Deci, porunceşte ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină şi să-L fure

şi să spună poporului: S-a sculat din morţi. Şi va fi rătăcirea de pe urmă mai rea decât cea dintâi.

(Matei 27.64)

Dispreţuirea credinţei prilejuieşte căderea popoarelor; necredinţa este ceva întâmplător. Numai credinţa

religioasă costituie starea normală a omenirii. (Alexis de Tocqueille, gânditor şi istoric francez con-

temporan cu Napoleon Bonaparte)

Domnul este întărirea poporului Său şi apărător mântuirilor unsului Său. (Psalmi 27.11)



Dreptatea înalţă un popor, în vreme ce păcatul este ocara popoarelor. (Solomon 14.34)

Dumnezeule, când mergeai Tu înaintea poporului Tău, când treceai Tu prin pustiu, pământul s-a cutre-

murat şi cerurile s-au topit şi Sinaiul s-a clătinat de la faţa Dumnezeului lui Israel. (Psalmi 67.8, 9)

Fără vedenie de prooroc poporul e fără stăpân, dar fericit este cel care păzeşte legea!(Solomon 29.18)

Fiecare popor şi fiecare epocă stă pe umerii vremurilor trecute. (Mihai Eminescu)

Gradometrul cultural al popoarelor e literatura, căci ea reprezintă averea sufletească a lor. (Geoge Coşbuc)

Iar când era Avram de nouăzeci şi nouă de ani, i S-a arătat Domnul şi i-a zis: "Eu sunt Dumnezeul cel



Atotputernic; fă ce-i plăcut înaintea Mea şi fii fără prihană; şi voi încheia legământ cu tine şi te voi în-

mulţi foarte, foarte tare". Atunci a căzut Avram cu faţa la pământ, iar Dumnezeu a mai grăit şi a zis:

"Eu sunt şi iată care-i legământul Meu cu tine: vei fi tată a mulţime de popoare, şi nu te vei mai numi



Avram, ci Avraam va fi numele tău, căci am să te fac tată a mulţime de popoare. Am să te înmul-

ţesc foarte, foarte tare, şi am să ridic din tine popoare, şi regi se vor ridica din tine. … După aceea

a zis iarăşi Dumnezeu către Avraam: "Pe Sarai, femeia ta, să nu o mai numeşti Sarai, ci Sarra

să-i fie numele. Şi o voi binecuvânta şi-ţi voi da din ea un fiu; o voi binecuvânta şi va fi mamă de po-

poare şi regi peste popoare se vor ridica dintr-însa". (Facerea 17.1-16)

Iar când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, şi ea era vădu-



, şi mulţime mare din cetate era cu ea. Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu

plânge! Şi apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis: Tinere, ţie îţi

zic, scoală-te. Şi s-a ridicat mortul şi a început să vorbească, şi l-a dat mamei lui. Şi frică i-a cu-

prins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Prooroc mare s-a ridicat între noi şi Dumnezeu a



cercetat pe poporul Său. (Luca 7.12-16)

Iar după El venea mulţime multă de popor şi de femei, care se băteau în piept şi Îl plângeau.

(Luca 23.27)

Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva. Căci am simţit o putere care a ieşit din Mine. Şi, femeia, văzându-

se vădită, a venit tremurând şi, căzând înaintea Lui, a spus de faţă cu tot poporul din ce cauză s-a

atins de El şi cum s-a tămăduit îndată. Iar El i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit.

Mergi în pace. (Luca 8.46-48)

Iar iudeii, umplându-se de invidie şi luând cu ei pe câţiva oameni de rând, răi, adunând gloată întărâtau

cetatea şi, ducându-se la casa lui Iason, căutau să-i scoată afară, înaintea poporului.



(Faptele Apostolilor 17.5)

Iar noi poporul Lui şi oile păşunii Lui. Intraţi pe porţile Lui cu laudă şi în curţile Lui cu cântări lăudaţi-L

pe El. (Psalmi 99.3)



Iată Sluga Mea pe Care o sprijin, Alesul Meu, întru Care binevoieşte sufletul Meu. Pus-am peste El

Duhul Meu şi El va propovădui popoarelor legea Mea. (Isaia 42.1)

Invidia şi duşmănia au dărâmat cetăţi mari şi au nimicit din rădăcină popoare mari. (Sfântul Clement Romanul, ucenicul Sfinţilor Apostoli Petru si Pavel.)

