Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

şeşte prin a se prăbuşi. (Sofocle)

În veacurile fără de sfârşit, noi ne vom odihni în Dumnezeu şi Dumnezeu se va odihni în noi.

(Sfântul Macarie Egipteanul)

Începe şi sfârşeşte ziua cu Dumnezeu. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Început rău – sfârşit rău. (Terenţiu)

Încheierea tristeţii este începutul înţelepciunii. (Krishnamurti, filosof indian)

Întâi ştim că Dumnezeu este începutul, mijlocul şi sfârşitul oricărui bine; iar binele este cu neputinţă să fie

crezut şi săvârşit altfel decât în Hristos Iisus şi Duhul Sfânt. (Sfântul Marcu Ascetul)

Învăţarea nu epuizează niciodată mintea. (Leonardo da Vinci)

La tot lucrul desăvârşit am văzut sfârşit, dar porunca Ta este fără de sfârşit. (Psalmi 118.96)

Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui; mai de preţ este un duh răbdător decât un duh

semeţ. (Ecclesiastul 7.8)

Mai înainte de sfârşit pe nimeni să nu-l socoteşti fericit, că în fiii săi se va cunoaşte omul.

(Ecclesiasticul 11.30)

Mântuitorul a ales crucea pentru că astfel se moare cu mâinile întinse. El S-a sfârşit îmbrăţişându-ne.

(Sfântul Atanasie cel Mare)

Moartea este sfârşitul firesc al vieţii şi nu o pedeapsă. (Cicero)

Oamenii nu suportă ideea sfârşitului lor şi de aceea încearcă să se amăgească cu iluziii deşarte. (John

Galsworthy)

Oare plângerea mea se înalţă împotriva unui om? Şi atunci răbdarea mea cum n-o să fie pe sfârşite?

(Iov 21.4)

Prietenia este umbra în înserare, ea creşte mereu până când soarele vieţii apune. (Proverb englezesc)

Prietenia sfârşeşte acolo unde începe neîncrederea. (Seneca)

Rugăciunea este lucrare nesfârşită, mai presus de orice artă sau ştiinţă. Prin rugăciune

intrăm în legătură cu Fiinţa Cea fără de început, sau altfel spus, însăşi viaţa lui Dum-

nezeu intră în noi prin acest canal. Rugăciunea este un act de înaltă înţelepciune,

care întrece orice frumuseţe şi vrednicie. În rugăciune aflăm sfânta încântare a duhului

nostru…. (Arhimandritul Sofronie Saharov)

Să nu fericeşti pe nimeni înainte de sfârşit, dar nici să nu te deznădăjduieşti de mântuirea nimănui.

(Sfântul Efrem Sirul)

Sfânta Cruce pecetluieşte întregul univers. La sfârşitul veacurilor această pecetluire se va arăta în

deplinătatea ei. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Simţul umorului face parte din arta de a conduce, de a te înţelege cu oamenii, de a duce lucrurile la bun

sfârşit. (Dwight David Eisenhower)

Şi Dumnezeu a binecuvântat sfârşitul vieţii lui Iov mai bogat decât începutul ei, şi el a strâns paisprezece

mii de oi, şase mii de cămile, o mie de perechi de boi şi o mie de asine. (Iov 42.12)

Şi iar mi-a zis: Făcutu-s-a! Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul. Celui ce însetează îi voi da să

bea, în dar, din izvorul apei vieţii. (Apocalipsa 21.6)

Şi sfârşindu-se vinul, a zis mama lui Iisus către El: Nu mai au vin. A zis ei Iisus: Ce ne priveşte pe mine şi

pe tine, femeie? Încă n-a venit ceasul Meu. (Ioan 2.3, 4)

Şi toate acestea li s-au întâmplat acelora, ca preînchipuiri ale viitorului, şi au fost scrise spre povăţuirea

noastră, la care au ajuns sfârşiturile veacurilor. (I Corinteni 10.11)

Trufia este lepădarea de Dumnezeu, este o născocire drăcească. Începutul trufiei este rădăcina slavei deşar-

te. Mijlocul e defăimarea aproapelui, trâmbiţarea neruşinată a propriilor osteneli, lauda de sine în inimă

şi urârea mustrării. Sfârşitul este lepădarea ajutorului dumnezeiesc şi nădăjduirea în propria strădanie.

