Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(I Corinteni 14.8, 9)

Şi tot poporul a auzit fulgerele şi tunetele şi sunetul trâmbiţelor, şi a văzut muntele fumegând; şi văzând, tot

poporul s-a dat înapoi şi a stat departe, temându-se. Apoi a zis către Moise: "Vorbeşte tu cu noi şi vom

asculta, dar Dumnezeu să nu grăiască cu noi, ca să nu murim". Zis-a Moise către popor: "Cutezaţi, că

Dumnezeu a venit la voi, să vă pună la încercare pentru ca frica Lui să fie în voi, ca să nu greşiţi".

(Ieşirea 20.17-19)

Şi va trimite pe îngerii Săi, cu sunet mare de trâmbiţă, şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui din cele patru vân-

turi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini. (Matei 24.31)

Vrăjmaşului i-au lipsit de tot săbiile şi cetăţile i le-ai sfărâmat; pierit-a pomenirea lor în sunet. (Psalmi 9.6)

Supărarea/ Căci, mai ales, spunea el, prin aceea se deosebeşte prietenul de linguşitor; unul vorbeşte numai ce ştie

că place, pe când celălalt nu ezită să spună şi cuvinte care supără. (Sfântul Vasile cel Mare)

Când un înţelept se ceartă cu un nebun, fie că se supără, fie că râde, nu-şi pierde cumpătul.

(Solomon 29.9)

Eu nu mă tem de Dumnezeu, ci de mine păcătosul, ca să nu-L supăr pe El. (Sfinţii Părinţi)

Iar eu, când mă supărau ei, m-am îmbrăcat cu sac şi am smerit cu post sufletul meu şi rugăciunea mea

în sînul meu se va întoarce. (Psalmi 34.12)

Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, cre-

dinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege. Iar cei ce sunt ai lui

Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele. Dacă trăim în Duhul, în Duhul

să şi umblăm. Să nu fim iubitori de mărire deşartă, supărându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii

pe alţii. (Galateni 5.22-26)

Mai bine să locuieşti în pustiu decât cu o femeie certăreaţă şi supărăcioasă. (Solomon 21.19)

Nu cuvintele unuia sau altuia provoacă în noi supărarea, ci mândria nostră de a ne socoti mai buni

decât cel care ne-a jignit. 12.2

Orice amărăciune şi supărare şi mânie şi izbucnire şi defăimare să piară de la voi, împreună cu orice

răutate. (Efeseni 4.31)

Pentru a suporta o ocară trebuie să nu te superi pe cel ce te-a ocărât. (Sfântul Varsanufie de la Optina)

Şi Domnul a auzit glasul lor şi a văzut supărarea lor, şi poporul din toată Iudeea şi locuitorii Ierusalimu-

lui au postit mai multe zile în faţa templului Domnului celui Atotputernic. (Iudita 4.13)

Şi încă vorbind El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicând: A murit fiica ta. Nu mai supăra pe

Învăţătorul. Dar Iisus, auzind, i-a răspuns: Nu te teme; crede numai şi se va izbăvi. (Luca 8.49, 50)

Totuşi, fiindcă văduva aceasta îmi face supărare, îi voi face dreptate, ca să nu vină mereu să mă

supere. (Luca 18.5)

Zis-a Avva Isidor: Viaţa fără cuvânt mai mult foloseşte decât cuvântul fără viaţă. Căci viaţa chiar şi în tă-

cere foloseşte. Cuvântul chiar şi strigând supără. Dar dacă şi cuvântul şi viaţa se

vor întâlni, fac o icoană a toată înţelepciunea.

Superficial/ Dumnezeu nu comunică la nivel de superficial cu omul, ci la nivelul adâncului, la rădăcină. Ori boala,

oricare ar fi ea, nu distruge adâncul. (Episcopul ortodox Antonie Blum din Londra; formaţia lui de

bază: medic.)

