Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte


Rău este că generozitatea poate fi şi o bună afacere. (Ugo Ojetti) Rău



Yüklə 7,67 Mb.
səhifə74/156
tarix28.10.2017
ölçüsü7,67 Mb.
#17946
1   ...   70   71   72   73   74   75   76   77   ...   156

Rău este că generozitatea poate fi şi o bună afacere. (Ugo Ojetti)

Rău este diavolul, o măturisesc şi eu; dar rău luişi, nu nouă, dacă priveghem. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Răzbunarea cea mai cruntă este când duşmanul tău e silit a recunoaşte că eşti bun şi dânsul e rău.

(Bogdan Peticeicu Haşdeu)

Să nu invocăm libertatea pentru a justifica răul pe care-l facem. (Sfinţii Părinti)

Să nu te duci la rugăciune cu conştiinţa rea. (Din “Învăţăturile celor 12 Apostoli”)

Să nu te faci vrăjmaş în loc de prieten, că numele rău ruşine şi ocară va moşteni; aşa este păcătosul cel cu

două limbi. (Ecclesiasticul 6.1)

Sărmana făptură omenească! E capabilă de toate relele, dar în ea se găseşte şi comoara binelui.

(Mihail Sadoveanu)

Soarele străluceste chiar în ciuda celor răi. (Proverb italian)

Suferinţa nu este un rău, este consecinţa şi aproape întotdeauna leacul răului. (Eliphas Levi)

Sufletul este fiinţă înţelegătoare şi raţională având ca putere mintea, ca mişcare - cugetarea, iar ca efect - înţe-

legerea. De aceea tot ce facem se datorează fiecăruia în parte. Fiecare dintre noi este înzestrat cu

aceste puteri prin care poate să decidă asupra hotărârilor pe care le ia. Însă el, omul, poate să alea-

gă bine sau poate să aleagă rău, iar asta depinde tot de sufletul său, mai exact de simţurile sufletului

său, deoarece, potrivit spuselor Sfântului Macarie Egipteanul, dacă cele cinci simţuri ale sufletului şi

anume inteligenţa, cunoaşterea, discernământul, răbdarea şi mila primesc harul cel de sus şi sfinţirea

duhului sunt cu adevărat fecioare înţelepte, iar dacă se mărginesc la firea lor sunt cu adevărat

fecioare neînţelepte şi fiice ale acestei lumi. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Suprema înţelepciune este de a distinge binele de rău. (Socrate)

Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi la vedere şi cu roade bune de

mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului. (Facerea 2.9)

Şi a zis Isaia: "Ascultaţi voi cei din casa lui David! Nu vă ajunge să obosiţi pe oameni, de veniţi să obosiţi

şi pe Dumnezeul meu? Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece

şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel. El se va hrăni cu lapte şi cu miere până în vremea

când va şti să arunce răul şi să aleagă binele. (Isaia 7.13-15)

Şi deşteptându-se temnicerul şi văzând deschise uşile temniţei, scoţând sabia, voia să se omoare, socotind că

cei închişi au fugit. Iar Pavel a strigat cu glas mare, zicând: Să nu-ţi faci nici un rău, că toţi suntem aici.

Iar el, cerând lumină, s-a repezit înăuntru şi, tremurând de spaimă, a căzut înaintea lui Pavel şi a lui Sila;

şi scoţându-i afară (după ce pe ceilalţi i-a zăvorât la loc), le-a zis: Domnilor, ce trebuie să fac ca să mă

mântuiesc? (Faptele Apostolilor 16.27-30)

Şi iată o femeie cananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David!

Fiica mea este rău chinuită de demon. (Matei 15.22)

Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci.

Amin! (Matei 6.13)

Şi strângând Pavel grămadă de găteje şi punându-le în foc, o viperă a ieşit de căldură şi s-a prins de mâna lui.