(Sfântul Ioan Scărarul)

Ţinerea de minte a răului se dizolvă în aducerea aminte de frica lui Dumnezeu şi de frica

sfârşitului. (Sfântul Efrem Sirul)

Unele căi par drepte în ochii omului, dar sfârşitul lor sunt căile morţii. (Solomon 14.12)

Sfeşnicul l-a aşezat în cortul adunării, în fata mesei, în partea de miazăzi a cortului, şi a aprins candelele lui înaintea

Domnului, precum poruncise Domnul lui Moise. (Ieşirea 40.24, 25)

Sfeşnicul/ Că povaţa este un sfeşnic bun şi legea o lumină, iar îndemnurile care dau învăţătură sunt calea vieţii.

(Solomon 6.23)

Când sfeşnicul Domnului nu se stinsese încă şi Samuel era culcat în cortul Domnului, unde era chivotul

lui Dumnezeu, a strigat Domnul către Samuel: "Samuele, Samuele!" Iar el a răspuns: " Iată-mă! " Şi

a alergat la Eli şi a zis: "Iată-mă! La ce m-ai chemat?" Acela însă a răspuns: "Nu te-am chemat. Du-te

şi te culcă!" Şi s-a dus Samuel şi s-a culcat. Iar Domnul a strigat a doua oară pe Samuel: "Samuele,

Samuele!" şi acesta s-a sculat şi a venit iar la Eli şi a zis: "Iată-mă! De ce m-ai chemat?" şi acela i-a zis:

"Nu te-am chemat, fiul meu! Du-te înapoi şi te culcă!" Samuel nu cunoştea atunci glasul Domnului şi

cuvântul Domnului nu i se descoperise încă. Dar Domnul a strigat pe Samuel şi a treia oară. Şi s-a

sculat acesta şi a venit la Eli şi a zis: "Iată-mă! La ce m-ai chemat?" Atunci a înţeles Eli că Domnul

cheamă pe copil. (I Regi 3.3-8)

Cel ce blesteamă pe tatăl său şi pe mama sa stinge sfeşnicul în mijlocul întunericului. (Solomon 20.20)

De asemenea a făcut Solomon toate lucrurile pentru templul Domnului, jertfelnicul cel de aur şi mesele

pentru pâinile punerii înainte; sfeşnicele şi candelele lor de aur curat, ca să fie aprinse după rânduială

înaintea Sfintei Sfintelor. Mucările, candelele şi tăviţele de aur, din cel mai curat aur.

(II Paralipomena 4.18-20)

Ei au băut vin şi au preamărit pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă, de fier, de lemn şi de piatră. În a-

ceeaşi clipă au ieşit degetele unei mâini de om, care au scris în faţa sfeşnicului celui mare pe tencuia-

la peretelui palatului regal, şi regele a văzut vârful degetelor mâinii care scria. Atunci faţa regelui s-a în-

gălbenit şi gândurile lui s-au tulburat; încheieturile coapselor sale au slăbit, iar genunchii i se izbeau

unul de altul neîncetat. (Daniel 5.4-6)

Lumina care luminează în sfeşnicul cel sfânt, aşa este un chip frumos pe un trup bine împlinit.

(Eccelsiasticul 26.19)

Lumina celor drepţi luminează, pe când sfeşnicul celor fără de lege se stinge. (Solomon 13.9)

Ochii semeţi şi inima îngâmfată sunt sfeşnicul păcătoşilor. Aceasta nu este decât păcat. (Solomon 21.4)

Să faci sfeşnic din aur curat. Sfeşnicul să-l faci bătut din ciocan: fusul, braţele, cupele, nodurile şi florile

lui să fie dintr-o bucată. Şase braţe să iasă pe cele două laturi ale lui: trei braţe ale sfeşnicului să fie

pe o latură a lui şi trei braţe ale sfeşnicului să fie pe cealaltă latură. (Ieşirea 25.31, 32)

Sufletul omului este un sfeşnic de la Domnul; el cercetează toate cămările trupului. (Solomon 20.27)

Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis: "Porunceşte fiilor lui Israel să-ii aducă untdelemn de măsline, curat şi

limpede, pentru candele, ca să ardă sfeşnicul necontenit, înaintea perdelei din cortul adunării, şi-l va

aprinde Aaron şi fiii lui înaintea Domnului, ca să ardă totdeauna, de seara până dimineaţa. Acesta es-

te aşezământ veşnic în neamul vostru. Candelele să le pună în sfeşnicul cel de aur curat de dinaintea

Domnului, ca să ardă sfeşnicul de seara până dimineaţa. (Leviticul 24.1-4)