În vremuri de restrişte iese la iveală superficialitatea structurii de bază. (Robert Browning)

Seriozitatea este singurul refugiu al celui superficial. (Oscar Wilde)

Superficialitatea e o boală naţională, de aceea nu progresăm. (George Călinescu)

Tăcerea este profundă ca şi eternitatea; vorbirea este superficială ca şi timpul. (Thomas Carlyle)

Suprafaţa/ Creierul este o lume care constă dintr-un număr de constante neexplorate şi mari întinderi de teritorii

necunoscute. (Santiago Ramon y Cajal)

El a tras un cerc pe suprafaţa apelor, până la hotarul dintre lumină şi întuneric. (Iov 26.10)

Mândria ne face să ne amăgim întotdeuna. Dar adânc înăuntrul nostru, dincolo de suprafaţa conştiinţei

obişnuite, o voce mică şi liniştită ne spune “Ceva e în neregulă”. (Carl Gustav Jung, medic psihiatru

şi psiholog elveţian)

Minciuna este ca uleiul, pluteşte pe suprafaţa adevărului. (Henryk Sienkiewicz)

Tu, doctore, nu te mulţumeşti cu suprafeţele, cauţi esenţele. (Goethe, în Faust, citat de părintele

Constantin Galeriu)

Zeflemistul este omul care vede mereu lucrurile numai la suprafaţă; de aceea este crud. (Honoré

de Balzac)

Suprem/ Admiraţia este suprema bucurie a înţelegerii. (Albert Camus)

Binele nu este o simplă calitate etică sau aptitudine morală, ci un reflex al harului, o “rază arătătoare de

Dumnezeu”, o lucrare îndumnezeitoare care vine în om din Binele ultim, suprem, care este Dumnezeu.

(Calist Catafygiotul)

Delicateţea este calitatea supremă şi cea mai rară a sufletului omenesc, ea le presupune pe toate celelalte.

(Garabet Ibrăileanu)

Dumnezeu, doctorul suprem. 4.12

Eu cred că Dumnezeu este adevăratul nume şi adevăratul izvor al inconştientului colectiv şi de aceea este

suprema autoritate morală din univers. (Stephen R. Covey)

Înţelepciunea este partea supremă a fericirii. (Sofocle)

Nimeni nu poate ajunge la desăvârşirea supremă. 11.17

Plictiseala este expresia supremă a indiferenţei. (Ricardo Leon)

Rugăciunea utilizează gândurile, puterea mentală şi inteligenţa creatoare de care dispunem împreună cu

Inteligenţa Infinită a Spiritului Suprem. (Herbert Harris)

Suprema înţelepciune este de a distinge binele de rău. (Socrate)

Timpul curge din noi ca dintr-un ceasornic cu nisip, dar noi nu simţim fuga asta, mai ales în clipe supreme.

(Victor Hugo)

Uitarea ni se pare o trădare. Uitarea e suprema laşitate. (Victor Eftimiu)

Surorile/ Calomnia este fiica ignoranţei şi soră geamănă cu invidia. (F. Romero Robledo)

Economia poate fi privită ca fiica prevederii, ca sora cumpătării şi mama libertăţii. (Samuel Smiles)

Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socoteşti că sora mea m-a lăsat

singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute. Şi, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijeşti

şi pentru multe te sileşti; dar un lucru trebuie: căci Maria partea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea.

(Luca10.40-42)

Iisus a zis: Ridicaţi piatra. Marta, sora celui răposat, I-a zis: Doamne, deja miroase, că este a patra zi. Iisus

i-a zis: Nu ţi-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu? Au ridicat deci piatra, iar Iisus

Şi-a ridicat ochii în sus şi a zis: Părinte, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. Eu ştiam că întotdeauna Mă as-

culţi, dar pentru mulţimea care stă împrejur am zis, ca să creadă că Tu M-ai trimis. Şi zicând acestea,

a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară! Şi a ieşit mortul, fiind legat la picioare şi la mâini cu fâşii

de pânză şi faţa lui era înfăşurată cu mahramă. Iisus le-a zis: Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă.

