Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(Matei 15.26-28)

Este o mare nenorocire să ajungi sub stăpânirea demonilor şi să devii unealta lor! O nenorocire

care cuprinde lumea întreagă şi nu este pricepută de lume. (Patericul)

Femeia să se înveţe în linişte, cu toată ascultarea. Nu îngăduiesc femeii nici să înveţe pe altul,

nici să stăpânească pe bărbat, ci să stea liniştită. (I Timotei 2.11, 12)

Fii stăpân pe pasiunile tale ca ele să nu ajungă stăpâne pe făptura ta. (Epictet)

Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii; cei fără minte dispreţuiesc înţelepciunea şi stăpânirea de

sine. (Solomon 1.7)

Gândeşte-te să duci o viaţă binecredinciosă şi aşa crezând, te vei împărtăşi cu binecuvântarea care alungă

nu numai moartea, ci şi bolile din noi, căci venind Hristos în noi slăbeşte legea care stăpâneşte în mod

sălbatic în mădularele trupului nostru, înviorează evlavia faţă de Dumnezeu şi omoară patimile, neţinând

seama de păcatele în care ne aflăm, ci videcându-ne mai degrabă ca pe nişte bolnavi. Căci întăreşte pe

cel zdrobit, ridică pe cel căzut ca un păstor bun care-Şi pune sufletul pentru oile Sale.

(Sfântul Chiril al Alexandriei)

Hristos, Arhiereul jerfelor noastre, ocrotitorul şi ajutorul slăbiciunii noastre, prin El vedem ca-ntr-o oglindă,

nepătata şi preaînalta Lui Faţă, prin El s-au deschis ochii inimii noastre, prin El nepriceputa şi

întunecata noastră minte înfloreşte la lumina Lui, prin El Stăpânul a voit să gustăm cunoştinţa

cea nemuritoare. (Sfântul Clement Romanul)

Iar aceasta să ştiţi că, de ar şti stăpânul casei în care ceas vine furul, ar veghea şi n-ar lăsa să i se spargă ca-

casa. Deci şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni. (Luca 12.39, 40)

Iar când vă vor duce în sinagogi şi la dregători şi la stăpâniri nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi răspunde, sau ce

veţi zice, că Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela, ce trebuie să spuneţi. (Luca 12.11, 12)

Iubirea de stăpânire. 2.9

În lanţul lui îl va smeri; se va pleca şi va cădea asupra lui, când va stăpâni pe cei săraci. (Psalmi 9.30)

În orice carieră duşmanii stau la pândă; ei nu pot fi învinşi decât prin stăpânire de sine şi veselie. (Goethe)

În toate lucrurile tale fii tu stăpânul şi nu îngădui asupra cinstei tale nici o pată (Ecclesiasticul 33.27)

Înainte de a ne ridica de la rugăciune să înălţăm imnuri, asezând-o înaintea Stăpânului a toate. (Origen)

Judecata asupra celui de o fire cu tine peste care eşti stăpân se face o sentinţă asupra ta, aşa cum este.

(Sfântul Grigorie de Nyssa)

Luaţi aminte să nu vă fure minţile cineva cu filozofia şi cu deşarta înşelăciune din predania omenească, după

înţelesurile cele slabe ale lumii şi nu după Hristos. Căci întru El locuieşte, trupeşte, toată plinătatea Dum-

nezeirii, şi sunteţi deplini întru El, Care este cap a toată domnia şi stăpânirea. (Coloseni 2.8-10)

Lumea dă robilor săi atâţia stăpâni posibili, câte nevoi, pofte, patimi şi deprinderi au ei.(Mitropolitul Filaret)