Şi când locuitorii au văzut vipera atârnând de mâna lui, ziceau unii către alţii: Desigur că ucigaş este omul

acesta, pe care dreptatea nu l-a lăsat să trăiască, deşi a scăpat din mare. Deci el, scuturând vipera în foc,

n-a pătimit niciun rău. Iar ei aşteptau ca el să se umfle, sau să cadă deodată mort. Dar aşteptând ei mult

şi văzând că nu i se întâmplă nimic rău, şi-au schimbat gândul şi ziceau că el este un zeu.

(Faptele Apostolilor 28.3-6)

Toleranţa devine o crimă atunci când este aplicată răului. (Thomas Mann)

Tu fii treaz în toate, suferă răul, fă lucru de evanghelist, slujba ta fă-o deplin! (II Timotei 4.5)

Ţinerea de minte a răului se dizolvă în aducerea aminte de frica lui Dumnezeu şi de frica sfârşitului.

(Sfântul Efrem Sirul)

Un înţelept face din veninul său interior remediu pentru sine; sau precept de tămăduire pentru semeniÎnsă

cine nu se luptă contra Răului, s-a şi predat inamicului. (Constantin Brâncuşi)

Un om liber este numai acela care trăieşte alături de Hristos, alt om liber nu există. Numai el este deasupra ori-

cărei dureri şi oricărei nenorociri. Dacă el însuşi nu se va nedreptăţi pe sine în vreun fel şi nu va greşi faţă

de sine cu nimic, nimeni nu are şi nu va avea vreodată, vreo putere de a-i face rău, pentru că nu poate fi a-

tins în niciun fel. Lipsurile nu-l vor chinui niciodată, pentru că ştie că n-am adus cu noi nimic când am ve-

nit în lumea aceasta şi este limpede că nici când o vom părăsi, nu vom putea lua cu noi nimic.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Unde este crucea, de acolo fuge răutăciosul satana, ca un neputincios. (Avva Dorotei)

Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina întuneric şi întunericul lumină; care socotesc

amarul dulce şi dulcele amar! (Isaia 5.20)



Vai de cel rău, că răutatea este a lui şi va fi judecat după faptele lui. (Isaia 3.11)

Văzând însă Domnul Dumnezeu că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ şi că toate cugetele şi dorinţele ini-

mii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele, I-a părut rău şi s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ.

Şi a zis Domnul: "Pierde-voi de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc

şi de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde, căci Îmi pare rău că le-am făcut". Noe însă a aflat

har înaintea Domnului Dumnezeu. (Facerea 6.5-8)

Viaţa nu-i niciodată chiar atât de bună, dar nici chiar atât de rea pe cât pare. (Guy de Maupassant)

Viclenia este o faptă rea, săvârşită cu gând ascuns, care se oferă semenului sub chipul unor binefaceri.

(Sfântul Vasile cel Mare)

Vorbirea de rău este asemenea uciderii aproapelui. (Augustin Păunoiu)

Vrei să-i faci rău cuiva? Nu-l bârfi, ridică-l în slăvi. (André Siegfried

Zeflemistul este omul care vede mereu lucrurile numai la suprafaţă; de aceea este crud. (Honoré de Balzac)

Războiul trupesc firesc se retrage cu postul, privegherea, rugăciunea, dar numai atunci când nu există mândrie.

(Cuviosul Paisie Aghioritul)

Războiul văzut şi nevăzut. 5.2

Războiul/ A înhămat deci Faraon carele sale de război şi a luat poporul său cu sine: A luat cu sine şase sute de căru-

ţe alese şi toată călărimea Egiptului şi căpeteniile lor. Iar Domnul a învârtoşat inima lui Faraon, regele

Egiptului, şi a slujitorilor lui, şi a alergat acesta după fiii lui Israel; dar fiii lui Israel ieşiseră sub mână

înaltă. (Ieşirea 14.6-8)

A te lupta cu tine însuţi este cel mai greu război – a te învinge este cea mai frumoasă victorie. (Friedrich

von Logau)

Afacerea este o combinaţie de război şi sport. (André Maurois)

Binecuvântat este Domnul Dumnezeul meu, Cel ce învaţă mâinile mele la luptă şi degetele mele la război.

(Psalmi 143.1)

Ca să-ţi faci duşmani nu trebuie să declari război, e suficient să spui ce gândeşti. (Martin Luther King)

Calul este gata pentru ziua de război, însă biruinţa vine de la Domnul. (Psalmi 21.31)

Când eşti în pace şi nu ai altă luptă, atunci mai mult te smereşte, ca nu cumva bucurie străină intrând, să ne

lăudăm şi să fim daţi la război. Că de multe ori Dumnezeu pentru neputinţele noastre, nu ne lasă să

fim daţi spre luptă, ca să nu pierim. (Avva Visarion)

Cel care are ranchiună pe demon, nu poartă ranchiună oamenilor. Cel care face pace cu demonul,

acela îl războieşte pe fratele său. (Evagrie Ponticul)



Cel ce întăreşti mâinile mele în vreme de război, şi ai pus arc de aramă în braţele mele. (Psalmi 17.37)

Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul Cel tare şi puternic, Domnul Cel tare în război. (Psalmi 23.8)

Crima organizată constituie nimic mai puţin decât un război de guerilă dus împotriva societăţii. (Lyndon

Baines Johnson)

Cu oricâtă dibăcie te vei război, biruinţa se dobândeşte cu mulţi sfătuitori. (Solomon 24.6)

Dacă vezi vreun frate robit de vreo patimă, nu-l urî, urăşte patima care se războieşte cu el. 8.4

El mă dărâmă bucată cu bucată şi năvăleşte asupra mea ca un războinic. (Iov 16.14)

Inima celui ce luptă este o arenă în care se războiesc gândurile rele cu cele bune. 4.7

În război, poţi fi ucis o singură dată, dar în politică poţi fi ucis de mai multe ori. (Winston Churchill)

În voinţa superioară constă tot războiul nevăzut. 10.8

Nenorocirile scot la iveală oameni mari şi sfinţi, aşa cum războiul îi naşte pe eroi. (Mitropolitul Filaret)

Niciodată nu se minte atât de mult ca înaintea unor alegeri, în timpul unui război sau după o vânătoare.

(Georges Clemenceau)

Niciodată nu se spun mai multe minciuni decât în timpul războiului, după vânătoare şi înainte de alegeri.

(Otto von Bismarck)

Nimic nu este mai puternic decât Biserica, o, omule! Opreşte războiul împotriva Bisericii, pentru a nu-ţi

distruge puterile tale. Nu transpune acest război până în ceruri. Dacă te vei lupta cu un om, ori îl vei

învinge, ori te va învinge. Dacă însă te lupţi cu Biserica, îţi va fi cu neputinţă să învingi, întrucât Dum-

nezeu este mai puternic decât toţi. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Omenirea trebuie să pună capăt războiului, altfel războiul va pune capăt omenirii. (John F. Kennedy)

Orice război de eliberare este sacru; orice război de asuprire este blestemat. (Henri Lacordaire)

Prietenul adevărat se luptă cu duşmanul şi pune mâna pe scut în faţa potrivnicului. Să nu uiţi pe prietenul

tău, când este în război şi să nu-l uiţi întru averile tale. (Ecclesiasticul 37.5, 6)

Pune-va capăt războaielor până la marginile pământului, arcul va sfărâma şi va frânge arma, iar pavezele

în foc le va arde. Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu, înălţa-Mă-voi pe pământ. Domnul

puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob. (Psalmi 45.9-11)

Şi dacă trâmbiţa va da sunet nelămurit, cine se va pregăti de război? Aşa şi voi: Dacă prin limbă nu veţi

da cuvânt lesne de înţeles, cum se va cunoaşte ce aţi grăit? Veţi fi nişte oameni care vorbesc în vânt.

(I Corinteni 14.8, 9)

Şi l-a adormit Dalila pe braţele sale; iar dacă a adormit el, Dalila a luat şapte şuviţe din capul lui şi

le-a pironit de sulul de la război şi apoi a strigat: "Samsoane, Filistenii vin asupra ta!" Atunci el

s-a deşteptat din somn şi a smucit războiul împreună cu ţesătura şi nu s-a aflat de unde vine



puterea lui. (Judecători 16.14)

Şi s-a făcut război în cer: Mihail şi îngerii lui au pornit război cu balaurul. Şi se războia şi balaurul şi îngerii

lui. Şi n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer. Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele

de demult, care se cheamă diavol şi satana, cel ce înşeală pe toată lumea, aruncat a fost pe pământ şi

îngerii lui au fost aruncaţi cu el. (Apocalipsa 12.7-9)

Taie prieteşugul celor mulţi, ca să nu se ridice război asupra minţii tale şi va tulbura chipul liniştii.

(Avva Dula)

Toată lupta omului în minte se dă, acolo e războiul nevăzut. 2.13

Unuia i-a dat Dumnezeu lucrările de război, altuia dansul, altuia chitara şi cântecul, dar fiecare are darul

său de la Dumezeu, unul aşa, iar altul într-altfel. (Homer)

Rândul/ Atunci s-a sculat regele Egiptului şi cu şiretenie i-a umilit, şi i-a asuprit cu făcutul de cărămidă şi i-a pus în

rândul robilor. Dar ei au strigat către Dumnezeul lor, Care a bătut ţara Egiptului cu plăgi fără leac,

din care pricină Egiptenii i-au izgonit din ţara lor. (Iudita 5.11, 12)

Au aruncat şi ei sorţi pentru rândul la slujbă, mic cu mare, dascăl şi ucenic deopotrivă.



(Paralipomena 25.8)

Brâncoveanu este cea mai shakespeareiană dramă din câte au fost vreodată în toate timpurile. E un caz

unic pe plan mondial, de nu aş zice pe plan cosmic. E de necrezut, trecerea aceasta a unui muntean în

toată puterea termenului la sublimul şi eroimul cel mai fantastic, uimeşte şi ameţeşte. Vă desfid să-i gă-

siţi perechea. Nici în rândul martirilor din primele veacuri. Nici nu ne dăm seama cine este, ce înseam-

nă pentru noi, la ce nivel ne ridicăm. (Părintele Nicolae Steinhardt)

Cultura este un instrument mânuit de profesori pentru a fabrica profesori, care atunci când le vine rândul

vor fabrica profesori. (Simone Weil)

Diavolul, după ce secole de-a rândul s-a luptat să scoată Biserica din lume, fără să reuşească, acum se

luptă să bage duhul lumii în Biserică. (Părintele Porfirie)

Este bine să ne căutăm prieteni în rândul oamenilor virtuoşi. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Fericirea constă, în primul rând, în sănătate. (George William Curtis)

Prostia se zbate mereu să ajungă în primele rânduri pentru a fi observată; inteligenţa stă în spate pentru

a observa. (Regina Elisabeta a României)

Răul făcut altuia să-l aştepţi şi tu la rândul tău. (Seneca)

Şi în rândul al patrulea: un hrisolit, un onix şi un iaspis. Ele erau aşezate în cuibuleţe de aur.(Ieşirea 39.13)

Zis-a şi celui ce-L chemase: Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe ru-

dele tale, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei, la rândul lor, pe tine, şi să-ţi fie ca răsplată.

Ci, când faci un ospăţ, cheamă pe săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi, şi fericit vei fi că nu pot



să-ţi răsplătească. Căci ţi se va răsplăti la învierea drepţilor. (Luca 14.12-14)

Râsul este un calmant fără efecte secundare. (Arnold H. Glasow)

Râsul trădează nivelul prostiei. (Jan Lechicki)

Râsul/ Arta medicinii constă în a amuza pacientul în timp ce natura vindecă boala. (Voltaire)



Când un înţelept se ceartă cu un nebun, fie că se supără, fie că râde, nu-şi pierde cumpătul. (Solomon 29.9)