(Ioan 11.39-44)

Pe atunci s-a făcut foamete în ţinutul acela şi s-a coborât Avram în Egipt, ca să locuiască acolo, pentru că

se înteţise foametea în ţinutul acela. Când însă s-a apropiat Avram să intre în Egipt, a zis către Sarai, fe-

meia sa: "Ştiu că eşti femeie frumoasă la chip. De aceea, când te vor vedea Egiptenii, vor zice: "Aceasta-i

femeia lui! Şi mă vor ucide pe mine, iar pe tine te vor lăsa cu viaţă. Zi deci că-mi eşti soră, ca să-mi fie şi

mie bine pentru trecerea ta şi pentru trecerea ta să trăiesc şi eu!" Iar după ce a sosit Avram în Egipt, au

văzut Egiptenii că femeia lui e foarte frumoasă. Şi au văzut-o şi dregătorii lui Faraon şi au lăudat-o înain-

tea lui Faraon şi au dus-o în casa lui Faraon; şi pentru ea i-au făcut bine lui Avram şi avea el oi, vite mari

şi asini, slugi şi slujnice, catâri şi cămile. Domnul însă a lovit cu bătăi mari şi grele pe Faraon şi casa lui,

pentru Sarai, femeia lui Avram. Şi chemând Faraon pe Avram, i-a zis: "Ce mi-ai făcut? De ce nu mi-ai

spus că aceasta e soţia ta? Pentru ce ai zis: Mi-e soră? Şi eu am luat-o de femeie: Acum dar iată-ţi

femeia! Ia-ţi-o şi te du!" (Facerea 12.9-18)

Prostia este sora cea mai apropiată a răutăţii. (Sofocle)

Prostia şi îngâmfarea sunt două surori care foarte rar se despart. (Proverb arab)

Spune înţelepciunii: "Tu eşti sora mea!", şi numeşte priceperea prietena ta, ca ea să te păzească de femeia

străină, de femeia altuia, ale cărei cuvinte sunt ademenitoare. (Solomon 7.4, 5)

Şi era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei. Iar Maria era aceea care a

uns cu mir pe Domnul şi I-a şters picioarele cu părul capului ei, al cărei frate Lazăr era bolnav. Deci au

trimis surorile la El, zicând: Doamne, iată, cel pe care îl iubeşti este bolnav. Iar Iisus, auzind, a zis:

Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu să Se

slăvească. Şi iubea Iisus pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr. Când a auzit, deci, că este bolnav, atunci

a rămas două zile în locul în care era. Apoi, după aceea, a zis ucenicilor: Să mergem iarăşi în Iudeea.

(Ioan 11.1-7)

Şi încă vorbind El mulţimilor, iată mama şi fraţii Lui {vezi Facerea 13.8(7)} stăteau afară, căutând să vor-

bească cu El. Cineva I-a zis: Iată mama Ta şi fraţii Tăi stau afară, căutând să-Ţi vorbească. Iar El i-a zis:

Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei? (vezi Luca 22.31-34; Ioan 20.17, 18) Şi, întinzând mâna

către ucenicii Săi, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei. Că oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri,

acela îmi este frate şi soră şi mamă. (Matei 12.46-50)

Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine, pentru nu-

mele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică. (Matei 19.29)

Şi stăteau, lângă crucea lui Iisus, mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena. Deci

Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care Îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul

tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine. (Ioan 19.25-27)

Şi venind în patria Sa, îi învăţa pe ei în sinagoga lor, încât ei erau uimiţi şi ziceau: De unde are El înţelepciunea

aceasta şi puterile? Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeşte mama Lui Maria şi fraţii (verii)

Lui: Iacov şi Iosif şi Simon şi Iuda? Şi surorile (verişoarele) Lui au nu sunt toate la noi? Deci, de unde

are El toate acestea? (Matei 13.54-56)

Viclenia, răutatea şi nebunia – surori sunt. (Proverb)

Surpriza/ Am fost mândru, extaziat şi extrem de surprins că am reuşit. (Neil Armstrong)

Au fost cazuri în care rugăciunea pentru vrăjmaşi i-a îndreptat mai repede, pentru alţii a durat mai mult.