Lumina care străluceşte în inimă descoperă o altă lumină, mai lăuntrică, mai tainică şi mai adâncă. În această

lumină, în această contemplare plină de dulceaţă, afundându-se, omul nu mai este stăpân pe sine, devine

ca un străin pentru lumea aceasta, iar lucrul acesta se face din cauza iubirii şi a plăcerii care-l copleşeşte,

datorită tainelor celor ascunse care i se descoperă. În acel timp, omul acela fiind eliberat de povara celor

trecătoare, ajunge la măsura desăvârşirii, curat şi liber de păcat. (Sfântul Macarie Egipteanul)

Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi. Voi sunteţi

prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. De acum nu vă mai zic slugi, că sluga nu ştie ce face

stăpânul său, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am

făcut cunoscute. (Ioan 15.13-15)

Măreţia omului este reală, atunci când el îşi cunoaşte limitele. Cel care rezistă tendinţelor de mărire, acela

este corect situat în existenţă şi stăpân pe însuşirile sale spirituale. Fericit este cel care nu se evaluează

pe sine în săvârşirea faptelor sale bune, sau cel care nu se socoteşte pe sine a fi lucrat ceva demn de

laudă. Aceasta este adevărata smerenie; orgoliul, în schimb, pretinde recunoaşterea meritelor, a reuşite-

lor, ca fiind proprii, fără a le atribui ajutorului dat de Dumnezeu. “Sunt smerit, dar vreau să se ştie!”,

sună un cuvânt care revendică dobândirea unei virtuţi întotdeauna discrete, niciodată atinsă, atunci când

proclami că o deţii. (Blaise Pascal)

Mintea nepătimitoare este aceea care stăpâneşte patimile sale. 12.5

Nu grăi de rău pe slugă la stăpânul său, ca nu cumva să te blesteme şi să te silească să-ţi ceri iertare.

(Solomon 30.10)

Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale

şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. (Psalmi 50.12, 13)

Omul nu este numai stăpân al lumii, ci este fiu al ei. El se naşte din pământ şi se întoarce în el. Acest fapt

îl încarcă pe om cu o responsabilitate maximă. Îndumnezeirea omului este legată, iată, nu nu-

mai de relaţia cu semenii săi, ca persoane, ci ea se realizează în relaţie cu lumea, ca întreg.

(Teologul catolic Thomas Friedrich)

Ori de câte ori, neputând să-L înţelegem pe Dumnezeu şi făurindu-ne un alt dumnezeu decât Cel care, ori-

cum există, nu vom manifesta decât atitudinea gadarenilor, stăpâni ai ţinutului Gadara care, incomod

fiindu-le Dumnezeu, L-au poftit să plece din ţinutul lor. … (Episcopul vicar patriarhal

Sebastian Ilfoveanu)

Păcatul te stăpâneşte nu prin puterea lui, ci prin delăsarea ta. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Peste toate stăpâneşte o ordine divină. 11.22

Să păzeşti porunca fără pată, fără vină, până la arătarea Domnului nostru Iisus Hristos, pe care, la timpul

cuvenit, o va arăta fericitul şi singurul Stăpânitor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, Cel

ce singur are nemurire şi locuieşte întru lumină neapropiată; pe Care nu L-a văzut nimeni dintre

oameni, nici nu poate să-L vadă; a Căruia este cinstea şi puterea veşnică! Amin.

(II Timotei 6.14-16)

Sfântul Ioan Casian stăpânea rugăciunea de foc. (vezi Entazul/)

Siliţi-vă să intraţi prin poarta cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor putea. După ce se

va scula stăpânul casei şi va încuia uşa şi veţi începe să staţi afară şi să bateţi la uşă, zicând: Doamne,

deschide-ne! - şi el, răspunzând, vă va zice: Nu vă ştiu de unde sunteţi. (Luca 13.24, 25)

Stăpânirea de sine este numai o altă formă a curajului, ea stă la baza tuturor virtuţilor. (Samuel Smiles)

Stăpânul prea aspru are sclavi nesupuşi. (Proverb turcesc)