Ironia te face temut, dar nu popular! (Tudor Vianu)



În popor se spune că nu există om care să nu aibă duşman. Pentru că dacă n-am avea duşmani, înseam-

nă că în noi n-ar străluci darurile lui Dumnezeu. Se spune în popor foarte simplu: În pomul fără de



roade nu se aruncă cu pietre. (Episcopul vicar patriarhal Ambrozie Sinaitul)

În ziua aceea", zice Domnul, "voi lovi toţi caii cu spaimă şi pe călăreţi cu nebunie; şi voi deschide ochii

Mei asupra lui Iuda şi pe toţi capii popoarelor îi voi lovi cu orbire. (Zaharia 12.4)

Înţelegeţi, dar, cei neînţelepţi din popor, şi cei nebuni, înţelepţiţi-vă odată! Cel ce a sădit urechea, oare,

nu aude? Cel ce a zidit ochiul, oare, nu priveşte? (Psalmi 93.7, 8)

Judeca-va pe săracii poporului şi va milui pe fiii săracilor şi va umili pe clevetitor. (Psalmi 71.4)

La glasul tunetului Tău neamurile vor fugi; când Te ridici Tu, popoarele se vor risipi. (Isaia 33.3)

Monahii sunt rugătorii naţiunii, rugătorii poporului. (Împăratul Iustinian al Bizanţului)

Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară. Scoală, Doamne, mântuieşte-mă,

Dumnezeul meu, că Tu ai bătut pe toţi cei ce mă vrăjmăşesc în deşert; dinţii păcătoşilor ai zdrobit.



A Domnului este mântuirea şi peste poporul Tău, binecuvântarea Ta. (Psalmi 3.6-8)

Orice soi de demagogie e pentru popor ca starea de dezagregare pentru un corp. (Mihai Eminescu)

Patria este norodul, nu tagma jefuitorilor. (Tudor Vladimirescu)

Pentru aceea şi Iisus, ca să sfinţească poporul cu sângele Său, a pătimit în afara porţii. Deci dar să ieşim

la El, afară din tabără, luând asupra noastră ocara Lui. (Iacob 13.12, 13)

"Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lor este departe de Mine. Şi zadarnic Mă cinstesc ei,

învăţând învăţături ce sunt porunci ale oamenilor". (Matei 15.8, 9)

Prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a ales mai bine să



pătimească cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă dulceaţa cea trecătoare a păcatului, socotind că

batjocorirea pentru Hristos este mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, fiindcă se uita la răsplătire.



(Evrei 11.24-26)

Răul esenţial care ameninţă vitalitatea poporului nostru este demagogia. (Mihai Eminescu)

Sunaţi din trâmbiţă în Sion, gătiţi postiri sfinte, prăznuiţi sărbătoarea cea pentru toţi! Adunaţi poporul,

vestiţi o adunare sfântă, strângeţi laolaltă pe bătrâni, aduceţi copiii şi pruncii care sug la sân; să iasă

mirele din cămara lui şi mireasa din iatacul ei! Între tindă şi altar să plângă preoţii, slujitorii Domnului,

şi să zică: "Milostiveşte-Te, Doamne, către poporul Tău şi nu face de ocară moştenirea Ta ca să-şi

bată joc de ea neamurile!" Pentru ce să se spună printre neamuri: "Unde este Dumnezeul lor?"



(Ioil 2.15-17)

Şi a fost cuvântul Domnului Savaot către mine şi mi-a zis: "Vesteşte la tot poporul ţării şi preoţilor: "Da



aţi ţinut post şi v-aţi tânguit în luna a cincea şi într-a şaptea, vreme de şaptezeci de ani, pentru Mi-

ne, oare, aţi postit voi? Şi dacă mâncaţi şi beţi, oare nu sunteţi voi aceia care mâncaţi şi care beţi?

Nu cunoaşteţi voi cuvintele pe care le-a vestit Domnul prin graiul profeţilor de mai înainte, când

Ierusalimul era locuit şi paşnic, cu cetăţile sale dimprejur, şi când Neghebul şi Şefela erau locuite?"

