(Psalmi 6.10)
Sufletul, când se roagă pentru lume, ştie mai bine, fără ziare, cum suferă întreg pământul, ştie şi care sunt
nevoile oamenilor, şi îl doare pentru ei. Ziarele scriu nu despre oameni, ci despre întâmplări şi nici
aia adevărat; ele aduc tulburare minţii şi adevărul tot nu-l vei afla din ele; dar rugăciunea curăţă
mintea şi ea vede mai bine. (Cuviosul Siluan Athonitul)
Şi intrând, le-a zis: De ce vă tulburaţi şi plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme. (Luca 5.39)
Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă. Iar ei, înspăimântându-se
înfricoşându-se, credeau că văd duh. Şi Iisus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică
astfel de gânduri în inima voastră? Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăi-
ţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am. (Luca 24.36-39)
Taie prieteşugul celor mulţi, ca să nu se ridice război asupra minţii tale şi va tulbura chipul liniştii.
(Avva Dula)
Toate patimile zăpăcesc şi tulbură vederea clară a sufletului. (Sfântul Vasile cel Mare)
Trebuie să punem şi diagnoza gândurilor pătimaşe, prin care se săvârşeşte păcatul. Gândurile în care se
cuprind toate păcatele, sunt opt: al lăcomie pântecelui, al desfrânării, a iubirii de argint, al mâniei,
al întristării, al trândăviei, al slavei deşarte şi al mândriei. Ca aceste opt gânduri să ne tulbure,
sau ca să nu ne tulbure, nu atârnă de noi. Dar ca să stăruiască, sau ca să nu stăruiască, sau ca
să stârnească patimile, sau ca să nu le stârnească, atârnă de noi. (Sfântul Ioan Damaschin)
Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne în-
chinăm Lui. Şi auzind, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. (Matei 2.2, 3)
Viaţa fără cuvânt foloseşte mai mult decât cuvântul fără viaţă. Prima tace şi zideşte, al doilea strică şi
tulbură, dar când şi cuvântul şi viaţa merg împreună, alcătuiesc imagiea întregii filosofii.
(Sfântul Isidor Pelusiotul)
Tunetul/ Atunci m-a ridicat Duhul şi am auzit la spatele meu un glas mare ca de tunet care zicea: "Binecuvântată fie
slava Domnului în locul unde sălăşluieşte El!" Şi am mai auzit zgomotul fiarelor care băteau din aripi şi
huruitul roţilor de lângă ele şi bubuit puternic de tunet. Şi Duhul m-a luat şi m-a dus. Şi am mers eu
amărât şi cu sufletul întristat, dar mâna Domnului lucra puternic asupra mea. (Iezechiel 3.12-14)
Atunci şi-a întins Moise mâna spre cer şi a slobozit Domnul tunete, grindină şi foc pe pământ; şi a plouat
Domnul grindină în pământul Egiptului. (Ieşirea 9.23)
Când El privea până la marginile pământului şi îmbrăţişa cu ochii tot ce se află sub ceruri, ca să dea vântului
cumpănă şi să chibzuiască legea apelor, când El statornicea ploilor un făgaş şi o cale bubuitului tunetului,
atunci El a văzut înţelepciunea şi a cântărit-o, atunci a pus-o în lumină şi i-a măsurat adâncimea.
(Iov 28.24-27)
Cine poate să priceapă cum se desfăşoară norii şi cum bubuie tunetul în cortul lui? (Iov 36.29)
De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa. Se suie munţi şi se coboară văi, în locul în
care le-ai întemeiat pe ele. Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere
pământul. (Psalmi 103.8-10)
Deci a rânduit pe cei doisprezece: pe Simon, căruia i-a pus numele Petru; pe Iacov al lui Zevedeu şi pe
Ioan, fratele lui Iacov, şi le-a pus lor numele Boanerghes, adică fii tunetului. Şi pe Andrei, şi pe Filip,
şi pe Bartolomeu, pe Matei, şi pe Toma, şi pe Iacov al lui Alfeu, şi pe Tadeu, şi pe Simon Cana-
neul, Şi pe Iuda Iscarioteanul, cel care L-a şi vândut. (Marcu 3.16-19)
Domnul Savaot te va cerceta cu tunet, cutremur şi zgomot mare, uragan şi vijelie şi flăcări de foc mistuitor!