Stăpânul tuturor nu Se va ruşina de nici un obraz, nici nu Se va sfii de vreo mărire, căci şi pe cel mic şi pe

cel mare El i-a făcut şi pronia Lui e la fel pentru toţi. (Solomon 6.7)

Şi a zis Domnul: Cine este iconomul credincios şi înţelept pe care stăpânul îl va pune peste slugile sale, ca să

le dea, la vreme, partea lor de grâu? Fericită este sluga aceea pe care, venind stăpânul, o va găsi

făcând aşa. (Luca 12.42, 43)

Şi chemând pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpânire peste toţi demonii şi să vinde-

ce bolile. Şi i-a trimis să propovăduiască împărăţia lui Dumnezeu şi să vindece pe cei bolnavi.

(Luca 9.1, 2)

Şi de cele străine fereşte pe robul Tău; de nu mă vor stăpâni, atunci fără prihană voi fi şi mă voi curăţi de

păcat mare. (Psalmi 18.14)

Şi după ce au luat, cârteau împotriva stăpânului casei, zicând: Aceştia de pe urmă au făcut un ceas şi i-ai

pus deopotrivă cu noi, care am dus greutatea zilei şi arşiţa. (Luca 20.11, 12)

Şi mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria. (Matei 18.34)

Şi, începând să se socotească cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi. Dar neavând el cu ce să

plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el şi femeia şi copiii şi pe toate câte le are, ca să

se plătească. (Matei 18.24, 25)

Tocmai atunci regele vorbea cu Ghehazi, sluga omului lui Dumnezeu, şi a zis: "Povesteşte-mi tot ce este mai

însemnat din câte a făcut Elisei!" Şi pe când istorisea el regelui despre copilul înviat de Elisei, a rugat

pe rege pentru casa sa şi pentru ţarina sa. Şi a zis Ghehazi: "Stăpânul meu rege, aceasta este chiar

femeia aceea şi el este acel fiul al ei pe care l-a înviat Elisei". (IV Regi 8.4, 5)

Tu, împărate, ne prigoneşti, dar noi ne rugăm pentru tine, fiindcă tu eşti stăpânit de duh rău şi de aceea

duhurile diavoleşti te îndemnă să ne persecuţi pe noi. Dar noi ne rugăm pentru tine, ca duhul

rău care este în tine, care te îndemnă să ne prigoneşti, să se elibereze, să plece de la tine.

(Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful spunea împăratului roman persecutor aceste cuvinte)

Unde domneşte dreptatea, armele sunt zadarnice. (Jacques Amyot)

Unii numesc înţelepţi pe cei ce deosebesc lucrurile sensibile. Dar înţelepţi sunt cei ce stăpânesc voile lor.

(Sfântul Marcu Ascetul

Vegheaţi, dar, că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul coco-

şilor, sau dimineaţa. (Marcu 13.35)

Vom putea goni din noi patima ucigătoare numai dacă, susţinuţi de speranţa celor viitoare şi de contem-

plarea fericirii făgăduite, vom păstra mintea noastră stăpânită de o necontenită meditaţie spirituală.

(Sfântul Ioan Casian)

Vorbele celui înţelept spuse domol sunt mai ascultate decât strigătul unui stăpân între nebuni.

(Ecclesiastul 9.17)

Stăruinţa în rugăciune 3.6

Stâlpul/ Adevăraţii stâlpi ai societăţii sunt adevărul şi libertatea. (Henrik Ibsen)

Atunci a luat Moise cu sine oasele lui Iosif; căci Iosif legase pe fiii lui Israel cu jurământ, zicând: "Are să vă

cerceteze Dumnezeu şi atunci să luaţi cu voi şi oasele mele de aici!" Fiii lui Israel au pornit apoi din Sucot

şi şi-au aşezat tabăra la Etam, la capătul pustiului. Iar Domnul mergea înaintea lor: ziua în stâlp de nor,

arătându-le calea, iar noaptea în stâlp de foc, luminându-le, ca să poată merge şi ziua şi noaptea. Şi

n-a lipsit stâlpul de nor ziua, nici stâlpul de foc noaptea dinaintea poporului. (Ieşirea 13.19-22)

Atunci tot poporul, răspunzând într-un glas, a zis: "Toate câte a zis Domnul vom face şi vom fi ascultători!"