(Zaharia 7.4-7)

Şi a fost lepros regele Ozia până în ceasul morţii lui; după aceea el a trăit ascuns într-o casă osebit, fiind

oprit de a mai intra în templul Domnului. Iar îngrijirea peste casa regelui şi cârmuirea poporului ţării

a ţinut-o Iotam, fiul lui. (Paralipomena 26.21)

Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămă-



duind toată boala şi toată neputinţa în popor. (Matei 4.23)

Şi au grăit împotriva lui Dumnezeu şi au zis: "Va putea, oare, Dumnezeu să gătească masă în pustiu?"

- Pentru că a lovit piatra şi au curs ape şi pâraiele s-au umplut de apă. "Oare, va putea da şi pâine,

sau va putea întinde masă poporului Său?" Pentru aceasta a auzit Domnul şi S-a mâniat şi foc s-a

aprins peste Iacob şi mânie s-a suit peste Israel. (Psalmi 77.22-25)

Şi dându-i-se voie, Pavel, stând în picioare pe trepte, a făcut poporului semn cu mâna. Şi făcându-se

mare tăcere, a vorbit în limba evreiască, zicând: Bărbaţi fraţi şi părinţi, ascultaţi acum, apărarea

mea faţă de voi! (Faptele Apostolilor 21.40, 22.1)

Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă

pentru El după obiceiul Legii, el L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:



Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe

care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă

poporului Tău Israel. (Luca 2.27-32)

Şi El va judeca lumea; cu dreptate va judeca popoarele. (Psalmi 9.8)

Şi m-am dus la înger şi i-am zis să-mi dea cartea. Şi mi-a răspuns: Ia-o şi mănânc-o şi va amărî pântece-

le tău, dar în gura ta va fi dulce ca mierea. Atunci am luat cartea din mâna îngerului şi am mâncat-o;

şi era în gura mea dulce ca mierea, dar, după ce-am mâncat-o pântecele meu s-a amărât. Şi apoi

mi-a zis: Tu trebuie să prooroceşti, încă o dată, la popoare şi la neamuri şi la limbi şi la mulţi

împăraţi. (Apocalipsa 10.9-12)

Şi oşti trimise de el vor sta şi vor pângări locaşul sfânt şi cetatea, iar jertfa de fiecare zi o var da de o par-

te şi vor pune în loc urâciunea pustiirii. Şi pe cei ce au săvârşit fărădelegi împotriva legământului îi va

înşela prin linguşiri, iar poporul care cunoaşte pe Dumnezeul său va rămâne statornic şi îl va urma.

(Daniel 11.31, 32)

Şi s-a întors Moise la Domnul şi a zis: "O, Doamne, poporul acesta a săvârşit păcat mare, făcându-şi



dumnezeu de aur. Rogu-mă acum, de vrei să le ierţi păcatul acesta, iartă-i; iar de nu, şterge-mă şi

pe mine din cartea Ta, în care m-ai scris!" (Ieşirea 32.31, 32)

Şi tot poporul auzind, şi vameşii s-au încredinţat de dreptatea lui Dumnezeu, botezându-se cu botezul lui

Ioan. (Luca 7.29)



Şi tot poporul venea dis-de-dimineaţă la El în templu, ca să-L asculte. (Luca 21.38)

Toate popoarele civilizate au respectat femeia. (Jean-Jacques Rousseau)



Tu pe poporul smerit îl izbăveşti, iar ochii cei mândri îi smereşti. (II Regi 22.28)

Un lucru făcut de mână de meşter este vrednic de laudă, dar conducătorul poporului să fie iscusit la cuvânt.

(Ecclesiasticul 9.17)

Un om, ca şi un popor, atâta preţuieşte cât a înţeles din Evangelie, din Evanghelie ca îndreptar al socote-

lilor lui cu eternitatea. (Profesorul Simion Mehedinţi)

Un popor care alege politicieni corupţi, impostori, hoţi şi trădători, nu este victimă, ci complice.

