/
INDEX TEMATIC M-Z
Maica Domnului/ Ce poate face Dumnezeu cu puterea, face Maica Domnului cu rugăciunea. (Sfinţii Părinţi)
Nu am văzut vreodată o imagine mai frumoasă decât aceea a unui bătrânel de la ţară, care se
închină la icoana Maicii Domnului. (Petre Ţuţea)
O! Preasfântă de Dumnezeu Născătoare, ceea ce eşti mai presus decât Heruvimii şi mai cinstită
decât Serafimii, Fecioară de Dumnezeu aleasă, bucuria tuturor celor necăjiţi, dă-ne mângâiere
şi nouă celor ce suntem în necazuri, că afară de Tine, altă scăpare nu avem. Tu singură eşti mij-
locitoarea bucuriei noastre şi, ca Maica lui Dumnezeu şi Maica Milostivirii, stând înaintea Pres-
tolului Prea Sfintei Treimi, poţi să ne ajuţi nouă că nimeni din cei ce se roagă Ţie cu credinţă
nu este ruşinat. Auzi-ne şi acum în ziua necazului nostru, pe noi cei ce cădem înaintea icoanei
Tale şi cu lacrimi ne rugăm Ţie. Alungă de la noi toate necazurile şi nevoile ce vin asupra noas-
tră întru această vremelnică viaţă şi prin atotputernica Ta mijlocire, nu ne lipsi pe noi nici de
veşnica bucurie, întru Împărăţia Fiului Tău şi Dumnezeuui nostru. Amin!
(Rugăciune către Maica Domnului)
Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi
vor chema numele lui Emanuel. (Isaia 7.14)
Sfânta Fecioară este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu! Dacă în pântecele Fecioarei Maria
ar fi fost numai un om, iar nu Fiul lui Dumnezeu, atunci cum ar fi putut fi vindecate, începând
de pe vremea lui Hristos şi până în zilele noastre, atâtea feluri de boli trupeşti şi duhovniceşti?
Să fi fost oare nişte nebuni toţi cei care prin mila lui Dumnezeu avem azi înţelegerea şi cunoaş-
terea lui Dumnezeu? Că ne-a lipsit oare credinţa şi dreptatea tocmai nouă, celor care prin
darul lui Hristos am dobândit dreptatea şi urmăm ei? (Origen)
Şi când zicea El acestea, o femeie din mulţime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele
care Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt! Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi
sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc. (Luca 11.27, 28)
Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvân-
tată eşti tu între femei. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de
închinăciune poate să fie aceasta? Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dum-
nezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi
Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său.
Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit. Şi a zis Maria că-
tre înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Du-
hul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul
care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Şi iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit
şi ea fiu la bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că la Dum-
nezeu nimic nu este cu neputinţă. Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul
tău! Şi îngerul a plecat de la ea. (Luca 1.28-38)
Şi în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ţinutul muntos într-o cetate a seminţiei lui
Iuda. Şi a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat pe Elisabeta. Iar când a auzit Elisabeta salutul
Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt, şi cu glas mare
a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.
Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu? (Luca 1.39-43)
Majoritatea celor care vor călca pe urmele mele vor fi copii, prin urmare muzica să ţină ritmul cu pasul celor mici.
(Hans Christian Andersen)
Majoritatea persoanelor îşi irosesc sănătatea pentru a face avere apoi pentru a o avea înapoi. (A. J. Reb Materi)
Majoritatea/ Cel mai periculos duşman al adevărului este majoritatea compactă. (Henrik Ibsen)
E dureros că majoritatea oamenilor au o mentalitate de plângăcioşi, nu de luptători. … Iubirea creş-
tină e altoită pe lemnul crucii, e străină de orice văicăreală. Îndemnul Sfântului Antonie cel Mare:
Nu te căina pentru lucrurile din trecut, ar trebui citit în această cheie: Dacă vrei să cunoşti
iubirea dumnezeiască, înaltele stări contemplative, nu te mai căina, nu te mai văicări, nu
doar pentru lucrurile din trecut, ci nici pentru cele din prezent şi nici pentru cele ce vor
urma în celelalte zile ale vieţii tale. (Părintele Dan Popovici, Mânăstirea Sfântul Vasile
cel Mare, Someşul Cald )
E mare lucru să ştii să-ţi trăieşti viaţa. Majoritatea oamenilor doar există. (Oscar Wilde)
Femeile sunt o majoritate tratată ca o minoritate. (Lisa Kraemer)
În această lume, o majoritate ruşinoasă moare de foame din cauza unei minorităţi neruşinate.