Cei care se aprindeau împotriva Ta vor fi ruşinaţi şi umiliţi, făcătorii de idoli se vor face de râs. (Isaia 45.16)

Cei mai nefericiţi oameni sunt aceia care râd de nefericirea altora. (Valeria Mahok)

Credinţa dă stabilitate şi sens vieţii lăuntrice. Omul credincios stă în preajma valorilor permanente, este bun şi

bogat. Când trece peste el o încercare a vieţii, nu se năruie, ci creşte. Omul credincios se aseamănă

copiilor, râde cu lacrimi pe obraz. Încercările, necazurile, greutăţile prin care trece omul, în momen-

tul în care Îl află pe Hristos, sunt depăşite. (Ernest Bernea)

Dacă feciorii lui ajung la mare cinste, el nu mai ştie; dacă au ajuns de râsul lumii, el nu-i mai vede.(Iov 14.21)



De cei batjocoritori El râde, iar celor smeriţi le dă har. (Solomon 3.34)

Depărtaţi-vă, căci copila n-a murit, ci doarme. Dar ei râdeau de El. Iar după ce mulţimea a fost scoasă afară,

intrând, a luat-o de mână, şi copila s-a sculat. (Matei 9.24, 25)

Făcutu-ne-am ocară vecinilor noştri, batjocură şi râs celor dimprejurul nostru. (Psalmi 78.4)

Fericiţi voi care flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi cei ce plângeţi acum, că veţi râde. (Luca 6.21)

Îndrăzneala şi râsul sunt asemenea focului care arde paiele. (Patericul)



Mai bun este necazul decât râsul, căci întristarea feţei este bună pentru inimă. (Ecclesiastul 7.3)

Nebunul, când râde, îşi înalţă glasul, iar omul cuminte abia va zâmbi. (Ecclesiasticul 21.22)

Nu îngădui un râs nesocotit şi nu suferi cuvântul obraznic; unul vine de la un prost, celălalt de la un nebun.

(Socrate)

Nu râde niciodată de prostia altuia. Ea este şansa ta. (Winston Churchill)

Omul care descoperă pe Dumnezeu se trezeşte ca dintr-o beţie: întreaga lui viaţă i se pare o pierdere de timp.

Dar omul necredincios face şi vorbeşte lucruri vrednice de râs; dacă-i dai bani se bucură şi dacă îl lauzi

te slujeşte ca un catâr. De tânăr îşi părăseşte casa în care s-a născut şi pleacă de-şi pierde frumuseţea şi

cinstea printre străini. (Părintele Savatie Baştovoi)

Până când omul nu va duplica un fir de iarbă, natura poate râde în hohote la aşa numita lui cunoştinţă

ştiinţifică. (Thomas Alva Edison)

Pentru ce te strici de râs când eşti vinovat de atâtea păcate? (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Plânsul este o durere a sufletului, iar râsul o stricare a învăţăturii. (Scriitorul bisericesc Salvianus)



Râzi cu cei care râd şi plângi cu cei care plâng, căci ăsta-i semnul curăţiei. (Sfântul Isaac Sirul)

Să fugim de desfătare, de beţia pricinitoare de mult râs şi maică a desfrânării. 2.9



Să nu râzi, să nu plângi, să nu urăşti, ci doar să înţelegi. (Baruch Spinoza)

Săracul nădăjduieşte în Domnul şi voi aţi râs de nădejdea lui, zicând: Cine va da din Sion mântuire lui Israel?



(Psalmi 13.6)

Tendinţa culturii moderne a fost de a tolera râsul, dar a descuraja scrisul. (Gilbert Keith Chesterton)

Viitorul este suma paşilor pe care îi faci, inclusiv a celor mici, ignoraţi sau luaţi în râs. (Henri Coandă)

Râul/ Că a făcut în Egipt semnele Lui şi minunile Lui în câmpia Taneos: El a prefăcut în sânge râurile lor şi apele



lor, ca să nu bea. (Psalmi 77.48, 49)

Cuprinsu-m-au durerile morţii şi râurile fărădelegii m-au tulburat. Durerile iadului m-au înconjurat; întâm-pina-

tu-m-au laţurile morţii. Şi când mă necăjeau am chemat pe Domnul şi către Dumnezeul meu am strigat.