Şi m-am întors să văd al cui este glasul care vorbea cu mine şi, întorcându-mă, am văzut şapte sfeşnice

de aur. Şi în mijlocul sfeşnicelor pe Cineva asemenea Fiului Omului, îmbrăcat în veşmânt lung până

la picioare şi încins pe sub sân cu un brâu de aur. Capul Lui şi părul Lui erau albe ca lâna albă şi ca

zăpada, şi ochii Lui, ca para focului. (Apocalipsa 1.12-14)

Şi Olofern se odihnea pe patul său, aşezat sub o perdea de porfiră, ţesută cu fire de aur, cu smaralde şi

cu pietre scumpe. Şi când el a fost înştiinţat despre ea, el a ieşit în tinda cortului, iar înaintea lui robii mer-

geau cu sfeşnice de argint. Şi când el şi căpitanii lui au dat cu ochii de Iudita, s-au minunat de frumuse-

ţea chipului ei. Şi ea, căzând cu faţa la pământ, i s-a închinat, iar robii săi au ridicat-o. (Iudita 10.21-23)

Taina celor şapte stele, pe care le-ai văzut în dreapta Mea, şi a celor şapte sfeşnice de aur este: Cele şap-

te stele sunt îngerii celor şapte Biserici, iar sfeşnicele cele şapte sunt şapte Biserici. (Apocalipsa 1.20)

Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie şi o

pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. (Matei 5.14, 15)

Sfintele slujbe, călăuză spre Dumnezeu. 6.10

Sfintele slujbe, raza de lumină prin care Dumnezeu coboară spre om. 6.10

Sigur/ Acela a cărui comportare depinde de opinia publică nu e niciodată sigur de el însuşi.

(Jean-François Marmontel)

Banul este cea mai sigură piatră de cercare a firii omeneşti. (Vasile Alecsandri)

Buna creştere a tineretului este garanţia cea mai sigură a fericirii unui stat. (Oxenstierna)

Căci însăşi existenţa lui Dumnezeu nu este câtuşi de puţin combătută prin faptul că nu poate fi demonstrată,

deoarece ea stă neclintită pe un teren mult mai sigur. Este vorba despre o chestiune de revelaţie.

(Arthur Schopenhauer)

Când vezi vreun gând că-ţi făgăduieşte slava omenească, să ştii sigur că-ţi pregăteşte ruşine.

(Sfântul Marcu Ascetul)

Cel ce umblă întru neprihănire umblă pe cale sigură, iar cel ce umblă pe căi lăturalnice va fi dat de gol.

(Solomon 10.9)

Cu siguranţă să ştie deci toată casa lui Israel că Dumnezeu, pe Acest Iisus pe Care voi L-aţi răstignit, L-a

făcut Domn şi Hristos. Ei auzind acestea, au fost pătrunşi la inimă şi au zis către Petru şi ceilalţi apostoli:

Bărbaţi fraţi, ce să facem? Iar Petru a zis către ei: Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele

lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt.

(Faptele Apostolilor 2.36-38)

Dacă nu ai curaj să mergi singur, nici alţii nu vor avea curaj să meargă cu tine. (Apoorve Dubey)

Dar, ducându-se, slugile nu i-au găsit în temniţă şi, întorcându-se, au vestit, zicând: Temniţa am găsit-o încuia-

tă în toată siguranţa şi pe paznici stând la uşi, dar când am descuiat, înăuntru n-am găsit pe nimeni. Când

au auzit aceste cuvinte, căpetenia pazei templului şi arhiereii erau nedumeriţi cu privire la ei, ce-ar putea să

fie aceasta. Dar venind cineva, le-a dat de veste: Iată, bărbaţii pe care i-aţi pus în temniţă sunt în templu,

stând şi învăţând poporul. (Faptele Apostolilor 5.22-25)

Doamne, dacă îţi cer uneori o dovadă sensibilă a harulu Tău, n-o fac pentru a fi mai sigur de Tine, ci pentru

a fi mai sigur de mine. (Vladimir Ghika)

Doar două lucruri sunt infinite: universul şi prostia omenească. Şi nu sunt sigur în legătură cu primul.