(Hasier Agirre)
Marea majoritate a oamenilor găsesc că e mai uşor să cerşească cerul prin rugăciuni, decât să-l me-
rite prin acţiuni. (Arthur Schopenhauer)
Mult mai importantă decât banii este următoarea cheltuială: timpul. Timpul este o cheltuială majoră.
(Jim Rohn)
Testul curajului vine atunci când suntem în minoritate. Încercarea toleranţei apare atunci când suntem
în majoritate. (Ralph W. Sockman)
Un om curajos formează întotdeauna o majoritate. (Andrew Jackson)
Un om împreună cu Dumnezeu este întotdeauna în majortitate. (John Knox)
Mama este exemplul viu pe care copiii îl au necontenit în faţa ochilor, pe care-l urmăresc şi pe care-l imită. Obiceiu-
rile mamei devin acelea ale copiilor, iar caracterul ei se reflectă vădit într-al lor. (Samuel Smiles)
Mama reprezintă o adevărată comoară. (Anne Brontë)
Mama/ Adu-ţi aminte de tatăl tău şi de mama ta, când şezi în mijlocul celor mari, ca nu cumva să uiţi de tine în faţa
lor, ca să nu te porţi ca un prost, aşa încât să vrei să nu te fi născut şi să-ţi blestemi ziua naşterii tale.
(Ecclesiasticul 23.16-18)
Am zis mormântului: Tu eşti tatăl meu; am zis viermilor: voi sunteţi mama şi surorile mele! (Iov 17.14)
Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările maicii tale. Căci ele sunt ca o cunună pe
capul tău şi ca o salbă împrejurul gâtului tău. (Solomon 1.8, 9)
Beţia este demon de bunăvoie, băgat în suflete de către plăcere. Beţia este mama păcatului şi vrăjmaşa vir-
tuţii. Face fricos pe cel viteaz, desfrânat pe cel înfrânat, nu ştie de dreptate şi ucide chibzuinţa. După
cum apa stinge focul, aşa şi vinul, nemăsurat, întunecă mintea. (Sfântul Vasile cel Mare)
Biserica e ca o mamă care naşte fii. (Sfinţii Părinţi)
Blândeţea este mama tuturor bunătăţilor. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Că binecuvântarea tatălui întăreşte casele fiilor, iar blestemul mamei le dărâmă până în temelie.
(Ecclesiasticul 3.9)
Căci Dumnezeu a zis: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, iar cine va blestema pe tată sau pe mamă, cu
moarte să se sfârşească. Voi însă spuneţi: Cel care va zice tatălui său sau mamei sale: Cu ce te-aş fi
putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu, acela nu va cinsti pe tatăl său sau pe mama sa; şi aţi desfiinţat
cuvântul lui Dumnezeu pentru datina voastră. (Matei 15.4-6)
Cel care cinsteşte pe tată se va curăţi de păcat. Şi ca acel care strânge comori, aşa este cel care cinsteşte
pe mama sa. Cel care cinsteşte pe tată se va veseli de fii şi în ziua rugăciunii sale va fi auzit.
(Ecclesiasticul 3.3-5)
Cel ce blesteamă pe tatăl său şi pe mama sa stinge sfeşnicul în mijlocul întunericului. (Solomon 20.20)
Cel ce se poartă rău cu tatăl său şi alungă (din casă) pe mama sa, este fiu aducător de ocară şi de ruşine.
(Solomon 19.26)
Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul
Dumnezeul tău ţi-l va da ţie. (Ieşirea 20.11)
Creştin sunt, lasă-mă la mama mea! (Sfântul Mucenic Chiric, în vârstă de trei ani. Dregătorul l-a aruncat
pe treptele tronului său, s-a lovit la cap şi a murit. Sfânta Muceniţă Iulita, mama pruncului, a fost
decapitată)
Dimpotrivă, mi-am smerit şi mi-am domolit sufletul meu, ca un prunc înţărcat de mama lui, ca răsplată a
sufletului meu. (Psalmi 130.2)
Din pricina sărăciei şi a foametei înspăimântătoare, ei mâncau rădăcini din locuri uscate şi mama lor era
câmpia pustie şi jalnică. (Iov 30.3)
Din toată inima cinsteşte pe tatăl tău şi nu uita niciodată durerile mamei tale. (Eclesiasticul 7.28)
Dragostea unei mame este balsamul minune care vindecă toate rănile. (Jean Gastaldi)
Economia poate fi privită ca fiica prevederii, ca sora cumpătării şi mama libertăţii. (Samuel Smiles)
Furia e mama trădării. (Proverb galez)
Hărnicia este mama norocului. (Benjamin Franklin)
Iar după trei zile L-au aflat în templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi întrebându-i. Şi toţi ca-
re Îl auzeau se minunau de priceperea şi de răspunsurile Lui. Şi văzându-L, rămaseră uimiţi, iar mama
Lui a zis către El: Fiule, de ce ne-ai făcut nouă aşa? Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi. Şi El
a zis către ei: De ce era să Mă căutaţi? Oare, nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu? Dar ei
n-au înţeles cuvântul pe care l-a spus lor. (Luca 2.46-50)
Iar El, răspunzând, a zis către ei: Mama mea şi fraţii Mei sunt aceştia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu
şi-l îndeplinesc. (Luca 8.21)
Iar Iosif şi mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc. Şi i-a binecuvântat Simeon şi a zis către
Maria, mama Lui: Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn
care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe
inimi. (Luca 2.33-35)
Iar pe fruntea ei scris nume tainic: Babilonul cel mare, mama desfrânatelor şi a urâciunilor pământului.
(Apocalipsa 17.5)
Iar prăznuind Irod ziua lui de naştere, fiica Irodiadei a jucat în mijloc şi i-a plăcut lui Irod. De aceea, cu ju-
rământ i-a făgăduit să-i dea orice va cere. Iar ea, îndemnată fiind de mama sa, a zis: Dă-mi, aici pe
tipsie, capul lui Ioan Botezătorul. (Matei 14.6-8)
Înţelepciunea acestei lumi este mama şi rădăcina tuturor relelor. (Erasmus)
Judecă-te pe tine cu inimă de judecător, iar pe celălalt cu inima de mamă. 12.4
Laşitatea este mama cruzimii. (Michel de Montaigne)
Mândria este mama aroganţei. (Toba Beta)
Memoria este mama înţelepciunii. (Eschil)
Milostenia este mama tuturor virtuţilor. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Mita este mama Corupţiei. (Mihai Cucereavii)
Nevoia este mama invenţiei. (Platon)
Nimic nu este mai dulce pentru un copil decât mama. Da, copii, iubiţi-vă mama! Viaţa nu vă aduce nicio
altă dragoste care să facă atâta bine. (Euripide)
Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să des-
part pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Şi duşmanii omului (vor fi)
casnicii lui. (Matei10.34-36)
O mamă ne iartă toate greşelile, chiar şi câteva pe care nu le-am comis. (Robert Brault)
Oare nu-i biserica mama celor orfani? (Honoré de Balzac)
Să aveţi către Dumnezeu inimă de fiu, către aproapele inimă de mamă şi către voi minte de judecător.
(Părintele Ilie Cleopa)
Smerenia este mama înţelepciunii. Dacă ai smerenia, le vei avea şi pe toate celelalte.