(Psalmi 17.5-7)

Du-te dar la Faraon dimineaţă; iată el are să iasă la apă, iar tu să stai în calea lui, pe malul râului, şi toiagul a-

cesta, care s-a prefăcut în şarpe, să-l iei în mâna ta; şi să zici lui Faraon: Domnul, Dumnezeul Evreilor m-a

trimis la tine să-ţi spun: Lasă pe poporul Meu să-Mi facă slujbă în pustie; şi iată până acum nu M-ai ascul-

tat. .…. Şi au făcut Moise şi Aaron cum le-a poruncit Domnul: a ridicat Aaron toiagul său şi a lovit apa

râului, înaintea ochilor lui Faraon şi înaintea ochilor slujitorilor lui, şi toată apa din râu s-a prefăcut în sân-

ge. Atunci peştele din râu a murit, râul s-a împuţit şi Egiptenii nu puteau să bea apă din râu; şi era sânge

în toată ţara Egiptului. (Ieşirea 7.15-21)

Iar în ziua cea din urmă - ziua cea mare a sărbătorii - Iisus a stat între ei şi a strigat, zicând: Dacă însetează

cineva, să vină la Mine şi să bea. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie

vor curge din pântecele lui. (Ioan 7.37, 38)

Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le îndeplineşte, asemăna-se-va bărbatului nechibzuit care şi-a



clădit casa pe nisip. Şi a căzut ploaia şi au venit râurile mari şi au suflat vânturile şi au izbit casa aceea,

şi a căzut. Şi căderea ei a fost mare. (Matei 7.26, 27)

Inteligenţa este ca un râu; cu cât este mai adânc, cu atât face zgomot mai puţin. (Proverb englezesc)

La râul Babilonului, acolo am şezut şi am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. (Psalmi 136.1)

Nicio artă nu are o înrâurire aşa de mare asupra omului ca muzica. (Arthur Schopenhauer)

Norii sunt râuri care cunosc deja marea. (Paulo Coelho)



Nu-ţi fie ruşine a mărturisi păcatele tale şi nu sta împotriva curgerii râului. (Ecclesiasticul 4.28)

Rugăciunea este un lucru deosebit de greu. Stările duhului nostru sunt într-o necontenită schimbare; câteodată

rugăciunea curge în noi ca un râu prea puternic, altădată însă inima pare a fi uscată. A te ruga – adesea –

înseamnă a-I grăi lui Dumnezeu despre starea noastră dezastruoasă: neputinţă, mâhnire, îndoială, frică, tri-

steţe, deznădejde – într-un cuvânt, despre tot ceea ce ţine de conditiile existenţei noastre. Să ne exprimăm

fără a căuta expresii elegante sau chiar o succesiune logică. Adesea acest mod de a ne adresa lui Dumne-

zeu este începutul rugăciunii – conversaţie. (Din cartea “Despre rugăciune”, pagina 8, a Arhimandritului

Sofronie Saharov)

Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi la vedere şi cu roade bune de

mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului. Şi din Eden ieşea un



râu, care uda raiul, iar de acolo se împărţea în patru braţe. (Facerea 2.9, 10)

Şi ieşeau la el tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi se botezau de către el, în râul Iordan, mărturisindu-şi

păcatele. Şi Ioan era îmbrăcat în haină de păr de cămilă, avea cingătoare de piele împrejurul mijlocului şi

mânca lăcuste şi miere sălbatică. Şi propovăduia, zicând: Vine în urma mea Cel ce este mai tare decât

mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălţămintelor. (Marcu 1.5-7)

Şi mi-a arătat, apoi, râul şi apa vieţii, limpede cum e cristalul şi care izvorăşte din tronul lui Dumnezeu şi al