Dumnezeu îndreaptă oamenii şi îi schimbă în bine, adesea şi prin binefaceri nemeritate, cum a fost de

pidă Zaheu Vameşul, care a asuprit multă lume, era lacom de bani, era corupt, era răpitor, asuprea pe

oameni ca să se îmbogăţească. Dar când Mâtuitorul Iisus Hristos S-a autoinvitat în casa lui, el a fost

surprins, pentru că toată lumea îl blama. Mântuitorul însă a zis: “Astăzi vreau să fiu în casa ta.” Şi o-

noarea aceasta nemeritată şi neaşteptată l-a schimbat, l-a tulbarat şi în acelaşi timp i-a dat speranţă şi

a zis: Doamne, împart, jumătate din averea mea o dau săracilor iar celor pe care i-am nedreptăţit le

dau înapoi împătrit. Aceasta este o schimbare a unui om rău, pentru un bine care i s-a făcut, dar pe

care nu-l merita. ... (Patriarhul Daniel)

Avantajul de a fi pesimist: fie ai dreptate, fie ai doar surprize plăcute. (George Will)

Dacă nu te aştepţi la nimic, vei avea surprize tot timpul. (Malcom Forbes)

Mai bine să pui răul înainte şi să laşi ce e mai bun ca o surpriză. (Jules Verne)

Misterul este esenţa creativităţii. Misterul, şi surpriza. (Julia Cameron)

Pentru mine, elementul esenţial în teatru este surpriza, pentru că fără surpriză nu există viaţă.

(Andrei Şerban)

Secretul umorului este surpriza. (Aristotel)

Sursa/ Eşecul ne învaţă despre tăria noastră de caracter. Ne provoacă să săpăm mai adânc în resursele noastre

atunci când ne lovim de piedici. (Hal Urban)

Imaginaţia este şi ea o sursă de informare. (Grigore Moisil)

Iubirea este sursa tuturor formelor de bine. (Părintele Dumitru Stăniloae)

Iubirea, sursa care alimentează întotdeauna starea de jertfă. 9.5

Plăcerea ce o obţinem din muzică are drept sursă numărarea, o numărare inconştientă. (Gottfried Wilhelm

von Leibniz)

Ştiinţa nu este doar compatibilă cu spiritualitatea; ea este sursa profundă a spiritualităţii. (Carl Sagan)

Una din sursele fericirii mele este ca să nu doresc niciodată să aflu de treburile altor persoane. (Dolley

Madison)

Sus/ Ai curaj! Şterge-ţi ochii! Adesea, căderea e un mijloc de a te ridica mai sus. (William Shakespeare)

Atunci Domnul a zis către Satan: "De unde vii?" Iar Satan a răspuns Domnului şi a zis: "Am dat târcoale pe pă-

mânt şi m-am plimbat în sus şi în jos". Şi Domnul a zis către Satan: "Te-ai uitat la robul Meu Iov, că nu este

nici unul ca el pe pământ fără prihană şi drept şi temător de Dumnezeu şi care să se ferească de ce este rău?"

(Iov 1.7 8)

Biserica este cerul pământean în care Dumnezeu din Cerul de Sus locuieşte şi se preumblă. (Sfântul Gherman,

patriarhul Constantinopolului)

Câteodată trebuie să urci foarte sus pentru a-ţi da seama cât eşti de mic. (Felix Baumgartner)

Cel ce este cinstit şi lăudat mai presus de vrednicie, mult se păgubeşte, iar cel ce nicidecum nu este cinstit de

oameni, de sus va fi slăvit.(Avva Or)

Cine se aşează singur sus, acela îşi va găsi singur căderea. (Mitropolitul Filaret)

Cine ştie dacă duhul omului se urcă în sus şi duhul dobitocului se coboară în jos către pământ?

(Ecclesiastul 3.21)

Frumosul este superior sublimului pentru că este permanent şi nu satură; în timp ce sublimul este relativ, trecă-

tor şi violent. (Henri-Frédéric Amiel)

Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul. Şi iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de sus

până jos, şi pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat; mormintele s-au deschis şi multe

trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat. (Matei 27.50-52)

Îmi plac porcii. Câinii ne privesc de jos. Pisicile ne privesc de sus. Porcii ne tratează ca pe egali.

(Winston Churchill)

Însă el, omul, poate să aleagă bine sau poate să aleagă rău, iar asta depinde tot de sufletul său, mai exact de

simţurile sufletului său, deoarece potrivit spuselor Sfântului Macarie Egipteanul, dacă cele cinci simţuri

ale sufletului şi anume: inteligenţa, cunoaşterea, discernământul, răbdarea şi mila, primesc harul cel de

sus şi sfinţirea duhului sunt cu adevărat fecioare înţelepte, iar dacă se mărginesc la firea lor sunt cu

adevărat fecioare neînţelepte şi fiice ale acestei lumi. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Înţeleptul merge pe cărarea vieţii ce duce în sus, ca să ocolească drumul iadului care merge în jos.

(Solomon 15.24)

Mântuitorul spunea în predica de pe munte: Ajunge zilei răutatea ei. Aici se înţelege prin răutate grija, munca

şi necazurile, care se repetă zilnic fără încetare, destul deci pentru o singură zi, aşa ca să nu mai adăugăm

şi grija zilei de mâine, s-o încărcăm prea mult încât să nu putem avea posibilitatea îndeletnicirii şi cu lu-

cruri spirituale. Nu numai vicleşugul este numit răutate, ci şi cele amintite mai sus (Teologul Teoclitos)

Mita e-n stare să pătrundă orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei

vând sângele şi averea unei generaţii. (Mihai Eminescu)

Nimic nu înalţă pe cineva mai sus spre slavă, ca o conştiinţă totdeauna curată şi veghetoare.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Nu urci niciodată atât de sus decât atunci când nu ştii încotro te îndrepţi. (Napoleon Bonaparte)

Omul este deopotrivă măreţie şi umilinţă, cer şi pământ, vremelnicie şi nemurire, moştenitor al pământului dacă

priveşte pe cele de sus, dar şi moştenitor al întunericului dacă priveşte doar spre cele de jos. (Sfântul

Grigorie de Nazianz)

Pocăinţa e îndreptată mai mult spre bucurie decât spre întristare. Pocăinţa nu este un accent de remuşcări şi au-

tocompătimiri, ci o convertire, o recentrare a întregii noastre vieţi pe Sfânta Treime. Căinţa nu înseamnă pri-

virea în jos la imperfecţiunile proprii, ci în sus spre iubirea lui Dumnezeu. Să priveşti nu ceea ce n-ai reuşit

să fii, ci ceea ce poţi încă deveni cu harul lui Hristos. (Mitropolitul Kallistos Ware)

Prima cauză de prăbuşire a diavolului a fost trufia, prin care a meritat să fie numit şarpe, iar prăbuşirea a

doua a urmat din cauza invidiei. Între cele două prăbuşiri el încă putea să se ridice şi să vorbească cu

oamenii în tovărăşie cu ei, dar hotărârea dreaptă a Domnului l-a aruncat atât de jos, încât de aici înco-

lo n-a mai putut să privească în sus şi nici să meargă cu statura dreaptă, ci să se târască pe pământ

umilit şi să se hrănească din lucrarea viciilor pământeşti. La început era vrăjmaş ascuns al omului, dar

Dumnezeu l-a dat pe faţă ca fiind duşman primejdios, să nu mai poată face rău omului prin prietenii

înşelătoare. (Sfântul Ioan Casian)

Problema pe care o au oamenii nu este că ţintesc prea sus şi eşuează, ci că ţintesc prea jos şi reuşesc.

(Michelangelo)

Să faci corăbiei o fereastră la un cot de la acoperiş, iar uşa corăbiei să o faci într-o parte a ei. De asemenea

să faci într-însa trei rânduri de cămări: jos, la mijloc şi sus. Şi iată Eu voi aduce asupra pământului

potop de apă, ca să pierd tot trupul de sub cer, în care este suflu de viaţă, şi tot ce este pe pământ

va pieri. Iar cu tine voi face legământul Meu; şi vei intra în corabie tu şi împreună cu tine vor intra

fiii tăi, femeia ta şi femeile fiilor tăi. (Facerea 6.16-18)

Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să vezi foarte departe. (Constantin Brâncuşi)

Umblă pe pământ, iar vieţuirea să ţi-o ai în ceruri. Îndreaptă-ţi privirea în jos, iar sufletul în sus. (Fericitul

Augustin)

Suspinul/ Că s-a stins întru durere viaţa mea şi anii mei în suspinuri; slăbit-a întru sărăcie tăria mea şi oasele mele

s-au tulburat. (Psalmi 30.10)

Când drepţii domnesc se bucură poporul şi, când stăpânesc cei fără de lege, suspină. (Solomon 29.2)

Deci Iisus, când a văzut-o plângând şi pe iudeii care veniseră cu ea plângând şi ei, a suspinat cu duhul şi

S-a tulburat întru Sine. Şi a zis: Unde l-aţi pus? Zis-au Lui: Doamne, vino şi vezi. Şi a lăcrimat Iisus.

Deci ziceau iudeii: Iată cât de mult îl iubea. (Ioan 11.33-36)

O clipă poate fi un timp şi un suspin poate fi o rugăciune. (Părintele Arsenie Papacioc)

Ostenit-am întru suspinul meu, spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele aşternutul meu voi

uda. (Psalmi 6.6)

Pentru cine sunt suspinele, pentru cine văicărelile, pentru cine gâlcevile, pentru cine plânsetele, pentru ci-

ne rănile fără pricină, pentru cine ochii întristaţi? Pentru cei ce zăbovesc pe lângă vin, pentru cei ce

vin să guste băuturi cu mirodenii. (Solomon 23.29, 30)

Pentru necazul săracilor şi suspinul nenorociţilor, acum Mă voi scula, zice Domnul; le voi aduce lor mân-

tuirea şi le voi vorbi pe faţă. (Psalmi 11.5)

Rugăciunea face pe om Biserică a lui Dumnezeu, dar şi preot al Lui, căci şi Hristos însuşi se află în sufletul

care se roagă împreună cu Duhul Sfânt, care se roagă cu suspine negrăite în noi sau se întipăreşte în

eul nostru în rugăciune, pentru că biserica nu este numai locul unde se roagă omul, ci şi locul unde se

află Hristos. (Părintele Dumitru Stăniloae)

Şi au ieşit fariseii şi se sfădeau cu El, cerând de la El semn din cer, ispitindu-L. Şi Iisus, suspinând cu du-

hul Său, a zis: Pentru ce neamul acesta cere semn? Adevărat grăiesc vouă că nu se va da semn

acestui neam. (Marcu 8.11, 12)

Şi privind la cer, a suspinat şi a zis lui: Effatta! ceea ce înseamnă: Deschide-te! Şi urechile lui s-au deschis,

iar legătura limbii lui îndată s-a dezlegat, şi vorbea bine. (Marcu 7.34, 35)

Şi Iisus, suspinând cu duhul Său, a zis: Pentru ce neamul acesta cere semn? Adevărat grăiesc vouă că nu

se va da semn acestui neam. (Marcu 8.12)

Umblă pe pământ, iar vieţuirea să ţi-o ai în ceruri. Îndreaptă-ţi privirea în jos, iar sufletul în sus.