Şi a dus Moise cuvintele poporului la Domnul. Iar Domnul a zis către Moise: "Iată voi veni la tine în

stâlp de nor des, ca să audă poporul că Eu grăiesc cu tine, şi să te creadă pururea". Iar Moise a spus

Domnului cuvintele poporului. Zis-a Domnul către Moise: "Pogoară-te de grăieşte poporului să se ţi-

nă curat astăzi şi mâine, şi să-şi spele hainele, ca să fie gata pentru poimâine, căci poimâine Se va pogo-

rî Domnul înaintea ochilor a tot poporul pe Muntele Sinai. Să-i tragi poporului hotar împrejurul muntelui

şi să-i spui: Păziţi-vă de a vă sui în munte şi de a vă atinge de ceva din el, că tot cel ce se va atinge de

munte va muri. (Ieşirea 19.8-12)

Ca să ştii, dacă zăbovesc, cum trebuie să petreci în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui

viu, stâlp şi temelie a adevărului. (I Timotei 3.15)

Când s-a ridicat soarele deasupra pământului, a intrat Lot în Ţoar. Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma

şi Gomora ploaie de pucioasă şi foc din cer de la Domnul şi a stricat cetăţile acestea, toate împrejurimile

lor, pe toţi locuitorii cetăţilor şi toate plantele ţinutului aceluia. Femeia lui Lot însă s-a uitat înapoi şi s-a pre-

făcut în stâlp de sare.Iar Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă şi s-a dus la locul unde stătuse înaintea

Domnului şi, căutând spre Sodoma şi Gomora şi spre toate împrejurimile lor, a văzut ridicându-se de la

pământ fumegare, ca fumul dintr-un cuptor. (Facerea 19.23-31)

Cei patru stâlpi ai cârmuirii sunt: religia, justiţia, consiliul şi vistieria. (Francis Bacon)

Cine este aceea care se ridică din pustiu, ca un stâlp de fum, par-c-ar arde smirnă şi tămâie, par-c-ar arde

miresme iscusit gătite? Iat-o, este ea, lectica lui Solomon, înconjurată de şaizeci de voinici, viteji falnici

din Israel. (Cântări 3.6, 7)

După aceea a zis Domnul către Moise: "Iată s-a apropiat clipa în care să mori; cheamă pe Iosua şi staţi la

uşa cortului adunării, că Eu îi voi da poveţe!" Şi a venit Moise cu Iosua şi au stat la uşa cortului adună-

rii. Atunci S-a arătat Domnul în cort, în stâlp de nor, şi stâlpul de nor a stat la uşa cortului adunării.

(Deutoronomul 31.14, 15)

Iar când s-a deşteptat din somnul său, Iacov a zis: "Domnul este cu adevărat în locul acesta şi eu n-am şti-

ut!" Şi, spăimântându-se Iacov, a zis: "Cât de înfricoşător este locul acesta! Aceasta nu e alta fără numai

casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!" Apoi s-a sculat Iacov dis-de-dimineaţă, a luat piatra ce

şi-o pusese căpătâi, a pus-o stâlp şi a turnat pe vârful ei untdelemn. Iacov a pus locului aceluia numele

Betel (casa lui Dumnezeu), căci mai înainte cetatea aceea se numea Luz. (Facerea 28.16-19)

El zguduie pământul din temelia lui, aşa încât stâlpii lui se clatină. (Iov 9.6)

Speranţa este stâlpul care susţine lumea. Speranţa este visul omului treaz. (Plinius cel Bătrân)

Stâlpii cerului se clatină şi se înspăimântă la mustrarea Lui. Cu puterea Lui El a despicat marea şi cu înţelep-

ciunea Lui a sfărâmat furia ei. (Iov 26.11, 12)

Şi am văzut alt înger puternic, pogorându-se din cer, învăluit într-un nor şi pe capul lui era curcubeul, iar faţa

lui strălucea ca soarele şi picioarele lui erau ca nişte stâlpi de foc, şi în mână avea o carte mică, deschisă.