(Albert Einstein)

Dumnezeu a creat lumea din nimic. Minunat, vei spune. Fii sigur că e aşa, dar face lucruri şi mai minunate:

face sfinţi din păcătoşi. (Soren Kierkegaard, filosof şi teolog danez)

Englezilor nu le place muzica, dar în mod sigur le place zgomotul produs de muzică. (Thomas Beecham)

Eu nu cred că există Dumnezeu. Eu sunt sigur că există. (Carl Gustav Jung, medic psihiatru şi psiholog

elveţian)

Iar eu am înţeles că n-a făcut nimic vrednic de moarte; iar el însuşi cerând să fie judecat de Cezarul, am hotă-

rât să-l trimit. Dar ceva sigur să scriu stăpânului despre el, nu am. De aceea l-am adus înaintea voastră

şi mai ales înaintea ta, rege Agripa, ca, după ce va fi cercetat, să am ce să scriu, căci mi se pare nepo-

trivit să-l trimit legat, fără să arăt învinuirile ce i se aduc. (Faptele Apostolilor 25.25-27)

În Biblie sunt mai multe semne sigure de autenticitate decât în toată istoria profană. (Isaac Newton)

Înţeleptul adevărat are trupul drept sală de meditaţie şi de locuinţă sigură a sufletului.

(Sfântul Vasile cel Mare)

Matematica e un mod de viaţă. Acela de a trăi în siguranţă. (David Boia)

Mila este desigur şi o ieşire din sine. 9.2

Nimic nu se plăteşte mai sigur ca prostia. (Camil Petrescu)

Nu există nimic sigur în viaţa unui om cu excepţia faptului că trebuie să moară. (Eschil)

Omul smerit e acela care nu găseşte în sine nimic sigur de care să se sprijine, deoarece singura lui certitudine

e iubirea pe care celălalt i-a dat-o şi cuvântul pe care celălalt i l-a scris în suflet şi care îl înalţă în mod tainic.

(Teologul catolic Marko Rupnik)

Omul viteaz este foarte sigur de sine. (Sallustius)

Paradoxal, astăzi, când confortul şi siguranţa au devenit valori concrete, Europa este gata să nu

recunoască rădăcinile sale creştine, că de o viaţă creştină nici nu mai poate fi vorba. 7.7

Poţi fi sigur că tot ce inventează cineva este adevărat. Poezia este la fel de precisă ca şi geometria.

(Gustave Flaubert)

Raţionamentele minţii se fac din experienţe sigure şi repetate. (Mihail V. Lomonosov)

Rugăciunea din inimă asigură urcuşul spre desăvârşire. 3.3

Tăcerea este zona de siguranţă a conversaţiei. (Arnold H. Glasow)

Teama este tatăl curajului şi mama siguranţei. (Henry H. Tweedy)

Un alt criteriu al spiritualităţii autentice este înţeleapta raportare a omului la cruce. E vorba desigur de

crucea ca atitudine existenţială în faţa necazului şi a suferinţei. …. (Vezi Crucea/)

Unde este Biserica, acolo este cea mai sigură casă a cugetului tău. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului)

Simbolul/ Arta este simbolul celor mai nobile eforturi umane de a construi şi a se reţine de la distrugere.

(Evelyn Waugh)

Crezul, simbolul credinţei 12.11, 12.7

Lumea creştină are ca simbol un instrument de tortură, crucea. (Arthur Schopenhauer)

Lumina este simbolul adevărului. (James Russell Lowell)

Muzica e simbolul armoniei în viaţă, al acordului desăvârşit. (George Enescu)

Nimeni să nu se ruşineze de cruce, simbolul sfânt al mântuirii noastre, capul bunătăţilor pentru care trăim

şi pentru care suntem. Ca pe o cunună, aşa să purtăm crucea lui Hristos. Prin cruce se săvârşesc toate

cele ale noastre. Dacă trebuie să te naşti din nou, crucea este alături. Dacă trebuie să te hrăneşti cu hra-

na cea tainică, dacă trebuie să te hirotoneşti, dacă trebuie să faci orice, pretutindeni este alături de noi

crucea, semnul biruinţei. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Omul: simbol al veşniciei închis în timp. (Thomas Carlyle)

Simţul umorului face parte din arta de a conduce, de a te înţelege cu oamenii, de a duce lucrurile la bun sfârşit.