(George Orwel)

Un popor fără cultură e un popor uşor de manipulat. (Immanuel Kant)

Un popor fără religie nu poate fi condus decât cu tunurile. (George Washington)

Unirea, Naţiunea a făcut-o! (Mihail Kogălniceanu)

Văzând însă poporulMoise întârzie a se pogorî din munte, s-a adunat la Aaron şi i-a zis: "Scoală şi

ne fă dumnezei, care să meargă înaintea noastră, căci cu omul acesta, cu Moise, care ne-a scos din

ţara Egiptului, nu ştim ce s-a întâmplat". (Ieşirea 32.1)

Porcul are copita despicată şi despărţită în două, dar nu rumegă; acesta este necurat pentru voi. (Leviticul 11.7)

Porcul/ A stricat-o pe ea mistreţul din pădure şi porcul sălbatic a păscut-o pe ea. Dumnezeul puterilor, întoarce-Te

dar, caută din cer şi vezi şi cercetează via aceasta, şi o desăvârşeşte pe ea, pe care a sădit-o dreapta

Ta, şi pe Fiul Omului pe care l-ai întărit Ţie. (Psalmi 79.14-16)

Căci mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă

de la porunca sfântă, dată lor. Cu ei s-a întâmplat adevărul din zicală: Câinele se întoarce la vărsătura

lui şi porcul scăldat la noroiul mocirlei lui. (II Petru 2.21, 22)

Cele mai frumoase mere sunt mâncate de cei mai obraznici porci. (Proverb bulgăresc)

Conservele sunt o afacere strălucită…, ambalarea porcilor e cea mai lucrativă profesie după politică.

(Oscar Wilde)



Inel de aur în râtul porcului, aşa este femeia frumoasă şi fără minte. (Solomon 11.22)

Îmi plac porcii. Câinii ne privesc de jos. Pisicile ne privesc de sus. Porcii ne tratează ca pe egali.

(Winston Churchill)

Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le cal-

ce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi. (Matei 7.6)

Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea,

trăind în desfrânări. Şi după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă

lipsă. Şi ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei ţări, şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să pă-



zească porcii. Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dă-

dea. Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de

foame! Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta; nu mai



sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi. (Luca 15.13-19)

Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de



vreme ca să ne chinuieşti? Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând. Iar demonii Îl rugau, zicând:

Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci. Şi El le-a zis: Duceţi-vă. Iar ei, ieşind, s-au dus în turma

de porci. Şi iată, toată turma s-a aruncat de pe ţărm în mare şi a pierit în apă. Iar păzitorii au fugit şi, du-

cându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii. Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpina-

rea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor. (Matei 8.29-34)

Pornirea/ Această prigoană, mai grea şi mai cumplită, pornită din năuntrul omului, este necontenit împreună cu el, iar

cel prigonit nu poate scăpa de ea, poartă în el pretutindeni duşmani. (Cuviosul Clement

Alexandrinul, vezi Prigoana/)



Am mai luat seama la încă un rău de sub soare, ca o greşeală care porneşte de la stăpânitor: Nebunul este

ridicat la dregătorii înalte, iar cei vrednici stau în locuri de jos. (Ecclesiastul 10.5, 6)

Căci niciodată nu ne-am arătat cu cuvinte de linguşire, după cum ştiţi, nici cu ascunse porniri de lăcomie.

Dumnezeu îmi este martor. (I Tesaloniceni 2.5)

El a zis şi s-a pornit vânt furtunos şi s-au înălţat valurile mării. Se urcau până la ceruri şi se coborau până

în adâncuri, iar sufletul lor întru primejdii încremenea. Se tulburau şi se clătinau ca un om beat şi toată



priceperea lor a pierit. Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor ia izbăvit Şi i-a

poruncit furtunii şi s-a liniştit şi au tăcut valurile mării. Şi s-au veselit ei, că s-au liniştit valurile şi Dom-



nul i-a povăţuit pe ei la limanul dorit de ei. (Palmi 106.25-30)

Ideile mari pornesc totdeauna din suflete mari. (Vasile Conta)

Înainte să porneşti pe calea răzbunării, sapă două morminte. (Confucius)

Înjurăturile sunt ca procesiunile cu icoane, care se întorc totdeauna la biserica de unde au pornit.

(Arthur Schopenhauer)

Nu înţelegeţi că tot ce intră în gură se duce în pântece şi se aruncă afară? Iar cele ce ies din gură pornesc

din inimă şi acelea spurcă pe om. (Matei 15.17, 18)

Nu porni la drum cu cel cutezător ca să nu-ţi cadă povară, căci el nu face decât după capul său, şi nebu-

nia lui te va pierde. (Ecclesiasticul 8.15)

O inimă fără patimă este viaţa trupului, pe când pornirea pătimaşă este ca un cariu în oase.


Yüklə 7,67 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   51   52   53   54   55   56   57   58   ...   156




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin