Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(Solomon 30.33)

Că a făcut în Egipt semnele Lui şi minunile Lui în câmpia Taneos: El a prefăcut în sânge râurile lor şi apele

lor, ca să nu bea. (Psalmi 77.48, 49)

Căci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat şi vouă: Că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vân-

dut, a luat pâine, şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pen-

tru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. Asemenea şi paharul după Cină, zicând: Acest pahar es-

te Legea cea nouă întru sângele Meu. Aceasta să faceţi ori de câte ori veţi bea, spre pomenirea Mea.

(I Corinteni 11.23-25)

Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh, şi Aceşti trei Una sunt. Şi trei sunt care

mărturisesc pe pământ:Duhul şi apa şi sângele, şi aceşti trei mărturisesc la fel. (I Ioan 5.7, 8)

Când trupul este rănit curge sânge. Când sufletul este rănit curg lacrimi. (Sfântul Grigorie de Nyssa)

Ce folos ai de sângele meu de mă cobor în stricăciune? Oare, Te va lăuda pe Tine ţărâna, sau va vesti

adevărul Tău? (Psalmi 29.9)

Cel care ia aproapelui hrana trebuitoare este ca şi cel care omoară pe aproapele său, şi cel care opreşte

simbria slugii, ca acel care varsă sânge. (Ecclesiasticul 34.24)

Escrocheria şi linguşirea sunt relaţii de sânge. (Abraham Lincoln)

Făptuirea dreptăţii şi a judecăţii este mai de preţ pentru Domnul decât jertfa sângeroasă. (Solomon 21.3)

Fiii mei, fiţi curajoşi, am pierdut tot ce-am avut în această lume, cel puţin să ne mântuim sufletul şi să ne

spălăm păcatele cu sângele nostru. (Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu, decapitat împreună

cu cei patru fii ai săi şi cu sfetnicul Ianache pentru că nu s-au lepădat de credinţa creştină.)

Fiindcă toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu; îndreptându-se în dar cu harul Lui, prin răscum-

părarea cea în Hristos Iisus. Pe Care Dumnezeu L-a rânduit (jertfă de) ispăşire, prin credinţa în sân-

gele Lui, ca să-Şi arate dreptatea Sa, pentru iertarea păcatelor celor mai înainte făcute, întru îngădu-

inţa lui Dumnezeu - ca să-Şi arate dreptatea Sa, în vremea de acum, spre a fi El Însuşi drept, şi în-

dreptând pe cel ce trăieşte din credinţa în Iisus. (Romani 3.23-26)

Gluma este un fel de duel în care nu se varsă sânge. (Nicolas Chamfort)

Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de

dreptatea Ta. (Psalmi 50.15)

Înmulţitu-s-au slăbiciunile celor ce aleargă după alţi dumnezei. Nu voi lua parte la adunările lor cu jertfe

de sânge, nici nu voi pomeni numele lor pe buzele mele. (Psalmi 15.4)

Mântuitorul a suferit pentru ca să împace prin sângele crucii, cele din cer şi cele de pe pământ.

(Sfântul Chiril al Ierusalimului)

Mita e-n stare să pătrundă orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei

vând sângele şi averea unei generaţii. (Mihai Eminescu)

Munca e balsamul sângelui, munca e izvorul virtuţii. (Johan Gottfried von Herder)

Pâinea vieţii, trupul şi sângele Domnului. 2.2

Pentru aceea şi Iisus, ca să sfinţească poporul cu sângele Său, a pătimit în afara porţii. Deci dar să ieşim

la El, afară din tabără, luând asupra noastră ocara Lui. (Iacob 13.12, 13)

Prefăcut-a apele lor în sânge şi a omorât peştii lor; scos-a pământul lor broaşte în cămările împăraţilor lor.

(Psalmi 104.28, 29)

Rănile sângeroase sunt un leac pentru cel răufăcător şi lovituri care pătrund până înlăuntrul trupului.

(Solomon 20.30)

Rugăciunea ta trebuie să circule în totul, ascunsă, puternică şi vie, precum sângele. (Vladimir Ghika)

Scopul împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Mântuitorului este sfinţirea sufletului şi a trupului, dar şi dobândirea

mântuirii, adică iertarea păcatelor şi viaţa de veci. În acest sens, împărtăşirea euharistică ne dăruieşte

putere pentru a răstigni egoismul şi orgoliul din noi şi a cultiva o iubire smerită şi milostivă, exprimată

prin rugăciune şi prin fapte bune. (Patriarhul Daniel)

Sfânta Liturghie, care are în centru prefacerea darurilor de pâine şi de vin în Trupul şi Sângele Domnului, o

săvârşim sau participăm la ea, în primul rând spre aducere aminte de jertfa Mântuitorului Hristos, pentru

mântuirea noastră şi spre împlinirea poruncii pe care Mântuitorul a rostit-o la cina cea de taină: Aceasta

să faceţi întru pomenirea Mea. (Din învăţăturile Bisericii)

Şi îndată izvorul sângelui ei a încetat şi ea a simţit în trup că s-a vindecat de boală. Şi îndată, cunoscând

Iisus în Sine puterea ieşită din El, întorcându-Se către mulţime, a întrebat: Cine s-a atins de Mine?

(Marcu 5.29, 30)

Şi m-am uitat când a deschis pecetea a şasea şi s-a făcut cutremur mare, soarele s-a făcut negru ca un sac

de păr şi luna întreagă s-a făcut ca sângele, şi stelele cerului au căzut pe pământ, precum smochinul

îşi leapădă smochinele sale verzi, când este zguduit de vijelie. Iar cerul s-a dat în lături, ca o carte de

piele pe care o faci sul şi toţi munţii şi toate insulele s-au mişcat din locurile lor. (Apocalipsa 6.12-14)

Tot ce se mişcă şi ce trăieşte să vă fie de mâncare; toate vi le-am dat, ca şi iarba verde. Numai carne cu

sângele ei, în care e viaţa ei, să nu mâncaţi. (Facerea 9.3)

Trimis-a întuneric şi i-a întunecat, căci au amărât cuvintele Lui; prefăcut-a apele lor în sânge şi a omorât

peştii lor; scos-a pământul lor broaşte în cămările împăraţilor lor. (Psalmi 104.27-29)

Scara care urcă la o funcţie prea înaltă e întotdeauna murdară. (Francis Bacon)

Scara desăvârşirii. 3.3

Scara raiului 10.16, 11.3

Scara/ A şti la scară umană poate fi folositor, dar în niciun caz mântuitor. (Petre Ţuţea)

Am urcat pe scara succeselor, eşec cu eşec. (Mae West)

Credinţa înseamnă să faci primul pas chiar dacă nu vezi toată scara. (Martin Luther King)

Curajul este scara pe care urcă toate celelalte virtuţi. (Clare Bernard)

În sufletul nostru este ascunsă scara care duce la împărăţia lui Dumnezeu. (Sfântul Isaac Sirul)

Pe scara mândriei putem urca atât de sus, încât ne trezim direct în iad. (Sfinţii Părinţi)

Pocăinţa este scara care ne duce acolo de unde am căzut. (Sfântul Efrem Sirul)

Postul, scară către cer. 2.9

Scaunul/ Aşa zice Domnul: "Cerul este scaunul Meu şi pământul aşternut picioarelor Mele! Ce fel de casă Îmi veţi

zidi voi şi ce loc de odihnă pentru Mine?" (Isaia 66.1)

Dumnezeu se odihneşte în inimile celor blânzi, iar sufletul tulburat este scaun pentru diavol.

(Sfântul Ioan Scărarul)

Eu pe câţi îi iubesc îi mustru şi îi pedepsesc; sârguieşte dar şi te pocăieşte. Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi

cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine. Celui ce biruieşte îi voi

da să şadă cu Mine pe scaunul Meu, precum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui.

Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor. (Apocalipsa 3.19-22)

De aceea ne şi străduim ca, fie că petrecem în trup, fie că plecăm din el, să fim bineplăcuţi Lui. Pentru că

noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele

ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău. (II Corinteni 5.9, 10)

Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins, pentru

că a întărit lumea care nu se va clinti. Gata este scaunul Tău de atunci, din veac eşti Tu.

(Psalmi 92.1-3)

În fiecare zi şi în fiecare ceas, să avem înaintea ochilor scaunul de judecată al lui Hristos.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Nimeni din cei care nu şi-au şters aici pe pământ păcatele, nu poate scăpa dincolo de pedeapsă; ci după

cum cei din închisori sunt duşi cu lanţurile lor la tribunal, tot aşa toate sufletele, când pleacă de aici,

sunt duse la înfricoşătorul scaun de judecată, având în jurul lor fel de fel de lanţuri de păcate.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Nu ştiţi voi, oare, n-aţi auzit, nu vi s-a spus oare de la început, n-aţi înţeles voi ce vă învaţă întemeierea lu-

mii? El stă în scaun deasupra cercului pământului; pe locuitori îi vede ca pe lăcuste; El întinde cerul

ca un văl uşor şi îl desface ca un cort de locuit. (Isaia 40.21, 22)

O dată m-am jurat pe sfinţenia Mea: Oare, voi minţi pe David? Seminţia lui în veac va rămâne Şi scaunul

lui ca soarele înaintea Mea şi ca luna întocmită în veac şi martor credincios în cer. (Psalmi 88.35, 36)

Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după

cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău. (II Corinteni 5.10)

Să se întărească mâna Ta, să se înalţe dreapta Ta. Dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Tău.