Şi a pus piciorul lui cel drept pe mare, iar pe cel stâng pe pământ, şi a strigat cu glas puternic, precum

răcneşte leul. Iar când a strigat, cele şapte tunete au slobozit glasurile lor. (Apocalipsa 10.1-3)

Şi cunoscând harul ce mi-a fost dat mie, Iacov şi Chefa şi Ioan, cei socotiţi a fi stâlpi, mi-au dat mie şi lui

Barnaba dreapta spre unire cu ei, pentru ca noi să binevestim la neamuri, iar ei la cei tăiaţi împrejur,

numai să ne aducem aminte de săraci, ceea ce tocmai m-am şi silit să fac. (Galateni 2.9, 10)

Şi îndreptându-se spre stâlpul patului care era la capul lui Olofern, a luat paloşul lui şi, apropiindu-se de pat,

a prins pe Olofern de păr şi a zis: "Întăreşte-mă, Doamne, Dumnezeul lui Israel, în ziua aceasta!" Apoi îl lo-

vi peste gât de două ori din toate puterile şi-i reteză capul; a rostogolit trupul lui de pe pat şi a luat perdea-

ua de pe stâlpi şi după puţin timp a ieşit şi a dat roabei sale capul lui Olofern. Şi ea l-a pus în desaga ei cu

merinde. Şi amândouă au ieşit ca de obicei la rugăciune. Şi au străbătut tabăra, au ocolit văgăuna stâncii şi

au luat-o la deal pe muntele Betuliei şi au ajuns la porţile cetăţii. (Iudita 13.6-9)

Şi vor cunoaşte toţi Egiptenii că Eu sunt Domnul, când Îmi voi arăta slava Mea asupra lui Faraon, asupra

carelor lui şi asupra călăreţilor lui". Atunci s-a ridicat îngerul Domnului, care mergea înaintea taberei fiilor

lui Israel, şi s-a mutat în urma lor; şi s-a ridicat stâlpul cel de nor dinaintea lor şi a stat în urma lor. Astfel

a trecut el şi a stat între tabăra Egiptenilor şi tabăra fiilor lui Israel; şi era negură şi întuneric pentru unii, iar

pentru ceilalţi lumină, noaptea, şi toată noaptea nu s-au apropiat unii de alţii. Iar Moise şi-a întins mâna

sa asupra mării şi a alungat Domnul marea toată noaptea cu vânt puternic de la răsărit şi s-a făcut marea

uscat, că s-au despărţit apele. Şi au intrat fiii lui Israel prin mijlocul mării, mergând ca pe uscat, iar apele

le erau perete, la dreapta şi la stânga lor. Iar Egiptenii urmărindu-i, au intrat după ei în mijlocul mării toii

caii lui Faraon, carele şi călăreţii lui. Dar în straja dimineţii a căutat Domnul din stâlpul cel de foc şi din

nor spre tabăra Egiptenilor şi a umplut tabăra Egiptenilor de spaimă. (Ieşirea 14.18-24)

Stânca/ A luat deci Moise toiagul din faţa Domnului, cum poruncise Domnul. Şi au adunat Moise şi Aaron ob-