(Dwight David Eisenhower)

Simţul/ Abilitatea prin care guşti o glumă făcută ţie, şi nu cea de a face o glumă, este cea care-ţi dovedeşte simţul

umorului. (Max Eastman)

Admitaţia este un sentiment pe care îl simţim atunci când ne uităm într-o oglindă. (Pierre Véron)

Aroganţa este un monstru. Ea nu are simţuri, ci numai o limbă ascuţită si un deget arătător. (Toba Beta)

Atunci tu vei fi la adăpost, căci vei fi plin de nădejde, te vei simţi ocrotit şi te vei culca fără grijă.(Iov 11.18)

Avem un Dumnezeu în cer, nemincinos, adevăratat şi viu. El nu este nesimţitor ca idolii voştri, noi Aceluia

ne închinăm. (Sfinţii Mari Mucenici Serghie şi Vah, care au refuzat să-l urmeze pe împăratul Maximian

şi să aducă jertfă zeilor. Sfântul Vah a murit în urma bătăilor, iar Sfântului Serghie i s-a tăiat capul)

Beţia e în stare să anihileze simţurile şi să întunece mintea. (Sfantul Ioan Gură de Aur)

Bunul simţ este ceea ce judecă lucrurile furnizate de celelalte simţuri. (Leonardo da Vinci)

Bunul simţ este geniul îmbrăcat în haine de lucru. (Ralph Waldo Emerson)

Bunul simţ este instinct. Destul bun simţ este geniu. (George Bernard Shaw)

Bunul simţ este un instinct al adevărului. (Max Jacob)

Bunul simţ, nu vârsta, descoperă înţelepciunea. (Publilous Syrus)

Când simţurile ne trădează, ne rămâne raţiunea. (Galileo Galilei)

Cât de des luăm drept convingere o iluzie a simţurilor sau o eroare a minţii. (Mihail I. Lermontov)

Ceea ce percepem drept încercări amare ale sorţii, adesea sunt binecuvântări deghizate. (Oscar Wilde)

Cel ce ascultă muzică simte dintr-o dată cum singurătatea îi este umplută de alţi oameni. (Robert Browning)

Cel care stă în rugăciune cu dragoste curată, nu se mai simte pe sine, ci pe Cel care locuieşte în el,

adică Hristos. 9.9

Cele mai bune şi mai frumoase lucruri din lume nu pot fi văzute, nici măcar atinse fizic. Ele trebuie simţite în

inimă, iar unul dintre ele este prietenia. (Scriitoarea americană Helen Keller, născută oarbă şi surdă)

Cele trei lucruri esenţiale pentru a înfăptui ceva care să merite osteneală sunt munca stăruitoare, perseveren-

ţa şi bunul simţ. (Thomas Alva Edison)

Cine nu simte uimire, nu aprofundează; cine nu ironizează, naufragiază. (Jose Ortega y Gasset)

Credinţă, raţiune, simţuri 11.18

Cu trupul, cu darul lui Dumnezeu mă simt curat, dar nu ştiţi ce luptă lăuntrică am. (Mitropolitul Catechin, la

spovedanie)

Curăţirea sufletului se face prin dispreţuirea plăcerilor simţurilor. (Sfântul Vasile cel Mare)

Dacă ispita plăcerii trebuie respinsă, ispita durerii trebuie acceptată. Ispita plăcerii aduce plăcere simţurilor

şi întristare sufletului, iar încercarea, adică ispita durerii, aduce întristare simţirii şi bucurie sufletului.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Dacă n-am avea deloc defecte, n-am simţi atâta plăcere observându-le la alţii. (Paul Scarron)

Dreptatea judecăţii dumnezeieşti dă simţirii omeneşti faţă de cei în suferinţă, o întărire înaltă, încât îl face

pe om în oarecare fel judecător al său propriu sau astfel simţirea lui dă prin judecata făcută

supuşilor o hotărâre asupra lui însuşi. (Sfântul Grigorie de Nyssa)

Efectele postului nu se pot simţi imediat. Uneori e nevoie de 40 de zile, alteori , ca în cazul proorocului Ilie,

trei ani şi şase luni, sau poate o viaţă întreagă. Cert este faptul că postul ne face mai înţelepţi, ne poate ară-

ta pregătiţi pentru toate ispitele şi valurile vieţii. Alte roade pe care le dobândim în urma postului sunt taini-

ce. În fiecare biserică îngerii înscriu pe cei care postesc. Ia aminte, dar, ca nu cumva din pricina unei mici

plăceri, ce ţi-o dau bucatele, să suferi paguba de a nu fi înscris de înger, fugind dinaintea celui care înrolea-

ză ostaşi Este mai mică primejdia când un soldat aruncă pavăza şi fuge, decât atunci când un creştin

aruncă postul, arma cea tare şi puternică. (Sfântul Vasile cel Mare)