(Sfântul Vasile cel Mare)
Şi a treia zi s-a făcut nuntă în Cana Galileii şi era şi mama lui Iisus acolo. Şi a fost chemat şi Iisus şi ucenicii
Săi la nuntă. Şi sfârşindu-se vinul, a zis mama lui Iisus către El: Nu mai au vin. A zis ei Iisus: Ce ne priveş-
te pe mine şi pe tine, femeie? Încă n-a venit ceasul Meu. Mama Lui a zis celor ce slujeau: Faceţi orice vă
va spune. Şi erau acolo şase vase de piatră, puse pentru curăţirea iudeilor, care luau câte două sau trei ve-
dre. Zis-a lor Iisus: Umpleţi vasele cu apă. Şi le-au umplut până sus. Şi le-a zis: Scoateţi acum şi aduceţi
nunului. Iar ei i-au dus. Şi când nunul a gustat apa care se făcuse vin şi nu ştia de unde este, ci numai sluji-
torii care scoseseră apa ştiau, a chemat nunul pe mire, şi i-a zis: Orice om pune întâi vinul cel bun şi, când
se ameţesc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum. (Ioan 2.1-10)
Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui;
şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă. Iar luând înştiinţare în vis să nu se
mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor. (Matei 2.11, 12)
Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt
care era săpat în stâncă, şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. Iar Maria Magdalena şi Maria, ma-
ma lui Iosi, priveau unde L-au pus. Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, ma-
ma lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. (Marcu 15.46, 47 şi 16.1)
Şi încă vorbind El mulţimilor, iată mama şi fraţii Lui {vezi Facerea 13.8(7)} stăteau afară, căutând să vor-
bească cu El. Cineva I-a zis: Iată mama Ta şi fraţii Tăi stau afară, căutând să-Ţi vorbească. Iar El i-a zis:
Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei? (vezi Luca 22.31-34; Ioan 20.17, 18) Şi, întinzând mâna
către ucenicii Săi, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei. Că oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri,
acela îmi este frate şi soră şi mamă. (Matei 12.46-50)
Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine, pentru nu-
mele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică. (Matei 19.29)
Şi stăteau, lângă crucea lui Iisus, mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena. Deci
Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care Îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fi-
ul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine. (Ioan 19.25-27)
Şi venind în patria Sa, îi învăţa pe ei în sinagoga lor, încât ei erau uimiţi şi ziceau: De unde are El înţelepciunea
aceasta şi puterile? Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeşte mama Lui Maria şi fraţii (verii)
Lui: Iacov şi Iosif şi Simon şi Iuda? Şi surorile (verişoarele) Lui au nu sunt toate la noi? Deci, de unde
are El toate acestea? Şi se sminteau întru El. Iar Iisus le-a zis: Nu este prooroc dispreţuit decât în patria
lui şi în casa lui. Şi n-a făcut acolo multe minuni, din pricina necredinţei lor. (Matei 13.54-58)
Tăcerea, mama tuturor gândurilor bune. 9.12
Teama este tatăl curajului şi mama siguranţei. (Henry H. Tweedy)
Timpul este tatăl adevărului, mama raţiunii umane. (Giordano Bruno)
Trudă mare a fost hărăzită fiecărui om şi jug greu peste fiii lui Adam. Din ziua ieşirii din pântecele mamei lor
până în ziua întoarcerii la mama tuturor. (Ecclesiasticul 40.1, 2)
Mare este mângâierea de a suferi pentru Hristos. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Mare este omul acela care ştie să-şi gestioneze timpul liber. (Aristotel)
Mare întărire spre a nu păcătui este citirea Scripturilor. Mare prăpastie şi adâncă groapă este neştiinţa Scripturilor.
(Sfântul Epifanie, episcopul Ciprului)
Mare/ A cunoaşte Esenţa Divină – acesta este cel mai înalt ţel al sufletului trimis de Creator pe Pământ! (Pitagora)
A face pe prostul la timpul potrivit este cea mai mare înţelepciune. (Cicero)
A fi conştient că eşti ignorant este un mare pas spre educaţie. (Benjamin Disraeli)
A ponegri pe altul e cea mai mare crimă. (Părintele Vichentie Mălău)
A poseda un mare intelect nu este o cale spre fericire. (Stephen Fry)
A spune adevărul, este cel mai mare dar al iubirii. (Patriarhul Fotie)
A şti să iei o hotărâre este o mare artă.(Stendhal)
A şti să taci, e o virtute mai mare decât a şti să vorbeşti. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului)
A uita este marele secret al firilor tari şi creatoare, a uita asemenea naturii care nu-şi cunoaşte trecutul, care
reîncepe neîncetat tainele zămislirilor ei neobosite. (Honoré de Balzac)
Acela care nu practică virtutea decât în speranţa de a dobândi o mare faimă este foarte aproape de viciu.
(Napoleon Bonaparte)
Acela (Ioan) era făclia care arde şi luminează, şi voi aţi voit să vă veseliţi o clipă în lumina lui. Iar Eu am mărtu-
rie mai mare decât a lui Ioan; căci lucrurile pe care Mi le-a dat Tatăl ca să le săvârşesc, lucrurile acestea
pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis. (Ioan 5.35, 36)
Adesea, omul îşi este singur cel mai mare duşman. (Cicero)
Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuşi cel
mai mic în împărăţia cerurilor este mai mare decât el. (Matei 11.11)
Adevărul este o torţă, dar una uriaşă, de aceea ne strecurăm cu toţii clipind, temându-ne să nu ne pârjo-
lească. (Johann Wolfgang von Goethe)
Alături de hidrogen, prostia e cea care se găseşte în cea mai mare cantitate în univers.(Thomas Alva Edison)
Aruncă un om norocos în mare şi el va ieşi cu un peşte în gură. (Proverb arab)
Aşa sunt uneltirile vrăjmaşului: Ne urcă prin înşelăciune la mare înălţime, ca să ne coboare de acolo, în adân-
cul prăpastiei. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Aşteptarea este dureroasă. Uitarea este dureroasă. Dar cea mai mare suferinţă este aceea de a nu şti ce să
faci. (Paulo Coelho)
Atât de mare e înşelăciunea, că primesc cu plăcere în suflete momeala aceea şi nu se gândesc că plăcerea
aceasta, ce poate răni, este scurtă şi trecătoare, pe când durerea e continuă iar învinuirea conştiinţei,
cumplită. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Atunci le-a zis: Se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie. Şi vor fi cutremure mari şi, pe alo-
curea, foamete şi ciumă şi spaime şi semne mari din cer vor fi. (Luca 21.10, 11)
Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit
fiica ei în ceasul acela. (Matei 15.28)
Birocraţia este un mecanism gigant acţionat de oameni mărunţi. (Honoré de Balzac)
Boieria şi prostia cu mare cheltuială se ţin. (Proverb)
Ca să înveţi, trebuie să fii umil. Însă viaţa este marele învăţător. (James Joyce)
Ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice: "Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali
spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut lumină
mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit". (Matei 4.14-16)
Care este cel mai mare duşman al omului, dacă nu propria sa minte? (Buddha)
Care este justificarea minciunii? Eu să apar cel mai tare, mai bun, mai des (?) Toate acestea enumerate
şi alte multe adăugate, izvorăsc din eul nostru, din egoul nostru: eu să fiu, eu să fac, eu să am,
eu sunt ceea ce sunt. El este izvorul tuturor neajunsurilor din om. ….. El este creat şi dăruit nouă
de Dumnezeu, ca cel mai mare şi de preţ dar. Prin el purtăm chipul lui Dumnezeu ….. Omul tre-
buie să crească, să cerceteze în, şi prin Dumnezeu care l-a creat. Acceptând ispita, Adam s-a rupt
de Dumnezeu şi a rămas numai la sine, şi în el s-a infiltrat satana, denaturând eul lui prin mândrie
şi provocând apoi ura, minciuna, crima şi toate celelalte. 8.9
Care este păcatul cel mai mare? Păcatul care te stăpâneşte. (Patericul)
Care faptă este mai mare decât toate celelalte? Şi a zis: socotesc că precum mândria este mai mare decât
toate patimile, încât a putut să surpe pe unii din cer, aşa şi smerita-cugetare este mai mare decât toate
faptele bune, pentru că poate să scoată pe om din însăşi adâncuri, măcar de ar fi păcătos ca un drac.