ştea la stâncă şi a zis către obşte: "Ascultaţi, îndărătnicilor, au doară din stânca aceasta vă vom scoate

apă?" Apoi şi-a ridicat Moise mâna şi a lovit în stâncă cu toiagul său de două ori şi a ieşit apă multă şi

a băut obştea şi dobitoacele ei. Atunci a zis Domnul către Moise şi Aaron: "Pentru că nu M-aţi crezut,

ca să arătaţi sfinţenia Mea înaintea ochilor fiilor lui Israel, de aceea nu veţi duce voi adunarea aceasta

în pământul pe care am să i-l dau". Aceasta este apa Meriba, căci aici fiii lui Israel s-au certat înaintea

Domnului, iar El S-a sfinţit între ei. (Numerii 20.9-13)

Blândeţea este stânca de care se sparg toate valurile grele ale vieţii. Prin ea se întăreşte răbdarea, care

este uşa înţelepciunii duhovniceşti. (Sfântul Ioan Scărarul)

De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi la îndeplineşte asemăna-se-va bărbatului înţelept care a

clădit casa lui pe stâncă. (Matei 7.24)

De faţa Domnului s-a cutremurat pământul, de faţa Dumnezeului lui Iacob, Care a prefăcut stânca în iezer,

iar piatra în izvoare de apă. (Psalmi 113.7, 8)

Dumnezeu este stânca mea cea de scăpare, scutul meu şi puterea cea mântuitoare, adăpostul meu cel tare

şi scăparea mea! Mântuitorul meu, din necaz m-ai izbăvit! (II Regi 22.3)

El va fi pentru voi piatră de încercare şi stâncă de poticnire pentru cele două case ale lui Israel, cursă şi laţ

pentru cei ce locuiesc în Ierusalim. (Isaia 8.14)

El a săpat şanţuri în stânci şi nimic de preţ nu scapă privirii lui. (Iov 28.10)

Iar Israeliţii, văzându-se în primejdie, pentru că poporul era strâmtorat, s-au ascuns prin peşteri, prin stufi-

şuri, printre stânci, prin turnuri şi prin şanţuri; (I Regi 13.6)

Intraţi în crăpăturile stâncilor şi ascundeţi-vă în pulbere, din pricina fricii de Dumnezeu, de strălucirea

slavei Lui. (Isaia 2.10)

Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor stâncile scăpare iepurilor.

(Psalmi 103.19)

Pentru că scris este în Scriptură: "Iată, pun în Sion Piatra din capul unghiului, aleasă, de mare preţ, şi cel ce

va crede în ea nu se va ruşina". Pentru voi, deci, care credeţi, (Piatra) este cinstea; iar pentru cei ce nu

cred, piatra pe care n-au băgat-o în seamă ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului, şi piatră de

poticnire şi stâncă de sminteală, de care se poticnesc, fiindcă n-au dat ascultare cuvântului, spre care

au şi fost puşi. (I Petru 2.6-8)

Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas. (Psalmi 103.13)

Şi l-a pus în mormântul nou al său, pe care-l săpase în stâncă, şi, prăvălind o piatră mare la uşa mormântu-

lui, s-a dus. (Matei 27.60)

Şi m-am uitat când a deschis pecetea a şasea şi s-a făcut cutremur mare, soarele s-a făcut negru ca un sac

de păr şi luna întreagă s-a făcut ca sângele, şi stelele cerului au căzut pe pământ, precum smochinul îşi lea-

pădă smochinele sale verzi, când este zguduit de vijelie. Iar cerul s-a dat în lături, ca o carte de piele pe

care o faci sul şi toţi munţii şi toate insulele s-au mişcat din locurile lor. Şi împăraţii pământului şi domnii şi

căpeteniile oştilor şi bogaţii şi cei puternici şi toţi robii şi toţi slobozii s-au ascuns în peşteri şi în stâncile

munţilor, strigând munţilor şi stâncilor: Cădeţi peste noi şi ne ascundeţi pe noi de faţa Celui ce şade pe

tron şi de mânia Mielului; că a venit ziua cea mare a mâniei lor, şi cine are putere ca să stea pe loc?