Efectele rugăciunii: energia aceasta luminătoare, provenind de la Cel Luminos, inundă acest organ mic şi de

acolo până la cele mai îndepărtate simţuri ale inimii. 3.1

Este mai degrabă liber, cel ce se simte liber în inma sa. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului)

Faceţi-mi bucuria deplină, ca să gândiţi la fel, având aceeaşi iubire, aceleaşi simţiri, aceeaşi cugetare

. (Filipeni 2.2)

Fericiţi sunt cei care nu citesc ziare, analfabeţii, neimplicaţii, căci au bun-simţ. Pentru a ne simţi deplin mulţu-

miţi, trebuie să trăim mai simplu. Lectura ziarelor a făcut să crească numărul proştilor. (Lev Tolstoi)

Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului şi nu simţi scârbă pentru mustrările Lui, căci Domnul ceartă pe cel

pe care-l iubeşte şi ca un părinte pedepseşte pe feciorul care îi este drag. (Solomon 3.11, 12)

Gânditorul pozitiv zăreşte invizibilul, simte intangibilul şi realizează imposibilul. (Napoleon Bonaparte)

Gradul de sensibilitate la durere, frustrare, creşte proporţional cu simţirea şi inteligenţa. (Arthur

Schopenhauer)

Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva. Căci am simţit o putere care a ieşit din Mine. Şi, femeia, văzându-

se vădită, a venit tremurând şi, căzând înaintea Lui, a spus de faţă cu tot poporul din ce cauză s-a atins

de El şi cum s-a tămăduit îndată. Iar El i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace.

(Luca 8.46-48)

Inima înţeleaptă caută ştiinţa, iar gura celor nebuni se simte mulţumită cu nebunia. (Solomon 15.14)

Înţeleptul se teme şi se fereşte de rău, iar cel fără de minte îşi iese din fire şi se simte la adăpost.

(Solomon 14.16)

Îţi faci semnul crucii, să-l faci corect, nu repezit, schilodit, aşa ca să nu se ştie ce înseamnă, ci un semn al

crucii adevărat, lent, mare, de la frunte la piept, de la un umăr la celălalt. Concentrează-te bine, adună-ţi

toate gândurile şi întreaga ta persoană în acest semn. Simţi cum te cuprinde în întregime? De ce? Este

semnul Universului şi este semnul mântuirii. Pe cruce Domnul nostru Iisus Hristos i-a mântuit pe oa-

meni. El îl sfinţeşte pe om în întregime până la cea din urmă fibră a fiinţei sale. De aceea facem semnul

crucii înainte de rugăciune, ca să ne ordoneze şi să ne adune, să ne cuprindă gândurile şi inima şi voinţa

în Dumnezeu. După rugăciune, ca să rămână în noi ceea ce ne-a dăruit Dumnezeu, ca să ne apere de

primejdii. (Romano Guardini, 8.7)

Laşul ameninţă doar dacă se simte protejat. (Johann Wolfgang von Goethe)

Lăcomia adesea slăbeşte simţământul omeniei şi strică dreapta judecată.

(Sfântul Ambrozie al Mediolanului)

Mândria este un cancer al sufletului: distruge posibilitatea iubirii, sau a fericirii sau chiar a bunului simţ.

(Clive Stamples Lewis)

Mintea, în opoziţie cu simţurile. 10.8

Mireasma unui pom în floare se face simţită până departe, ca şi balsamul unei fapte bune. (în Upanishade)

Muzica este plăcerea pe care mintea umană o simte din numărare fără să fie conştientă că numără.

(Gottfried Wilhelm von Leibniz)

Nebunia este, deseori, logica unei minţi pline de bun simţ, oprimate. (Oliver Wendell Holmes)

Nu există bucurie mai mare ca aceea pe care o simţi atunci când învingi dificultătile. (Samuel Johnson)

Oriunde este iubit Hristos, eu mă simt în mijlocul fraţilor mei. În Hristos, toţi sunt una şi vorbesc aceeaşi lim-

bă. (Sunt cuvintele unui vestit hindus convertit la creştinism, în secolul trecut, pe numele său Sadhu

Sundar Singh)

Pesimistul este omul care, dacă simte miros de flori, caută din priviri coşciugul. (H. L. Mencken)

Precum soarele este pentru cele ale simţurilor, aşa este Dumnezeu pentru cele ale sufletului.

(Sfântul Grigorie de Nazianz)