Mielului, şi în mijlocul pieţei din cetate, de o parte şi de alta a râului, creşte pomul vieţii, făcând rod de

douăsprezece ori pe an, în fiecare lună dându-şi rodul; şi frunzele pomului sunt spre tămăduirea neamu-

rilor. Nici un blestem nu va mai fi. Şi tronul lui Dumnezeu şi al Mielului va fi în ea şi slugile Lui Îi vor

sluji Lui. (Apocalipsa 22.1-3)

Un om oarecare, din seminţia lui Levi, şi-a luat femeie din fetele lui Levi. Femeia aceea a luat în pântece şi

a născut un băiat şi, văzând că e frumos, l-a ascuns vreme de trei luni. Dar, fiindcă nu putea să-l mai do-

sească, a luat mama lui un coş de papură şi l-a uns cu catran şi cu smoală şi punând copilul în el l-a aşe-



zat în păpuriş, la marginea râului. Iar sora copilului pândea de departe ca să vadă ce are să i se întâmple.

Atunci s-a pogorât fata lui Faraon la râu să se scalde, şi roabele ei o însoriră pe malul râului. Şi văzând

coşul în păpuriş, ea a trimis pe una din roabele sale să-l aducă. Şi, deschizându-l, a văzut copilul: era un

băiat care plângea. Atunci i s-a făcut milă de el fetei lui Faraon şi a zis: "Acesta este dintre copiii Evrei-



lor". Iar sora copilului a zis către fata lui Faraon: "Voieşti să mă duc să-ţi chem o doică dintre evreice,

ca să alăpteze copilul?" Fata lui Faraon i-a zis: "Du-te!" Şi s-a dus copila şi a chemat pe mama pruncului.

Atunci fata lui Faraon i-a zis: "Ia-mi copilul acesta şi mi-l alăptează, că eu am să-ti plătesc! " şi a luat fe-

meia copilul şi l-a alăptat. După ce a crescut copilul, doica l-a dus la fata lui Faraon şi i-a fost ca fiu şi

i-a pus numele Moise, pentru că îşi zicea: "Din apă l-am scos!" (Ieşirea 2.1-10)

Râvna 10.5

Realitatea/ Arta nu este o imitaţie a realităţii, ci o descoperire a acesteia. (Ernst Cassirer)

Cauza principală a dezordinii din noi înşine este căutarea realităţii promise de o altă persoană.

(Krishnamurti, filosof indian)

Creativitatea înseamnă să vezi ceva ce încă nu există. Trebuie să afli cum s-o transpui în realitate şi

astfel să devii un partener cu Dumnezeu. (Michele Shea)

Credinţa este deci o vedere dincolo de vederea fizică, este o vedere a unei realităţi nevăzute, dar promi-

se, făgăduite. Prin credinţă, proorocii au văzut mai dinainte şi au binevestit taina întrupării Fiului lui

Dumnezeu. Prin credinţă, ei au prevăzut şi prezis coborârea din slava cerească a Fiului lui Dumne-

zeu, care devine Fiul Omului prin întruparea Lui smerită din fecioară, răstignirea, moartea, învierea

şi înălţarea Lui la ceruri. Aici poate fi citat proorocul Isaia care a prevestit cu aproape 800 de ani

înainte că “Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel.”

(Patriarhul Daniel, Isaia 7.14)

Da, avem mulţi savanţi şi oameni de ştiinţă, dar atât de ignoranţi în realităţile divine; avem o mulţime de

filosofi, dar atât de puţini oameni ai lui Dumnezeu, pentru care Hristos este totul şi care pot să arate

semenilor drumul drept spre mântuire. (Sadhu Sundar Singh, un vestit hindus convertit la creştinism

în secolul trecut)

Diferenţa dintre ficţiune şi realitate? Ficţiunea are sens. (Tom Clancy)

Epoca prezentă preferă semnul faţă de lucrul semnificat, copia faţă de original, imaginaţia faţă de reali-


Yüklə 7,67 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   70   71   72   73   74   75   76   77   ...   156




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin