Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte
Yüklə 7,67 Mb.
|
(Facerea 2.18) Şi s-au adunat şi au venit la Miţpa, în preajma Ierusalimului, că locul rugăciunii lui Israel mai înainte era la Miţpa. Şi au postit în ziua aceea şi s-au îmbrăcat cu saci şi cenuşă au pus pe capetele lor şi şi-au rupt
Tăcerea, la vremea potrivită, este o virtute. (Sfinţii Părinţi) Toată munca mea misionară este răspunsul la o poruncă dumnezeiască şi că aversiunea mea faţă de pela-
Unde-i multă ezitare, este greu de ştiut momentul potrivit. (Pindar) Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovnicească, şi să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit. (Romani 12.1, 2) Potrivnic/ Căci Eu vă voi da gură şi înţelepciune, căreia nu-i vor putea sta împotrivă, nici să-i răspundă toţi potrivnicii voştri. (Luca 21.15) Cel care a împlinit o poruncă, să aştepte ispita pentru ea. Căci dragostea faţă de Hristos se probează prin cele potrivnice. (Sfântul Marcu Ascetul) Dacă mintea se va elibera de tot ceea ce este potrivnic ei, se va odihni şi va afla un alt veac nou şi va cu- geta la cele noi şi nestricăcoase. (Sfântul Isaia Pustnicul)
Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită. (II Petru 5.8) Gândurile potrivnice se numesc şi furnică-leu. 2.11 Înţeleptului toate îi sunt apropiate, în afară de cele potrivnice virtuţii. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului) Mulţi şi-au mărit nenorocirea din cauză că nu au ştiut să o suporte. Mai mult decât întâmplarea sau noro- cul, le-a fost potrivnic propriul lor caracter. (Accius) Până când, Dumnezeule, Te va ocărî vrăjmaşul, până când va huli potrivnicul numele Tău, până în sfârşit? (Psalmi 73.11) Prietenul adevărat se luptă cu duşmanul şi pune mâna pe scut în faţa potrivnicului. Să nu uiţi pe prietenul tău, când este în război şi să nu-l uiţi întru averile tale. (Ecclesiasticul 37.5, 6) Tot ce se întâmplă în lume nu vine de la Dumnezeu, dar nici nu se întâmplă fără ştirea Lui. Căci Dumnezeu nu numai că nu împiedică puterile vrăjmaşe şi potrivnice în planurile lor, ci chiar le îngăduie în anumite timpuri, faţă de anumite persoane. (Origen, despre Sfântul şi Dreptul Iov) Trezvia, potrivnica somnului. 6.2 Un gând curat, chiar dacă a avut un rezultat îndoielnic sau chiar potrivnic, nu poate fi socotit vinovat. (Apuleius) Şi era, în cetatea aceea, o văduvă, care venea la el, zicând: Fă-mi dreptate faţă de potrivnicul meu. (Luca 18.3) Povara zilei de mâine, adăugată celei de azi, poate face să se clatine şi omul cel mai puternic. (Thomas Carlyle) Povara/ Ce folos are păcătosul de curviile sale din tinereţe, dacă la bătrâneţe ajunge povară pentru copiii săi? (Părintele Savatie Baştovoi) Credinţa înseamnă să punem toate poverile noastre în mâinile lui Hristos. (Augustin Păunoiu) Două categorii de oameni se vor mântui: cei care păcătuiesc şi sunt suficient de puternici încât să se căiască şi cei care sunt prea slabi să se căiască cu adevărat, dar sunt pregătiţi cu răbdare, smerenie şi recunoştin- ţă să îndure toată povara consecinţelor păcatelor lor. În smerenia lor, Dumnezeu îi va primi şi pe aceştia. (Părintele Ambrozie de la Optina, unul dintre ultimii stareţi ruşi de dinainte de venirea comunismului) Lumina care străluceşte în inimă descoperă o altă lumină, mai lăuntrică, mai tainică şi mai adâncă. În această lumină, în această contemplare plină de dulceaţă, afundându-se, omul nu mai este stăpân pe sine, devine ca un străin pentru lumea aceasta, iar lucrul acesta se face din cauza iu- birii şi a plăcerii care-l copleşeşte, datorită tainelor celor ascunse care i se descoperă. În acel timp, omul acela fiind eliberat de povara celor trecătoare, ajunge la măsura desăvârşirii, curat şi liber de păcat. (Sfântul Macarie Egipteanul) Nici n-am mâncat de la cineva pâine în dar, ci, cu muncă şi cu trudă, am lucrat noaptea şi ziua, ca să nu împovărăm pe nimeni dintre voi. (I Timotei 3.8) Nu porni la drum cu cel cutezător ca să nu-ţi cadă povară, căci el nu face decât după capul său, şi nebunia lui te va pierde. (Ecclesiasticul 8.15) Păcatul face ca jugul vieţii să fie chinuitor şi povara existenţei grea. (Iustin Popovici) Urăsc lunile noi şi sărbătorile voastre sunt pentru Mine o povară. Ajunge! Când ridicaţi mâinile voastre că- tre Mine, Eu Îmi întorc ochii aiurea, şi când înmulţiţi rugăciunile voastre, nu le ascult. Mâinile voastre sunt pline de sânge; spălaţi-vă, curăţiţi-vă! (Isaia 1.14, 15) Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi în- văţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară. (Matei 11.28-30) Povaţa/ Ascultaţi, fiilor, învăţătura tatălui şi luaţi aminte să cunoaşteţi buna chibzuială, căci eu vă dau învăţătură
El a zis şi s-a pornit vânt furtunos şi s-au înălţat valurile mării. Se urcau până la ceruri şi se coborau până în adâncuri, iar sufletul lor întru primejdii încremenea. Se tulburau şi se clătinau ca un om beat şi toată priceperea lor a pierit. Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor ia izbăvit Şi i-a poruncit furtunii şi s-a liniştit şi au tăcut valurile mării. Şi s-au veselit ei, că s-au liniştit valurile şi Dom-
Iar eu, întru mulţimea milei Tale, voi intra în casa Ta, închina-mă-voi spre sfânt locaşul Tău, întru frica Ta. Doamne, povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta din pricina duşmanilor mei! Îndreptează înaintea
Inel de aur şi podoabe de aur de mult preţ este povăţuitorul înţelept la urechea ascultătoare. (Solomon 25.12) Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. (Psalmi 142.10, 11) Spre Idumeea voi întinde încălţămintea Mea; Mie cei de alt neam Mi s-au supus. Cine mă va duce la ceta- tea întărită? Cine mă va povăţui până la Idumeea? Oare, nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat pe noi? Oare, nu vei ieşi Dumnezeule, cu oştirile noastre? Dă-ne nouă ajutor, ca să ne scoţi din necaz, că deşartă este izbăvirea de la om. Cu Dumnezeu vom birui şi El va nimici pe cei ce ne necăjesc pe noi.
Şi toate acestea li s-au întâmplat acelora, ca preînchipuiri ale viitorului, şi au fost scrise spre povăţuirea noastră, la care au ajuns sfârşiturile veacurilor. (I Corinteni 10.11) Unde mă voi duce de la Duhul Tău şi de la faţa Ta unde voi fugi? De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti. De voi lua aripile mele de dimineaţă şi de mă voi aşeza la marginile mării şi acolo mâna Ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta Ta. Şi am zis: "Poate întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu". Dar întunericul nu este întuneric la Tine şi noaptea ca ziua va lumina. Cum este întunericul ei, aşa este şi lumina ei. (Psalmi 138.7-12) Urmează sfatul duşmanului tău. (Soren Kierkegaard, filosof şi teolog danez) Pozitivul/ Energia urii n-o să te ducă nicăieri, dar energia iertării, care apare prin dragoste, va reuşi să-ţi transforme viaţa în mod pozitiv! (Paulo Coelho) Fericirea nu depinde de ce eşti sau de ce ai, ci doar de ceea ce gândeşti. Mulţumirea aduce fericire chiar şi săracului, iar nemulţumirea aduce sărăcie chiar şi bogatului. Viitorul vine către noi bucăţică după bu- căţică, puţin câte puţin. Nu ştim niciodată ce ne aşteaptă, dar dacă păstrăm o atitudine pozitivă, va fi mereu loc pentru o nouă şansă şi vom putea fi mulţumiţi. (Confucius) Gânditorul pozitiv zăreşte invizibilul, simte intangibilul şi realizează imposibilul. (Napoleon Bonaparte) Trebuie să nu pierdem din vedere nicio clipă ţelurile şi principiile esenţiale şi să ştim unde suntem şi unde vrem să ajungem. Astfel ne vom menţine pe drumul cel bun al pozitivităţii. (Colin Turner) Practica este cel mai bun profesor. (Publius Syrus) Practica/ A răspunde agresiunii prin nonviolenţă e un act de voită indiferenţă, dar de indiferenţă bine practicată. (Andrei Pleşu) Acela care nu practică virtutea decât în speranţa de a dobândi o mare faimă este foarte aproape de viciu. (Napoleon Bonaparte) Disciplina şi controlul ce singur ţi-l faci sunt începuturile înţelepciunii practice. (Samuel Smiles) E mai uşor să practici virtutea decât să susţii ipocrizia. (Jean Antoine Petit Senn) E mult mai uşor să iei o hotărâre decât să o pui în practică. (William Somerset Maugham) Geniul este abilitatea de a pune în practică ceea ce ai în minte. (Francis Scott Key Fitzgerald) În practica toleranţei, duşmanul îţi este cel mai bun învăţător. (Dalai Lama) În timp ce lumea secularizată de azi nu se mai roagă lui Dumnezeu, ci este dominată de un spirit de nemulţu- mire, euharistia bisericii, ca taină a recunoştinţei faţă de Dumnezeu, Creatorul şi Mântuitorul lumii, ne ofe- ră pace sfântă şi bucurie profundă, izvorâte din rugăciune smerită şi fierbinte. Din păcate, omul secularizat a pierdut pacea şi bucuria sufletului, tocmai pentru că a pierdut practica rugăciunii, ca respiraţie a sufletu- lui în prezenţa harică a iubirii milostive a lui Dumnezeu. (Patriarhul Daniel) În zadar ar fi împiedicat trupul de mustrarea şi desfrâul sufletului spre atingerea ţelului final al înclinărilor şi dorinţelor, zadarnică activitatea raţiunii, zadarnică funcţionarea minţii, zadarnică înţelepciunea, dreptatea, practicarea oricărei virtuţi, … (vezi Sufletul/) Rugăciunea este o practică de-a dreptul crucială pentru calea salvării. 7.3 Ştim şi cunoaştem ce e bun, dar nu-l practicăm. (Euripide) Toate interesele raţiunii mele, speculative ca şi practice, se combină în următoarele trei întrebări: 1. Ce pot să ştiu? 2. Ce am de făcut? 3. La ce pot spera? (Immanuel Kant) Virtutea nu este făcută să stea singură. Cel ce o practică va avea vecini. (Confucius) Praful/ Arta purifică sufletul de praful vieţii de fiecare zi. (Pablo Picaso) Cine nu vă va primi pe voi, nici nu va asculta cuvintele voastre, ieşind din casa sau din cetatea aceea, scuturaţi praful de pe picioarele voastre. Adevărat grăiesc vouă, mai uşor va fi pământului Sodomei şi Gomorei, în ziua judecăţii, decât cetăţii aceleia. (Matei 10.14, 15) Cu o putere năpraznică, Dumnezeu mă tine de haină şi mă strânge de gât ca gulerul cămăşii. Mi-a dat brânci în noroi şi am ajuns să fiu la fel cu praful şi cu cenuşa. (Iov 30.18, 19) Din spusele unora şi altora auzisem despre Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut. Pentru aceea, mă urgisesc
Floarea nu-şi pierde puritatea, chiar dacă e prăfuită. (Rabindranth Tagore) Într-adevăr, nădejdea celui nelegiuit este ca praful pe care-l spulberă vântul, este ca pâcla subţire pe care o împrăştie vijelia, ca fumul pe care-l suflă o adiere şi ca amintirea unui oaspete de o singură zi care se destramă. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 5.14)
Pentru aceea, mă urgisesc eu pe mine însumi şi mă pocăiesc în praf şi în cenuşă". (Iov 42.6) Să îndurăm suferinţele, căci nimeni nu se încununează dacă n-a fost rănit în luptă şi n-a fost acoperit de praf. (Sfântul Vasile cel Mare) Şi în orice cetate veţi intra şi nu vă vor primi, ieşind în pieţele ei, ziceţi: Şi praful care s-a lipit de picioarele