(Isaia 28.6)
Glasul tunetului Tău în vârtej, luminat-au fulgerele Tale lumea, clătinatu-s-a şi s-a cutremurat pământul.
(Psalmi 76.17)
Iar a treia zi, când s-a făcut ziuă, erau tunete şi fulgere şi nor des pe Muntele Sinai şi sunet de trâmbiţe
foarte puternic. Şi s-a cutremurat tot poporul în tabără. Atunci a scos Moise poporul din tabără
în întâmpinarea lui Dumnezeu şi au stat la poalele muntelui. (Ieşirea 19.6, 17)
Iar mulţimea care sta şi auzea zicea: A fost tunet! Alţii ziceau: Înger I-a vorbit! Iisus a răspuns şi a zis: Nu
pentru Mine s-a făcut glasul acesta, ci pentru voi. Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul
lumii acesteia va fi aruncat afară. Iar Eu, când Mă voi înălţa de pe pământ, îi voi trage pe toţi la Mine.
Iar aceasta zicea, arătând cu ce moarte avea să moară. (Ioan 12.29-33)
La glasul tunetului Tău neamurile vor fugi; când Te ridici Tu, popoarele se vor risipi. (Isaia 33.3)
Ieşind deci Moise de la Faraon şi din cetate şi întinzându-şi mâinile către Domnul, au încetat tunetele şi
grindina şi s-a oprit ploaia. Văzând însă că au încetat ploaia, grindina şi tunetele, păcătuit-a Faraon îna-
inte şi şi-a învârtoşat inima şi el şi slugile sale. Şi învârtoşată fiind inima lui Faraon şi a slugilor lui, el n-a
lăsat pe fiii lui Israel să plece cum poruncise Dumnezeu prin mâna lui Moise. (Ieşirea 9.33-35)
Peste toată întinderea cerului El azvârle fulgerul Său şi fulgerul Său ajunge până la marginile pământului. În
urma fulgerului, vine un muget prelung. El tună cu glasul Lui zguduitor, El nu mai împiedică fulgerele cât
timp glasul Lui răsună. Dumnezeu cu tunetul Său săvârşeşte minuni, El face lucruri mari pe care noi nu
putem să le pricepem. (Iov 37.3-5)
Şi fumul tămâiei s-a suit, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor. Şi în-
gerul a luat cădelniţa şi a umplut-o din focul altarului şi a aruncat pe pământ; şi s-au pornit tunete şi gla-
suri şi fulgere şi cutremur. Iar cei şapte îngeri, care aveau cele şapte trâmbiţe, s-au gătit ca să trâmbiţeze.
(Apocalipsa 8.4, 5)
Şi neamurile s-au mâniat, dar a venit mânia Ta şi vremea celor morţi, ca să fie judecaţi, şi să răsplăteşti pe
robii Tăi, pe prooroci şi pe sfinţi şi pe cei ce se tem de numele Tău, pe cei mici şi pe cei mari, şi să
pierzi pe cei ce prăpădesc pământul. Şi s-a deschis templul lui Dumnezeu, cel din cer, şi s-a văzut
în templul Lui chivotul legământului Său, şi au fost fulgere şi vuiete şi tunete şi cutremur şi grindină
mare. (Apocalipsa 11.18, 19)
Şi tot poporul a auzit fulgerele şi tunetele şi sunetul trâmbiţelor, şi a văzut muntele fumegând; şi văzând, tot
poporul s-a dat înapoi şi a stat departe, temându-se. Apoi a zis către Moise: "Vorbeşte tu cu noi şi vom
asculta, dar Dumnezeu să nu grăiască cu noi, ca să nu murim". Zis-a Moise către popor: "Cutezaţi, că
Dumnezeu a venit la voi, să vă pună la încercare pentru ca frica Lui să fie în voi, ca să nu greşiţi".
(Ieşirea 20.17-19)
Turnul/ Ar trebui să fiu gelos pe turn. E mai celebru decât mine. (Gustave Eiffel)
Ascultaţi altă pildă: Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie. A împrejmuit-o cu gard, a
săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. (Matei 21.33)
Credinţa neclintită este un turn întărit, iar Hristos se face toate celui care crede. (Sfântul Marcu Ascetul)
Iar Israeliţii, văzându-se în primejdie, pentru că poporul era strâmtorat, s-au ascuns prin peşteri, prin stufi-
şuri, printre stânci, prin turnuri şi prin şanţuri; (I Regi 13.6)
Înconjuraţi Sionul şi-l cuprindeţi pe el, povestiţi despre turnurile lui. (Psalmi 47.11)
Povăţuitu-m-ai, că ai fost nădejdea mea, turn de tărie în faţa vrăjmaşului. (Psalmi 60.3)
Să fie pace în întăriturile tale şi îndestulare în turnurile tale. (Psalmi 121.7)
Şi cel ce nu-şi poartă crucea sa şi nu vine după Mine nu poate să fie ucenicul Meu. Că cine dintre voi vrând
să zidească un turn nu stă mai întâi şi-şi face socoteala cheltuielii, dacă are cu ce să-l isprăvească?
(Luca 14.27, 28)
Şi El, răspunzând, le-a zis: Credeţi, oare, că aceşti galileieni au fost ei mai păcătoşi decât toţi galileienii,
fiindcă au suferit aceasta? Nu! zic vouă; dar dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel. Sau acei optspre-
zece inşi, peste care s-a surpat turnul în Siloam şi i-a ucis, gândiţi, oare, că ei au fost mai păcătoşi decât
toţi oamenii care locuiau în Ierusalim? Nu! zic vouă; dar de nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel.
(Luca 13.2-5)
Turn puternic este numele Domnului; cel drept la el îşi află scăparea şi este la adăpost. (Solomon 18.10)
Vreau să cânt pentru prietenul meu cântecul lui de dragoste pentru via lui. Prietenul meu avea o vie pe o
coastă mănoasă. El a săpat-o, a curăţit-o de pietre şi a sădit-o cu viţă de bun soi. Ridicat-a în mijlocul
ei un turn, săpat-a şi un teasc. Şi avea nădejde că va face struguri, dar ea a făcut aguridă. (Isaia 5.1, 2)
Ţara/ A auzit însă Iacov vorbele feciorilor lui Laban, care ziceau: "Iacov a luat toate câte avea tatăl nostru şi
din ale tatălui nostru şi-a făcut toată bogăţia aceasta". Şi căutând Iacov la faţa lui Laban, iată nu mai
era faţă de el ca mai înainte. Atunci Domnul a zis către Iacov: "Întoarce-te în ţara părinţilor tăi, în
patria ta, şi Eu voi fi cu tine!" (Facerea 31.1-3)
A fi patriot nu e un merit, e o datorie. Numai cine nu socoate iubirea de Ţară drept o datorie e în stare să se
laude cu ea. (George Topârceanu)
Acela însă a zis către el: "Nu merg, ci mă duc în ţara mea şi la neamul meu". Dar Moise a zis: "Nu ne părăsi,
pentru că tu ştii cum ne aşezăm noi taberele în pustie şi vei fi ochiul nostru. Dacă mergi cu noi,
binele ce ni-l va face Domnul, îl vom face şi noi ţie". (Numerii 10.30-32)
Apoi a murit Elisei şi l-au îngropat, iar în anul următor au intrat în ţară cete de Moabiţi. Dar iată, odată, când
îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete şi, speriindu-se, au aruncat
mortul în mormântul lui Elisei. Căzând acela, s-a atins de oasele lui Elisei şi a înviat şi s-a sculat pe
picioarele sale. (IV Regi 13.20, 21)
Atunci a venit Dumnezeu la Valaam şi a zis: "Cine sunt oamenii aceia de la tine?" Iar Valaam a zis către Dum-