(Psalmi 88.14)

Şi a intrat Iisus în templu şi a alungat pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în templu şi a răsturnat mesele

schimbătorilor de bani şi scaunele celor care vindeau porumbei. (Matei 21.12)

Un conducător care judecă cu dreptate pe cei săraci îşi întăreşte scaunul lui pe veci. (Solomon 29.14)

Vorbăria multă este scaunul slavei deşarte. (Sfântul Ioan Scărarul)

Scăderea/ Apele mărilor pot să dispară, fluviile pot să scadă şi să sece. La fel şi omul se culcă şi nu se mai scoală;

şi cât vor sta cerurile, el nu se mai deşteaptă şi nu se mai trezeşte din somnul lui. (Iov 14.11,12)

Aroganţa scade înţelepciunea. (Proverb arab)

Memoria scade dacă nu o foloseşti. (Cicero)

Negreşit, şi aceasta este o scădere pentru voi, că aveţi judecăţi unii cu alţii. Pentru ce nu suferiţi mai bine

strâmbătatea? Pentru ce nu răbdaţi mai bine paguba? Ci voi înşivă faceţi strâmbătate şi aduceţi

pagubă, şi aceasta, fraţilor! (I Corinteni 6.7, 8)

Scăparea/ Ceea ce se caută poate fi găsit; dar ceea ce se neglijează, scapă. (Sofocle)

Cei lipsiţi de judecată nu ştiu că au binele în mâna lor, până ce-l scapă. (Sofocle)

Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui. Va zice

Domnului: "Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul".

(Psalmi 90.1, 2)

Cel fără de lege este răsturnat de răutatea lui, iar cel drept găseşte scăpare în neprihănirea lui.

(Solomon 14.32)

Cine va căuta să-şi scape sufletul, îl va pierde; iar cine îl va pierde, acela îl va dobândi. (Luca 17.33)

Dacă vrei să faci chiar minuni, scapă-te de păcate şi ai reuşit totul. Păcatul este demon; dacă scoţi din

tine păcatul ai săvârşit o minune mai mare decât cei care au pus pe fugă nenumăraţi demoni.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

De aceea, cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă. Nu v-a cuprins ispită care să fi fost

peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui ca să fiţi ispitiţi mai mult de-

cât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda. (I Corinteni 10.12, 13)

Diavolul este un foarte bun contabil. Nu pierde nimic din catastiful lui, nu-i scapă niciun amănunt, însă

Dumnezeu nu este un bun contabil. Registrelele Lui sunt pline de ştersături. (Părintele Nicolae

Steinhardt)

Dreptul scapă din strâmtorare, şi cel fără de lege îi ia locul. (Solomon 11.8)

Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară. (Psalmi 45.1)

Dumnezeu este stânca mea cea de scăpare, scutul meu şi puterea cea mântuitoare, adăpostul meu cel

tare şi scăparea mea! Mântuitorul meu, din necaz m-ai izbăvit! (II Regi 22.3)

Fugiţi din Babilon, şi fiecare să-şi scape viaţa, ca să nu pieriţi pentru fărădelegile lui, căci acesta este tim-

pul răzbunării pentru Domnul, căci El îi va da răsplată. (Ieremia 51.6)

Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare. Văzându-L umblând pe mare, ucenicii

s-au înspăimântat, zicând că e nălucă şi de frică au strigat. Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăz-

niţi, Eu sunt; nu vă temeţi! Iar Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Ti-

ne pe apă. El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit către Iisus.

Dar văzând vântul, s-a temut şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă! Iar

Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat şi a zis: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? Şi suindu-se

ei în corabie, s-a potolit vântul. (Matei 14.25-32)

Iar, până să se facă ziuă, Pavel îi ruga pe toţi să mănânce, zicându-le: Paisprezece zile sunt azi de când n-

aţi mâncat, aşteptând şi nimic gustând. De aceea, vă rog să mâncaţi, căci aceasta este spre scăparea

voastră. Că nici unuia din voi un fir de păr din cap nu-i va pieri. Şi zicând acestea şi luând pâine, a

mulţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor şi, frângând, a început să mănânce.

(Faptele Apostolilor 27.33-35)

Iubi-Te-voi Doamne, vârtutea mea. Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu,

Dumnezeul meu, ajutorul meu şi voi nădăjdui spre Dânsul, Apărătorul meu şi puterea

mântuirii mele şi sprijinitorul meu. (Psalmi 17.1-3)

În Dumnezeu ne găsim scăparea şi fericirea. (Sfântul Chiril al Ierusalimului)

Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor stâncile scăpare iepurilor.

(Psalmi 103.19)

Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă,

slavă Ţie. (Cuviosul Ioanichie cel Mare)

Ne putem sustrage, pentru o vreme, regulilor societăţii; nimic însă nu scapă legilor naturii.

(Marie d’Agoult)

Nimeni însă nu poate să scape de la moarte, nici să plătească lui Dumnezeu preţ de răscumpărare, că răs-

cumpărarea sufletului e prea scumpă şi niciodată nu se va putea face, ca să rămână cineva pe

totdeauna viu şi să nu vadă niciodată moartea. (Psalmi 48.7-9)

Nu cruţa pe feciorul tău de pedeapsă; chiar dacă îl loveşti cu varga, nu moare. Tu îl baţi cu toiagul, dar

scapi sufletul lui din împărăţia morţii. (Solomon 23.13, 14)

Nu se mântuieşte împăratul cu oştire multă şi uriaşul nu se va mântui cu mulţimea tăriei lui. Mincinos este

calul spre scăpare şi cu mulţimea puterii lui nu te va izbăvi. (Psalmi 32.16, 17)

Scapă repede de vină cel ce se căieşte sub apăsarea ei. (Publilius Syrus)

Singura cale de a scăpa de efectul coruptibil al laudelor este să continui să lucrezi. (Albert Einstein)

Tu eşti scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria mea; izbăveşte-mă de cei ce m-au înconjurat.

(Psalmi 31.8)

Turn puternic este numele Domnului; cel drept la el îşi află scăparea şi este la adăpost. (Solomon 18.10)

Şi a venit unul din mai-marii sinagogilor, anume Iair, şi văzându-L pe Iisus, a căzut la picioarele Lui, şi L-a

rugat mult, zicând: Fiica mea este pe moarte, ci, venind, pune mâinile tale peste ea, ca să scape şi

să trăiască. Şi a mers cu el. Şi mulţime multă îl urma pe Iisus Şi Îl îmbulzea. (Marcu 5.22-24)

Un slujitor al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă cu toţi, destoinic să dea învăţătură, îngă-

duitor, certând cu blândeţe pe cei ce stau împotrivă, ca doar le va da Dumnezeu pocăinţă spre cunoaş-

terea adevărului, şi ei să scape din cursa diavolului, de care sunt prinşi, pentru a-i face voia.

(II Timotei 2.24-26)

Scânteia/ A iubi înseamnă a fi în comunicare cu celălalt şi a descoperi în el scânteia lui Dumnezeu. (Paulo Coelho)

Ca pe aur în topitoare, aşa i-a lămurit, şi ca pe o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Străluci-vor în ziua

răsplătirii şi ca nişte scântei care se lasă pe mirişte, aşa vor fi. (Cartea înţelepciunii lui

Solomon 3.6,7)

Cât sunt de frumoase lucrurile Lui, şi, până la o scânteie, vrednice de a le privi! (Ecclesiastcul 42.29)

Din gura lui ies parcă nişte torţe aprinse şi izbucnesc valuri de scântei. Din nările lui iese fum, ca dintr-o

căldare pusă la foc şi care fierbe. Răsuflarea lui este de cărbuni aprinşi şi din gura lui ţâşnesc flăcări.

Puterea lui e adunată în grumazul lui şi înaintea lui ţâşneşte groaza. (Psalmi 41.19-22)

Din întâmplare am ajuns să fim cum suntem şi după viaţa aceasta vom fi ca şi cum n-am fi fost niciodată;

căci fum este suflarea din nările noastre şi cugetarea o scânteie care se aprinde din mişcarea inimii

noastre. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 2.2)

Dintr-o scânteie de foc se înmulţeşte jarul, şi omul păcătos pândeşte sângele. (Ecclesiasticul 11.34)

Muzica trebuie să fie scânteia care aprinde focul în sufletul omenesc. (Ludwig van Beethoven)

Nu te uita la vin cum este el de roşu, cum scânteiază în cupă şi cum alunecă pe gât, căci la urmă el ca un

şarpe muşcă şi ca o viperă împroaşcă venin. (Solomon 23.31, 32)

Orice ciocnire provoacă un zgomot sau o scânteie. Zgomotul călăuzeşte, scânteia luminează.

(Alexandre Dumas)

Toţi sunt scânteie din Dumnezeu, dar nu toţi sunt conştienţi de asta. (Yoga Swami)

Viaţa este un crâmpei din scânteia divină. (Valeria Mahok)

Schimbarea la faţă 1.3

Schimbarea/ Atunci regele a dat poruncă să aducă pe Daniel şi 1-a aruncat în groapa cu lei. După acestea regele a

prins a grăi şi a zis lui Daniel: "Dumnezeul tău pe Care tu Îl cinsteşti fără încetare, Acela te va scăpa!"

Apoi s-a adus o piatră care a fost pusă peste gura gropii, iar regele a pecetluit-o cu inelul său şi cu

inelul dregătorilor săi, aşa ca nimic să nu se schimbe cu privire la Daniel. (Daniel 6.17, 18)

Beţia nu-i ia omului numai judecata, ci îi schimbă şi simţurile şi-l face pe cel ce se îmbată mai rău decât

orice animal. Care vită îşi răneşte într-atât vederea şi auzul cum şi le răneşte beţivul? Nu-i aşa că nu-

şi mai cunosc cunoscuţii? Nu aleargă adeseori la străini ca la nişte prieteni? Nu sar de multe ori pes-

te umbre, ca peste nişte şanţuri şi prăpăstii? … (Sfântul Vasile cel Mare)

Căci vraja viciului întunecă cele bune şi ameţeala poftei schimbă gândul cel fără de răutate.

(Cartea înţelepciunii lui Solomon 4.12)

Ceea ce eşti tu este şi lumea. Şi fără ca tu să te schimbi, nu poate exista nicio schimbare a lumii.

(Krishnamurti, filosof indian)

Corupţia este schimbarea zilnică a legilor. (Lothar Schmid)

Dacă te-ai lepădat de tine şi te-ai dedicat lui Iisus, El te-a schimbat în izvor de apă vie. Numai aşa

poate sufletul să ajungă la sine însuşi, la el, cel adevărat, lepădându-se de sine şi strămutându-se în

Dumnezeu. (Părintele Arsenie Boca, 9.7)

Dacă vrem să schimbăm ceva în bine, trebuie să începem mai întâi cu noi. (Sfinţii Părinţi)

Diavolul recunoaşte existenţa lui Dumnezeu, crede în El, dar asta nu-l schimbă deloc. 1.5

Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi lucrul mâinilor Tale, sunt cerurile. Acelea vor pie-

ri, iar Tu vei rămâne şi toţi ca o haină se vor învechi şi ca un veşmânt îi vei schimba şi se vor

schimba. (Pslami 101.26, 27)

Educaţia este cea mai puternică armă pe care voi o puteţi folosi pentru a schimba lumea.

(Nelson Mandela)

Fii tu însuţi schimbarea pe care o vrei să o vezi în lume. (Mahatma Gandhi)

Grijile nu sunt altceva decât o deprindere mentală foarte dăunătoare, iar eu îmi pot schimba orice de-

prindere cu ajutorul lui Dumnezeu. (Norman Vincent Peale)

Iată că boala mea se schimbă în sănătate. Tu ai păzit viaţa mea de adâncul mistuitor! Tu ai aruncat

înapoia Ta toate păcatele mele! (Isaia 38.17)

Iată, taină vă spun vouă: Nu toţi vom muri, dar toţi ne vom schimba, deodată, într-o clipeală de ochi

la trâmbiţa cea de apoi. Căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi, iar noi ne vom

schimba. Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune şi acest (trup)

muritor să se îmbrace în nemurire. (I Corinteni 15.51-53)

Lepădarea de sine din Evanghelia de astăzi (Marcu 8.34-38 şi 9.1) nu înseamnă o desfiinţare a eului

propriu, nu înseamnă o negare a identităţii proprii, ci înseamnă o metamorfoză spirituală a modului

de a gândi, de a vorbi şi de a făptui. Lepădarea de sine înseamnă schimbarea modului de existen-

ţă egoist într-un mod de existenţă generos, trecerea de la o viaţă centrată pe eul propriu la o viaţă

atentă la nevoile celor din jur, este trecerea de la de la starea de egoism la starea de altruism, am

spune mai pe înţeles. … (Patriarhul Daniel)

Merită să rişti, dacă asta îţi va schimbă viaţa spectaculos. Riscând pentru nimicuri, te vei mira de ce

baţi pasul pe loc. (Richard Branson)

Milostenia schimbă bunurile materiale în bunătate sufletească. (Patriarhul Daniel)

Mintea are aceeaşi putere ca şi mâinile, nu îndeajuns cât să cuprindă lumea, dar îndeajuns cât să o