(Fericitul Augustin)

Un suspin poate fi o rugăciune. 4.9

Şansa aşteaptă minţile pregătite. (Louis Pasteur)

Şansa bate de mai multe ori la uşă, dar de cele mai multe ori nu este nimeni acasă. (William Rogers)

Şansa favorizează mintea pregătită. (Louis Pasteur)

Şansa/ A nu-ţi respecta duşmanul înseamnă a pierde o şansă de a-l învinge. (Lucian Blaga)

Cel slab aşteaptă o şansă, pe când cel puternic creează şansa. (Anchee Min)

Dacă Dumnezeu îţi închide o uşă, îţi deschide o fereastră. (Proverb rusesc)

Fericirea nu depinde de ce eşti sau de ce ai, ci doar de ceea ce gândeşti. Mulţumirea aduce fericire chiar şi

săracului, iar nemulţumirea aduce sărăcie chiar şi bogatului. Viitorul vine către noi bucăţică după bucă-

ţică, puţin câte puţin. Nu ştim niciodată ce ne aşteaptă, dar dacă păstrăm o atitudine pozitivă, va fi

mereu loc pentru o nouă şansă şi vom putea fi mulţumiţi. (Confucius)

Indiferenţa este cea mai puternică armă din univers. Ea face tot ce atinge lipsit de sens. Iubirea şi ura nu au

nicio şansă împotriva ei. (Joan Vinge)

Nu râde niciodată de prostia altuia. Ea este şansa ta. (Winston Churchill)

Ortodoxia priveşte cu încredere şi optimism, însă şi cu gravitate, fiecare clipă a vieţii prezente, preţuind-o ca

pe şansă divină a răscumpărării păcatului, ca timp al ridicării, ca şansă de rodire şi valorificare a darurilor

primite de la Dumnezeu. În ortodoxie, clipa nu este doar un pas spre moarte, ca în filosofia lui Heidegger,

ci clipa oferă şi posibilitatea valorificării potenţelor umane creatoare, nealterate de păcat. Ea poate releva

capacitatea noastră de a dobândi, în condiţiile temporalităţii, valori eterne şi poate redescoperi vocaţia ori-

ginară. Clipa poate răscumpăra timpul pierdut, când se restabileşte în ea comuniunea cu Dumnezeu, sau

poate pierde un timp bun, de o viaţă întreagă, când în ea se săvârşeşte, prin păcat, ruperea comuniunii cu

Dumnezeu. (Patriarhul Daniel)

Toţi au nevoie de Tine, chiar cei ce nu ştiu. Cei ce nu ştiu, mai amarnic decât cei ce ştiu. Flămândul îşi închi-

puie că umblă după pâine, dar îi este foame de Tine. Însetatul crede că vrea să bea apă, dar îi este sete

de Tine. Bolnavul se mângâie că râvneşte sănătate, dar boala lui nu-i dă nicio şansă. În momentul în

care Îl găsesc pe Hristos, toate îşi găsesc rezolvare. (Giovanni Papini)

Viaţa este plină de şanse, iar tu nu primeşti niciuna. (Charlie Brown)

Şanţul/ A luat Ilie douăsprezece pietre, după numărul seminţiilor fiilor lui Iacov, către care a zis Domnul: "Israel va fi

numele tău!" Şi a zidit din pietrele acelea jertfelnicul în numele Domnului, făcând împrejurul jertfelnicului

şanţ în care încăpeau două măsuri de sămânţă, a aşezat lemnele pe jertfelnic, a tăiat viţelul bucăţi şi le-a

pus pe el. Şi a zis: "Umpleţi patru cofe cu apă şi le turnaţi peste jertfa arderii de tot şi peste lemne!" Şi

au făcut aşa. Apoi a zis: "Faceţi aceasta a doua oară!" Şi au făcut la fel a doua oară. Şi a zis: "Faceţi aşa

şi a treia oară!" Şi umbla apa împrejurul jertfelnicului şi şanţul se umpluse de apă. Iar la vremea jertfei de

seară, s-a apropiat Ilie proorocul şi a strigat la cer şi a zis: "Doamne Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac

şi al lui Israel! Auzi-mă Doamne, auzi-mă acum cu foc, ca să cunoască astăzi poporul acesta că Tu singur

eşti Dumnezeu în Israel şi că eu sunt slujitorul Tău. Auzi-mă, Doamne, auzi-mă, ca să cunoască poporul

acesta că Tu Doamne eşti Dumnezeu şi că Tu le întorci inima la Tine!" şi s-a pogorât foc de la Domnul

şi a mistuit arderea de tot şi lemnele şi pietrele şi ţărâna şi a mistuit şi toată apa care era în şanţ. Şi tot

poporul, când a văzut aceasta, a căzut cu faţa la pământ şi a zis "Domnul este Dumnezeu, Domnul este

Dumnezeu!" (III Regi 18.31-39)

Beţia nu-i ia omului numai judecata, ci îi schimbă şi simţurile şi-l face pe cel ce se îmbată mai rău decât ori-

ce animal. Care vită îşi răneşte într-atât vederea şi auzul cum şi le răneşte beţivul? Nu-i aşa că nu-şi

mai cunosc cunoscuţii? Nu aleargă adeseori la străini ca la nişte prieteni? Nu sar de multe ori peste

umbre, ca peste nişte şanţuri şi prăpăstii? … (Sfântul Vasile cel Mare)

El a săpat şanţuri în stânci şi nimic de preţ nu scapă privirii lui. (Iov 28.10)

Iar Israeliţii, văzându-se în primejdie, pentru că poporul era strâmtorat, s-au ascuns prin peşteri, prin stufişuri,

printre stânci, prin turnuri şi prin şanţuri; (I Regi 13.6)

Şi când S-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea, zicând: Dacă ai fi cunoscut şi tu, în ziua aceasta, ce-

le ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi. Căci vor veni zile peste tine, când duşmanii

tăi vor săpa şanţ în jurul tău şi te vor împresura şi te vor strâmtora din toate părţile. Şi te vor face una cu

pământul, şi pe fiii tăi care sunt în tine, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră pentru că nu ai cunoscut

vremea cercetării tale. (Luca 19.41-44)

Şarpele/ Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce au ucis pe prooroci. Dar voi întreceţi măsura părin-

ţilor voştri! Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei? (Matei 23.31-33)

Dar mă tem ca nu cumva, precum şarpele a amăgit pe Eva în viclenia lui, tot aşa să se abată şi gândurile

voastre de la curăţia şi nevinovăţia cea în Hristos. (II Corinteni 11.3)

Dar odată, pe când ne duceam la rugăciune, ne-a întâmpinat o slujnică, care avea duh pitonicesc şi care a-

ducea mult câştig stăpânilor ei, ghicind. Aceasta, ţinându-se după Pavel şi după noi, striga, zicând: Aceşti

oameni sunt robi ai Dumnezeului celui Preaînalt, care vă vestesc vouă calea mântuirii. Şi aceasta o făcea

timp de multe zile. Iar Pavel mâniindu-se şi întorcându-se, a zis duhului: În numele lui Iisus Hristos îţi po-

runcesc să ieşi din ea. Şi în acel ceas a ieşit. Şi stăpânii ei, văzând că s-a dus nădejdea câştigului lor, au

pus mâna pe Pavel şi pe Sila şi i-au în piaţă înaintea dregătorilor. Şi ducându-i la judecători, au zis: Aceşti

oameni, care sunt iudei, tulbură cetatea noastră. Şi vestesc obiceiuri care nouă nu ne este îngăduit să le pri-

mim, nici să le facem, fiindcă suntem romani. Şi s-a sculat şi mulţimea împotriva lor. Şi judecătorii, rupân-

du-le hainele, au poruncit să-i bată cu vergi. Şi, după ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă, po-

runcind temnicerului să-i păzească cu grijă. Acesta, primind o asemenea poruncă, i-a băgat în fundul tem-

niţei şi le-a strâns picioarele în butuci; iar la miezul nopţii, Pavel şi Sila, rugându-se, lăudau pe Dumnezeu

în cântări, iar cei ce erau în temniţă îi ascultau. Şi deodată s-a făcut cutremur mare, încât s-au zguduit teme-

liile temniţei şi îndată s-au deschis toate uşile şi legăturile tuturor s-au dezlegat. Şi deşteptându-se temnice-

rul şi văzând deschise uşile temniţei, scoţând sabia, voia să se omoare, socotind că cei închişi au fugit. Iar