nezeu: "Balac, fiul lui Sefor, regele Moabului, i-a trimis la mine să-mi spună: Iată a ieşit din Egipt un popor
şi a acoperit faţa pământului şi locuieşte lângă mine; vino dar de mi-l blesteamă, doar l-aş putea birui
şi alunga din ţară". (Numerii 22.9-11)
Atunci s-a sculat regele Egiptului şi cu şiretenie i-a umilit, şi i-a asuprit cu făcutul de cărămidă şi i-a pus în rân-
dul robilor. Dar ei au strigat către Dumnezeul lor, Care a bătut ţara Egiptului cu plăgi fără leac, din care
pricină Egiptenii i-au izgonit din ţara lor. (Iudita 5.11, 12)
Au venit cei şapte ani de foamete, după cum spusese Iosif. Atunci s-a făcut foamete în tot pământul, dar în
toată ţara Egiptului era pâine. Când însă a început să sufere de foame şi toată ţara Egiptului, atunci
poporul a început a cere pâine la Faraon, iar Faraon a zis către toţi Egiptenii: "Duceţi-vă la Iosif şi
faceţi cum vă va zice el!" (Facerea 41.54, 55)
Căci Iisus însuşi a mărturisit că un prooroc nu e cinstit în ţara lui. (Ioan 4.44)
Căci, mai ales, spunea el, prin aceea se deosebeşte prietenul de linguşitor; unul vorbeşte numai ce ştie că pla-
ce, pe când celălalt nu ezită să spună şi cuvinte care supără. De aceea Sfântul Vasile cel Mare îl numeş-
te pe adevăratul prieten bărbat înţelept, şi spune despre el că dacă ar locui într-o ţară îndepărtată, şi chiar
dacă ochii mei nu l-ar vedea niciodată, tot prieten l-aş socoti. Aşa spunea şi Euripide. (Din emisiunea
“Cuvântul care zideşte” de la postul de radio “Trinitas”. Multe din învăţăturile care nu au trimitere la CD-uri
au fost luate din această emisiune, realizată de părintele Narcis Stupcanu, precum şi din alte emisiuni trans-
mise de acelaşi post de radio.)
Dacă un popor n-are o tinerime entuziastă, cultă şi cu dor de ţară, este pierdut pentru totdeauna. Aceste vlăs-
tare ale tinereţii ţin pe umerii lor viitorul, precum odinioară Atlas ţinea pământul. (Vasile Conta)
Dacă-L lăsăm aşa toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor lua ţara şi neamul. Iar Caiafa, unul dintre
ei, care în anul acela era arhiereu le-a zis: Voi nu ştiţi nimic; nici nu gândiţi că ne este mai de folos să
moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul. (Ioan 11.47-50)
De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată, Eu dau lui Nabucodonosor, regele Babilonului, ţara Egiptului, ca
să prade bogăţia lui şi să facă jaf în el; aceasta va fi răsplata oştirilor lui. (Iezechel 29.19)
De acesta n-au voit să asculte părinţii noştri, ci l-au lepădat şi inimile lor s-au întors către Egipt, zicând lui
Aaron: "Fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră; căci acestui Moise, care ne-a scos din ţara
Egiptului, nu ştim ce i s-a întâmplat". Şi au făcut, în zilele acelea, un viţel şi au adus idolului jertfă şi se
veseleau de lucrurile mâinilor lor. (Faptele Apostolilor 7.39-41)
Deşteptaţi-vă, beţivilor, şi plângeţi! Şi voi, băutorilor de vin, tânguiţi-vă pentru vinul cel nou, căci vi s-a luat
de la gură. Căci un popor a năvălit în ţara mea, puternic şi fără de număr; dinţii lui ca dinţii de leu,
iar fălcile, ca fălcile de leoaică. (Ioil 1.5, 6)
Domnul nu face nimic fără să fi descoperit taina Sa proorocilor, slujitorii Lui! Dacă leul mugeşte, cine nu se va
înfricoşa? Şi dacă Domnul grăieşte, cine nu va prooroci? Daţi de ştire de pe acoperişurile palatelor din
Aşdod, de pe palatele din ţara Egiptului şi ziceţi: Adunaţi-vă pe muntele Samariei şi vedeţi câte neorân-
duieli sînt în această cetate si ce asupriri în sânul ei. (Amos 3.7-9)
E de datoria noastră să punem capăt dominaţiei politice a unei minorităţi care schilodeşte instituţiile economice
şi sociale ale tării noastre, umilind şi sărăcind pe toată lumea. (Martin Luther King)
Este mai uşor să cunoşti zece ţări decât un singur om. (Proverb idiş)
Eu eram de patruzeci de ani, când Moise, sluga lui Dumnezeu, m-a trimis din Cadeş-Barnea să iscodesc
ţara şi eu i-am adus răspuns după dorinţa lui. (Iosua Navi 14.7)
Greşelile politicianului sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se împiedică dezvolta-
rea unei ţări întregi şi se împiedică, pentru zeci de ani, viitorul ei. (Mihai Eminescu)
Iar după aceste zile, fiecare s-a întors la locul său, şi Iudita s-a întors în Betulia şi şi-a petrecut viaţa la casa ei.
Şi cu înaintarea în vârstă a ajuns vestită în toată ţara. Mulţi au cerut-o în căsătorie, dar ea n-a cunoscut
bărbat în toate zilele vieţii ei, de când murise soţul ei Manase şi se adăugase la poporul lui.
(Baruh 16.21, 22)
Iar ei au zis: "Tu ne-ai salvat viaţa! Să aflăm milă în ochii domnului nostru şi să fim robi lui Faraon!" Şi le-a pus
Iosif lege, care-i până astăzi în ţara Egiptului, ca a cincea parte să se dea lui Faraon, scutit
fiind numai pământul preoţilor, care nu era al lui Faraon. (Facerea 47.24, 25)
Iar regele Egiptului le-a zis: "Moise şi Aaron, pentru ce-mi stingheriţi poporul de la lucru? Duceţi-vă fiecare
din voi la treburile voastre!" Apoi Faraon a zis iar: "Iată acum s-a înmulţit poporul acesta în ţară şi voi îl
întrerupeţi de la lucru". (Ieşirea 5.4, 5)
Iar trei prieteni ai lui Iov au aflat despre toate aceste nenorociri care dăduseră peste el şi au venit fiecare din
ţara lui şi ei erau: Elifaz din Teman, Bildad din Şuah şi Ţofar din Naamah. Ei se înţeleseseră împreună
să vină să împărtăşească durerea lui şi să-l mângâie. (Iov 2.11)
Iar tu, Iacove, robul Meu, nu te teme şi nu te înspăimânta Israele! Căci iată, Eu te voi elibera din ţară
depărtată şi neamul tău îl voi aduce din ţara robiei lui; Iacov se va întoarce şi va trăi liniştit şi paşnic
şi nimeni nu-l va înspăimânta. (Ieremia 46.27)
Iar în toată ţara nu se găseau femei atât de frumoase ca fetele lui Iov, şi tatăl lor le-a făcut părtaşe la moşteni-
re, lângă fraţii lor. Şi Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani şi a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi,
până la al patrulea neam. Şi Iov a murit bătrân şi încărcat de zile. (Psalmi 42.15-17)
Iosif era de treizeci de ani când s-a înfăţişat înaintea lui Faraon, regele Egiptului. Ieşind după aceea de la faţa
lui Faraon, Iosif s-a dus să vadă toată ţara Egiptului. Şi a rodit pământul în cei şapte ani de belşug câte
un pumn dintr-un grăunte. Şi a adunat Iosif în cei şapte ani, care au fost cu belşug în ţara Egiptului, toată
pâinea de prisos şi a pus pâinea prin cetăţi; în fiecare cetate a strâns pâinea din ţinuturile dimprejurul ei.
(Facerea 41.46-48)
Izvoarele răutăţilor dintr-o ţară sunt cârciumile şi luxul. (Nicolae Iorga)
În orice savant mare veţi găsi un mare patriot. (Louis Pasteur)
În politică este necesar fie să îţi trădezi ţara, fie electoratul. Prefer să-mi trădez electoratul.
(Charles de Gaulle)
Matematica nu cunoaşte rase sau limite geografice; pentru matematică, lumea culturală este o ţară.
(David Hilbert)
Maternitatea este patriotismul femeilor. (Louis Pasteur)
Mita e-n stare să pătrundă orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei
vând sângele şi averea unei generaţii. (Mihai Eminescu)
Nu am văzut vreodată o imagine mai frumoasă decât aceea a unui bătrânel de la ţară, care se închină la
icoana Maicii Domnului. (Petre Ţuţea)
O ţară de oi merită un guvern de lupi. (Edward R. Murrow)
Patria este biserica noastră vremelnică, aşa cum biserica este patria noastră eternă. (Henri Lacordaire)
Patria este norodul, nu tagma jefuitorilor. (Tudor Vladimirescu)
Patriotismul este sentimentul de mândrie că ceva frumos s-a putut petrece în ţara ta. (D. I. Suchianu)
Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care
nu există iubire de ţară. (Mihai Eminescu)
Păzeşte dar poruncile Domnului Dumnezeului tău, umblând în căile Lui şi temându-te de El. Că Domnul
Dumnezeul tău te va duce într-o ţară bună, ţară de curgeri de apă, de izvoare şi de ape adânci, care
ţâşnesc în văi şi în munţi; (Deutoronomul 8.6, 7)
Pentru a aprecia culturile altor naţiuni, trebuie să mergi în ţara lor, să cunoşti oamenii şi trebuie să intri în con-
tact cu cultura ţării. (David Rockefeller)
Pentru că vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: "Viu este Domnul, Care a scos pe fiii lui Israel din ţara
Egiptului", ci, "Viu este Domnul, Care a scos pe fiii lui Israel din ţara cea de la miazănoapte şi din toate ţă-
rile în care-I izgonise", că îi voi întoarce în ţara pe care le-am dăruit-o părinţilor lor. Iată, voi trimite mulţi-
me de pescari, zice Domnul, şi-i vor pescui; iar apoi voi trimite mulţime de vânători, şi-i vor vâna de prin
toţi munţii, de pe toate dealurile şi de prin crăpăturile stâncilor. (Ieremia 16.14-16)
Să strângă aceia toată pâinea de prisos în aceşti ani buni ce vin şi s-o adune în cetăţile pâinii, sub mâna lui
Faraon, şi să o păstreze spre hrană; hrana aceasta va fi de rezervă în ţară pentru cei şapte ani de foamete,
care vor urma în ţara Egiptului, ca să nu piară ţara de foame". Aceasta a plăcut lui Faraon şi tuturor dregă-
torilor lui. Şi a zis Faraon către toţi dregătorii săi: "Am mai putea găsi, oare, un om, ca el, în care să fie du-
hul lui Dumnezeu?" Apoi a zis Faraon către Iosif: "De vreme ce Dumnezeu ţi-a descoperit toate acestea,
nu se află om mai înţelept şi mai priceput decât tine. Să fii dar tu peste casa mea. De cuvântul tău se va po-
văţui tot poporul meu şi numai prin tronul meu voi fi mai mare decât tine!" (Facerea 41.35-40)
Şcoala să fie cu credinţă, politica cu cinste, oastea cu dragoste de ţară, statul cu binecuvântarea lui Dumnezeu.
(Episcopul Nicolae Velimirovici)
Şi a ascultat Moise glasul socrului său şi a făcut toate câte i-a zis. A ales deci Moise din tot Israelul oameni
destoinici şi i-a pus căpetenii în popor: peste mii, peste sute, peste cincizeci, peste zeci. Şi judecau aceştia
poporul în toată vremea; toate pricinile grele le aduceau la Moise, iar pe cele mai uşoare le judecau ei
toate. După aceea a petrecut Moise pe socrul său şi acesta s-a dus în ţara lui. (Ieşirea 18.24-27)
Şi a luat Terah pe Avram, fiul său, şi pe Lot, fiul lui Haran şi nepotul său, şi pe Sarai, nora sa, şi femeia lui
Avram, fiul său, şi a plecat cu ei din Urul Caldeii, ca să meargă până în ţara Canaanului; dar au mers
până la Haran şi s-au aşezat acolo. (Facerea 11.31)
Şi au făcut Moise şi Aaron cum le-a poruncit Domnul: a ridicat Aaron toiagul său şi a lovit apa râului, îna-
intea ochilor lui Faraon şi înaintea ochilor slujitorilor lui, şi toată apa din râu s-a prefăcut în sânge. Atunci
peştele din râu a murit, râul s-a împuţit şi Egiptenii nu puteau să bea apă din râu; şi era sânge în toată
ţara Egiptului. (Ieşirea 7.20, 21)
Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi
deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă. Iar luând înştiinţare în vis să nu se mai
întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor. (Matei 2.11, 12)
Şi l-au vestit, zicând: "Iosif, fiul tău, trăieşte şi el domneşte astăzi peste toată ţara Egiptului". Inima lui Iacov
însă rămase rece şi nu-i credea pe ei. Iar dacă i-au spus ei toate cuvintele lui Iosif, pe care acesta le
zisese lor, şi dacă a văzut căruţele, pe care le trimisese Iosif, ca să-l aducă, atunci s-a înviorat duhul
lui Iacov, tatăl lor, şi a zis Israel: "Destul! Iosif fiul meu, trăieşte încă! Voi merge să-l văd înainte
de a muri!" (Facerea 45.26-28)
Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea,
trăind în desfrânări. Şi după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în ţara aceea, şi el a început să du-
că lipsă. Şi ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei ţări, şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să pă-
zească porcii. Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dă-
dea. Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de
foame! Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta; nu mai
sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi. (Luca 15.13-19)
Şi s-a dat de ştire regelui Ierihonului: "Iată, nişte oameni din fiii lui Israel au venit aici în noaptea aceasta, ca să
iscodească ţara!" Iar regele Ierihonului a trimis la Rahab să i se spună: "Scoate pe oamenii care au intrat
în casa ta, în noaptea aceasta, că au venit să iscodească ţara". Femeia însă, luând pe cei doi oameni, i-a
ascuns şi a zis: "Adevărat, au venit la mine nişte oameni, dar în amurg, când se închideau porţile, bărbaţii
au plecat şi nu ştiu unde s-au dus. Alergaţi după ei şi-i veţi ajunge". (Iosua Navi 2.2-5)
Timpul însă, cât fiii lui Israel şi părinţii lor au trăit în Egipt şi în ţara Canaan, a fost de patru sute treizeci de ani.
Iar după trecerea celor patru sute treizeci de ani a ieşit toată oştirea Domnului din pământul Egiptului,
noaptea. (Ieşirea 12.40, 41)
Toată ţara aceasta va fi pustiită şi jefuită; popoarele acestea vor sluji regelui Babilonului şaptezeci de ani. Iar
când se vor împlini şaptezeci de ani, voi pedepsi pe regele Babilonului şi pe poporul acela, zice Domnul,
pentru necredinţa lor, şi ţara Caldeilor o voi pedepsi şi o voi face pustie pentru totdeauna.
Dostları ilə paylaş: |