nezeu. Zic vouă: Că mai uşor va fi Sodomei în ziua aceea, decât cetăţii aceleia. (Luca 10.10-12) Şi va fi ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, care rodul său va da la vremea sa şi frunza lui nu va cădea şi toate câte va face vor spori. Nu sunt aşa necredincioşii, nu sunt aşa! Ci ca praful ce-l spulberă vân- tul de pe faţa pământului. (Psalmi 1.3, 4) Praştia/ Dă-mi credinţă în Dumnezeu şi voi înfrunta tancurile cu praştie şi pietre. (Gavriil Stiharul) Din tot poporul acesta erau şapte sute de oameni aleşi, care erau stângaci, şi toţi aceştia nimereau drept la
Iartă vinovăţia roabei tale! Domnul negreşit va ridica casă tare domnului meu, căci lupta Domnului luptă dom- nul meu şi rău nu se află în tine în toată viata ta. De se va scula vreun om să te urmărească şi să caute su- fletul tău, atunci sufletul domnului meu va fi legat în mănunchiul celor vii de lângă Domnul Dumnezeul tău, iar sufletul vrăjmaşilor tăi îl va arunca el ca dintr-o praştie. (I Regi 25.28, 29) În tinereţile sale, oare n-a omorât pe uriaş? Şi n-a şters ocara din neam aruncând cu praştia piatra care a doborât semeţia lui Goliat? (Ecclesiasticul 47.4) Mânia Lui, ca o praştie, va azvârli noian de grindină; apele mării se vor întărâta asupra lor şi râurile îi vor îneca vijelios. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 5.22) Pentru ei a pregătit Ozia toată oastea, scuturi, suliţe, coifuri şi platoşe, arcuri şi pietre de praştie. Apoi a fă- cut în Ierusalim maşini, construite cu meşteşug, ca să le pună în turnuri şi pe la colţurile zidurilor şi să a-
nunat a fost ajutat şi s-a făcut puternic. (II Paralipomena 26.14, 15) Precum nu poate să se folosească slăbănogul de picioarele sale, tot aşa nici cei nebuni de cuvintele cele înţe- lepte. Ca şi când pui o piatră în praştie, aşa este cel ce dă cinste unui nebun. (Solomon 26.7, 8) Săgeata nu-l pune pe fugă şi pietrele din praştie cad pe el ca nişte pleavă. (Psalmi 41.28) Şi şi-a luat toiagul în mână, a ales cinci pietricele lucii din pârâu şi le-a pus în traista sa de păstor; şi cu trai- sta şi cu praştia în mână a ieşit înaintea filisteanului. Atunci a ieşit şi filisteanul, înaintând şi apropiindu-se de David; iar purtătorul lui de arme mergea înainte. Deci căutând filisteanul şi văzând pe David, a privit cu dispreţ la el, căci acesta era tânăr, bălan şi frumos la faţă. A zis filisteanul către David: … Şi îşi vârî David mâna în traistă, luă de acolo o pietricică, o repezi cu praştia şi lovi pe filistean în frunte, aşa încât piatra se înfipse în fruntea lui şi el căzu cu faţa la pământ. Aşa a biruit David pe filistean, cu praştia şi cu piatra, lovind pe filistean şi ucigându-l; sabie nu se afla în mâna lui David. Atunci David a alergat şi, căl- când pe filistean, luă sabia lui şi, scoţând-o din teacă, îl lovi cu ea şi-i tăie capul; Filistenii, văzând că uriaşul lor a murit, au fugit. (I Regi 17.40-51) Prăpastia/ Aşa sunt uneltirile vrăjmaşului: Ne urcă prin înşelăciune la mare înălţime, ca să ne coboare de acolo, în adâncul prăpastiei. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
mustrat în patul lui şi oasele lui sunt zguduite de un cutremur neîntrerupt. (Iov 33.18, 19) Când te găseşti în fundul prăpastiei să nu disperi, iar dacă ai ajuns pe vârful muntelui să nu ameţeşti. Şi să ştiţi că această a doua primejdie, este mai mare decât cea dintâi. Pentru că, în fundul prăpastiei apelezi la rugăciune ca izvor de putere. Când ai ajuns în vârful muntelui, uiţi de ea. (Mitropolitul Bartolomeu Anania) Cunoaşterea de sine este acea frânghie subţire de care ne putem agăţa pentru a nu cădea în prăpastia păcatului.(Sfântul Vasile cel Mare) Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe ce- le rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi. (Luca 16.25, 26) Dumnezeu Se milostiveşte de el şi zice îngerului: "Izbăveşte-l ca să nu cadă în prăpastie; am găsit pentru sufletul lui preţul de răscumpărare!" (Iov 33.24) Mare întărire spre a nu păcătui este citirea Scripturilor. Mare prăpastie şi adâncă groapă este neştiinţa Scripturilor. (Sfântul Epifanie, episcopul Ciprului) Nu-ţi fie frică să faci un pas mare. Nu poţi trece o prăpastie din două sărituri mici. (David Lloyd George) Numai credinţa neclintită mântuieşte pe om aici şi dincolo deopotrivă. Credinţa e puntea vie peste prăpă- stiile dintre sufletul zbuciumat şi lumea plină de enigme, şi mai cu seamă între om şi Dumnezeu. (Liviu Rebreanu) Soarta e o prăpastie în care cădem numai dacă privim prea mult în ea. (Lucian Blaga)
Sufletul omenesc este un abis de nepătruns. (Eugène Sue) Şi sculându-se, L-au scos afară din cetate şi L-au dus pe sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie; iar El, trecând prin mijlocul lor, S-a dus. (Luca 4.29, 30) Umpleţi prăpastia ignoranţei şi veţi distruge cuibul de criminalitate. (Victor Hugo) Prăpădul/ Cine iubeşte înţelepciunea bucură pe tatăl său, iar cine umblă cu desfrânatele îşi prăpădeşte averea. (Solomon 29.3) Dreapta-socoteală este păzitoare a virtuţilor şi în acelaşi timp îl fereşte pe om de loviturile păcatului. Omul care urmează luării-aminte, niciodată nu se va depărta de faptele virtuoase şi nici nu va fi prins de
târâtoarelor din pulbere voi trimite. (Deutoronomul 32.22) Neprihănirea poartă pe cei drepţi, iar strâmbătatea prăpădeşte pe cei vicleni. (Solomon 11.3) Omul de nimic, omul necinstit şi viclean umblă cu minciuna pe buze. Face cu ochiul, dă din picioare, face semne cu degetele. În inima lui e vicleşug, pururea se gândeşte la rău şi seamănă gâlceavă. Pentru a-
Sârguiţi-vă, dar, să vă adunaţi mai des pentru Euharistia lui Dumnezeu şi spre slava Lui. Când vă adunaţi des sunt nimicite puterile satanei, iar prin unirea credinţei voastre se risipeşte prăpădul lui. (Sfântul Ignatie Teoforul) Şi Domnul a zis către Satan: "Ai luat tu seama la robul Meu Iov? Că nu este nici unul ca el pe pământ,
Domnului şi a zis: "Cojoc pentru cojoc! Că tot ce are omul dă pentru viaţa lui. Dar ia întinde-ţi mâna şi atinge-Te de osul şi de carnea lui! Să vedem dacă nu Te va blestema în faţă!" Şi Domnul a zis către Satan: "Îl dau în puterea ta! Numai nu te atinge de viaţa lui". Atunci Satan a plecat dinaintea Domnului şi a lovit pe Iov cu lepră, din tălpile picioarelor până în creştetul capului. Şi a luat Iov un ciob ca să se scarpine şi şedea pe gunoi, afară din oraş. Atunci nevasta lui a zis către el: "Te ţii mereu în statornicia ta? Blesteamă pe Dumnezeu şi mori! Dar Iov i-a răspuns: "Vorbeşti cum ar vorbi una din femeile ne- bune! Ce? Dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare şi pe cele rele?" Şi în toate acestea, Iov n-a păcătuit de loc cu buzele sale. (Iov 2.3-10) Şi neamurile s-au mâniat, dar a venit mânia Ta şi vremea celor morţi, ca să fie judecaţi, şi să răsplăteşti pe robii Tăi, pe prooroci şi pe sfinţi şi pe cei ce se tem de numele Tău, pe cei mici şi pe cei mari, şi să
în templul Lui chivotul legământului Său, şi au fost fulgere şi vuiete şi tunete şi cutremur şi grindină mare. (Apocalipsa 11.18, 19)
Preajma/ Credinţa dă stabilitate şi sens vieţii lăuntrice. Omul credincios stă în preajma valorilor permanente, este bun şi bogat. Când trece peste el o încercare a vieţii, nu se năruie, ci creşte. Omul credincios se aseamănă copiilor, râde cu lacrimi pe obraz. Încercările, necazurile, greutăţile prin care trece omul, în momen- tul în care Îl află pe Hristos, sunt depăşite. (Ernest Bernea)
Yüklə 7,67 Mb. Dostları ilə paylaş:
|