Pentru aceea şi Domnul mai întâi de toţi fericeşte pe cei săraci cu duhul. (Avva Longhin)
Când te găseşti în fundul prăpastiei să nu disperi, iar dacă ai ajuns pe vârful muntelui să nu ameţeşti. Şi să ştiţi
că această a doua primejdie, este mai mare decât cea dintâi. Pentru că, în fundul prăpastiei apelezi la
rugăciune ca izvor de putere. Când ai ajuns în vârful muntelui, uiţi de ea. (Mitropolitul Bartolomeu
Anania)
Cât este de mare milostivirea Domnului şi mila spre cei care se întorc la El! (Ecclesiasticul 17.24)
Cea mai înaltă artă este întotdeuna cea mai religioasă, iar cel mai mare artist este întotdeauna o persoană
devotată credinţei. (Abraham Lincoln)
Cea mai mare artă a diavolului este să ne convingă că nu există. (Charles Baudelaire)
Cea mai mare bogăţie dintre toate este să te mulţumeşti cu ceea ce ai. (Epicur, citat de Cuviosul
Clement Alexandrinul)
Cea mai mare înşelătorie căreia îi sunt supuşi oamenii se trage din propriile lor opinii. (Leonardo da Vinci)
Cea mai mare înşelăciune este să crezi că nu te înşeli. (Sfântul Ignatie Briancianinov)
Cea mai mare minune este să te ridici din propriile tale păcate. (Sfinţii Părinţi)
Cea mai mare mustrare este “mustrarea de conştiinţă” (John Ellis Large)
Cea mai mare viclenie a diavolului este aceea de a ne face să credem că nu există. 9.11
Cea mai mare virtute este dreapta-socoteală, echilibrul în viaţa noastră, în fiecare zi din viaţa noastră.
(Sfântul Antonie cel Mare)
Cel care se sileşte să fie asemenea lui Dumnezeu, datorită marii lui lipsă de răutate, iartă de şaptezeci de ori
câte şapte, adică tot timpul vieţii şi în tot circuitul cosmic, pentru că aceasta înseamnă numărul şapte.
(Cuviosul Clement Alexandrinul)
Cel ce se cunoaşte pe sine e mai mare decât cel ce înviază morţii. (Sfinţii Părinţi)
Cel mai bun caracter are momente de răutate şi cele mai mari genii, îngustimi de spirit.
(Arthur Schopenhauer)
Cel mai bun mod de a crea o idee de calitate înaltă este să creezi o mare cantitate de idei. (Joey Reiman)
Cel mai bun prieten îţi poate ajunge cel mai mare duşman, şi invers. (Machiavelli)
Cel mai bun şi cel mai mare câstig este un prieten adevărat; şi cea mai mare pierdere este pierderea timpului.
(Pitagora)
Cel mai fericit om este acela care face fericiţi un număr cât mai mare de oameni. (Lev Tolstoi)
Cel mai mare duşman al omului este stomacul său. (Proverb arab)
Cel mai mare mister al infinitului este existenţa Celui pentru care nimic nu are mister. (Eliphas Levi)
Cel mai mare om din lume nu este cuceritorul, ci acela care se stăpâneşte pe sine însuşi.
(Arthur Schopenhauer)
Cel mai mare păcat faţă de oameni nu este ura, ci indiferenţa faţă de ei. (George Bernard Shaw)
Cel mai mare soi de duşmani este cel al lăudătorilor. (Tacit)
Cel mai mare test de curaj de pe pământ este să suporţi înfrângerea fără să te descurajezi. (Robert G.
Ingersoll)
Cred că unul dintre cele mai mari riscuri în viaţă este să nu ai niciodată curajul să rişti. (Oprah Winfrey)
Credem că ştim ce este pictura, dar numai pictorii mari ştiu. (Drieu La Rochelle)
Creierul este o lume care constă dintr-un număr de constante neexplorate şi mari întinderi de teritorii necu-
noscute. (Santiago Ramon y Cajal)
Cu cât creşti şi devii mai mare şi mai important prin creaţiile tale, cu atât îi priveşti cu mai mult respect şi cu
mai mare smerenie pe creatorii dinaintea ta. La vârsta voastră (a studenţilor cărora le vorbea), ziceam:
Dostları ilə paylaş: |